AUDIT ȘI CERTIFICAREA CALITĂȚII

Transcription

1 UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ȘTIINȚE ECONOMICE CONSTANȚA PROGRAMUL DE MASTER: MOA AUDIT ȘI CERTIFICAREA CALITĂȚII -SINTEZĂ CURS- AN UNIVERSITAR LECTOR UNIV. DR. MITRAN PAULA CORNELIA Materialele cuprinse în acest suport de curs nu constituie lucrări de cercetare științifică și nu revendică originalitatea. Ele au ca scop exclusiv prezentarea unor cunoștințe existente, servind procesului didactic!

2 CUPRINS CAPITOLUL 1- AUDITUL CALITĂȚII DIMENSIUNI TEORETICE Conceptul de audit. Activitatea de audit Definirea și principiile auditului calității Standarde aplicabile în auditare... 7 CAPITOLUL 2 TIPOLOGIA ȘI METODOLOGIA AUDITURILOR CALITĂȚII Obiectivele generale şi importanţa auditului calităţii Tipuri de audituri ale calităţii Obiectivele și metodologia auditului calităţii produsului Obiectivele auditului calităţii produsului Metodologia auditului calităţii produsului Obiectivele și metodologia auditului calităţii procesului Obiectivele auditului calităţii procesului Metodologia auditului calităţii procesului Obiectivele și metodologia auditului sistemelor calităţii Obiectivele auditului sistemelor calităţii Metodologia auditului sistemelor calităţii CAPITOLUL 3 - MANAGEMENTUL PROGRAMULUI DE AUDIT Generalităţi Obiectivele şi sfera /aria de cuprindere unui program de audit Responsabilităţi, resurse şi proceduri Implementarea programelor de audit Înregistrări ale programului de audit Audituri de sistem combinate. Audituri comune Monitorizarea şi analiza unui program de audit CAPITOLUL 4 - PROCESUL DE AUDITARE Iniţirea auditului Pregătirea activităţilor de audit Efectuarea auditului Pregătirea și distribuirea raportului de audit Finalizarea auditului CAPITOLUL 5 - DOCUMENTELE DE LUCRU ALE AUDITULUI SISTEMELOR CALITĂŢII Liste de verificare/chestionare de audit Aide memoires... 36

3 5.3. Prezentarea documentelor de lucru utilizate în etapele de auditare CAPITOLUL 6 - METODE ŞI TEHNICI DE COMUNICARE UTILIZATE ÎN AUDITUL CALITĂŢII Specificul comunicaţiilor firmei în procesul de auditare Procesul de comunicare Forme ale comunicării Metode şi tehnici de comunicare utilizate în auditare Elemente specifice comunicării în contextul auditului calităţii Recomandări privind utilizarea metodelor şi tehnicilor de comunicare în desfăşurarea auditului Auditul comunicațiilor firmei CAPITOLUL 7 CERTIFICAREA CALITĂŢII. 53 BIBLIOGRAFIE... 56

4 CAPITOLUL 1- AUDIT-DIMENSIUNI TEORETICE 1.1. Conceptul de audit. Activitatea de audit. Termenul de audit are originea în verbul audio, care în limba latină înseamnă a asculta. Acest verb, în evul mediu, capătă sensul de a asculta părţile implicate într-un proces, iar mai târziu primeşte o largă extindere în ţările anglo-saxone şi în Franţa, în domeniul reviziilor contabile, inclusiv al Curţii de Conturi. În dicţionarul anglo-francez Hachett, din anul 1934, termenul audit este definit ca reprezentând verificarea conturilor de către experţi. Potrivit Webster s Encyclopedic, prin audit se înţelege examinarea oficială sau verificarea conturilor şi înregistrărilor, în special a conturilor financiare. Aceeaşi semnificaţie este atribuită termenului de audit în dicţionarele apărute în ţara noastră: audit -verificare, revizie a conturilor, bilanţ, a verifica conturile : audit -revizie (contabilă). Un sens mai larg dau acestui termen enciclopediile britanice, potrivit cărora prin audit se înţelege o examinare a unei situaţii, într-un anumit sector. Auditul este considerat un instrument esenţial pentru realizarea obiectivelor organizaţiei. Scopul principal al auditului este de a evalua non-conformităţile în raport cu reglementările în vigoare şi de a concepe acţiuni corective necesare pentru eliminarea acestor non-conformităţi. Consultanţa în audit se finalizează printr-un raport de audit, elaborat în urma unui proces complex. Acest proces, realizat de auditori profesionişti are la bază informaţii relevante din domeniul în care se face auditul, prin respectarea unor metode şi standarde profesionale şi etice specifice. Activitatea de audit are la bază o serie de standarde de audit, precum şi o serie de reglementări legale. Obiectivul principal al standardelor de audit este îmbunătăţirea şi menţinerea calităţii lucrărilor în beneficiul profesiei de auditor, şi al utilizatorilor rezultatelor auditului. În ultimul timp, pe plan naţional s-a constatat o preocupare majoră referitoare la existenţa şi eficienţa auditului. Această tendinţă se accelerează, un aspect foarte important fiind recunoaşterea standardelor de către instanţele judiciare şi fiscale. Prin adoptarea acestor standarde va creşte calitatea produselor şi a organizaţiei atingând în scurt timp performanţele firmelor europene şi internaţionale Definirea și principiile auditului calităţii În domeniul managementului calităţii, termenul de audit este utilizat în sensul de examinare a calităţii produselor, serviciilor, proceselor unei firme sau a sistemului calităţii în

