Gramatici Universale ale Categoriilor de Timp şi Aspect

Size: px

Start display at page:

Download "Gramatici Universale ale Categoriilor de Timp şi Aspect"

Donna Wells
6 years ago
Views:

1 Gramatici Universale ale Categoriilor de Timp şi Aspect Conf. dr. Ilinca Crăiniceanu In prima parte a cursului se fundamentează conceptul de Gramatică Universală aşa cum se regăseşte el în opera lui Noam Chomsky şi a altor promotori ai Gramaticii Generative. Teme ale cursului (semestrul I): 1. Conceptul de Gramatică Universală (cf. Bacon, Leibinz, Mill, Bloomfield, Chomsky). 2. Gramatica Generativă ( Aspects of the Theory of Syntax, Chomsky, 1965). 3. X-bar Theory şi structura sintactică a propoziţiei ( Principles and Parameters, Chomsky, 1981). Prezentare: Scopul Gramaticii Universale (GU ) este acela de a descrie limba ca pe o proprietate a minţii omeneşti precum şi felul în care e învăţată. O dată cu apariţia gramaticii generative (GG) structuralismul lingvistic face trecerea de la o gramatică de tip analitic la una de tip sintetic. Gramatica e definită ca a system of rules which specifies the set of sentences of a language L and assigns to each sentence a structural description. The structural description of a sentence S constitutes a full account of the elements of S and of their organization (Chomsky, 1975). GG atrage atenţia asupra a două probleme empirice: a. Prima dintre ele este problema creativităţii lingvistice. Folosirea limbii este mereu novatoare şi potenţial infinită. Ceea ce spunem atunci când folosim limba în mod uzual nu

2 este o repetiţie a ceea ce am auzit sau spus până în acel moment. Mai mult, numărul propoziţiilor pe care le producem sau le înţelegem atunci când folosim limba maternă este practic infinit. The central fact to which any significant linguistic theory must address itself is that the typical language learner has observed only a certain limited set of utterances of his language, but can, on the basis of this finite linguistic experience, produce and understand an infinite number of new utterances (Chomsky, 1973). Problema productivităţii limbii, ce are la bază un set finit de reguli, a fost numită problema lui Descartes (Chomsky, 1988). Ideea centrală a gramaticii carteziene este aceea că folosirea creativă a limbii de către fiinţele umane se referă nu numai la productivitate ci şi la faptul că această folosire este free from control of detectable stimuli and appropriate to the situation (Chomsky, 1968). Această problemă constatată empiric are nevoie de un răspuns: cum explicăm capacitatea vorbitorilor de a produce şi înţelege un număr potenţial infinit de propoziţii noi? Pentru a răspunde la această întrebare GG presupune că vorbitorii pot produce şi înţelege un număr infinit de propoziţii deoarece posedă o gramatică internalizată. Gramatica internalizată (internalized grammar) este un mecanism care are ca rezultat interpretarea semanticofonologică a oricărei propoziţii dintr-o limbă. Gramatica internalizată corespunde noţiunii de competenţă a vorbitorului. Competenţa vorbitorului se referă la cunoaşterea tacită a limbii materne de către vorbitor. b. Al doilea fapt empiric semnalat de GG este acela că toate gramaticile limbilor existente pot fi învăţate - ceea ce conduce la concluzia că gramaticile limbilor naturale sunt

