Teme ERGONOMIA LOCULUI DE MUNCĂ ÎN BIROU. UNIVERSITATEA Vasile Alecsandri din Bacău secția Terapie Ocupationala Laboratorul 4

Transcription

1 UNIVERSITATEA Vasile Alecsandri din Bacău secția Terapie Ocupationala Laboratorul 4 Teme Tema 1. Ergonomia locului de muncă în birou Tema 2 Antropometria adaptată scaunului cu rotile Obiective Tema 1 Însușirea tehnicilor de evaluarea a activităților de ridicare si împingere a obiectelor grele. Estimarea forțelor de tragere si de împingere Identificarea elementelor anatomice implicate in mișcările de împingere si tragere si Însușirea biomecanicii mișcărilor de ridicare si împingere Teme 2 Însușirea antropometriei adaptate pentru persoane in scaun cu rotile Identificarea restricțiilor impuse de deplasarea in scaun cu rotile Determinarea spațiului de lucru ergonomic pentru persoane cu scaun cu rotile Analiza accesibilității persoanelor in scaun cu rotile la instituții publice sau locuințe ERGONOMIA LOCULUI DE MUNCĂ ÎN BIROU 2.1. Necesitatea organizării ergonomice a muncii în birou Dezvoltarea economiei de piaţă şi extinderea proprietăţii private au făcut ca munca de birou să cunoască o amploare deosebită. În aceste condiţii apar cerinţe noi faţă de componentele procesului de muncă, faţă de om, faţă de mijloacele de muncă şi faţă de întregul sistem om-maşină-mediu. Aceste aspecte ale organizării ştiinţifice a muncii îşi găsesc rezolvare prin aplicarea în serviciile şi birourile firmelor a cercetărilor de ergonomie care să asigure adaptarea muncii la om, creşterea productivităţii şi scăderea solicitărilor de efort în muncă. Introducerea cercetărilor de ergonomie în birouri poate fi susţinută prin prisma unor caracteristici proprii muncii din aceste structuri, cum ar fi: - caracterul muncii, gradul scăzut de dotare tehnică şi existenţa unor multiple solicitări de efort fizic şi psihic în muncă; - amplificarea factorilor de stres şi de oboseală; - varietatea şi complexitatea operaţiilor (în special de ordin intelectual) pe care trebuie să le execute lucrătorii, relaţiile cu clienţii, răspunderea materială şi morală; - folosirea, uneori neraţională, a potenţialului uman, calitatea şi structura acestuia. Munca în birou se prezintă în general ca o muncă psihică ce solicită din partea personalului un efort intelectual deosebit, însă există numeroase activităţi care necesită un efort fizic intens. Din punct de vedere fizic se poate considera că activităţi precum cele de procesare a corespondenţei, introducere a datelor, căutarea şi regăsirea informaţiilor sunt grele, solicitând într-un grad ridicat posibilităţile fiziologice ale personalului, în special cele ale secretarelor. Pentru personalul secretariatelor apar alte cauze care pot determina creşterea efortului fizic şi anume: fluxul clienţilor, gradul de aglomeraţie, cantitatea şi varietatea informaţiilor solicitate. Având în vedere toate aceste solicitări, necesitatea studiilor ergonomice este evidentă, deoarece numai prin intermediul acestora se poate realiza adaptarea muncii la posibilităţile umane fireşti, fără ameninţarea sănătăţii lucrătorilor. Printr-o organizare corespunzătoare a muncii pe baza principiilor ergonomice, prin mecanizarea şi prin informatizarea unor activităţi şi prin stabilirea corectă a

