STUDIUL FACTORILOR DE RISC CARDIOVASCULAR LA POPULAŢIA SUPRAPONDERALĂ

Transcription

1 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE "GR. T. POPA" IAŞI FACULTATEA DE MEDICINĂ REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT STUDIUL FACTORILOR DE RISC CARDIOVASCULAR LA POPULAŢIA SUPRAPONDERALĂ Conducător ştiinţific Prof. Univ. Dr. Georgeta DATCU Doctorand: Lidia Iuliana GRAUR Iaşi, 2011

2 Decizia Rectorului U.M.F. "Gr. T. Popa" Iaşi de numire a Comisiei de Doctorat nr / Data susţinerii publice a tezei de Doctorat:

3

4

5 CUPRINS INTRODUCERE PARTEA GENERALĂ STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII Capitolul 1. Probleme actuale ale riscului cardiovascular 1.1. Definiţia termenilor 1.2. Factori de risc cardiovascular clasici 1.3. Factori de risc cardiovascular moderni 1.4. Estimarea riscului cardiovascular global Capitolul 2. Relaţia dintre suprapondere şi riscul cardiovascular 2.1. Definiţia, clasificarea şi diagnosticul excesului ponderal 2.2. Date despre epidemiologia supraponderii şi obezităţii 2.3. Impactul cardiovascular al supraponderii şi obezităţii 2.4. Obezitatea abdominală ca predictor al riscului cardiometabolic PARTEA PERSONALĂ Capitolul 3. Motivaţia şi obiectivele studiului Capitolul 4. Material şi metodă de studiu 4.1. Lotul de studiu 4.2. Protocolul de studiu 1

6 4.3. Metode de cercetare 4.4. Analiza statistică a datelor 4.5. Consideraţii etice Capitolul 5. Rezultate Capitolul 6. Discuţii Capitolul 7. Perspective pe care le deschide teza Capitolul 8. Concluzii Bibliografie Anexe Lucrări publicate din tematica tezei 2

7 INTRODUCERE. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII Bolile cardiovasculare (BCV) aterosclerotice sunt principala cauză de deces la nivel mondial (1). Un număr imens de studii realizate în ultimele 8 decenii au arătat că ateroscleroza se dezvoltă insidios, este deja într-o formă avansată atunci când apar simptomele, iar din acest moment riscul de mortalitate este crescut. Deşi s- au realizat în ultimele decenii progrese remarcabile în tratamentul BCV, este totuşi în mod cert mult mai avantajos a se determina cauzele BCV şi a găsi modalităţi de a transforma aceste cunoştinţe în strategii eficiente de prevenţie. Un secol de cercetare ne-a arătat că apariţia pe scară largă a BCV este în relaţie cu factori genetici, psiho-sociali şi de mediu. Despre anumiţi factori se ştie cu certitudine că, într-adevăr, cauzează ateroscleroza, iar prin modificarea lor se poate reduce mortalitatea acest lucru este în special evident pentru renunţarea la fumat, controlul tensiunii arteriale şi scăderea colesterolului. Bolile metabolice populaţionale cunosc în ultimele decenii o creştere alarmantă pe plan mondial. Ele sunt direct responsabile de cele aproximativ 18 milioane de decese de cauză cardiovasculară care se înregistrează anual, diabetul zaharat şi hipertensiunea arterială fiind principalele incriminate (2). La rândul lor, aceste două boli sunt rezultatul direct al epidemiei de obezitate care s-a manifestat fără precedent în ultimii ani, raportul OMS indicând că în anul 2007 în lume existau peste 1 milion de persoane supraponderale, peste 300 milioane de obezi şi că 20-30% din populaţia globului prezenta criteriile de diagnostic ale sindromului metabolic. Acesta este considerat astăzi ca fiind una din cele mai importante cauze de morbiditate şi mortalitate cardiovasculară în ţările dezvoltate, dar şi în curs de dezvoltare, o meta-analiză a unor ample studii populaţionale demonstrând că prezenţa sindromului metabolic determină o creştere cu 27-37% a riscului de mortalitate totală şi cu 65-93% a riscului de boală cardiovasculară (3). Factorii de risc reprezintă variabile asociate cu un risc crescut de boală. O anumită variabilă este catalogată ca factor de risc prin compararea riscului la cei expuşi şi la cei ne-expuşi la potenţialul factor de risc. Termenul de factor de risc a fost folosit pentru prima 3

8 dată de TR Dowber şi WB Kannel în 1961, în cadrul primului raport al studiului Framingham (4). A fost utilizat pentru atribuirea riscului de BCV prezenţei unor condiţii asociate (hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, fumat) (5). În literatură se utilizează diferite clasificări ale factorilor de risc cardiovascular (CV), una dintre cele mai folosite fiind în factori de risc CV tradiţionali sau convenţionali pentru cei care au fost între primii descrişi (hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, fumatul, diabetul zaharat), cărora li se adaugă factorii de risc noi sau nontradiţionali (obezitatea abdominală, microalbuminuria, anemia, sindromul metabolic, biomarkerii). Între cele două categorii nu există o delimitare clară. Asocierea a doi sau mai mulţi factori de risc are efect multiplicativ şi nu doar aditiv. Riscul CV este reprezentat de acţiunea şi consecinţele tuturor factorilor de risc care acţionează simultan sau secvenţial asupra organismului, determinând aterogeneză/ateroscleroză manifestate subclinic sau clinic prin boală coronariană, boală cerebrovasculară, boală arterială periferică, anevrism aortic (6). Ateroscleroza subclinică poate fi cuantificată prin metode noninvazive (indice gleznă-braţ, îngroşarea intimă-medie carotidiană, determinarea scorului de calcificare arterială, rigiditatea arterială). La majoritatea persoanelor, BCV aterosclerotică este produsul a numeroşi factori de risc cauzali. Mai mulţi factori de risc aparent modeşti, în combinaţie, pot duce la un risc mult mai mare decât un singur factor de risc major. Din acest motiv, sistemele de estimare a riscului global au fost dezvoltate pentru a ajuta clinicianul să evalueze efectele combinaţiilor de factori de risc în planificarea strategiilor terapeutice. Termenul estimare a riscului global este probabil unul impropriu, deoarece nici un sistem de estimare a riscului nu cuprinde toţi factorii de risc cunoscuţi. Există multe sisteme de estimare a riscului. Cel mai cunoscut şi, probabil, cel mai utilizat la nivel global este scorul de risc Framingham (7), dar există şi alte metode validate şi recomandate de ghidurile internaţionale pentru calculul riscului CV: diagrama SCORE (recomandată mai ales pentru populaţia europeană), scorul UKPDS (recomandat mai ales pentru diabetici). 4