5 5 ansamblu. Auditul calităţii proces sistematic, independent şi documentat în scopul obţinerii de dovezi de audit şi evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit (def ISO 19011) Tabel 1. Explicitarea definiţiei: Proces sistematic Realizat prin: program audit; plan de audit; chestionar de audit Independent Realizat de: organism extern; alt serviciu al întreprinderii Având la bază: Manualul calităţii ; Documentat Proceduri ; Instrucţiuni/specificaţii tehnice ; Plan calitate Menit să determine cu obiectivitate dacă Reprezentate prin: Înregistrări; Declaraţii; activităţile şi rezultatele relative la calitate Alte informaţii relevante pentru audit satisfac dispoziţiile prestabilite, realizând o evaluare a dovezilor de audit În conformitate cu criteriile de audit -adecvare şi consecvenţă faţă de necesităţile şi cerinţele de satisfăcut Particularitățile auditului calităţii se referă la: 1. Auditul calităţii se aplică în mod caracteristic, unui sistem al calităţii sau unor elemente ale acestuia, proceselor, produselor sau serviciilor. Astfel de audituri sunt adesea numite auditul sistemului calităţii, auditul calităţii procesului, auditul calităţii produsului sau auditul calităţii serviciului. 2. Auditurile calităţii sunt executate de personal care nu are responsabilități directe în zonele aflate în curs de auditare, dar care, de preferinţă, colaborează cu personalul din aceste zone. 3. Unul din scopurile auditului calităţii este acela de a evalua necesitatea de îmbunătăţire sau de acţiuni corective. Un audit nu trebuie confundat cu supravegherea calităţii sau cu inspecţia, activităţi care sunt efectuate cu scopul de a controla procesul sau de a accepta produsul. 4. Auditurile calităţii pot fi efectuate în scopuri interne sau externe. Aplicarea acestor principii determină următoarele caracteristici distincte ale unui audit: a.auditurile sunt obiective, sistematice şi independente şi dau informaţii în baza cărora managementul poate să acţioneze pentru a-şi îmbunătăţii activităţile;

6 6 b.auditurile sunt obiective şi autorizate. Auditurile şi programele de audit sunt planificate şi conduse utilizând metode şi tehnici specifice; c.dovezile şi concluziile auditurilor sunt relevante, de încredere şi suficiente, astfel că auditorii lucrând fiecare independent unul faţă de celălalt vor ajunge la concluzii similare; d.membrii echipei de audit sunt competenţi, imparţiali şi liberi de orice conflict de interese; e.relaţia dintre echipa de audit, auditat şi client este una de confidenţialitate şi discreţie; f.dovezile de audit se bazează pe o eşantionare a informaţiilor disponibile, în timp ce auditul se desfăşoară pe o perioadă de timp definită şi de aceea nu este posibil să se evalueze toate informaţiile disponibile Standarde aplicabile în auditare. Standardul de strictă actualitate care reglementează procesul de auditare este SR EN ISO 19011:2011, care pe scurt are următoarea structură: SR EN ISO 19011:2011 Ghid pentru auditarea sistemelor de management (Linii directoare pentru auditarea sistemelor de management). Deoarece multe din standarde sunt relevante pentru auditul de terţă parte, nu toate clauzele acestuia sunt direct aplicabile. Standardul conţine opţiuni legate de metodele de audit şi competenţa auditorului, dar conţinutul nu este obligatoriu. Se intenţionează ca ghidarea să fie flexibilă şi aplicarea poate fi diferită în funcţie de mărime, fel sau complexitatea organizaţiei ce trebuie auditată. SR EN ISO 9001 : 2015 Sisteme de management al calității. Cerințe Decizia de a implementa şi certifica un sistem de management al calităţii care să îndeplinească condiţiile standardelor SR EN ISO 9001:2015 poate fi luată din diferite motive: a pe client şi îmbunătăţire continua; ții firmei; e pieţe externe ;

7 7 După ce un sistem de management al calităţii a fost proiectat, documentat şi implementat, trebuie efectuat un audit intern pentru a da asigurări că fiecare cerinţă a standardului este îndeplinită. Apoi se solicită certificarea sistemului de management al calităţii de către un organism de certificare, care pe baza unui audit, stabileşte conformitatea cu cerinţele standardului SR EN ISO 9001:2015. Standardul ISO seria 9000 nu cere o certificare formală a sistemului de management al calităţii. Pot fi îndeplinite cerinţele standardului şi fără a fi certificat de către un organism acreditat, însă este puţin posibil să fie credibil în faţa clienţilor dacă nu este efectuată o certificare de către o terţă parte care este abilitată. Standardul SR EN ISO 9001:2015 precizează că, prin auditurile interne ale sistemului calităţii pot fi evaluate următoarele activităţi sau domenii: - întreprinderea în ansamblu; - procedurile administrative, operaţionale şi cele referitoare la sistemul calităţii; - resursele umane şi materiale; - locurile de muncă, operaţiunile şi procesele; - produsele în curs de fabricaţie (pentru a stabili conformitatea sistemului cu standardele şi specificaţiile); - documentaţia, rapoartele şi înregistrările de urmărit. SR EN ISO 9001:2015 este generic, şi aplicabil tuturor organizaţiilor indiferent de tip, dimensiune sau obiect de activitate. Este recunoscut totuşi că nu toate cerinţele standardului sunt relevante pentru orice fel de organizaţie. În condiţii de certitudine, o organizaţie poate exclude anumite cerinţe specifice SR EN ISO 9001:20015 Scopul sistemului de management al calităţii trebuie să se bazeze pe natura producţiei organizaţiei şi proceselor Importanţa seriei de standarde ISO 9000 relevă din faptul că sunt standarde recunoscute pe plan internaţional şi sunt adoptate de organizaţii de standardizare din majoritatea statelor. 8

8 CAPITOLUL 2 TIPOLOGIA ȘI METODOLOGIA AUDITURILOR CALITĂȚII 2.1. Obiectivele generale şi importanţa auditului calităţii În contextul preocupărilor actuale de implementare a unor sisteme ale calităţii, potrivit standardelor din familia ISO 9000, auditul este considerat un instrument esenţial pentru realizarea obiectivelor întreprinderii în acest domeniu. Scopul principal al auditului calităţii este de a evalua acţiunile corective necesare pentru eliminarea deficienţelor şi posibilităţile de îmbunătăţire a sistemului calităţii întreprinderii, a proceselor sale, a produselor şi serviciilor pe care le oferă. Pe de altă parte, certificarea sistemelor de management al calităţii, a cărei importanţă a crescut în ultimii ani, presupune efectuarea unor audituri ale acestor sisteme, în raport cu standardele internationale şi europene, aplicabile în domeniu. În domeniul managementului calităţii, termenul de audit este utilizat în sensul de examinare a calităţii produselor, serviciilor, proceselor unei intreprinderi sau a sistemului calităţii în ansamblu. Auditurile calităţii reprezintă, în conformitate cu definiţia 3.1. ISO 19011, examinări sistematice ale activităţilor şi rezultatele acestora, referitoare la calitate, fiind planificate şi programate în funcţie de natura şi importanţa activităţilor respective. Ele sunt, pe de altă parte, examinări independente, în sensul că trebuie conduse de persoane care nu au responsabilităţi directe în domeniile auditate. Prin auditurile calităţii se evaluează: - sistemul calităţii întreprinderii în ansamblu sau elemente ale acestuia; - procesele întreprinderii; - rezultatele proceselor (produse, servicii). Pe baza rezultatelor auditului calităţii vor fi definite acţiunile corective necesare. Aceste acţiuni au în vedere identificarea şi eliminarea cauzelor non-conformităţilor constatate, în scopul prevenirii repetării lor. Acţiunile corective pot implica modificări în procedurile manualului calităţii şi în sistemul de management al calităţii în ansamblu, astfel încât să se asigure îmbunătăţirea calităţii în fiecare din etapele traiectoriei produsului. Eficacitatea auditurilor calităţii depinde foarte mult de competenţa şi experienţa auditorilor. Auditul calităţii poate fi efectuat în următoarele scopuri principale: evaluarea conformităţii proceselor şi rezultatelor acestor procese (produse, servicii) cu un anumit standard sau cu un alt document normativ; evaluarea conformităţii unor elemente ale sistemului calităţii, sau a sistemului în ansamblu, cu cerinţele specificate; evaluarea eficacităţii sistemului calităţii întreprinderii privind realizarea obiectivelor stabilite; identificarea punctelor critice, surse ale deficienţelor, în desfăşurarea activităţilor din întreprindere;

