T1. A. POLITICI EDUCAŢIONALE prezentare generală

Transcription

1 Modul I - DISCIPLINA OPŢIONALĂ 1: Politici educaţionale Suport de curs T1. A. POLITICI EDUCAŢIONALE prezentare generală În decursul ultimelor decenii toate ţãrile europene au încercat sã rãspundã la noile provocãri şi exigenţe prin reforme ale sistemelor educative la scarã naţionalã, cãutînd un echilibru just între principiile de calitate, eficacitate, diversitate, echitate, precum şi între competenţele administraţiei centrale şi celei locale şi autonomia fiecãrei instituţii de învãţãmînt. Toate aceste reforme s-au axat pe cîteva direcţii specifice, care se pot rezuma la urmãtoarele: reorientarea programelor şi obiectivelor educaţiei spre rezultatele aşteptate în cadrul diverselor procese educative, în termeni de cunoştinţe, competenţe şi capacitãţi; egalitatea de şanse în materie de acces la educaţie şi inserţia activã în sistemul educativ; descentralizarea şi autonomia instituţiilor educative; orientarea instituţiilor educative cãtre exigenţele mediului lor specific; ameliorarea calitãţii educaţiei, elaborarea modalitãţilor de evaluare a fiecãrui elev sau student, cadru didactic, a instituţiei de învãţãmînt, precum şi a sistemului în ansamblu (la scarã naţionalã) şi redefinirea rolului inspecţiei; statutul şi formarea cadrelor didactice, avînd în vedere cã acestea sînt factorii esenţiali ai promovãrii reformelor; finanţarea educaţiei şi instruirii sub diferitele sale forme. Politicile educaţionale reprezintă direcţiile strategice de dezvoltare a sistemului educaţional şi cuprind legi şi normative aplicate în practică prin metodologii, controlate şi monitorizate, iar în final evaluate prin studiu de impact. Politicile educaţionale sunt strategii coerente, realizate pe baza unor studii de analiză, sinteză, diagnoză şi prognoză specifice mediului educaţional de la toate nivelele. Multe din politicile educaţionale adoptate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se înscriu în programe de anvergură europeană sau mondială, înscriind ţara noastră pe coordonatele globalizării, mai ales după aderarea României la Uniunea Europeană. Din 2007 şi până în prezent, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a implementat mai multe tipuri de politici educaţionale, cum sunt: strategia postaderare, implementarea strategiilor de educaţie permanentă, strategia privind dezvoltarea învătământului preuniversitar în perioada , cu replanificarea prospectivă până în 2010, strategia privind dezvoltarea învătământului universitar în perioada , strategia de descentralizare a învăţământului şi altele. Aceste documente de politici au fost dezbătute în şedinţe de guvern, adoptate prin ordine de ministru, au fost implementate prin documente strategice şi aplicate sub formă de planuri de acţiune pe termen mediu sau lung. Cadrul legislativ este esenţial atât pentru adoptarea acestor direcţii de dezvoltare ale sistemului, cât şi pentru implementarea şi corelarea cu altele aflate deja în derulare. La nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului există organisme care au ca obiect de activitate aceste politici educaţionale: Direcţia de Politici şi Strategii Educaţionale, Direcţia Generală de Management a Învăţământului Preuniversitar şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, care are următoarele domenii de expertiză strategii de stimulare a participării la educaţie, strategii de dezvoltare a resurselor umane, evaluarea sistemului de educaţie, educaţia grupurilor dezavantajate şi educaţia în mediul rural. Pentru ca impactul acestor politici educaţionale să fie cât mai bun, adunând astfel informaţii privind reacţia la implementare, s-a decis ca pentru unele strategii să se acţioneze doar în anumite zone sau unităţi şcolare, astfel au fost selecţionate judeţele pilot şi şcolile pilot. Actualmente, cel mai important document strategic în domeniul educaţiei este Strategia de dezvoltare a învatamântului preuniversitar, realizat într-o abordare prospectivă pâna în 2010, care cuprinde modernizarea sistemului de formare profesională iniţială din perspectiva dezvoltării regionale şi a asigurării coeziunii sociale, care este declarată una dintre priorităţile strategice ale politicilor de dezvoltare a învatamântului preuniversitar din România în urmatorii ani (pentru contextul general vezi şi Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabilă a Romaniei. Orizonturi ) 1

2 Orice document de politică educaţională cuprinde, obligatoriu de expus în descrierea stategiei: obiectivele specifice, principiile care stau la baza sa, direcţiile de acţiune, rezultatele preconizate, instituţiile responsabile de implementarea acestor demersuri, indicatorii de performanţă formulaţi în aşa fel încât rezultatele să poată fi uşor măsurabilesau cuantificate, politicile de diminuare a riscurilor implementării strategiei, descrierea mecanismului de implementare, monitorizarea şi evaluarea startegiei. Pentru ca documentaţia de care este însoţit documentul să fie extrem de riguroasă sunt citate şi/sau anexate informaţii cât mai recente referitoare la tema expusă. Ca urmare a aplicării acestor strategii, se efectuează rapoarte de informare asupra evoluţiei implementării politicilor educaţionale, de tip post-evaluare a strategiei, aşa cum este Raportul asupra stării sistemului naţional de învăţământ din anul 2009 ( şi Memorandumul referitor la Implementarea Planului de acţiuni pentru anul 2008 aferent Programului Naţional de Reforme - Strategia Lisabona ( Pentru asigurarea coerenţei politicilor din domeniul educaţional cu cele desfăşurate de guvern, acestea sunt corelate şi cuprinse în Programul Naţional de Reforme ( şi Cadrul Strategic Naţional de Referinţă pentru perioada Site-ul oficial al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului cuprinde cele mai importante documente de politici educaţionale cu care se preocupă ( Secţiunea cuprinde trei părţi ( documentele strategice ( documentele de politici educaţionale ( raportările oficilale privind implementările realizate ( T1.B. REFORME ÎN CURS ŞI INIŢIATIVE Sistemul de învăţământ românesc se află în continuă schimbare şi îmbunătăţire pe diversele