9 Un progres remarcabil în analiza factorilor de risc a fost realizat de studiul INTERHEART (8) care a evaluat importanţa mai multor factori de risc CV şi puterea de asociere a acestora cu riscul de apariţie a infarctului miocardic acut. Dintre factorii analizaţi, nouă s-au dovedit semnificativi în termeni de predicţie: raportul apob/apoa1, fumatul, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, obezitatea abdominală, factorii psihosociali, sedentarismul, consumul de alcool, consumul scăzut de fructe şi legume. Dar concluzia cea mai importantă a studiului a fost că prezenţa simultană a acestor nouă factori de risc explică 90% din evenimentele clinice majore cardiace. Supraponderea este definită ca un indice de masă corporală (IMC) între kg/m 2, iar obezitatea ca IMC 30 kg/m 2. Deşi IMC reprezintă un indicator fidel al cantităţii totale de ţesut adipos, nu oferă indicaţii referitoare la distribuţia acestuia în organism. Modul în care este distribuită cantitatea totală de grăsime corporală este important prin prisma faptului că diferitele localizări ale ţesutului adipos se asociază cu diferite nivele ale factorilor de risc CV (9). De aceea, pentru defniţia obezităţii abdominale se foloseşte circumferinţa abdominală (CA), care are valori normale <80 cm la femei şi <94 cm la bărbaţi. Al treilea raport al National Cholesterol Education Program - Adult Treatment Panel (NCEP-ATP III) a identificat factorii de risc cardiometabolic ca fiind obezitatea centralǎ, dislipidemia (hipertrigliceridemie, HDL-colesterol scǎzut), scǎderea toleranţei la glucozǎ şi hipertensiunea arterialǎ. Ca factor de risc, obezitatea este independent asociatǎ cu risc cardiometabolic dar contribuie şi la dezvoltarea altor factori de risc (10-12). O analizǎ bazatǎ pe datele din Framingham Heart Study, care a urmǎrit subiecţii pe o duratǎ de 44 de ani, aratǎ cǎ riscul de a dezvolta hipertensiune este de 2,5 ori mai mare la femeile obeze şi de 2 ori mai mare la bǎrbaţii obezi decât la femeile şi bǎrbaţii normoponderali (13). Riscul de a face diabet zaharat este cu 36% mai mare la femeile obeze şi cu 85% mai mare la bǎrbaţii obezi decât la femeile şi bǎrbaţii normoponderali. În mod similar, San Antonio Heart Study a gǎsit o relaţie între IMC şi dezvoltarea diabetului zaharat tip 2 (14). Pentru fiecare deviaţie standard a greutǎţii, şansele de a dezvolta diabet zaharat tip 2 au crescut cu 51% la femei şi cu 5

10 69% la bǎrbaţi. O serie de studii au dovedit că obezitatea viscerală şi complicaţiile sale metabolice nu se regăsesc doar la persoanele obeze, ci contribuie la creşterea riscului CV şi la persoanele normoponderale, aparent sănătoase (15). MOTIVAŢIA ŞI OBIECTIVELE STUDIULUI Lewis şi colab. precizează în documentul American Heart Association (16) că unele studii nu au găsit nicio relaţie semnificativă între IMC-ul corespunzător supraponderalilor şi rata de mortalitate (17), arătând că valoarea cea mai scăzută a riscului de mortalitate este în sfera supraponderalilor. Unele păreri din literatura ştiinţifică (18-20) subsecvente rapoartelor recente date de National Health and Nutrition Examination Surveys (NHANES) (21,22) au accentuat confuzia şi controversa legate de acest subiect. O parte din aceşti autori au interpretat datele recente în sensul că a fi supraponderal nu este în detrimentul sănătăţii şi, drept urmare, nu reprezintă în sine o problemă de sănătate publică, iar a atrage atenţia asupra necesităţii scăderii ponderale în această situaţie va avea efecte negative asupra sănătăţii şi a stării de bine a populaţiei generale (19). Alte păreri argumentează că intervalul de IMC corespunzător supraponderalilor conferă un important risc pentru sănătate (20) şi că reprezintă în acelaşi timp un canal pentru obezitatea ulterioară, astfel încât intervenţiile agresive de sănătate publică sunt justificate. Mai multă complexitate este adăugată de faptul că asocierea supraponderii cu mortalitatea poate să varieze în funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi sexul, etnia, vârsta şi distribuţia ţesutului gras. De exemplu, asocierea poate să difere în funcţie de sex, aşa cum o arată studiul efectuat de Gu şi colab. (23) în care IMC>27.0 kg/m 2 la bărbaţi şi >30.0 kg/m 2 la femei a fost asociat cu mortalitate crescută de orice cauză. În ceea ce priveşte distribuţia ţesutului gras, s-a constatat în studiul EPIC că, pentru o valoare dată a IMC-ului, o CA cu 5 cm mai mare a fost asociată cu un risc de deces de 1,17x mai mare la bărbaţi şi de 1,13x mai mare la femei. Asocierea dintre CA şi riscul de deces avea tendinţa de a fi mai puternică printre cei cu IMC mai mic, comparativ cu cei cu IMC mai mare (24). 6

11 În acest context, cercetarea de faţă îşi propune să contribuie cu date referitoare la riscul CV al populaţiei supraponderale dintr-o comunitate rurală a judeţului Iaşi. Am conturat, astfel, următoarele obiective ale tezei: - evaluarea riscului CV global al supraponderalilor şi compararea acestuia cu riscul CV global al normoponderalilor, respectiv obezilor; - evaluarea aterosclerozei subclinice (estimată prin indicele intimă-medie carotidian) la supraponderali prin comparaţie cu ateroscleroza subclinică a normoponderalilor, respectiv obezilor; - evaluarea individuală a mai multor factori de risc CV (tradiţionali, care ţin de stilul de viaţă şi socio-economici, biomarkeri moderni) la populaţia supraponderală şi contribuţia lor relativă la riscul CV al populaţiei supraponderale; - individualizarea în rândul populaţiei supraponderale a unor subgrupuri cu risc CV mai mare. Lotul de studiu MATERIAL ŞI METODĂ DE STUDIU Studiul a fost desfăşurat într-o populaţie rurală comuna Deleni, cea mai mare comună din judeţul Iaşi. Din bazele de date ale medicilor de familie, cuprinzînd 3248 de persoane cu vârsta >18 ani, s-a ales un eşantion reprezentativ de 325 de persoane care au fost invitate să participe în studiul de faţă. Au răspuns invitaţiei 254 de persoane, care au alcătuit lotul de studiu. Protocolul de studiu şi metode de cercetare folosite Studiul a avut ca locaţie Cabinetele Medicale Deleni. Pentru fiecare participant la studiu s-au realizat două vizite. La prima vizită, participanţii au fost informaţi în privinţa studiului şi au semnat consimţământul informat. Apoi, pentru fiecare participant s-a întocmit o fişă de studiu în care s-au completat date personale şi demografice (nume, prenume, CNP, ocupaţie, nivel de 7