9 9 iniţierea măsurilor corective şi de îmbunătăţire necesare, privind procesele şi rezultatele acestor procese (produse, servicii); urmărirea aplicării măsurilor corective şi de îmbunătăţire stabilite. O întreprindere poate hotărî prin urmare, efectuarea unor audituri periodice pentru a stabili dacă: produsele în curs de fabricaţie, sau cele noi, corespund cerinţelor specificate (în standarde sau în alte documente normative); prestabilite; în vederea reducerii costurilor referitoare la calitate; Pe baza rezultatelor auditurilor pot fi mai bine fundamentate acţiunile de îmbunătăţire a calităţii proceselor, produselor şi a sistemului calităţii întreprinderii. In măsura în care aceste audituri sunt corect planificate şi programate, ţinând seama de natura şi importanţa activităţilor, şi sunt efectuate de auditori calificaţi, se poate ajunge la micşorarea continuă a abaterilor şi implicit la creşterea gradului de satisfacere a cerinţelor Tipuri de audituri ale calităţii Sunt consacrate trei tipuri de audit al calității: AUDIT INTERN - Pentru a avea încredere în sine AUDIT EXTERN: AUDIT SECUNDAR - Pentru a avea încredere în ceilalţi AUDIT DE TERŢA PARTE (CERTIFICARE)- Pentru a da încredere celorlalţi Indiferent de tipul acestora, prin auditurile calităţii pot fi evaluate produse, servicii, procese sau sistemul calităţii unei întreprinderi. Astfel, în funcţie de obiectul lor, auditurile calităţii sunt de trei tipuri : auditul calităţii produsului/serviciului; auditul calităţii procesului; auditul sistemului calităţii. Pe de altă parte, auditurile calităţii pot fi efectuate în scopuri interne sau externe. În mod corespunzător, deosebim audituri interne şi externe ale calităţii. 1. Auditurile interne ale calităţii au ca scop evaluarea acţiunilor corective sau de îmbunătăţire necesare, în cadrul propriei organizaţii. Ele sunt efectuate de întreprinderea însăşi, fiind denumite audituri "prima parte" (first part audits). În unele lucrări de specialitate există tendinţa de a clasifica auditurile interne în: - audituri interne de sistem care au ca obiective:

10 10 Îmbunătăţirea sistemului calităţii prin utilizarea observaţiilor şi constatările realizate cu ocazia acestor audituri. - Audituri interne de produs care au ca obiective: uctivă (de proiect); - Audituri interne de proces care au ca obiectiv aplicabile. 2.Auditurile externe ale calităţii au ca scop principal obţinerea unei dovezi privind capabilitatea furnizorului de a asigura obţinerea calităţii cerute. Auditarea furnizorilor se realizează având următoarele obiective: Identificarea elementelor necesare pentru clasificarea, selectarea şi aprobarea furnizorilor; Identificarea metodelor de îmbunătăţire a sistemului calităţii implementat în cadrul organizaţiei furnizorului; Evaluarea sistemului calităţii implementat în cadrul organizaţiei furnizorului, în vederea certificării acestuia de către client. Auditurile sunt efectuate şi în vederea certificării sistemului calităţii unei întreprinderi. Auditurile externe, efectuate de beneficiari ai întreprinderii prin auditori proprii, în scopul evaluării sistemului calităţii acestuia, sunt denumite audituri "secunda parte" (second-part audits). Auditurile externe, efectuate de un organism neutru, la cererea întreprinderii care doreşte auditarea sistemului calităţii sau la cererea unei alte părţi (beneficiar al întreprinderii sau un organism independent) sunt denumite audituri "terţa parte" (third-part audits). Auditul de terţă parte (certificare) este cel mai bine documentat şi mai riguros, deoarece realizarea acestuia trebuie să fie la cel mai înalt nivel de competenţă întrucât: tificarea sistemelor/produselor; aştepte un rezultat pe măsură. O altă clasificare a tipurilor de audit existente, care nu le exclude pe celelalte, dimpotrivă le completează include: Auditul de evaluare preliminară (diagnostic iniţial); - Auditul strategic; -Auditul furnizorilor; Auditul de precertificare. Auditul de evaluare preliminară (diagnostic iniţial) Un sistem de management al calităţii trebuie să valorifice cât mai mult din experienţa