domenii şi nivele, în conformitate cu schimbările de ordin economic, social, politic şi cultural din societate. A Reformele în curs şi iniţiativele legate de cadrul strategic "ET 2020" 1. Realizarea în practică a învăţării de-a lungul vieţii şi a mobilităţii Strategii naţionale de învăţare pe tot parcursul vieţii În ultimii ani, în România, principiile educaţiei permanente au fost incluse ca priorităţi în cadrul documentelor de politici în domeniul educaţiei, formării continue şi ocupării forţei de muncă. Menţionăm în acest sens, Strategia Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii şi proiectul Legii Educaţiei Naţionale. Având în vedere că România nu dispunea de o strategie coerentă şi cuprinzătoare de învăţare pe tot parcursul vieţii, în 2009, la iniţiativa Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), a început elaborarea Strategiei de învăţare pe tot parcursul vieţii cu participarea specialiştilor şi a tuturor părţilor interesate. Ca urmare a activităţii desfăşurate, s-au realizat o serie de progrese în identificarea priorităţilor strategice şi a unor direcţii de acţiune în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii, cum ar fi recunoaşterea şi validarea învăţării non-formale şi informale şi orientarea educaţiei şi formării către dezvoltarea competenţelor transversale la orice vârstă. Referitor la Recunoaşterea şi validarea învăţării non-formale şi informale, România a făcut progrese importate în implementarea sistemelor de recunoaştere şi validare a competenţelor dobândite în contexte informale şi nonformale de învăţare. Printre acestea pot fi amintite: - evaluarea şi certificarea competenţelor dobândite în contexte informale şi nonformale de învăţare, prin intermediul Centrelor de Evaluare şi Certificare a Competenţelor Profesionale autorizate de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor; - introducerea în România a instrumentelor dezvoltate la nivel european, Europass şi Youthpass, Paşaportul lingvistic, Documentul de mobilitate, Suplimentul la diplomă şi Suplimentul la certificatul profesional) care facilitează recunoaşterea voluntară a competenţelor şi a calificărilor. Agenţia Naţională pentru Programe comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale acţionează în calitate de 2

3 Centru Naţional Europass şi Youthpass, gestionând procesul de completare şi eliberare a documentelor menţionate împreună cu organizaţiile emitente. - implementarea sistemelor de evaluare a competenţelor tinerilor care doresc să beneficieze de programe de tip a doua şansa, proces iniţiat de Ministerul Educaţiei prin Implementarea programelor Phare Acces la Educaţie. - programele ANOFM de evaluare şi certificare a competenţelor cetăţenilor români care au lucrat în străinătate şi care se reîntorc în România. Cadrul european al calificărilor Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Consiliul Naţional al Calificărilor şi al Formării Profesionale a Adulţilor au elaborat un Nomenclator cu denumirile calificărilor şi titlurile obţinute în cadrul învăţământului superior din România. Obiectivele au în vedere reglementarea denumirilor calificărilor şi a titlurilor universitare titlurile obţinute de absolvenţii învăţământului universitar începând cu anul 2005 cât şi redactarea corespunzătoare a actelor de studii acordate în învăţământul superior (Suplimentul la Diplomă), pentru asigurarea transparenţei cerute de Procesul Bologna. În domeniul învăţământului profesional şi tehnic (ÎPT), Cadrul Naţional al Calificărilor a fost dezvoltat prin revizuirea calificărilor din ÎPT şi a curriculumului. Obiectivele sunt recunoaşterea calificărilor obţinute întrun anumit context, în alte contexte de învăţare sau de muncă; revizuirea calificărilor din IPT în funcţie de nivelurile de referinţă şi descriptorii de competenţe; îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei ÎPT; îmbunătăţirea relevanţei calificărilor profesionale pentru piaţa muncii şi pentru cei care învaţă; mai buna implicare a partenerilor sociali în procesul de descriere şi actualizare a calificărilor; dezvoltarea condiţiilor de implementare a sistemului european de credite transferabile şi de acumulare în formarea profesională (ECVET) conform Recomandării Parlamentului European şi Consiliului din 18 iunie Prin proiectul de Strategie privind învăţarea pe tot parcursul vieţii se preconizează continuarea, promovarea şi dezvoltarea iniţiativelor menţionate prin: - armonizarea procedurilor de evaluare şi certificare la diferite niveluri şi instituţii cu responsabilităţi în acest domeniu (şcoli care implementează programe de tip şansa a doua, centre de certificare a competenţelor, alte sisteme de evaluare); - implementarea in paralel a sistemului de credite transferabile pentru competenţele cheie promovarea acestor sisteme în rândul celor care au cel mai mult nevoie de ele (categorii dezavantajate pe piaţa muncii, populaţii din zone rurale izolate, tineri şi adulţi aflaţi în dificultate etc.) - iniţierea unui program naţional de formare a evaluatorilor de competenţe şi a consilierilor de carieră care activează în acest domeniu. - îmbunătăţirea mecanismelor de asigurare a calităţii acestei alternative de certificare pentru a-i spori credibilitatea. Intensificarea mobilităţii cursanţilor Iniţiativele Agenţiei pentru Credite şi Burse de Studiu ( au în vedere compatibilizarea actelor normative şi legislative cu politica actuală de eliminare a birocraţiei; menţinerea cuantumului lunar al burselor la valoarea actuală, cu încadrarea în aceleaşi limite bugetare, prin găsirea de alternative avantajoase pentru plata mijloacelor de transport; reconfigurarea echipelor de evaluatori naţionali, pe domenii, în vederea eficientizării activităţilor de evaluare prin bareme a dosarelor de candidatura şi selectarea acestora pe baza unei metodologii specifice; analiza cu instituţiile implicate a situaţiei bursierilor beneficiari ai programului Bursa Specială Guvernul României, în vederea repartizării acestora pe posturi specifice. 2. Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei educaţiei şi formării Învăţarea limbilor străine O nouă reglementare a modului de înfiinţare şi funcţionare a claselor şi grupelor de studiu al unei limbi moderne de circulaţie internaţională în regim intensiv si bilingv. Aceste clase cu predare intensivă sau bilingvă vor putea să funcţioneze pe baza noului statut, începând cu anul şcolar 2011/12. 3