12 studii, venit mediu pe membru de familie/lună, antecedente personale patologice semnificative în speţă: BCV, HTA, diabet). Pentru fiecare participant s-au măsurat apoi înălţimea (T), greutatea (G) şi CA, date care au fost trecute în fişa de studiu. Pe baza acestor date s-au calculat IMC [G(kg)/T 2 (m 2 )] şi raportul CA/T. Înălţimea a fost măsurată cu ajutorul unui taliometru standard, cu subiectul în poziţie verticală, îmbrăcat în haine uşoare, fără pantofi, fiind exprimată în centimetri. Greutatea a fost măsurată cu subiecţii îmbrăcaţi cu haine uşoare, fără pantofi. S-a folosit un cântar calibrat, iar greutatea a fost notată în kilograme. CA a fost măsurată la jumătatea distanţei între rebordul costal şi creasta iliacă la sfârşitul unui expir normal. S-a folosit o bandă gradată neextensibilă, iar rezultatul a fost notat în centimetri. În cadrul aceleiaşi vizite, participanţii au răspuns la întrebările din chestionarul de frecvenţă alimentară, la chestionarul de evaluare a activităţii fizice şi au declarat statutul de fumător. Consumul de alcool a fost evaluat în cadrul chestionarului de frecvenţă alimentară. Pentru evaluarea nutriţională s-a folosit un chestionar semicantitativ de frecvenţă alimentară adaptat (25) şi validat prin cercetarea anterioară în teritoriu (26). Evaluarea activităţii fizice s-a făcut cu Chestionarul Internaţional de Activitate Fizică (International Physical Activity Questionnaire, IPAQ) forma lungă (27) tradus în limba română, conform recomandărilor pentru folosirea unui chestionar validat în altă limbă (28). Acest chestionar evaluează şi sedentarismul, contorizat prin nr.minute/zi petrecute şezând. Sedentarismul a mai fost evaluat şi prin nr.ore/zi petrecute în faţa televizorului. În această primă vizită s-a măsurat tensiunea arterială (TA), rezultatul fiind notat în fişa de studiu. TA s-a măsurat cu subiectul în şezut, după câteva minute (5 minute) de repaus şi linişte, cu un aparat aneroid cu manşetă standard. La sfârşitul primei vizite, subiecţii au fost invitaţi să participe la a două vizită (şi au fost programaţi în acest sens) şi s-au explicat cerinţele pentru această a doua vizită. La a doua vizită, s-au recoltat probe biologice pentru dozarea: glicemiei, colesterolului total, HDL-colesterolului, trigliceridelor, acidului uric, insulinemiei, hscrp, adiponectinei, ApoB, 8

13 ApoA1, albuminei şi creatininei urinare). Participanţii au efectuat un test de toleranţă la glucoză oral (TTGO) în cazul în care nu erau cunoscuţi cu diabet. La 1 oră şi la 2 ore de la începerea TTGO s-a măsurat glicemia din sânge capilar, cu ajutorul unui glucometru şi s- a determinat valoarea hemoglobinei glicate (prin metoda imunologică de inhibiţie a latex aglutinării). S-a calculat indicele de apreciere a insulinorezistenţei HOMA-IR după formula: HOMA-IR = [Glicemia (mmol/l) x Insulinemia (µui/ml)] / În cadrul celei de a două vizite s-a efectuat ecografie carotidiană cu ajutorul unui aparat portabil, de către acelaşi specialist. S- a măsurat indicele intima-media (IMT) pe arterele carotide comune (ACC) şi arterele carotide interne (ACI), determinându-se astfel IMT maxim şi calculându-se IMT pe ACC mediu şi IMT mediu. Glicemia, colesterolul total, HDL-colesterolul, trigliceridele şi acidul uric au fost analizate prin metoda spectrofotometrică (enzimatică colorimetrică). LDL-colesterolul a fost calculat din ecuaţia lui Friedewald (29). Pentru microalbuminurie, ApoB, ApoA1 s-a folosit determinarea nefelometrică. Insulinemia s-a determinat printr-o testare imunologică directă de fază solidă. Pentru determinarea adiponectinei serice s-a folosit tehnica imunologică enzimatică tip sandwich cantitativă. Metoda de analiză a hscrp a fost latex-imunoturbidimetria. Analiza statistică a datelor Toate datele furnizate de studiu au fost stocate într-o bază de date Microsoft Excel. Parametrii discreţi au fost recodificaţi numeric şi notaţi în baza de date cu aceste coduri. S-au folosit în analiza statistică: 1. SPSS (Statistical Package for Social Sciences) versiunea 17.0 pentru Windows. Variabilele continue au fost exprimate ca medie ± DS, iar variabilele discrete ca număr şi proporţii. Pentru analiza corelaţiilor dintre parametri liniari s-a folosit metoda Pearson pentru parametrii cu distribuţie normală şi forma neparametrică Spearman pentru cei cu distribuţie anormală (distribuţia datelor a fost verificată cu testul Kolmogorov). Înaintea utilizării corelaţiilor s-a analizat forma grafică de legătură între parametrii studiaţi. Compararea 9

14 grupurilor s-a făcut cu testul Student pentru variabilele continui şi cu Chi pătrat (χ 2 ) pentru datele categoriale. Pentru χ 2 pragul de semnificaţie este p=0.1, adica p calc <1. Pentru analiza diferenţelor mediilor unor parametri continui pe categorii s-a folosit testul ANOVA. Pentru compararea 2 câte 2 a seturilor s-a aplicat testul Bonferroni. Atunci când datele nu au prezentat omogenitate a varianţelor, nu s-a putut aplica ANOVA, alegîndu-se un test neparametric de comparare a rangurilor, testul Kruskal-Wallis. Relaţiile dintre factorii predictivi şi parametrii de referinţă (IMT, IMC) s-au evaluat folosind metode de regresie multiplă cu selecţia parametrilor pas cu pas ( stepwise regression ). De asemenea, în cadrul regresiei am determinat implicaţia parametrilor în modelul calculat. Un test diagnostic se realizează calculând sensibilitatea, specificitatea, valoarea diagnostică pozitivă, valoarea diagnostică negativă. Curba ROC este utilă în evaluarea testului diagnostic. S-au folosit curbele ROC cu determinarea area under the curve (AUC) pentru compararea puterii predictive a parametrilor antropometrici. Determinarea intervalelor de variaţie a indicatorilor statistici cât şi testarea ipotezelor statistice s-au realizat cu interval de încredere de 95%, rezultând un prag de semnificaţie p = 5% = Programul MedCalc versiunea pentru identificarea pe o curbă ROC a punctelor de cut-off de IMC, care arată specificitatea şi sensibilitatea cea mai mare de a prezice valoarea patologică a unui parametru. Formula prin care se obţine punctul de cut-off este (1- Sensibilitatea) 2 + (1-Specificitatea) 2. Consideraţii etice Studiul a primit avizul Comisiei de Etică a Universităţii de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi. Participanţilor li s-au explicat implicaţiile studiului, etapele acestuia, avantajele şi dezavantajele participării la studiu şi au semnat, înainte de înrolare, consimţământul informat. Participanţii nu au suportat niciun cost financiar aferent participării la studiu, şi nici nu au fost remuneraţi pentru a participa. Rezultatele analizelor efectuate au fost comunicate doar participantului şi medicului său de familie. Datele de identificare ale participanţilor nu au fost şi nu vor fi folosite în niciun scop. 10