11 11 existentă în cadrul organizaţiei. Din acest motiv, orice organizaţie care doreşte să implementeze un sistem de management al calităţii trebuie să cunoască în detaliu situaţia sistemului de lucru existent. Un audit de evaluare preliminară asigură: - Identificarea sistemului real de lucru şi compararea acestuia cu cerinţele standardului de referinţă agreat; - Identificarea elementelor tehnico-organizatorice şi a practicilor curente care pot constitui germenii viitorului sistem al calităţii; - Identificarea situaţiilor neconforme faţă de cerinţele standardului de referinţă; - Determinarea gradului de conştientizare al personalului faţă de necesitatea implementării unui sistem al calităţii; - Identificarea punctelor critice ale fluxului de procese tehnologice, care pot provoca întârzieri, defecte, produse neconforme, şi deci implicit costuri suplimentare. Auditul de evaluare preliminară se efectuează la sediul organizaţiei şi va urmări modul în care sunt acoperite, declarat sau nu, cerinţele standardului agreat. Pentru efectuarea unui astfel de audit se porneşte de la premisa că, o organizaţie reprezintă de fapt o structură de procese intercorelate, grefate pe o structură organizaţională. Pentru oricare dintre procese (compartimente), datele sale de intrare reprezintă date de ieşire ale unui alt proces (compartiment). În acest fel putem considera că procesul (compartimentul) este furnizor pentru procesul (compartimentul) imediat următor şi client pentru procesul (compartimentul) imediat anterior. În acest fel, în cadrul oricărei organizaţii se formează un lanţ de procese care angrenează o serie intreagă de furnizori şi clienţi interni. Fiecare proces ficarea clienţilor, respectiv a Identificarea datelor de ieşire furnizate, inclusiv a suportului şi frecvenţei de transmitere a lor de procesare (transformare) în cadrul procesului a către aceştia, inclusiv a suportului şi frecvenţei de primire a acestor date. Datele culese cu ocazia auditului de evaluare preliminară sunt prelucrate şi se întocmeşte un Raport de evaluare preliminară. Raportul de evaluare preliminară va cuprinde răspunsuri la toate întrebările legate de viitorul sistem de management al calităţii, dintre care se menţionează: definirea structurii de procese a organizaţiei, identificându-se procesele principale şi suport; nţele standardului;

12 cerinţele standardului; 12 management a calităţii; Auditul strategic Stabilirea unei strategii adecvate mediului intern şi extern al unei organizaţii reprezintă una dintre condiţiile de bază pentru succesul său în afaceri. Prin auditul strategic se oferă managerilor datele necesare pentru definirea unei strategii şi a unui plan strategic de succes. Auditul strategic contribuie la: de piaţă a organizaţiei auditate. Prin auditul strategic se identifică principalele probleme şi tendinţe de natură strategică cu care se confruntă o afacere: - Cererea pieţei şi a tendinţelor asociate acesteia: - structura sectorului, a ramurii în care activează; - forţele motrice ale cererii; - segmentarea pieţei. - Evoluţii şi tendinţe asociate afacerii şi nevoilor clienţilor: - structura portofoliului de clienţi şi a canalelor de distribuţie; - nevoile clienţilor factori cheie de succes; - structura furnizorilor. - Tendinţele principale printr-o analiză internă şi pozitionare concurenţială: - poziţionarea din punct de vedere al costurilor, capabilităţilor şi resurselor, - poziţionarea faţă de factorii cheie de succes. Auditul strategic se desfăşoară pe o perioada de 3 5 zile în funcţie de mărimea afacerii. În această perioadă se colectează informaţiile (cantitative şi calitative) pe baza unui ghid de audit şi de culegere de informaţii prin interviuri, vizite în unităţile operaţionale etc. Se prezintă concluziile auditului strategic într-o şedinţă de închidere şi se pune la dispoziţia întreprinderii auditate un raport care conţine situaţia reală şi recomandări referitoare la întocmirea planului strategic. Auditul furnizorilor Dezvoltarea unei relaţii de parteneriat, a unei relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii reprezintă una dintre cerinţele de bază ale unui sistem al calităţii. În acest sens, 13

13 standardele din familia ISO 9000 solicită implementarea unui sistem de evaluare, selectare şi menţinere sub control a furnizorilor. În cadrul unui astfel de sistem, nu de puţine ori, este necesară efectuarea unor audituri de secundă parte la furnizori. Pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem de audituri de secundă parte, care să asigure menţinerea unui control riguros asupra furnizorilor, se desfăşoară o serie de activităţi în vederea selectării acestora; periodică a principalilor furnizori curenţi. La finalul unui astfel de audit, se pun la dispozitia întreprinderii şi a furnizorilor ur Rapoarte de nonconformităţi -conformităţilor -conformităţi. Auditul de precertificare (auditul diagnostic final) Pentru a uşura procesul de certificare este utilă efectuarea unei verificări finale a sistemului calităţii implementat. Auditul de precertificare este limitat strict la cerinţele standardului. Acest audit se finalizează cu un număr de Rapoarte de non-conformităţi şi cu un Raport de audit. Auditul diagnostic final implică următoarele activităţi : pentru: - stabilirea modalităţilor de tratare a non-conformităţilor constatate; - identificarea cauzelor primare ale non-conformităţilor; - stabilirea acţiunilor corective necesare pentru a preveni reapariţia aceloraşi non-conformităţi. 2.3.Obiective și metodologi auditului calității produsului Obiectivele auditului calităţii produsului Auditul calităţii produsului serveşte pentru evaluarea conformităţii caracteristicilor de calitate ale unui produs finit sau semifinit (componente, părţi constructive) cu cerinţele clientului, sau cu cerinţele specificate în documentele de referinţă (standarde, specificaţii tehnice, documente de fabricaţie etc.). Cu acest prilej sunt verificate şi documentele de referinţă, pentru a se stabili dacă sunt corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor preconizate în domeniul calităţii produselor. Auditul nu se rezumă însă numai la o simplă examinare a calităţii produsului, ci are în vedere evaluarea eficacităţii măsurilor de asigurare a calităţii, referitoare la produsul 14