4 Vechiul statut permitea funcţionarea claselor bilingve numai pentru limba modernă L1 şi la nivel liceal. Se doreşte promovarea multilingvismului, în sensul creşterii diversităţii de limbi moderne învăţate şi creşterea calităţii prin încurajarea unor iniţiative locale de adaptare la resursele existente. Pe baza noului statut se vor putea înfiinţa clase şi grupe de bilingv sau intensiv şi pentru elevii care abia încep studiul unei limbi străine şi aceste clase vor putea funcţiona cu regim bilingv începând de la clasa a V-a, acolo unde există resursele umane necesare (profesori care să predea discipline nonlingvistice în limba străină respectivă). Prin modificarea acestor reglementări este de aşteptat un reviriment al iniţiativelor locale cu privire la înfiinţarea de clase şi grupe de studiu în regim bilingv sau intensiv, în mod deosebit pentru limbile moderne slab reprezentate în zonele respective, pentru care există cerere, dar aceasta nu poate fi satisfăcută decât în mod punctual. Schimbările vor fi foarte vizibile acolo unde se vor introduce clase sau grupe de bilingv sau intensiv pentru începători, având în vedere cererea mare pentru anumite limbi, neacoperită de o ofertă corespunzătoare din lipsa resurselor umane. În cadrul proiectului bilateral franco-român De la învăţământul bilingv către filierele universitare francofone", a fost dezvoltată o metodologie referitoare la organizarea claselor/secţiilor bilingve francofone, metodologie ce va fi implementată începând cu anul şcolar 2011/12. Sunt reglementate prevederile şi normele de bună practică pentru liceele bilingve francofone abilitate a elibera menţiunea specială secţie bilingvă francofonă a bacalaureatului: predarea disciplinelor de studiu specifice, distribuţia orară a cursurilor, recrutarea elevilor şi a profesorilor care predau în aceste secţii francofone, evaluarea acestor licee. A fost elaborată o metodologie referitoare la promovarea multilingvismului în învăţământul preuniversitar din România. Se doreşte o reglementare a modului în care se înfiinţează şi desfiinţează catedre de limbi moderne care să ţină cont de interesul general al promovării diversităţii lingvistice. Conform recomandărilor europene şi necesităţilor pieţei muncii, este nevoie de cunoscători ai mai multor limbi moderne. Fiecare cetăţean va trebui să cunoască două limbi moderne. Este de dorit ca limbile moderne învăţate să nu fie mereu aceleaşi, ci să se regăsească o mare diversitate de limbi europene. Acest fapt ar mări şansele fiecărui absolvent de învăţământ preuniversitar pe piaţa muncii şi ar acoperi o cerere, în prezent disproporţionat de mare faţă de ofertă. În prezent, în învăţământul preuniversitar românesc, circa 94 % din normele didactice ale profesorilor de limbi moderne sunt reprezentate de numai două limbi (engleza şi franceza), ceea ce nu corespunde cererii reale de pe piaţa muncii, ci unui demers practic abordat invers, dinspre personalul existent spre crearea de norme didactice care să satisfacă această ofertă de personal. Această stare de fapt duce la proliferarea şcolilor particulare pentru limbi moderne, care satisfac o cerere neacoperită de sistemul public, ceea ce contravine principiului egalităţii de şanse formulat în Legea Educaţiei(nu toţi părinţii îşi pot permite să plătească învăţarea limbilor moderne alternative pentru copiii lor). Reglementarea modului în care se pot crea şi desfiinţa catedre de limbi moderne slab reprezentate într-o zonă, ca şi crearea unui cadru motivaţional pentru factorii de decizie ar urma să încetinească şi să inverseze actualul proces de dispariţie a catedrelor de limbi moderne slab reprezentate. S-au efectuat unii paşi în anul şcolar anterior prin introducerea limbii germane în combinaţii de două specialităţi pentru care se pot scoate la concurs catedre, dar această măsură nu este suficientă şi nu corespunde interesului tuturor limbilor moderne slab reprezentate. Evoluţia profesională a cadrelor didactice şi a formatorilor Diversitatea contextelor de învăţare, ca şi a noilor roluri didactice şi manageriale de îndeplinit reclamă reglementarea noilor profesii didactice, diversificarea profilurilor profesionale ale celor care lucrează în diferite ipostaze ale sistemelor de învăţare permanentă, astfel încât să cuprindă roluri specializate şi un statut legal asociat învăţării permanente, precum: mediator, evaluator (de competenţe, instituţional), facilitator al învăţării, consilier, tutore, mentor, facilitator online, manager de resurse umane, dezvoltator curricular, expert educaţional în administraţia regională/locală etc. În vederea reglementării acestui domeniu, pentru anul în curs, cea mai importantă iniţiativă o reprezintă Proiectul MECTS de Lege a educaţiei naţionale şi învăţarea pe tot parcursul vieţii. Prin prevederile sale şi metodologiile ce urmează a fi elaborate, se va putea asigura o abordare modernă şi mai cuprinzătoare. 4

5 Centrul National pentru Dezvoltarea Invatamantului Profesional şi Tehnic elaborează şi testează metodologia pentru implementarea Cadrului Comun European de Referinţă pentru Asigurare a Calităţii în formarea profesională (EQARF) în învăţământul profesional şi tehnic din România. Obiective: îmbunătăţirea sistemului de educaţie şi formare profesionala iniţială, prin dezvoltarea de instrumente şi metodologii pentru implementarea eqarf in învăţământul profesional şi tehnic, dezvoltarea cadrului operaţional pentru implementarea EQARF, testarea metodologiei pentru implementarea EQARF în context naţional, elaborarea strategiei de implementare a EQARF în ÎPT, la nivel de sistem şi la nivel de furnizor. Impactul şi schimbările aşteptate au în vedere îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei ÎPT; dezvoltarea unei culturi a calităţii la nivelul şcolilor ÎPT; îmbunătăţirea corelării dintre oferta ÎPT şi cererea de pe piaţa muncii. Guvernare şi finanţare Nu există informaţii