15 REZULTATE ŞI DISCUŢII Descrierea lotului Dintre cele 254 de persoane incluse în studiu, 102 sunt bărbaţi (40.2%) iar 152 sunt femei (59.8%). Vârsta medie în lotul studiat este de 54.75±16.9 ani, neînregistrându-se diferenţe semnificative statistic între vârsta bărbaţilor şi cea a femeilor (p=0.824). Eşantionul păstrează caracteristicile lotului de 3248 de persoane din care a fost extras, care este format din 41.28% bărbaţi şi 58.71% femei şi avea, în anul 2007, o medie de vârstă de 50.58±18.26 ani. În ceea ce priveşte ocupaţiile întâlnite în lotul studiat, aproape jumătate din persoanele incluse în studiu sunt pensionari (48%), restul fiind agricultori (16.9%), salariaţi (14.6%) sau având alte condiţii, cum ar fi casnici, şomeri (18.9%). Există diferenţe semnificative statistic între ocupaţia bărbaţilor şi a femeilor (p<0.001): bărbaţii sunt într-un procent mai mare agricultori şi salariaţi, iar femeile au într-un procent mai mare alte ocupaţii (în principal sunt casnice). În ceea ce priveşte nivelul de studii al populaţiei studiate, s-a constatat că aproximativ 60% din subiecţii din studiu au maximum 8 clase (26.4% au 4 clase, 33.1% au 8 clase) şi numai 17.3% din populaţia studiată are >10 clase absolvite. Nu există diferenţe semnificative statistic între nivelul de studii al bărbaţilor comparativ cu cel al femeilor (p=0.134). Analizându-se venitul pe membru de familie/lună declarat de subiecţii incluşi în studiu s-a constatat că majoritatea (72.4%) se încadrează la venituri 400 RON/lună/membru de familie. Majoritatea (53.9%) au declarat venituri între RON/lună/membru de familie (18.5% au declarat venituri <100 RON/lună, 23.6% - venituri între RON/lună, iar 3.9% - venituri >800 RON/lună). Nu există diferenţe semnificative statistic între veniturile declarate de bărbaţi şi cele declarate de femei (p=0.118). Media IMC în lotul studiat este de ±4.6 kg/m 2, fără să se găsească diferenţe semnificative statistic între femei şi bărbaţi (p=0.566). În lotul studiat, analizând IMC am constatat că 2% dintre subiecţi sunt subponderali, 31.1% sunt normoponderali, 37.8% sunt supraponderali şi 29.1% sunt obezi. Nu există diferenţe statistic semnificative între ponderea acestor categorii la femei comparativ cu bărbaţi (p=0.712). Având în vedere că în lotul studiat doar 5 11

16 persoane sunt subponderale (4 femei şi 1 bărbat), pentru a înlesni statistica ulterioară, am considerat aceste persoane ca aparţinând grupului normoponderalilor. În aceste condiţii, lotul studiat este format din: 33.1% normoponderali (33.3% dintre bărbaţi şi 32.9% dintre femei), 37.8% supraponderali (40.2% dintre bărbaţi şi 36.2% dintre femei) şi 29.1% obezi (26.5% dintre bărbaţi şi 30.9.% dintre femei). Comparativ cu 2007, când s-a desfăşurat Programul Naţional de evaluare a stării de sănătate, s-a constatat că IMC persoanelor incluse în studiu a crescut semnificativ statistic în ultimii 4 ani, atât la femei (p=0.001), cât şi la bărbaţi (p=0.003). Între IMC şi vârstă există o corelaţie liniară directă (R=0.14, p=0.026) în lotul studiat, dar analizând această relaţie separat pe sexe, am constatat că vârsta influenţează IMC numai la femei (R=0.213, p=0.008). În lotul studiat, media CA=98.56±11.55 cm la bărbaţi şi 97.35±14.44 cm la femei. 89.5% dintre femei au CA 80 cm şi 67.6% dintre bărbaţi au CA 94 cm, existând diferenţă semnificativă statistic între aceste procente (p<0.001). 48.8% dintre normoponderali, 93.8% dintre supraponderali şi 100% dintre obezi au CA groasă. 14.7% dintre bărbaţii normoponderali şi 72% dintre femeile normoponderale au CA groasă, iar în rândul supraponderalilor, 90.2% dintre bărbaţi şi 96.4% dintre femei au CA groasă. În ceea ce priveşte raportul CA/T, doar 12.6% din populaţia studiată are CA/T<0.5, adică 13.7% dintre bărbaţi şi 11.8% dintre femei fără diferenţe semnificative între sexe (p=0.657). 35.7% dintre normoponderali, 2.1% dintre supraponderali şi 0% dintre obezi au CA/T<0.5. Scorul de risc CV global la populaţia supraponderală Riscul CV global a fost estimat folosind diagramele SCORE pentru ţările europene cu risc înalt. Luând în considerare sexul, vârsta, colesterolul total, TA sistolică (TAS) şi statutul de fumător, s- a putut estima pentru fiecare subiect riscul (în procente) la 10 ani de a avea eveniment CV fatal. S-a calculat, de asemenea, riscul relativ (SCORE-Relativ) care arată de câte ori este mai mare riscul de a avea un eveniment CV faţă de o persoană de aceeaşi vârstă cu parametri ideali. Am calculat şi SCORE-BMI, o versiune a diagramelor SCORE care ia în calcul şi IMC. 12

17 Am analizat corelaţia dintre IMC şi scorurile de estimare a riscului CV global, găsind că există o corelaţie liniară pozitivă atât între IMC şi SCORE (R=0.154, p=0.014), cât şi între IMC şi SCORE Relativ (R=0.293, p<0.001) şi între IMC şi SCORE-BMI (R=0.21, p=0.001). Cu toate acestea, nu am constatat diferenţe semnificative statistic între scorul de risc CV global al normoponderalilor, comparativ cu cel al supraponderalilor (p=0.151), nici la femei (p=0.245), nici la bărbaţi (p=0.373). Similar, nu există diferenţe semnificative statistic nici între SCORE-Relativ al supraponderalilor comparativ cu normoponderalii (p=0.52), nici între SCORE-BMI al supraponderalilor comparativ cu normoponderalii (p=0.056). Acest lucru este valabil atât pentru bărbaţi (p=0.43, respectiv p=0.078) cât şi pentru femei (p=0.12, respectiv p=0.105). Nu am constatat diferenţe semnificative statistic între scorul de risc CV global al supraponderalilor comparativ cu obezii, cu excepţia SCORE-BMI la femei (p=0.003). În schimb, există diferenţe semnificative statistic între scorul de risc CV global al normoponderalilor comparativ cu obezii, valabil pentru SCORE la bărbaţi (p=0.037), SCORE Relativ atât la bărbaţi (p=0.01) cât şi la femei (p<0.001) şi pentru SCORE-BMI la bărbaţi (p<0.001), în toate aceste situaţii scorul de risc CV global al obezilor fiind semnificativ mai mare decât al normoponderalilor (Tabelul 1). Tabelul 1. Descrierea lotului din punct de vedere al scorurilor de risc CV global faţă de categoriile de greutate Total Bărbaţi Femei Media DS Media DS Media DS NP SCORE SCORE Rel. SCORE-BMI SP Ob NP SP Ob NP SP Ob NP=normoponderali, SP=suprmaponderali; Ob=Obezi 13