14 respectiv. Pe baza rezultatului auditului calităţii pot fi stabilite măsurile corective/preventive sau de îmbunătăţire necesare, privind produsul auditat. Pentru efectuarea auditului calităţii fabricaţie, de măsurare, încercare şi inspecţie corespunzătoare produsului Metodologia auditului calităţii produsului Efectuarea unui audit al calităţii produsului presupune, de regulă, parcurgerea următoarelor etape mai importante: - examinarea produsului în raport cu documentele de referinţă, în relaţie cu procesele implicate în realizarea produsului şi cu materiile prime, materialele care au fost utilizate; - elaborarea raportului de examinare, cu specificarea clară a non-conformităţilor constante; - analiza non-conformităţilor şi a cauzelor acestora; - stabilirea măsurilor corective sau de îmbunătăţire necesare; - supravegherea aplicării măsurilor corective sau de îmbunătăţire stabilite. Se recomandă ca necesitatea şi frecvenţa auditurilor calităţii produselor să fie menţionată în planul calităţii, iar programarea lor efectivă pe tipuri de produse să fie făcută de compartimentul Calitate din întreprindere (compartimentul de managementul calităţii). Independent de această programare, trebuie asigurată posibilitatea efectuării ori de câte ori este necesar, de exemplu, în cazul unor produse reclamate de clienţi, sau care prezintă nonconformităţi majore sau repetate. Raportul întocmit la finalizarea auditului trebuie să conţină toate rezultatele inspecţiilor şi încercărilor, identificându-se non-conformităţile şi cauzele acestora, pentru a se putea stabili cele mai potrivite măsuri corective sau de îmbunătăţire a calităţii produsului Obiectivele și metodologia auditului calităţii procesului Obiectivele auditului calităţii procesului Auditul calităţii procesului serveşte pentru evaluarea conformităţii unui proces (de proiectare, producţie, administrativ etc.) cu cerinţele clientului, sau cu cerinţele specificate în documentele de referinţă (proceduri şi instrucţiuni de lucru, reţete, specificaţiile tehnice ale produselor realizate prin procesul respectiv, etc.) ca şi în cazul auditului calităţii produsului, sunt verificate şi documentele de referinţă, pentru a se stabili dacă sunt corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor preconizate, referitoare la procesul auditat. Prin auditul calităţii procesului se urmăreşte, de asemenea, eficacitatea măsurilor de asigurare a calităţii, referitoare la procesul respectiv, stabilindu-se măsurile corective, sau de

15 15 îmbunătăţire necesare. Auditul calităţii procesului se bazează pe procedurile corespunzătoare ale sistemului calităţii, documentele referitoare la desfăşurarea, supravegherea şi inspecţia procesului respectiv. Se iau în considerare şi cerinţele referitoare la calificarea personalului implicat în procesul auditat Metodologia auditului calităţii procesului Efectuarea unui audit al calităţii procesului presupune, de regulă, parcurgerea următoarelor etape: valabilitatea documentelor referitoare la proces (instrucţiuni de lucru, de inspecţie, desene etc.); capabilitatea echipamentelor (maşini, instalaţii etc.) privind realizarea calităţii cerute; - instalarea echipamentelor de inspecţie şi corectitudinea utilizării acestora; analizele referitoare la materiile prime, materialele prelucrate prin procesul respectiv; rezultatele încercărilor efectuate în cazul pieselor (componentelor) la care se aplică autocontrolul; elementelor menţionate (liste de verificare, raport de examinare etc.); Raportului de audit, cu specificarea clară a non-conformităţilor constante; -conformităţilor şi a cauzelor acestora; -se propuneri: modificarea echipamentelor utilizate în cadrul procesului respectiv; perfecţionarea planificării fabricaţiei; modificarea structurii procesului de fabricaţie; perfecţionarea metodologiei de asigurare a calităţii materiilor prime, materialelor prelucrate; corectarea desfăşurării anumitor faze ale procesului; Este recomandabil ca aceste tipuri de audit să fie programate şi efectuate în mod sistematic, cel puţin o dată pe an, pentru toate procesele întreprinderii, acordându-se prioritate proceselor principale, complexe, celor cu număr mare de componente intermediare realizate, sau având anumite particularităţi tehnologice. Concluziile raportului de audit trebuie aduse la cunoştinţa şefilor compartimentelor ale căror procese au fost auditate, pentru a fi luate măsurile corective sau de îmbunătăţire necesare Obiectivele și metodologia auditului sistemelor calităţii Obiectivele auditului sistemelor calităţii

16 16 Auditurile sistemelor calităţii sunt efectuate în următoarele scopuri principale : - determinarea conformităţii elementelor sistemului calităţii cu cerinţele specificate în documentele de referinţă (standarde sau alte documente normative aplicabile); - determinarea eficacităţii sistemului calităţii privind realizarea obiectivelor stabilite în domeniul calităţii; - îmbunătăţirea sistemului calităţii întreprinderii auditate; - satisfacerea unor cerinţe reglementare; - înregistrarea (certificarea) sistemului calităţii întreprinderii auditate. Auditurile sistemelor calităţii pot fi realizate în scopuri interne şi externe. Astfel, o întreprindere poate hotărî efectuarea unor audituri pentru evaluarea propriului sistem al calităţii, în raport cu un anumit standard, sau pentru a verifica dacă acest sistem este implementat şi satisface în permanenţă cerinţele prescrise. Prin această evaluare se urmăreşte determinarea conformităţii elementelor sistemului calităţii cu cerinţele specificate, în toate etapele realizării produselor, stabilindu-se acţiunile corective/preventive necesare pentru eliminarea non-conformităţilor. Folosirea în acest scop a unui sistem de punctaj, cu reprezentarea grafică a rezultatelor evaluării fiecărui element al sistemului calităţii, poate fi deosebit de utilă. Prin auditul sistemului calităţii întreprinderea îşi poate propune, de asemenea, evaluarea eficacităţii acestui sistem, ca şi a documentaţiei aferente, privind realizarea obiectelor pe care şi le-a propus în domeniul calităţii. Pot fi, astfel, mai bine fundamentate măsurile de îmbunătăţire a sistemului calităţii în ansamblu, cu implicaţii favorabile asupra desfăşurării tuturor activităţilor de management a calităţii. Pe de altă parte, beneficiarii pot hotărî evaluarea sistemului calităţii unui furnizor, fie înainte de stabilirea unor relaţii contractuale, fie după încheierea contractului. Printr-o auditare precontractuală se verifică în ce măsură sistemul calităţii furnizorului permite satisfacerea unor cerinţe privind calitatea produselor pe care le realizează. Un asemenea audit prezintă şi avantajul că evidenţiază măsurile de îmbunătăţire necesare pentru a asigura, de exemplu, stabilirea judicioasă a termenelor de livrare, astfel încât acestea să poată fi respectate, elaborarea corespunzătoare a comenzilor etc. Toate aceste aspecte, dacă nu sunt puse la punct înainte de încheierea contractului, pot genera, ulterior, divergenţe. Prin efectuarea unui audit al sistemului calităţii furnizorului, după încheierea contractului, se verifică dacă acest sistem asigură, în mod constant, satisfacerea cerinţelor contractuale, referitoare la calitate. Independent de eventualele relaţii contractuale ale unei întreprinderi cu beneficiarii săi, auditarea sistemului calităţii acesteia poate fi cerută de organisme independente, în două scopuri principale: pentru a determina dacă acest sistem permite ţinerea sub control a