specifice naţionale disponibile. Competenţele de bază în citire, matematică şi ştiinţe exacte Obiectivul general îl constituie îmbunătăţirea competenţelor cheie în învăţământul primar prin crearea/testarea/pilotarea şi implementarea unui program educaţional integrat în vederea creşterii calităţii educaţiei la nivel de sistem. Prin crearea cadrului metodologic proiectul propune restructurarea cadrului de referinţă la nivel naţional din perspectiva dezvoltării competenţelor cheie. Identificarea nevoilor de lectură ale copiilor şi transpunerea în suporturi didactice inovatoare, care să respecte identitatea culturală a minorităţilor (maghiari si germani) şi noutăţile în didactica citit scrisului, constituie premisa învăţării continue şi a integrării durabile pe piaţa muncii. Dezvoltarea competenţelor profesionale ale diferitelor categorii care vor fi implicate în faza de pilotare reprezintă o condiţie esenţială pentru atingerea obiectivului propus. O paletă largă de categorii profesionale va beneficia, în baza analizei nevoilor de formare, de programe de formare, dezvoltându-le competenţele de a lucra cu elevii în vederea creşterii calităţii educaţiei. Un alt obiectiv important este acela de dezvoltare a competenţei de comunicare lingvistică în limba română. Actualul curriculum presupune o adecvare la noile reglementări legislative, integrate contextului educaţional european. Se vor dezvolta următoarele componente: comunicare în limba română ca limbă oficială, ca limbă maternă şi ca limbă de şcolarizare; cunoaşterea şi abordarea literaturii române în context universal, în vederea construirii şi dezvoltării competenţei culturale; integrare şi succes social prin dezvoltarea componentei de interrelaţionare. Prin această iniţiativă se doreşte dezvoltarea dimensiunii europene a disciplinei, prin asigurarea integrării absolvenţilor învăţământului preuniversitar în spaţiul socio-cultural european. În prezent, se derulează un proiect (proiectul ID 4713) referitor la normativele privind promovarea lecturii pentru stimularea competenţei-cheie de comunicare orală şi scrisă în limba română. Obiectivul principal vizează corijarea rezultatelor obţinute de elevii români la viitoarele testări internaţionale şi realizarea unor metodologii care să permită stimularea interesului elevilor pentru lectură, reflectat în sporirea competenţelor de comunicare orală şi scrisă în limba română. Aceste acţiuni vor viza atât activitatea de excelenţă (olimpiade şi concursuri), cât şi activitatea de la orele de curs. Astfel, se va sprijini formarea competenţei de lectură a elevilor, reflectată în rezultatele viitoare la testările internaţionale. În cadrul acestui proiect, sunt formate cadre didactice de diferite specialităţi, în vederea dobândirii unor competenţe sporite în comunicarea cu elevii, care să conducă la dezvoltarea armonioasă a personalităţii acestora, care să le permită o inserţie socială de succes. În 2007, cursul de Limbă, cultură şi civilizaţie românească a fost aprobat (în temeiul HG 454/2008, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a emis Ordinul 5351/ privind iniţierea acestui curs opţional interdisciplinar, pentru elevii români care studiază în şcoli din ţări ale U.E.). Începând din anul , cursul urmează structura anului şcolar din Spania, Italia şi Belgia, ţări în care există comunităţi însemnate de români, cărora le este destinat acest curs. Respectând politica Uniunii Europene în domeniul pluriligvismului, Institutul Limbii Române a iniţiat programe pentru elevi din ţările în care există comunităţi româneşti, pentru o bună şi reală cunoaştere a valorilor lingvistice şi 5

6 culturale româneşti ca valori europene generale. Începând cu anul şcolar 2007/08, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Institutul Limbii Române au lansat Proiectul privind predarea cursului de Limbă, cultură şi civilizaţie românească în unităţi de învăţământ din state membre ale Uniunii Europene (Proiectul). Proiectul, desfăşurat în prezent în Belgia, Italia şi Spania, pune accent pe valorificarea şi păstrarea limbii române în comunităţile româneşti din afara graniţelor României şi vizează atât elevii descendenţi ai vorbitorilor nativi, cât şi elevi de alte naţionalităţi care doresc să înveţe limba română. Prin cultivarea limbii române în forma ei standard, vorbitorii de vârstă şcolară îşi păstrează legătura cu spiritualitatea românească şi sunt, la rândul lor, ambasadori ai limbii şi culturii româneşti în mediile în care trăiesc şi în care vor lucra. Obiectivele acestui proiect sunt: predarea cursului extracurricular de Limbă, cultură şi civilizaţie românească în unităţi de învăţământ din state membre ale Uniunii Europene, în care prezenţa românească este relevantă; valorificarea identităţii culturale româneşti, pe care o promovează în contextul unei Europe multiculturale şi plurilingvistice; prezervarea identităţii culturale la copiii români care trăiesc înafara graniţelor ţării, pe teritoriul Uniunii Europene; facilitarea reintegrării elevilor în sistemul de învăţământ românesc, în cazul revenirii în ţară; promovarea limbii, culturii si civilizaţiei româneşti în statele membre ale Uniunii Europene. Impactul şi schimbările aşteptate. Revizuirea programelor şcolare pentru gimnaziu are drept scop trecerea la abordarea centrată pe competenţe a demersului de proiectare şi a celui de predare, învăţare evaluare. Noile programe şcolare au intrat în vigoare începând cu anul şcolar 2009/10. Programele de gimnaziu au avut la bază centrarea pe obiective, spre deosebire de programele de liceu care au fost elaborate şi anterior prin centrarea pe competenţe. Obiectivele sunt: elaborarea competenţelor generale şi specifice pentru programele pentru clasele V-VIII; compatibilizarea sistemului de competenţe vizate pe parcursul iniţial al învăţării cu cel de aprofundare şi dezvoltare conceptuală a învăţării derulat pe parcursul liceului. Din iunie 2008, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin Centrul Naţional pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic şi Formare Profesională (CNDÎPT), cu sprijin financiar din partea UE, prin intermediul programelor