18 Ateroscleroza subclinică la populaţia supraponderală Am analizat relaţia dintre IMC şi ateroscleroza subclinică evaluată prin IMT. Am constatat că există o corelaţie pozitivă liniară între IMC şi IMT, atât cu IMT maxim (R=0.246, p<0.001), cât şi cu IMT pe ACC mediu (R=0.297, p<0.001) şi cu IMT mediu (R=0.299, p<0.001). Femeile supraponderale au IMT semnificativ statistic mai mare decât femeile normoponderale (p=0.023 pentru IMT mediu) şi egal cu al femeilor obeze (p=0.504 pe IMT mediu). În schimb, bărbaţii supraponderali au IMT egal cu al normoponderalilor (p=0.273 pe IMT mediu) şi semnificativ statistic mai mic decât al obezilor (p=0.009 pe IMT mediu) (Tabelul 2). Tabelul 2. Descrierea lotului din punct de vedere al IMT faţă de categoriile de greutate Total Bărbaţi Femei IMT max. (mm) IMT pe ACC.mediu (mm) IMT mediu (mm) Media DS Media DS Media DS NP SP Ob NP SP Ob NP SP Ob Analiza factorilor de risc CV la populaţia supraponderală Am analizat în continuare, separat, factorii de risc cardiovascular clasici, alţi factori de risc cardiovascular ce ţin de stilul de viaţă şi biomarkerii moderni. Pentru fiecare am caracterizat relaţia cu IMT, care arată ateroscleroza subclinică şi deci confirmă rolul factorului studiat în procesul de apariţie a aterosclerozei. Am evaluat pentru fiecare parametru relaţia cu IMC, dorind să aflăm dacă 14

19 excesul ponderal influenţează parametrul studiat. În fine, am analizat diferenţele între supraponderali şi normoponderali, respectiv obezi în ceea ce priveşte relevanţa parametrului studiat. Consumul de legume şi fructe Numai 26.4% din populaţia studiată consumă cel puţin 5 porţii de legume şi fructe/zi, fără să existe diferenţe între sexe (p=0.257) sau între categoriile ponderale (p=0.229). Există o relaţie inversă liniară între consumul de legume şi fructe şi IMT numai la femei, dar fără semnificaţie statistică (R= , p=0.204). În ceea ce priveşte relaţia dintre consumul de legume şi fructe şi IMC, am constatat că la femei există o relaţie inversă liniară fără semnificaţie statistică (R=-0.065, p=0.427). În schimb, la bărbaţi, între consumul de legume şi fructe şi IMC există o corelaţie de tip liniar, pozitivă, care are semnificaţie statistică (R=0.265, p=0.007). Astfel, s-a constatat că bărbaţii supraponderali consumă semnificativ statistic mai multe fructe şi legume decât bărbaţii normoponderali (p=0.017) şi la fel cu bărbaţii obezi (p=0.559). La femei, nu există diferenţă în ceea ce priveşte consumul de legume şi fructe între femeile supraponderale şi normoponderale (p=0.166), respectiv obeze (p=0.166). Consumul de grăsimi În lotul studiat, 45.7% au un consum adecvat de grăsimi saturate/zi, fără să existe diferenţe între sexe (p=0.164) sau între categorii ponderale (p=0.13). Nu s-a demonstrat o relaţie semnificativă statistic între consumul de grăsimi saturate şi IMT (p=0.315 pentru IMT mediu, p=0.236 pentru IMT pe ACC mediu şi p=0.769 pentru IMT maxim). În ceea ce priveşte relaţia dintre consumul de grăsimi şi IMC, doar la bărbaţi s-a constatat o relaţie liniară inversă (R=-0.234, p=0.018), fără a exista diferenţă semnificativă între consumul de grăsimi saturate între normoponderali şi supraponderali (p=0.727), sau între supraponderali şi obezi (p=0.2). Consumul de alcool Doar 6.7% din populaţia studiată a declarat consum excesiv de alcool ( 3 porţii/zi la bărbaţi şi 2 porţii/zi la femei), predominând bărbaţii (p=0.002). În schimb, nu există diferenţe semnificative 15

20 între procentul celor care consumă excesiv în rândul normoponderalilor, supraponderalilor şi obezilor (p=0.38), la ambele sexe. Nu s-a constatat o relaţie semnificativă statistic între consumul de alcool şi IMT (R=0.03, p=0.65 pentru IMT maxim şi R= , p=0.85 pentru IMT mediu) sau între consumul de alcool şi IMC, deşi există o tendinţă ca cei care consumă o cantitate mai mare de alcool să aibă IMC mai mic (R=-0.061, p=0.33). Nu există diferenţe în ceea ce priveşte consumul de alcool al supraponderalilor comparativ cu normoponderalii (p=0.473) sau cu obezii (p=0.794). Doar la femei, s-a constatat că femeile normoponderale consumă semnificativ mai mult alcool decât femeile obeze (p=0.028). Fumatul În lotul studiat, 14.6% dintre subiecţi sunt fumători (predominând bărbaţii, p<0.001) şi 7.1% sunt foşti fumători. Nu există diferenţe semnificative statistic între procentul fumătorilor în rândul normoponderalilor, supraponderalilor şi obezilor (p=0.394). IMT al foştilor fumători este semnificativ statistic mai mare decât al fumătorilor (p=0.009, dar numai pentru IMT maxim) şi al nefumătorilor (p=0.017, tot numai pentru IMT maxim). La bărbaţi, nu există diferenţe între IMT maxim (p=0.199), IMT-ACC medie (p=0.601), IMT mediu (p=0.428) la fumători comparativ cu nefumătorii sau cu foştii fumători. Nu s-au constatat diferenţe semnificative statistic între IMC şi CA ale fumătorilor comparativ cu nefumătorii sau foştii fumători (p=0.104, respectiv p=0.252). Nivelul de activitate fizică Conform rezultatelor obţinute din chestionarul de evaluare a activităţii fizice, 10.9% dintre subiecţi sunt sedentari, 13% sunt moderat activi şi 76.1% sunt activi, cu diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.009) bărbaţii sunt în procent mai mare activi. Dintre normoponderali, 83.9% sunt fizic activi, dintre supraponderali, 79.2% sunt fizic activi, iar dintre obezi 64.4% sunt fizic activi, dar nu există diferenţe semnificative statistic între aceste procente (p=0.103). Am analizat în continuare activitatea fizică desfăşurată de subiecţii din studiu, calculată în MET-minute/săptămână, căutând relaţia dintre nivelul de activitate fizică şi IMT, respectiv IMC. 16