17 17 produselor furnizate de întreprindere, astfel încât să poată fi satisfăcute cerinţele reglemenatare (de exemplu, în cazul produselor alimentare, farmaceutice etc.), sau atunci când se doreşte înregistrarea (certificarea) sistemului calităţii întreprinderii auditate. Auditurile sistemului calităţii se realizează pe baza următoarelor documente: standardele referitoare la sistemul calităţii; manualul calităţii; procedurile sistemului calităţii; procedurile operaţionale; instrucţiunile de lucru; documentele de inspecţie; specificaţii tehnice Metodologia auditului sistemelor calităţii Standardul ISO stabileste principiile, criteriile, practicile de bază şi furnizează linii directoare pentru planificarea, efectuarea şi documentarea auditului sistemelor calităţii. De asemenea, prevede criteriile minime cerute pentru calificarea auditorilor şi liniile directoare pentru managementui programelor de audit. Acest standard a fost adoptat şi de ţara noastra ca standard national. Potrivit prevederilor sale, efectuarea unui audit al sistemului calităţii presupune parcurgerea următoarelor etape: 6.2 Iniţierea auditului: Generalităţi; Stabilirea contactului inițial cu partea auditată; Stabilirea fezabilității auditului; 6.3 Pregătirea auditului: Efectuarea reviziei documentului în pregătirea pentru audit; Pregătirea planului de audit; Atribuirea echipei de audit a lucrării; Pregătirea documentelor de lucru; 6.4 Efectuarea auditului: Generalităţi; Realizarea ședinței de deschidere; Efectuarea reviziei documentului în timpul efectuării auditului; Comunicarea pe parcursul auditului; Atribuirea rolurilor şi a responsabilităților ghizilor şi a observatorilor; Colectarea şi verificarea informațiilor; Generarea constatărilor auditului; Pregătirea concluziilor auditului; Desfasurarea ședinței de închidere 6.5 Pregătirea si distribuirea raportului de audit: Pregătirea raportului de audit; Distribuția raportului de audit 6.6 Finalizarea auditului 6.7 Efectuarea auditului de urmărire 18

18 CAPITOLUL 3 - MANAGEMENTUL PROGRAMULUI DE AUDIT 3.1.Generalităţi Programul de audit poate să includă audituri cu diferite obiective, domenii şi criterii pentru care trebuie să fie alocate resurse adecvate. Un program de audit poate să conţină unul sau mai multe audituri în funcţie de mărimea, natura şi complexitatea organizaţiei care urmează a fi auditată. Autoritatea pentru conducerea unui program este garantată de managementul de vârf. Management de la cel mai înalt nivel al organzaţiei are autoritatea şi responsabilitatea de a realiza: a) stabilirea obiectivelor şi extinderii programelor de audit; b) stabilirea responsabilităţilor, resurselor şi procedurilor; c) implementarea programului de audit; d) monitorizarea şi analiza programului de audit pentru a îmbunătăţii eficienţa şi eficacitatea lui; e) menţinerea înregistrărilor. 3.2.Obiectivele şi sfera/aria de cuprindere a unui program de audit Obiectivele unui program de audit Obiectivele trebuie să fie stabilite pentru toate programele de audit, pentru a orienta planificarea şi desfăşurarea acestora. Stabilirea acestor obiective trebuie să se bazeze pe : a) priorităţi ale managementului; b) intenţii comerciale; c) cerinţele sistemului de management; d) cerinţe reglementate; e) evaluări furnizori; f) cerinţele clienţilor; g) riscuri posibile ale afacerii. Sfera/aria de cuprindere Următorii factori pot influenţa întinderea (aria de cuprindere) a unui program de audit şi pregătirea necesară: a.domeniul, obiective, durata şi frecvenţa auditurilor ce urmează a fi conduse; b.tipul şi mărimea organizaţiei şi a afacerii; c.numărul, statutul, importanţa, complexitatea, similitudinea şi localizarea activităţilor ce urmează să fie auditate; d.standarde, regulamente, legislaţie, politici şi alte criterii de auditare; e.necesităţi pentru acreditare şi înregistrare / certificare; f.rezultatele auditurilor şi programelor de audit anterioare; g.elemente legislative, sociale şi culturale; h.grija faţă de părţile interesate;

19 19 i.schimbări semnificative în orice zonă funcţională. În funcţie de mărimea, natura şi complexitatea lor, multe organizaţii pot să satisfacă obiectivele exprimate în programul de audit într-un singur audit sau mai multe. 3.3.Responsabilităţi, resurse şi proceduri Responsabilităţi Responsabilitatea pentru funcţia de manager al programului de audit trebuie să fie desemnatã unei/unor persoane care are/au o înţelegere specifică a elementelor fundamentale ale auditului, a calificării auditorilor şi, în general, a aplicării metodelor şi tehnicilor de audit. Ei trebuie să aibă de asemenea cunoştinţe relevante tehnice şi ale afacerii pentru activităţile de audit ce urmează să fie desfăşurate. Cei desemnaţi cu responsabilitate pentru funcţia de manager a programelor de audit răspund de : a) stabilirea programului de audit, implementarea, menţinerea şi îmbunătăţirea lui; b) identificarea şi asigurarea resurselor pentru program şi personal de audit. Resurse Pentru identificarea resurselor trebuie să fie luate în considerare : a.resurse financiare pentru dezvoltarea, implementarea, conducerea şi îmbunătăţirea activităţilor de audit; b.tehnici şi metode de audit, timp, deplasare şi alte necesităţi pentru audit; c.asigurarea că este disponibil un grup de auditori; d.experţi tehnici, ce pot fi necesari pentru a sprijini activităţile de audit şi alţi experţi ce pot să fie necesari pentru asigurarea unui sprijin cu privire la limbă şi înţelegerea problemelor culturale şi sociale; e.procese pentru obţinerea şi menţinerea competenţei şi îmbunătăţirea performanţelor auditorilor; f.nivele de calificare ale auditorilor adecvate obiectivelor programului. Şefii echipei de audit şi auditorii trebuie să fie calificaţi şi competenţi aşa cum se descrie în cap.7 al standardului internaţional SR EN ISO 19011:2011 Proceduri Trebuie să fie stabilite proceduri pentru: a) conducerea (desfăşurarea) auditurilor; b) asigurarea competenţei auditorilor şi liderilor echipei de audit; c) alegerea şi identificarea echipelor de audit adecvate. 20