Phare TVET, a pilotat în două regiuni din ţară, o metodologie referitoare la ancheta asupra nevoilor pieţei muncii în termeni de aptitudini şi competenţe. Începând cu ianuarie 2010 CNDÎPT implementează proiectul Corelarea ofertei educaţionale a învăţământului profesional şi tehnic cu cerinţele pieţei muncii, proiect co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Obiectivul general al proiectului este creșterea relevanţei ofertei de formare profesională iniţială prin învăţământul profesional și tehnic preuniveritar (IPT) în raport cu nevoile pieţei muncii și cerinţele de dezvoltare economică și socială, din perspectiva societăţii bazate pe cunoaștere, prin îmbunătăţirea documentelor de planificare strategică în IPT la nivel judetean și local. În această perspectivă, în cadrul proiectului se vor revizui metodologiile şi se va realiza un studiu previzional actualizat privind nevoile de formare profesională la nivel regional și judeţean la orizontul anului 2013 și in perspectiva anului Promovarea echităţii, a coeziunii sociale şi a cetăţeniei active Părăsirea timpurie a şcolii La nivel european, conform Strategiei Europa 2020, rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie şi formare ar trebui să nu depăşească nivelul de 10 % până în anul România îşi propune atingerea procentului de 11,3 % până în anul Obiectivul de scădere a ratei de părăsire timpurie a sistemului de educaţie şi formare depinde, în principal, de: evoluţia favorabilă a economiei, cu efecte asupra şanselor familiilor aparţinând unor categorii dezavantajate socioeconomic, de a susţine participarea la educaţie; dezvoltarea şi diversificarea oportunităţilor educaţionale de reintrare în sistem ale tinerilor care au părăsit şcoala prematur (multiplicarea programelor de tip A doua şansă, implementarea Centrelor Comunitare de Învăţare Permanentă etc., prevăzute în proiectul Legii Educaţiei Naţionale); valorificarea oportunităţilor de evaluare şi certificare a învăţării în contexte non-formale şi informale de educaţie (portofoliile de învăţare permanentă, acces la servicii de evaluare şi certificare a competenţelor etc.); informarea eficientă şi accesul la oportunităţi de formare continuă la locul de muncă sau în comunitate. 6

7 Stabilirea valorilor de referinţă pentru 2013 a avut în vedere descrierea programelor naţionale şi finanţările acestora (aprobate pentru 2010 şi estimate 2011, 2012, 2013), în conformitate cu proiectul Strategiei sectoriale fiscal bugetare, privind: asigurarea egalităţii de şanse şi facilitarea accesului la educaţie şi formare profesională de calitate în învăţământul preuniversitar; dezvoltarea capacităţii administrative a instituţiilor ce coordonează sistemul naţional de educaţie şi dezvoltarea capitalului uman din sistemul educaţional prin proiecte finanţate din fondurile europene; asigurarea cadrului coerent şi modern de funcţionare a sistemului naţional de învăţământ prin implementarea conceptelor cheie prevăzute în proiectul legii educaţiei naţionale; îmbunătăţirea infrastructurii şcolare şi universitare; asigurarea unei educaţii universitare şi postuniversitare de calitate; creşterea calităţii actului educaţional prin modernizarea şi îmbunătăţirea parametrilor funcţionali ai bazei materiale. Stabilirea valorilor de referinţă pentru 2015 şi 2020 s-a realizat ţinându-se cont de estimările macroeconomice ale Comisiei Naţionale de Prognoză. Conceptul de educaţie timpurie fundamentare şi dezvoltare Această acţiune se bazează pe fundamentarea şi dezvoltarea conceptului de educaţie timpurie pentru copiii sub 3 ani. Realizarea unui sistem coerent de educaţie timpurie a copilului în România este o necesitate care decurge din priorităţile educaţiei la nivel mondial şi naţional. Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de învăţare de mai târziu. Deprinderile şi cunoştinţele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior. educaţia timpurie poate fi o pârghie esenţială de reducere a inegalităţilor sociale. Definirea educaţiei timpurii în legislaţia românească va da posibilitate autorităţilor centrale şi locale să concentreze fonduri spre această zonă a educaţiei şi, această investiţie, pe termen lung, va conduce la scăderea ratei abandonului şcolar, la îmbunătăţirea ratei de succes şcolar a copilului pe traseul şcolarizării viitoare, la punerea bazelor pentru învăţarea de-a lungul vieţii şi la o rată crescută a inserţiei socio-profesionale. Migranţi Metodologii privind organizarea şi desfăşurarea cursului de iniţiere în limba română pentru străinii adulţi şi pentru copiii străinilor care au dobândit o formă de protecţie sau un drept de şedere în România, precum şi ai cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European. Noi reglementări referitoare la cursurile de iniţiere în limba materializate prin elaborarea: OMECI nr. 5924/ pentru aprobarea metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea cursului de iniţiere în limba română, a procedurilor referitoare la elaborarea, aprobarea şi distribuirea programelor şi manualelor cursului de iniţiere în limba română şi a procedurilor privind evaluarea participanţilor la cursul de iniţiere în limba română, pentru străinii adulţi care au dobândit o formă de protecţie sau un drept de şedere în România, precum şi pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, publicat în Monitorul Oficial nr. 0858/ OMECI nr. 5925/ pentru aprobarea metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea cursului de iniţiere în limba română şi şcolarizarea copiilor străinilor şi a procedurilor referitoare la elaborarea, aprobarea şi distribuirea programelor şi manualelor cursului de iniţiere în limba română pentru copiii străinilor care au dobândit o formă de protecţie sau un drept de şedere în România, precum şi ai cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, publicat în Monitorul Oficial nr. 0863/ Începând cu anul şcolar 2010/11 cursurile de inţiere în limba română se desfăşoară pe baza noilor metodologii mai-sus menţionate. Astfel, conform documentelor menţionate, s-a impus necesitatea elaborării unei metodologii care să reglementeze dreptul de participare al diferitelor categorii de adulţi străini la cursul de iniţiere în limba română, cât şi, în acord cu unele modificări legislative intervenite, revizuirea documentelor deja existente, elaborate de MECTS, în vederea asigurării accesului la educaţie şi participarea la cursul de iniţiere în limba română pentru diferitele categorii de copii străini minori. 7