21 S-a observat că bărbaţii sunt semnificativ statistic mai activi decât femeile (p=0.004), desfăşurînd în medie o activitate de ± MET-minute/săptămână, spre deosebire de femei, care desfăşoară o activitate medie de ± METminute/săptămână. Diferenţa dintre activitatea fizică a bărbaţilor şi a femeilor este dată de activitatea fizică efectuată de bărbaţi la serviciu (p<0.001) şi prin mersul pe jos (p<0.001) şi de faptul că bărbaţii realizează semnificativ mai multă activitate fizică viguroasă decât femeile (p<0.001). Atât bărbaţii, cât şi femeile efectuează cea mai mare parte din activitatea fizică în casă şi gospodărie (domestic). Cu cât activitatea fizică este mai mare, cu atât IMT este mai mic, deşi nu există semnificaţie statistică în acest sens. Singura excepţie este activitatea fizică efectuată pentru transport (mers pe jos, mers cu bicicleta) care se corelează invers cu IMT la femei (R= , p=0.026 pentru IMT pe ACC mediu şi R=-0.19, p=0.048 pentru IMT mediu). Activitatea fizică realizată pentru transport, şi în special activitatea fizică realizată prin mers pe jos, este tipul de activitate fizică ce se află într-o relaţie inversă cu IMC, având semnificaţie statistică la bărbaţi (R=-0.308, p=0.008). Nu există diferenţe între nivelul de activitate fizică al femeilor normoponderale şi supraponderale, în schimb bărbaţii normoponderali efectuează semnificativ statistic mai multă activitate fizică decât bărbaţii supraponderali (p=0.027). În acelaşi timp, bărbaţii supraponderali efectuează mai multă activitate fizică decât bărbaţii obezi (p=0.003), atât prin mers pe jos (p=0.006) cât şi din activitate fizică moderată (p=0.048) şi viguroasă (p=0.045). Femeile supraponderale se diferenţiază de femeile obeze numai prin activitatea fizică efectuată pentru agrement (p=0.04). Sedentarismul Sedentarismul a fost evaluat în două moduri: prin numărul de minute/zi petrecute şezând, indiferent de nivelul de activitate fizică, şi prin numărul de ore/zi petrecute în faţa televizorului. În medie, bărbaţii din studiu petrec şezând 160.2±114.7 minute/zi, iar femeile 168.3±113.2 minute/zi, fără să existe diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.633). 17

22 Există o corelaţie liniară pozitivă între numărul de minute/zi petrecute şezând şi IMT, semnificativă statistic la bărbaţi (R=0.191, p=0.012 pentre IMT pe ACC medie şi R=0.159, p=0.036), dar fără semnificaţie statistică la femei (R=0.163, p=0.09 pe IMT maxim). La femei există însă o relaţie liniară directă între numărul de minute/zi petrecute şezând şi IMC (R=0.2, p=0.028), relaţie care nu s-a evidenţiat la bărbaţi (R=0.052, p=0.665). Nu s-a constatat însă o diferenţă între numărul de minute/zi petrecute şezând la normoponderali comparativ cu supraponderalii (p=0.353) sau la supraponderali comparativ cu obezii (p=0.364). Referitor la privitul la televizor, 26.8% dintre subiecţi petrec <1 oră/zi în faţa televizorului, 45.7% petrec la TV 1-2 ore/zi, 20.1% au declarat că petrec 2-3 ore/zi la televizor, 5.1.% se uită la televizor între 3-4 ore/zi, şi numai 2.4% din populaţia studiată petrece >4 ore/zi la televizor, fără să existe diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.403). Deşi toţi cei care petrec >4 ore/zi la televizor sunt supraponderali sau obezi, iar în subgrupul celor care petrec <1 oră/zi în faţa televizorului majoritatea sunt normoponderali (39.7%), nu există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte numărul de ore petrecute la TV între diferite categorii ponderale (p=0.209), indiferent de sex. La bărbaţi, s-a constatat că IMT mediu este semnificativ statistic mai mare la cei care privesc >4 ore/zi la TV, comparativ cu toate celelalte categorii ponderale. La femei nu s-a constatat că IMT diferă semnificativ în funcţie de numărul de ore/zi petrecute în faţa televizorului (p=0.103 pentru IMT maxim şi p=0.082 pentru IMT pe ACC mediu). Nu există diferenţe de IMC în funcţie de numărul de ore petrecute în faţa televizorului, nici la femei (p=0.261), nici la bărbaţi (p=0.082). Ocupaţia Nu s-a constatat că există diferenţe între procentul de normoponderali, supraponderali şi obezi în cadrul diferitelor ocupaţii (p=0.158), indiferent de sex. La bărbaţi nu s-au găsit diferenţe în ceea ce priveşte valoarea IMT la diferitele ocupaţii: IMT maxim (p=0.352), IMT pe ACC 18

23 mediu (p=0.372) şi IMT mediu (p=0.243); la femei, s-a constatat că IMT al pensionarelor este semnificativ statistic mai mare decât al agricultoarelor (p<0.001 pentru IMT maxim, IMT pe ACC mediu şi IMT mediu) şi decât al celor care au alte ocupaţii (casnice) (p<0.001 pentru IMT maxim, IMT pe ACC mediu şi IMT mediu). La bărbaţi media IMC nu diferă în funcţie de ocupaţie (p=0.293), în schimb, la femei IMC al pensionarelor este semnificativ statistic mai mare decât al elevelor şi agricultoarelor (p=0.026). Studii În lotul studiat, IMT maxim al bărbaţilor cu maximum 4 clase este semnificativ statistic mai mare decât al celor cu 8 clase (p=0.049), 10 clase (p=0.022) sau >10 clase (p=0.017). Rezultatele sunt similare la femei, unde cele cu maximum 4 clase au IMT semnificativ mai mare decât al celor cu 8 clase (p=0.028), 10 clase (p=0.003) şi >10 clase (p=0.037). Venit În lotul studiat există diferenţe semnificative statistic între veniturile persoanelor din diferite categorii ponderale (p=0.03) doar la femei (p=0.057). Astfel, cu cât venitul creşte, cu atât creşte şi procentul supraponderalilor şi obezilor; cel mai mare procent de normoponderali se întâlneşte la cei cu venituri <100 RON, iar cel mai mare procent de obezi se întâlneşte la cei cu venituri >800 RON (40%). La femei, de asemenea, IMT maxim al celor cu venituri <100 RON este semnificativ statistic mai mic decât al femeilor cu venituri >400 RON (p=0.021), fără a se constata diferenţe cu semnificaţie statistică în cazul bărbaţilor (p=0.6). Tensiunea arterială În lotul studiat, TAS medie la bărbaţi este 128±22 mmhg, iar la femei este 130±24 mmhg, fără diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.623). TAD medie la bărbaţi este 78±11 mmhg, iar la femei 79±14 mmhg, fără diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.841). Atât TAS cât şi TAD s-au corelat pozitiv cu IMT şi cu IMC, atât la bărbaţi, cât şi la femei (indiferent de metoda de evaluare a IMT). Femeile supraponderale au TAS semnificativ mai mare decât femeile normoponderale (p=0.02), dar semnificativ mai mică decât 19