20 3.4. Implementarea programelor de audit Implementarea fiecărui program de audit trebuie să includă : a.documentarea şi comunicarea programului de audit părţilor relevante; b.coordonarea şi planificarea activităţilor; c.punerea în lucru a proceselor pentru calificarea iniţială a auditorilor şi evaluarea continuă a necesităţilor de instruire şi dezvoltare profesională a auditorilor; d.desemnarea echipei de audit; e.asigurarea resurselor pentru echipele de audit; f.conducerea auditurilor în acord cu programul de audit; g.colectarea şi organizarea înregistrărilor activităţilor de audit; h.analiza şi aprobarea rapoartelor de audit, aşa cum s-a definit în procedurile documentate şi asigurarea difuzării lor clientului auditului şi altor părţi specificate Înregistrări ale programului de audit Înregistrările trebuie menţinute aşa cum s-a stabilit în procedurile documentate pentru a demonstra eficacitatea funcţionării programului şi trebuie să includă : a) analiza rezultatelor (datelor de ieşire) ale programului de audit; b) înregistrarea auditului, cum ar fi : - planuri de audit; - rapoarte de audit; - rapoarte de non-conformităţi; - rapoarte privind acţiuni corective şi preventive; c) înregistrările privind personalul de audit, domenii acoperite, altele cum ar fi calificarea şi instruirea Audituri de sistem combinate. Audituri comune Auditurile de sistem combinate sunt audituri simultane ale sistemelor de management al calităţii şi de mediu. Dacă două sau mai multe organizaţii de audit cooperează pentru a realiza împreună auditul unui singur auditat, acesta este definit ca un audit comun. Dacă este cazul, trebuie să fie realizate înţelegeri înainte de începerea auditului asupra responsabilităţilor specifice fiecărei organizaţii, în mod deosebit privind activitatea liderului echipei de audit, interfaţa cu auditatul, metode de lucru, finalizarea şi difuzarea raportului de audit. 21

21 3.7. Monitorizarea şi analiza unui program de audit Derularea programului de audit trebuie să fie monitorizată şi analizată periodic pentru a observa dacă obiectivele au fost realizate. Monitorizarea trebuie să fie făcută utilizând indicatori de performanţă cum ar fi : - capabilitatea echipei de audit de a realiza obiectivele auditului; - conformitatea cu programul de audit şi cu planificarea; - feed-back de la clientul auditat, auditat şi auditori. Această analiză a programului de audit trebuie să fie făcută pentru a evalua eficacitatea lui şi a identifica oportunităţi pentru îmbunătăţirea lui luând în considerare, de exemplu : a) rezultate şi tendinţe din monitorizare; b) conformitatea cu procedurile; c) evoluţia necesităţilor şi aşteptărilor părţilor interesate; d) înregistrările auditului; e) practici noi sau alternative 22

22 CAPITOLUL 4 - PROCESUL DE AUDITARE (PRELUCRARE DUPĂ ISO 19011:2011) 4.1.Iniţirea auditului Stabilirea obiectivelor, domeniilor şi criteriilor auditului Un audit trebuie să se bazeze pe obiective, criterii şi domenii documentate. Obiectivul auditului se stabileste de clientul auditului. Domeniul şi criteriile trebuie să fie stabilite de clientul auditului şi auditor în concordantă cu procedurile programului de audit. Domeniul auditului descrie extinderea în limitele unui audit în termeni cum ar fi: localizarea fizică, unităţi organizatorice, activităţi şi procese ce urmează a fi auditate ca şi perioada de timp acoperită de audit. Criteriile de audit pot să includă politici, standarde, regulamente şi legislaţie, cerinţe ale sistemului de management, cerinţe contractuale, ghiduri sau coduri industriale sectoriale. Obiectivele, domeniul şi criteriile auditului şi orice alte schimbări ulterioare ale acestora trebuie să fie puse de acord cu clientul auditului, managerul programului de audit şi, după caz, cu auditorul după consultarea cu liderul echipei de audit. Exemple de obiective sunt : a. stabilirea gradului de conformitate a sistemului de management al auditatului, sau parte a acestuia, cu criteriile de audit; b. evaluarea capabilităţii sistemului de management pentru a asigura conformitatea cu cerinţele legislative şi cu cele contractuale; c. evaluarea eficacităţii unui sistem de management în realizarea obiectivelor specifice; d. identificarea zonelor potenţiale de îmbunătăţire a sistemului de management. Stabilirea fezabilităţii auditului Cei responsabili cu managementul programului de audit trebuie să stabilească fezabilitatea auditului, luând în considerare factori, cum ar fi: a) informaţii suficiente şi adecvate pentru planificarea auditului; b) cooperarea adecvată cu auditatul; c) disponibilitatea de resurse şi timp necesare. Dacă auditul nu este fezabil, o soluţie alternativă acceptabilă pentru clientul auditului trebuie să fie propusă de managementul programului de audit, cu consultarea auditatului. 4.2 Pregătirea activităţilor de audit Stabilirea echipei de audit Echipa de audit trebuie să fie aleasă luând în considerare componentele necesare cerute de obiectivul auditului. Managerul programului de audit şi/sau auditorul, cu consultarea