3 finite. Este cunoscut faptul că până la vârsta de trei ani orice copil normal îşi însuşeşte elementele de bază ale limbii materne - la ceastă vârstă el stăpâneşte structurile morfo-sintactice de bază ale limbii. In anii următori el îşi îmbogăţeşte limba maternă doar la nivel de vocabular. Proprietatea gramaticilor de a fi învăţate întru-un timp scurt indică faptul că ele sunt mecanism finite. Dacă n-ar fi finite, dată fiind complexitatea limbilor naturale, gramaticile limbilor n-ar putea fi învăţate. Prin urmare, o gramatică poate conţine doar un număr finit de regli - limbile sunt deci guvernate de reguli (rule-governed). La nivel intuitiv, rolul gramaticii internalizate este acela de a media între sunet (i.e., ceea ce auzim sau producem la nivel fonologic) şi sens (i.e., ceea ce înţelegem sau vrem să comunicăm). Astfel, fiecare propoziţie trebuie asociată cu o componentă a interpretării semantice şi cu o componentă a interpretării fonologice. Modelul timpuriu al GG de tip Aspects (Chomsky, 1965) are, într-o formă simplificată, o structură tripartită: Componenta sintactică Componenta semantică Componenta fonologică Tot în Aspects of the Theory of Syntax (1965) Chomsky lansează dicotomia competenţă versus performanţă. Competenţa este gramatica internalizată a vorbitorul care îi permite să vorbească şi să înţeleagă o limbă.competenţa este cunoaşterea tacită sau inconştientă a sistemului de reguli ale limbii din comunitatea în care trăieşte vorbitorul. Performanţa reprezintă folosirea concretă a limbii în situaţii de comunicare.

4 In Aspects of the Theory of Syntax (1965) Chomsky propune o teorie a gramaticii care este cunoscută azi ca teoria standard a gramaticii transformaţional generative. Este important să avem o înţelegere clară a acestei teorii a gramaticii pentru a-i putea evalua meritele dar şi limitele şi pentru a înţelege de ce au fost necesare drastice revizuiri ulterioare. Aşa cum am spus deja, părţile componente ale acestei teorii ale gramaticii sunt: Syntactic component (a) The base: (b) Transformational rules (i) Phrase structure rules (ii) Lexicon Surface structure Deep Structure Semantic component Phonological component Semantic interpretation Phonetic interpretation Deşi în această scurtă prezentare a GG nu vom insista asupra descrierii în detaliu a fiecărei componente, este totuşi de observat faptul că inima sistemului o constituie componenta sintactică. Componenta semantică şi cea fonologică sunt doar componente interpretative. Componenta sintactică era considerată pe atunci a fi în întregime un sistem autonom de reguli iar componenta semantică şi cea fonologică operau asupra componentei sintactice. La începutul anilor 80, Chomsky a fundamentat un alt model cu scopul explicit de a face gramatica mai explicativă. Acest model este cunoscut sub numele de Government and

5 Binding (GB) (Chomsky, 1981). în modelul GB gramatica are o largă bază lexicală, prezentă în lexiconul mental: grupurile sintactice (i.e., grupul nominal, grupul verbal, etc.) precum şi propoziţiile proiecteză ţinând cont de proprietăţile lexicale ale cuvintelor. In plus, Chomsky identifică similitudini cros-categoriale în structura grupurilor sintactice. Aceste similitudini cros-categoriale sunt exemplificate mai jos de prepoziţii şi particole în engleză: (1) a. He walked in b. He walked into the room c. *He walked into Propoziţia (1c) este prost formată pentru că prepoziţia into are nevoie de complinire, spre deosebire de particola in care nu are nevoie de complinire. Astfel, observăm că particola in se comportă ca şi un verb intranzitiv (nu e urmată de nimic) pe când prepoziţia into se comportă ca şi un verb tranzitiv (trebuie să fie urmată de un grup nominal). Ideea similitudinilor cros-categoriale a fost dezvoltată şi elaborată într-o teorie care descrie forma generică a oricărui grup sintactic. Această teorie se numeşte X-bar Theory. Teoria X-bar arată că un grup de forma XP, unde X este Noun, Verb, Adjective, Preposition, toate părţile de vorbire X au aceeaşi structură sintactică. Orice XP are un nucleu (head). O structură care are un nucleu se numeşte structură endocentrică. Nucleul este elementul obligatoriu dintr-un grup sintactic iar proprietăţile lui determină structura grupului. Fiecare nucleu (i.e., cuvânt) proiectează un grup sintactic. De exemplu:

6 (2) a. He is fond of Mary b. *He is fond c. He is very fond of Mary Observăm că putem distinge două tipuri de elemente prezente într-o propoziţie: elemente obligatorii (e.g., of Mary) şi elemente opţionale (e.g., very). Pentru a formaliza această intuiţie s-au propus două niveluri de structură: XP şi X 0. Intre ele se află o proiecţie intermediară X. Nucleul şi constituenţii subcategorizaţi formează prima proiecţie a nucleului: X' X o complement X 0 proiecteză cel puţin un complement dictat de proprietăţile cuvântului (nucleului).al doilea nivel de proiectare este reprezentat de elementele opţionale reprezentate ca Specificator (Specifier). XP Spec XP X' X o complement Specificatorul este de obicei un element opţional iar rolul lui este acela de a explicita referinţa nucleului: very fond of Mary (unde nucleul este fond): AP SpecAP (DegP) A' very A o PP

7 fond of Mary Referinţa unui adjectiv este clasa de obiecte care au proprietatea exprimată de adjectivul respectiv; în cazul exemplului de faţă, very, specificatorul opţional al adjectivului fond, face referinţa adjectivului fond mai precisă. In concluzie, reprezentarea de mai sus oferă structura oricărui grup sintactic sub forma unei unităţi cognitive. Astfel, un grup în modelul GB are următoarea structură generică: XP (SpecXP) X' X' X o Complement Urmând acelaşi procedeu (i.e., de identificare a unui nucleu) şi în cazul propoziţiei, care sintactic se comportă tot ca un grup sintactic, Chomsky (1981) propune şi argumentează că nucleul unei propoziţii este reprezentat de mărcile inflecţionare prezente pe verbul din propoziţie (Infl 0 ). Ca orice nucleu, Infl proiecteză în conformitate cu schema postulată de X-bar Theory: IP (SpecIP) I' I o VP I' Astfel, reprezentarea unei propoziţii simple va fi: IP Spec I I 0 VP V V 0

8 Avantajele acestei reprezentări sunt: ca orice alt grup sintactic, propoziţia are o structură endocentrică şi respectă principiile generale ale schemei X-bar. Intr-o propoziţie ca (3) ce conţine auxiliarul have (care, spre deosebire de verbele lexicale nu lansează argumente) acesta proiectează într-o poziţie din care operează asupra verbului lexical (found) proiectat în VP: (3) He has found a dog Reprezentarea propoziţiei este: IP Spec I He I 0 VP -s V 0 VP have V V 0 found NP a dog In reprezentarea de mai sus avem de-a face cu proiecţia extinsă a verbului found. Verbul have se ridică în propriul domeniu, adică la I 0. Ridicarea verbului have la I 0 e motivată semantic: din această poziţie, forma care rezultă, has, poate opera asupra lui found pentru a indica anterioritatea present perfect-ului. Când verbul auxiliar have se ridică la I 0, el lasă în o urmă, simbolozată ca t (trace). Se obţine astfel propoziţia bine formată: He has found a dog. IP

9 Spec I He I 0 VP V 0 I 0 V 0 VP have -s t a V has V 0 NP found a dog Aplicaţie: Se ştie că în limbi ca franceza şi româna, spre deosebire de engleză, nu numai verbele auxiliare dar şi cele lexicale se ridică la I 0. Datele lingvistice care dovedesc că în franceză (cf. Pollock, 1989) verbul lexical se ridică la I 0 sunt: distribuţia unei clase de adverbe de tipul souvent, presque, rarement şi a cuantificatorilor de tipul tous (care deşi se referă la subiect pot apărea la distanţă de el, i.e., floating quantifiers ): (1) Fr Jean embrasse souvent Marie E *John kisses often Mary (2) Fr Mes amis aiment tous Marie E *My friends love all Mary (3) Rom Elevii ştiu toţi acest răspuns Puteţi face derivarea propoziţiilor din franceză şi română imitând derivările de mai sus şi respectând schema din X- bar Theory?

GRAFURI NEORIENTATE. 1. Notiunea de graf neorientat

GRAFURI NEORIENTATE. 1. Notiunea de graf neorientat GRAFURI NEORIENTATE 1. Notiunea de graf neorientat Se numeşte graf neorientat o pereche ordonată de multimi notată G=(V, M) unde: V : este o multime finită şi nevidă, ale cărei elemente se numesc noduri