8 Noile reglementări se adaugă unui set de reglementări în domeniu care mai includ: OMEC nr. 5335/ privind aprobarea programei de limba română curs de iniţiere pentru adulţii străini care au dobândit o formă de protecţie în România. Prin adoptarea şi intrarea în vigoare a noilor metodologii se aşteaptă o mai eficientă organizare şi desfăşurare a cursurilor de iniţiere în limba română, ca parte a programelor de integrare ce urmăresc susţinerea străinilor în procesul de dobândire a abilităţilor şi cunoştinţelor necesare adaptării la societatea românească. În anul şcolar 2010/11 conform estimărilor Oficiului Român pentru Imigrări transmise la MECTS prin adresa nr / , un număr de aproximativ 450 de străini, din care 150 de copii, vor participa la cursurile de iniţiere în limba română. Cursanţi cu nevoi speciale Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate Obiectivele acestui program sunt îmbunătăţirea condiţiilor de educaţie la nivelul învăţământului special şi prevenirea abandonului şcolar şi îmbunătăţirea ratei succesului şcolar pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale (CES). Rezultatele proiectelor PHARE, în cei aproape 8 ani de derulare şi de extindere la nivel naţional, cu referire îndeosebi la promovarea principiilor educaţiei inlcuzive şi la sprijinului acordat copiilor din şcolile speciale integraţi în şcolile de masă sunt: 42 strategii judeţene pentru îmbunătăţirea accesului la educaţie elaborate conform cerinţelor şi materialelor de lucru din cadrul cursurilor de formare; 850 de formatori de formatori (în tematica abordată se regăsesc: Educaţie incluzivă, Metode de predare-învăţare active şi interactive, Evaluarea în cadrul sistemelor educaţionale incluzive, Relaţia şcoală-comunitate, Curriculum incluziv, Dificultăţi în învăţare); 550 de directori şi cadre didactice din şcolile pilot au parcurs module de formare în domeniul educaţiei incluzive, al metodelor active de învăţare, al dezvoltării de curriculum etc.; programele de educaţie remedială au fost organizate în toate judeţe, cu o bună participare; 36 de Centre de Resurse pentru Educaţia Incluzivă au fost înfiinţate şi funcţionează în judeţele participante la proiecte; aprox. 450 de şcoli incluse în aceste proiecte au derulat activităţi destinate părinţilor, conform planurilor stabilite pe plan local. 4. Stimularea inovării şi creativităţii, inclusiv a spiritului antreprenorial, la toate nivelurile de educaţie şi de formare Competenţe-cheie transversale Restructurarea curriculum-ului naţional. Analiza condiţiilor de implementare. Elaborarea unei diagnoze a stării de fapt a curriculum-ului școlar românesc și a componentelor acestuia, cu identificarea ariilor de intervenţie prioritare (șapte domenii majore și a modalităţilor posibile de acţiune pentru implementarea curriculum-ului, după adoptarea noii legi a educaţiei). Dezvoltarea unui curriculum de formare privind integrarea competentelor cheie în procesul didactic. Susţinerea formării continue a profesorilor prin metodologii de implementare a curriculum-ului naţional, prin dezvoltarea unor unităţi de învăţare cu rol de sprijinire a reconstrucţiei noului curriculum, prin oferirea unor baze pragmatice. Curriculumul de formare vizează accente conceptuale derivate din descriptivul competentelor cheie (cunoștinţe, abilităţi, atitudini) restructurate la nivelul didacticii disciplinelor, prin includerea în reţeaua conceptuală a modului de predare specific unui obiect de studiu. Proiectul se valorifică prin dezvoltarea de comunităţi de învăţare online pentru fiecare dintre componentele implicate (profesori pentru învăţământ primar, limba maternă, limbi străine, istorie, chimie, discipline socio-umane). Calendarul activităţilor cuprinde anul Elaborarea de resurse didactice inovative pentru implementarea competenţelor cheie in curriculum. Susţinerea formării continue a profesorilor prin metodologii de implementare a curriculumului naţional prin elaborarea de resurse didactice (pe discipline/teme) cu rol de sprijinire a reconstrucţiei noului curriculum, cu oferirea unei baze pragmatice. Impactul şi schimbările aşteptate vizează explorarea modurilor de dezvoltare a competenţelor cheie prin intervenţii metodologice la nivelul fiecărei discipline şcolare, care să promoveze activităţi de învăţare cu caracter integrat. Resursele pot fi valorificate în diferite activităţi de formare şi autoformare, calendarul activităţilor cuprinzând anul Raport naţional de impact al programului de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii (LLP), România, Realizarea unui cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale, în baza unei diagnoze privind starea sistemului de formare profesională. Impactul constă în analiza rezultatelor realizate până în prezent, 8

9 identificarea lecţiilor învăţate și a bunelor practici precum și în oferirea de recomandări pentru îmbunătăţirea executării programului actual în perioada rămasă de implementare. Valorificarea diagnozei se va realiza prin oferirea de date pentru fundamentarea/pregătirea viitorului program în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii. Proiectul FSE: Oferte educaţionale inclusive extracurriculare şi extraşcolare pentru formarea stilului de viaţă sănătos şi a cetăţeniei active pentru copii din comunităţi dezavantajate, cu precădere rurale, în învăţământul preuniversitar din România ( ) îşi propune următoarele obiective specifice: formarea stilului de viaţă sănătos în spiritul cetăţeniei active pe baza de intervenţii extracurriculare şi nonformale prin identificarea abordării educaţionale necesare; iniţierea ofertelor educaţionale specifice de promovare a stilului de viaţă sănătos şi a cetăţeniei active în sprijinul unei educaţii inclusive de calitate pentru copii din comunităţi dezavantajate, cu precădere rurale prin formarea