23 23 clientului, şi dacă este necesar, a auditatului, identifică resursele necesare, inclusiv competenţa echipei de audit. Când se decide mărimea şi compoziţia echipei de audit trebuie să se acorde importanţă următoarelor: a. obiectivele, domeniul, criteriile şi durata estimată a auditului; b.competenţele generale necesare pentru a atinge obiectivele auditului; c.cerinţele organismelor de acreditare şi certificare, dacă este cazul; d.necesitatea de a asigura independenţa echipei de audit pentru activităţile ce urmează să fie audiate şi evitarea conflictului de interese; e.capabilitatea membrilor echipei de audit de a interacţiona efectiv cu auditatul şi de a lucra împreună; f.limba în care se desfăşoară auditul şi înţelegerea caracteristicilor sociale şi culturale ale auditatului fie prin competenţele auditorilor sau cu sprijinul unor experţi tehnici. Procesul de asigurare a competenţei echipei de audit cuprinde următorii paşi: -identificarea cunoştinţelor şi competenţelor necesare pentru atingerea obiectivelor auditului; -alegerea membrilor echipei de audit, astfel ca toate cunoştinţele şi componentele necesare să fie prezente în cadrul echipei de audit. Dacă cunoştinţele şi competenţele necesare nu sunt acoperite în întregime de membrii echipei de audit aceasta se poate rezolva prin includerea în echipă a unor experţi tehnici. Aceştia trebuie să fie coordonaţi de auditori. Clientul auditului sau auditatul au dreptul de a cere înlocuirea unui membru al echipei din motive rezonabile, care trebuie să stabilească deciziile de înlocuire. Exemple de motive rezonabile pentru conflicte de interese pot fi acelea că un membru al echipei de audit este un fost angajat al auditatului sau a dat consultanţă sau există alte comportări neetice anterioare. Stabilirea contactului iniţial cu auditatul Acest contact va fi făcut de cei responsabili cu managerul programului de audit sau de auditor. Acest contact iniţial se face pentru a stabili : a) canalele de comunicare; b) obţinerea de informaţii asupra planificării propuse şi a compoziţiei echipei de audit; c) accesul la documentele, inclusiv la înregistrări; d) stabilirea regulilor de protecţia muncii aplicabile, dacă sunt necesare; e) aranjamentele de audit necesare;

24 24 f) acordul pentru persoanele însoţitoare cum ar fi: observatori, translatori şi ghizi. Analiza documentelor Înainte de auditul la faţa locului, documentaţia auditului trebuie să fie analizată pentru a stabili conformitatea sistemului de management, cu criteriile de audit. Documentaţia poate să includă documentaţia sistemului de management, înregistrări sau rapoarte de audit anterioare. Analiza trebuie să ia în considerare mărimea, natura şi complexitatea organizaţiei, obiectivele şi domeniul auditului. O vizită preliminară poate fi necesară pentru a obţine o vedere generală informaţiilor disponibile. Dacă documentaţia sistemului de management al auditatului este găsită ca fiind inadecvată, auditorul trebuie să informeze clientul auditului, managerul programului de audit şi auditatul. Resursele ulterioare nu trebuie să fie cheltuite pentru audit până când astfel de probleme nu sunt rezolvate. Pregătirea planului de audit Auditorul trebuie să pregătească un plan pentru activităţile de audit la faţa locului. Acest plan asigură informaţiile necesare pentru echipa de audit, auditat şi clientul auditului. El trebuie să sprijine de asemenea şi planificarea în timp şi coordonarea activităţilor de audit. Nivelul de detaliere asigurat de planul de audit trebuie să fie adaptat pentru domeniul şi complexitatea auditului. Detaliile pot să difere între auditurile iniţiale şi cele ulterioare, cât şi dintre auditurile interne şi cele externe. Planul de audit ar trebui să fie suficient de flexibil pentru a permite unele schimbări care pot apare pe măsură ce auditul la faţa locului progresează. Planul de audit trebuie să includă sau să descrie după caz: a.obiectivele auditului b.criteriile de auditare şi orice documente de referinţă; c.domeniul, inclusiv identificarea organizaţiei şi unităţile funcţionale şi/sau procesele ce urmează a fi auditate; d.data şi locurile de muncă unde urmează să se desfăşoare activităţile de audit la faţa locului; e.data şi durata estimată pentru activităţile de audit la faţa locului, inclusiv pentru reuniunile cu managementul auditatului şi reuniunile echipei de audit; f.rolurile şi responsabilităţile membrilor echipei de audit şi a tuturor persoanelor însoţitoare; g.alocarea unor resurse adecvate pentru zonele critice ale auditului. Planul de audit ar trebui să includă, dacă este cazul şi : a.responsabilităţilor auditului; b.luna în care se desfăşoară şi se raportează auditul; c.modalitatea de a raporta auditul (inclusiv orice metodă de a clasifica non-conformităţile), forma şi structura, data estimată de redactare şi difuzare; d.aranjamente logice (călătorie, facilităţi la faţa locului,etc); e.probleme legate de confidenţialitate. Când are loc un audit comun, liderul echipei de audit trebuie să stabilească metodele de comunicare cu auditatul. Planul de audit trebuie să fie analizat şi acceptat de clientul auditului şi prezentat auditatului înaintea începerii auditului la faţa locului. Orice obiecţii

25 25 formulate de auditat trebuie să fie rezolvate între liderul echipei de audit, auditat şi clientul auditului înainte de continuarea auditului. Orice plan de audit revizuit trebuie să fie acceptat de părţile implicate înainte de continuarea auditului. Tabelul 2 -Conţinutul planului de audit Nr.crt Elementele planului de audit 1 Obiectivele planului auditului. 2 Identificarea persoanelor care au responsabilităţi directe referitoare la obiectivele şi domeniul auditului. 3 Identificarea documentelor de referinţă (standarde ISO 9000, manualul calităţii etc.). 5 Identitatea membrilor echipei de audit. 6 Limba utilizată în timpul auditului. 7 Perioada şi locul efectuării auditului. 8 Identificarea entităţilor organizatorice care trebuie audiate. 9 Data şi durata fiecărei activităţi desfăşurate în cadrul auditului. 10 Programul reuniunilor cu conducerea firmei audiate. 11 Cerinţe privind confidenţialitatea informaţiilor. 12 Lista de difuzare a raportului de audit şi data prevăzută pentru difuzare. Atriburea activităţilor in cadrul echipei de audit Liderul echipei de audit, cu consultarea echipei de audit, trebuie să repartizeze pentru fiecare membru al echipei responsabilităţi pentru auditarea proceselor specifice sistemului de management, funcţiilor, zonelor sau activităţilor. Astfel de repartizări trebuie să ia în considerare necesităţile pentru independenţa, competenţa auditorilor şi utilizarea eficace a resurselor. Schimbările privind repartizările pot fi făcute în timpul auditului pentru atingerea obiectivelor auditului. Membrii echipei de audit trebuie să analizeze informaţiile relevante legate de sarcinile pentru audit şi să pregătească documentele de lucru necesare pentru acele repartizări. Pregătirea documentelor de lucru Documentele de lucru utilizate de echipa de audit ca referinţe şi/sau pentru a înregistra desfăşurarea auditului, pot să includă : a.liste de verificări şi planuri de eşantionare; b.formulare pentru înregistrarea informaţiilor, suport pentru dovezi, înregistrări ale reuniunilor şi constatărilor auditului. 26