24 femeile obeze (p=0.006). În ceea ce priveşte valoarea IMC care prezice cu acurateţea cea mai mare TAS 140 mmhg la femei (punctul de "cut-off" determinat prin analiza curbei ROC), aceasta este 27.1 kg/m 2, care are o sensibilitate de 75% şi o specificitate de 61%. La bărbaţii supraponderali nu există diferenţe semnificative statistic ale valorilor TAS faţă de normoponderali şi faţă de obezi. Totuşi, analizând curba ROC, reiese că punctul de "cut-off" care prezice cel mai bine TAS 140 mmhg este IMC>28.7 kg/m 2, având o sensibilitate de 54.84% şi o specificitate de 76.06%. Femeile supraponderale au TAD semnificativ mai mare decât femeile normoponderale (p=0.008) şi egală cu a femeilor obeze (p=0.127). IMC>28.7 kg/m 2 prezice cu cea mai mare sensibilitate (72.09%) şi specificitate (68.81%) TAD 90 mmhg. Bărbaţii supraponderali au TAD semnificativ mai mare decât bărbaţii normoponderali (p=0.044), dar semnificativ mai mică decât a bărbaţilor obezi (p=0.009). Punctul de "cut-off" de IMC pentru TAD 90 mmhg este de 32.4 kg/m 2, avînd însă o sensibilitate de doar 42.31% şi o specificitate de 96.05%. Atât bărbaţii cât şi femeile obeze au TAS şi TAD semnificativ mai mari decât normoponderalii. Prevalenţa HTA în lotul studiat este de 47.2%, fără să existe diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.414). S-a constatat că procentul de hipertensivi în rândul normoponderalilor, supraponderalilor şi obezilor diferă semnificativ statistic (p<0.001), atât la bărbaţi (p=0.028), cât şi la femei (p<0.001). Bărbaţii supraponderali prezintă HTA într-un procent semnificativ mai mare decât bărbaţii normoponderali (p=0.048) şi nesemnificativ mai mic decât bărbaţii obezi (p=0.397). IMC>28.1 kg/m 2 este punctul de "cut-off" la bărbaţi, care prezice cu cea mai mare sensibilitate (59.09%) şi specificitate (66.25%) HTA. Femeile supraponderale prezintă HTA într-un procent nesemnificativ mai mare decât femeile normoponderale (p=0.208) şi semnificativ mai mic decât femeile obeze (p<0.001). În acest context, IMC>29.9 kg/m 2 prezice cu sensibilitatea (53.57%) şi specificitatea (82.29%) cea mai mare HTA la femei. Glicemia à jeun Media glicemiei à jeun la populaţia studiată este 112±32mg/dl, la bărbaţi fiind 110±21mg/dl iar la femei 113±38mg/dl, fără să existe diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.407). 20

25 Glicemia à jeun se corelează pozitiv, semnificativ statistic cu IMT (R=0.232, p<0.001 pentru IMT maxim, R=0.236, p<0.001 pentru IMT pe ACC medie şi R=0.174, p=0.009 pentru IMT mediu), dar analiza efectuată pe sexe arată că această corelaţie se păstrează numai la femei (R=0.231, p=0.007 pentru IMT maxim şi R=0.246, p=0004 pentru IMT pe ACC mediu). Glicemia à jeun se corelează direct, semnificativ statistic cu IMC (R=0.259, p<0.001), atât la femei (R=0.241, p=0.003), cât şi la bărbaţi (R=0.285, p=0.004). Nu există diferenţe semnificative statistic între valorile glicemiei à jeun la supraponderali şi normoponderali (p=0.208). Supraponderalii au valori ale glicemiei à jeun semnificativ mai mici decât obezii (p=0.032), dar această diferenţă nu se mai păstrează când se analizează lotul separat pe sexe, rămânând doar o tendinţă în acest sens la femei (p=0.064). Persoanele obeze prezintă valori ale glicemiei à jeun semnificativ mai mari decât cele normoponderale. Dacă se consideră valoarea normală a glicemiei à jeun <100 mg/dl, atunci prevalenţa GBM este de 56.3% iar 14.6% au valori diagnostice pentru diabet, fără să existe diferenţe între sexe (p=0.315). Un procent de 36.5% dintre cei cu glicemie à jeun normală sunt normoponderali, iar dintre cei cu valori glicemice diagnostice pentru diabet zaharat, 51.1% sunt obezi, existând diferenţe semnificative statistic între aceste procente (p=0.026). Aceste diferenţe nu se păstrează însă când se analizează lotul separat pe sexe, nici la bărbaţi (p=0.279), nici la femei (p=0.098). Dacă se consideră valoarea normală a glicemiei à jeun <110mg/dl, atunci, în lotul studiat, prevalenţa GBM este de 23.6% şi 14.6% sunt diagnosticaţi cu diabet, fără să existe diferenţe între sexe (p = 0.319). În ceea ce priveşte prevalenţa disglicemiei pe categorii de greutate, majoritatea celor cu glicemie à jeun <110 mg/dl sunt normoponderali (42%) şi majoritatea celor cu valori glicemice diagnostice pentru diabet zaharat sunt obezi (51.4%), existând diferenţe semnificative statistic între aceste procente (p<0.001), atât între normoponderali şi supraponderali (p=0.025), cât şi între supraponderali şi obezi (p=0.034). 21

26 Există diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte prevalenţa disglicemiei la bărbaţi pe categoriile de greutate (p=0.015) doar între normoponderali şi supraponderali (p=0.023), nu şi între supraponderali şi obezi (p=0.604). La femei, diferenţele semnificative statistic în prevalenţa disglicemiei sunt între cele supraponderale şi obeze (p=0.044). Am analizat curbele ROC pentru a afla care este valoarea "cut-off" de IMC care prezice cu cea mai mare sensibilitate şi specificitate glicemia 110 mg/dl. Am constatat că la bărbaţi, IMC >26.6 kg/m 2 prezice cu o sensibilitate de 71.05% şi cu o specificitate de 62.5% glicemia 110 mg/dl. La femei, din analiza curbei ROC, am aflat că IMC >31.2 kg/m 2 prezice cu o sensibilitate de 40.68% şi o specificitate de 90.3% glicemia 110 mg/dl. Glicemia la 1 oră la TTGO În lotul studiat, media glicemiei la 1 oră de la începerea TTGO este de 182±45mg/dl, fără diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.813). Glicemia la 1 oră de la începerea TTGO s-a corelat liniar pozitiv cu IMT la bărbaţi (R=0.256, p=0.019 pentru IMT maxim şi IMT mediu), dar nu şi la femei. Glicemia la 1 oră de la începerea TTGO s-a corelat pozitiv liniar şi cu IMC în lotul studiat (R=0.167, p=0.01), dar această legătură şi-a păstrat semnificaţia statistică numai la bărbaţi (R=0.197, p=0.05), nu şi la femei (R=0.16, p=0.061). S-a constatat că glicemia la 1 oră de la începerea TTGO nu este semnificativ statistic mai mare la supraponderali faţă de normoponderali (p=0.379), şi nici nu există diferenţe semnificative statistic între glicemia la 1 oră de la începerea TTGO între supraponderali şi obezi (p=0.73); doar normoponderalii au glicemia la 1 oră de la începerea TTGO semnificativ statistic mai mică decât obezii (p=0.012). Glicemia la 2 ore la TTGO În lotul studiat, valoarea medie a glicemiei la 2 ore de la începerea TTGO a fost de 126±39mg/dl, bărbaţii prezentând valori semnificativ statistic mai mici (114±39mg/dl) decât femeile (134±36mg/dl), p<