categoriilor de factori de decizie din învăţământul preuniversitar; creşterea gradului de conştientizare la categorii de actori sociali locali asupra necesităţii de promovare a stilului de viaţă sănătos şi a cetăţeniei active în sprijinul unei educaţii inclusive pentru copiii din comunităţile dezavantajate, cu precădere rurale, dezvoltarea şi implementarea de oferte educaţionale inclusive, extracurriculare şi nonformale privind formarea stilului de viaţă sănătos şi a cetăţeniei active pentru copii din comunităţi dezavantajate, cu precădere rurale. Prezentul proiect urmăreşte dezvoltarea unor competenţe cheie cum ar fi: utilizarea unor noţiuni, concepte, legi şi principii specifice pentru sănătate, investigarea şi rezolvarea unor probleme vizând sănătatea şi promovarea unor valori şi atitudini de tipul: formarea unui stil de viaţă sănătos, respectful faţă de viaţa personală, sănătate proprie şi a celorlalţi, dezvoltarea toleranţei şi solidarităţii faţă de persoanele aflate în dificultate, dobândirea unui comportament ecologic etc. Proiectul este necesar pentru racordarea ofertelor educaţionale la problematica actuală de sănătate la nivel european, pentru elaborarea de oferte educaţionale specifice pentru elevii defavorizaţi prin implicarea acestora în activităţi extracurriculare şi extraşcolare de tip concursuri, expoziţii etc., precum şi prin activitatea de tip voluntariat, introduse ca element de noutate în sistemul de învăţământ preuniversitar, în vederea pregătirii elevilor din medii rurale dezavantajate, respectiv urbane, pentru a deveni cetăţeni responsabili şi activi în promovarea stilului de viaţă sănătos pentru generaţiile viitoare. Inovaţie şi parteneriat Nu există informaţii specifice naţionale disponibile. B Alte reforme importante şi iniţiative politice la nivel naţional În documentul Raport asupra stării sistemului naţional de învăţământ 2009, produs de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, sunt identificate următoarele priorităţi şi direcţii de dezvoltare pentru perioada : 1. Realizarea unui sistem educaţional stabil, echitabil, eficient şi relevant. 2. Alocarea a 6 % din PIB pentru educaţie. 3. Transformarea educaţiei timpurii în bun public. 4. Descentralizarea învăţământului preuniversitar şi creşterea autonomiei şcolilor. 5. Introducerea unui curriculum şcolar bazat pe competenţe. 6. Promovarea unui sistem de salarizare bazat pe performanţă, concordant cu statutul cadrelor didactice în societate. 7. Realizarea unui sistem legislativ care să asigure modernizarea, stabilitatea şi predictibilitatea sistemului de învăţământ, precum şi garantarea egalităţii de şanse la accesul la educaţie. 8. Asigurarea calităţii şi stimularea excelenţei în învăţământul superior de stat şi privat. 9. Educaţia permanentă în vederea obţinerii unor calificări noi, a extinderii specializării şi perfecţionării. Pentru fiecare prioritate/direcţie de dezvoltare sunt prevăzute obiective strategice şi sunt avute în vedere o serie de măsuri, însoţite de estimări privind efectele acestora. 9

10 Informaţii furnizate de către Unitatea Naţională Eurydice din România, cu sprijinul experţilor din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (Unitatea de Politici Publice; Direcţia de Afaceri Europene). Pentru informaţii mai detaliate despre sistemele educaţionale din Europa, puteţi consulta baza de date Eurydice, EURYBASE ( BIBLIOGRAFIE: Sinteze naţionale privind sistemele educaţionale în Europa şi reformele în curs 9-19/19, România (Februarie 2011) HG 454/2008, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a emis Ordinul 5351/ privind iniţierea acestui curs opţional interdisciplinar, pentru elevii români care studiază în şcoli din ţări ale U.E. Raport asupra stării sistemului naţional de învăţământ MEdCT, Bucureşti, 2009 Iniţiativele Agenţiei pentru Credite şi Burse de Studiu ( OMECI nr. 5924/ pentru aprobarea metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea cursului de iniţiere în limba română OMECI nr. 5925/ pentru aprobarea metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea cursului de iniţiere în limba română OMEC nr. 5335/ privind aprobarea programei de limba română OMEC nr. 4041/ privind aprobarea programei de limba română Informaţii furnizate de către Unitatea Naţională Eurydice din România, cu sprijinul experţilor din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (Unitatea de Politici Publice; Direcţia de Afaceri Europene). Pentru informaţii mai detaliate despre sistemele educaţionale din Europa, puteţi consulta baza de date Eurydice ( documentele strategice ( documentele de politici educaţionale ( raportările oficilale privind implementările realizate ( T2. POLITICI EDUCAŢIONALE Legea educaţiei naţionale în contextul reformării învăţământului românesc Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează politica naţională în domeniul învăţământului preuniversitar. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi al resurselor umane din sfera educaţiei. Potrivit Legeii Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011, sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri: educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare; învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV; învăţământul secundar, care cuprinde: o învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX; o învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică; învăţământul profesional, cu durată între 6 luni şi 2 ani; învăţământul terţiar non-universitar, care cuprinde învăţământul postliceal. Învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi învăţământul postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul Naţional al Calificărilor. 10