27 Analiza efectuată a arătat că între valoarea glicemiei la 2 ore la TTGO şi IMC şi IMT nu există nicio corelaţie, indiferent de sex. La efectuarea TTGO, 26% dintre persoanele incluse în studiu au prezentat valori diagnostice pentru STG iar 11% valori diagnostice pentru diabet. Au existat diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.003), femeile prezentând în procent mai mare STG şi valori diagnostice pentru diabet. Deşi dintre cei care au prezentat valori glicemice diagnostice pentru diabet, majoritatea sunt obezi (42.9%), nu au existat diferenţe în ceea ce priveşte procentul de normoponderali, supraponderali şi obezi în clasele de disglicemie (p=0.31), nici la bărbaţi (p=0.148), nici la femei (p=0.799). HbA1c Media HbA1c în lotul studiat este de 5.89±0.9%, fără să existe diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.105). HbA1c s-a corelat liniar, pozitiv, cu IMT (prin toate metodele de evaluare) şi cu IMC, atât la femei, cât şi la bărbaţi. S-a constatat că HbA1c nu diferă semnificativ statistic la supraponderali faţă de normoponderali (p=0.503), dar are valori statistic semnificativ mai mici la supraponderali comparativ cu obezii (p=0.002), atât la femei (p=0.024), cât şi la bărbaţi (p=0.042). În lotul studiat, 40.2% dintre subiecţii din studiu au valori normale ale HbA1c, 50.4% au HbA1c între %, iar 9.4% au HbA1c 6.5%, fără a exista diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.517). Un procent de 61.5% dintre cei care au HbA1c 6.5% sunt obezi, spre deosebire de 32% dintre cei care au valori ale HbA1c caracteristice pentru prediabet şi 17.6% dintre cei care au HbA1c<5.7%, diferenţe statistic semnificative (p<0.001), atât la bărbaţi (p=0.001) cât şi la femei (p=0.011). Am analizat curba ROC pentru a evalua care este valoarea IMC care prezice cu cea mai mare sensibilitate şi specificitate valoarea HbA1c 5.7%. La bărbaţi, această valoare este IMC>27.7 kg/m 2, care prezice cu o sensibilitate de 54.39% şi o specificitate de 73.33% valorarea HbA1c 5.7%. La femei, punctul de "cut-off" al IMC este >23.7 kg/m 2, care are o sensibilitate de 87.37% şi o specificitate de 43.86% în prezicerea unei valori a HbA1c 5.7%. 23

28 Colesterolul total Valoarea medie a colesterolului total a fost de 179.8±38.2mg/dl în lotul studiat, femeile vaând valori semnificativ statistic mai mari (p=0.023) decât bărbaţii. Colesterolul total se corelează liniar, pozitiv cu IMT la femei (prin toate modurile de evaluare a IMT) şi cu IMC indiferent de sex (R=0.221, p<0.001). Valorile colesterolului total sunt semnificativ mai crescute la femeile supraponderale decât la femeile normoponderale (p=0.001) şi nesemnificativ mai mici decât la femeile obeze (p=0.211). La bărbaţi, nu există diferenţe semnificative între valorile colesterolului total la supraponderali comparativ cu normoponderalii sau cu bărbaţii obezi. În populaţia studiată, 29.1% prezintă hipercolesterolemie, fără să existe diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.184). Semnificativ statistic mai mulţi subiecţi supraponderali (p=0.001) şi obezi (p=0.001) prezintă hipercolesterolemie. La bărbaţi, diferenţa semnificativă statistic este între normoponderali şi obezi (p=0.001), iar la femei există şi între femeile supraponderale şi cele normoponderale (p=0.002), şi între femeile normoponderale şi obeze (p =0.001). Nu există diferente semnificative între procentul de supraponderali şi cel de obezi care prezintă hipercolesterolemie (p=0.745), nici la bărbaţi (p =0.565), nici la femei (p =0.887). IMC>26.6 kg/m 2 reprezintă valoarea IMC care prezice cu cea mai mare sensibilitate (72%) şi specificitate (58.44%) hipercolesterolemia la bărbaţi. La femei, IMC>24.6 kg/m 2 prezice cu cea mai bună sensibilitate (87.76%) şi specificitate (39.81%) hipercolesterolemia. HDL-colesterolul În populaţia studiată, valoarea medie a HDL-colesterolului la bărbaţi este de 46±7.6 mg/dl iar la femei este de 46±7.3 mg/dl. HDL-colesterolul nu s-a corelat semnificativ statistic cu IMT, nici la femei, nici la bărbaţi dar s-a corelat semnificativ statistic cu IMC, liniar, negativ, atât la bărbaţi (R=-0.224, p=0.024), cât şi la femei (R=-0.172, p=0.034). Nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte valorile HDL-colesterolului la femeile supraponderale comparativ cu femeile 24

29 normoponderale (p=0.09) sau comparativ cu cele obeze (p=0.867). Bărbaţii supraponderali au, în schimb, valori ale HDL-colesterolului semnificativ mai mari decât ale bărbaţilor obezi (p=0.003), şi nesemnificativ statistic mai mici decât ale bărbaţilor normoponderali (p=0.654). În populaţia studiată, 50.8% au HDL-colesterolul scăzut, predominând femeile (p<0.001). Un procent semnificativ statistic mai mare de obezi (p=0.034) au HDL-colesterol scăzut, semnificaţia statistică păstrându-se numai în cazul bărbaţilor (p=0.007), nu şi al femeilor (p=0.37). Analizând curbele ROC am constatat că, la bărbaţi IMC>30.1 kg/m 2 are sensibilitatea (52.38%) şi specificitatea (83.95%) cele mai bune în a prezice HDL-colesterol<40 mg/dl. La femei, valoarea IMC>26.3 kg/m 2 prezice cu sensibilitatea (62.96%) şi specificitatea (59.09%) cele mai bune HDL-colesterol<50 mg/dl. LDL-colesterolul Media LDL-colesterol în lotul studiat este de 111.8±36.2mg/dl, semnificativ statistic mai mare la femei decât la bărbaţi (p=0.003). LDL-colesterolul se corelează liniar, pozitiv cu IMT (R=0.267, p=0.002 pentru IMT maxim, R=0.234, p=0.006 pentru IMT pe ACC mediu şi R=0.228, p=0.007 pentru IMT mediu) şi cu IMC (R=0.253, p=0.04) numai la femei. Femeile supraponderale au valori ale LDL-colesterolului semnificativ mai mari decât femeile normoponderale (p=0.001) şi nesemnificativ mai mici decât ale femeilor obeze (p=0.056). La bărbaţi, nu există diferenţe semnificative statistic între valorile LDLcolesterol la normoponderali, supraponderali şi obezi. Raportul Col T/HDL-col În lotul studiat, s-a obţinut o medie a raportului Col T/HDLcol de 3.96±0.95, fără diferenţe semnificative statistic între sexe (p=0.1070). La femei, raportul Col T/HDL-col se corelează pozitiv, liniar, cu IMT, prin orice metodă de evaluare a IMT (R=0.252, p=0.003 pentru IMT maxim, R=0.253, p=0.003 pentru IMT pe ACC mediu şi R=0.238, p=0.005 pentru IMT mediu). Col T/HDL-col se corelează pozitiv, liniar, cu IMC (R=0.333, p<0.001), atât la femei (R=0.296, p<0.001), cât şi la bărbaţi (R=0.364, p<0.001). 25