11 Învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi învăţământul secundar inferior. Învăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din învăţământul liceal, filiera tehnologică. Învăţământul profesional şi tehnic este format din: învăţământ profesional, învăţământ tehnic şi învăţământ postliceal. Formele de organizare a învăţământului preuniversitar sunt: învăţământ cu frecvenţă şi învăţământ cu frecvenţă redusă. Învăţământul obligatoriu este învăţământ cu frecvenţă. Elemente privind noul curriculum al învăţământului preuniversitar. În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul Naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii. Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar. Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale, precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora. Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele / domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale. Programele şcolare stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniul de studiu / modul de pregătire din planul de învăţământ, finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora. Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii. Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ, cu consultarea consiliului profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a părinţilor, precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. În cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi programele şcolare sunt elaborate, în proiect, de reprezentanţi ai acestora şi sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Curriculumul Naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe 8 domenii de competenţe-cheie care determină profilul de formare a elevului: competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor naţionale; competenţe de comunicare în limbi străine; competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie; competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere; competenţe sociale şi civice; competenţe antreprenoriale; competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală; competenţa de a învăţa să înveţi. Educaţia fizică şi sportul în învăţământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învăţământ. Disciplina Tehnologia informaţiei şi comunicării constituie o disciplină opţională pentru elevii din clasele I-IV şi este disciplină obligatorie în învăţământul gimnazial şi liceal. 11

12 Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmăreşte dezvoltarea fizică, socio-emoţională, cognitivă a limbajului şi comunicării, precum şi dezvoltarea capacităţilor şi a atitudinilor în învăţare, asigurând, totodată, punţile către dezvoltarea celor 8 competenţe-cheie. Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea competenţelor-cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de filieră, profil, specializare sau calificare. Potrivit LEN, scopul evaluării devine orientarea şi optimizarea învăţarea. Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naţionale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniul de studiu, respectiv modul de pregătire. Evaluarea se centrează pe competenţe, oferă feed-back real elevilor şi stă la baza planurilor individuale de învăţare. În acest scop, se va crea o bancă de instrumente de evaluare unică, având funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasă. Un elev cu deficienţe de învăţare beneficiază, în mod obligatoriu, de educaţie remedială. Portofoliul educaţional cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obţinute în urma evaluării competenţelor dobândite sau a participării la activităţi de învăţare, în diferite contexte, precum şi produse sau rezultate ale acestor activităţi, în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale. Portofoliul educaţional este elementul central al evaluării învăţării. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare şi reprezintă cartea de identitate educaţională a elevului. Principalii beneficiari ai educaţiei şi ai învăţământului preuniversitar în România sunt: antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii. familiile antepreşcolarilor, ale preşcolarilor şi ale elevilor. comunitatea locală şi societatea, în general. Învăţământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile majore sunt luate prin consultarea reprezentanţilor beneficiarilor primari, respectiv a consiliului naţional al elevilor sau a altor asociaţii reprezentative ale elevilor şi prin consultarea obligatorie a reprezentanţilor beneficiarilor secundari şi terţiari, respectiv a structurilor asociative representative ale părinţilor, a reprezentanţilor mediului de afaceri, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a societăţii civile. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Consiliul Naţional al Elevilor şi organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale reprezentative, elaborează un statut în care sunt prevăzute drepturile şi îndatoririle elevilor, care se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În baza acestui statut, fiecare unitate de învăţământ îşi elaborează regulamentul şcolar propriu. Potrivit LEN, unităţile de învăţământ încheie cu părinţii, în momentul înscrierii antepreşcolarilor, respectiv a preşcolarilor sau a elevilor, în Registrul Unic Matricol, un contract educaţional, în care sunt înscrise drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor. Contractul educaţional-tip este aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi este particularizat, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie. Conducerea sistemului şi unităţilor de învăţământ. Sistemul de învăţământ din România este condus de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează politica naţională în domeniul învăţământului preuniversitar. El are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi al resurselor umane din sfera educaţiei. Instrumentele de aplicare în teritoriu a politicilor educaţionale, a activităţilor educative şi de instruire ale MECTS sunt Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti care devin servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică. Unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administraţie, de directori şi de directori adjuncţi, după caz. În exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliile de administraţie şi directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinţi şi cu autorităţile administraţiei publice locale. Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ, ajutat de Consiliul profesoral şi de Consiliul de administraţie din şcoală. 12