2 numărului şi a structurii personalului se poate acţiona eficient pentru reducerea efortului fizic. O altă caracteristică a activităţii desfăşurate în birouri şi, în acelaşi timp, un factor de influenţă a efortului este poziţia de lucru. Aceasta este poziţia şezând, care uneori nu se modifică nici în timpul pauzelor, datorită condiţiilor de amenajare a locurilor de muncă. Această caracteristică se întâlneşte la toate categoriile de personal cu o pondere mai mică sau mai mare, dar cu deosebire la cei implicaţi în procesul de întocmire şi de prelucrare a documentelor. În acest caz studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre organizarea raţională a timpului de lucru şi spre crearea condiţiilor de schimbare a poziţiei corpului. Solicitarea neuropsihică în birou este predominantă faţă de solicitările de altă natură la principalele categorii de personal. Aceasta apare în special la cei implicaţi în activităţi de cercetaredezvoltare, financiar contabile, de întocmire şi de prelucrare a documentelor şi la cei din serviciile de relaţii cu publicul. În cadrul serviciilor de relaţii cu publicul sau în secretariate există elemente care au o contribuţie însemnată la creşterea efortului psihic. În acest sens se remarcă îndeosebi dialogul ce trebuie menţinut cu fiecare persoană pentru stabilirea informaţiilor dorite. Pentru a se putea face faţă acestor solicitări, studiile de ergonomie indică o serie de calităţi pe care trebuie să le aibă lucrătorii dintr-un astfel de serviciu şi anume: cunoştinţe temeinice în domeniul solicitat, arta de a vorbi cu oamenii, dinamism, atenţie distributivă, spirit de observaţie, capacitate de decizie şi iniţiativă. Practica a demonstrat că în serviciile de relaţii cu publicul există o serie de cauze care conduc de regulă la suprasolicitare. Acestea sunt diverse şi pot fi provocate fie de lucrători, fie de clienţi. Din prima categorie face parte gradul de oboseală al lucrătorilor (zilnică plus cea acumulată) cu implicaţii asupra modului de comportare faţă de clienţi, manifestat prin lipsă de amabilitate şi prin nervozitate. În multe cazuri efortul lucrătorilor de a avea un comportament civilizat poate duce la suprasolicitare. Dificultăţi pot crea şi clienţii prin modul de comportare faţă de lucrătorii serviciilor, care nu văd în acesta un partener egal care contribuie prin munca sa la satisfacerea cererilor lor, ci o persoană care trebuie în orice condiţii să-i servească cu promptitudine şi cu amabilitate. Solicitarea neuropsihică a angajaţilor din serviciile de relaţii cu publicul sau a celor din secretariate mai este influenţată şi de neritmicitatea fluxului clienţilor, de neadaptarea orarelor de funcţionare a acestora la fluxul clienţilor şi de existenţa unor lipsuri în organizarea muncii. În legătură cu acest aspect trebuie menţionat că organizarea ergonomică a muncii trebuie să asigure concordanţa dintre numărul angajaţilor existenţi şi afluenţa solicitanţilor. Având în vedere că fluxul acestora este în general aleator, structurile respective pot acţiona printr-o mai mare flexibilitate în stabilirea programelor de lucru şi prin dimensionarea optimă a formaţiilor de lucrători, prin folosirea unor grafice de muncă. Aceste măsuri determină servirea civilizată a clienţilor şi creşterea randamentului în muncă în condiţii de solicitare normală a lucrătorilor. Alţi factori care influenţează substanţial solicitarea psihică sunt factorii de mediu (zgomotul, temperatura, umiditatea şi lumina), precum şi relaţiile dintre membrii colectivelor de muncă Stresul şi oboseala profesională Stresul şi oboseala profesională, numite şi bolile secolului, sunt cele mai grave disfuncţionalităţi care apar în munca de birou. Din această cauză a apărut necesitatea organizării ergonomice a muncii în birouri. Stresul reprezintă o dimensiune constantă a vieţii noastre cotidiene. Dacă până în 1989 factorii stresanţi ţineau mai mult de sistemul politic, de aspectele negative ale dictaturii comuniste, în prezent societatea de tranziţie aduce pe scena vieţii noi tipuri de situaţii stresante cum ar fi : incertitudinea, schimbările rapide şi adesea imprevizibile, concurenţa, şomajul, necesitatea reorientării şi recalificării rapide şi, nu în ultimul rând, scăderea nivelului de trai. Oamenii, ca indivizi izolaţi, au rareori posibilitatea de a influenţa evenimentele stresante externe.

3 Tot ce pot face este să-şi însuşească nişte strategii adaptative care să-i facă mai rezistenţi la agresiunile psihice şi mai eficienţi în activitatea profesională. Dacă stresul este prea mare fiecare dintre noi poate ceda psihic; chiar dacă persoana respectivă este una extrem de echilibrată pot apărea tulburări psihologice temporare. Individul poate trăi o stare de disfuncţionalitate sau chiar o cădere psihică bruscă în urma unei psihotraume severe (accident, incendiu, decesul unui membru apropiat din familie). Reacţia la stres se instalează treptat atunci când individul este supus un timp îndelungat unor condiţii de tensiune psihică, mai ales atunci când este atinsă imaginea sa, situaţia maritală, profesională sau materială. De obicei individul îşi revine când situaţia stresantă a fost înlăturată, deşi uneori pot rămâne unele sechele sau o vulnerabilitate crescută faţă de anumiţi factori de stres. Conceptul de stres apare pentru prima dată în cercetările de fiziologie întreprinse pe animale de către Hans Selye în 1950, care descrie aşa-numitul sindrom general de adaptare ce caracterizează reacţia organismelor biologice la stres. După Selye sindromul general de adaptare cuprinde trei faze: 1. Faza de alarmă, definită printr-o mobilizare generală a organismului pentru a face faţă agresiunii. 2. Faza de rezistenţă, care cuprinde ansamblul reacţiilor sistemice provocate de o acţiune prelungită la stimuli nocivi faţă de care organismul a elaborat mijloace de adaptare. 3. Faza de epuizare, în care adaptarea nu mai poate fi menţinută, reapar din nou semnele reacţiei de alarmă, semne care acum sunt ireversibile. Această fază se încheie de regulă cu moartea organismului. Acelaşi cercetător a constatat, în urma experienţelor sale pe animale, că organismul intră în alertă atunci când stresul este provocat atât prin acţiunea unor stimuli fizici, dar şi sub influenţa unor emoţii puternice. În această situaţie organismul încearcă să facă faţă stresului printr-o mobilizare generală a sistemului neuroendocrin, mobilizare caracterizată mai ales prin secreţie de adrenalină şi de steroizi. După o anumită perioadă de acţiune a stresului, animalul se adaptează şi începe să se comporte normal. Dacă însă stresul continuă, se produc din nou ample modificări hormonale şi în cele din urmă animalul moare epuizat. McGrath consideră că stresul apare ori de câte ori are loc un dezechilibru marcant între solicitări şi între posibilităţile de răspuns ale organismului. Selye descrie fazele stresului psihic după modelul stresului fiziologic. În opinia autorului, fazei de alarmă îi corespunde o etapă de investigare caracterizată printr-un conflict între subiect şi ambianţă, fazei de rezistenţă îi corespunde pe plan psihic o trăire intensă a frustraţiei şi ameninţării, iar fazei de epuizare îi corespunde instalarea tuturor consecinţelor negative pe plan psihologic ale stresului: agresivitate, anxietate, depresie, panică, în general un comportament nevrotic. În literatura de specialitate conceptul de stres are în general două accepţiuni: 1. Situaţia stresantă care se referă la un stimul fizic nociv sau la un eveniment cu semnificaţie puternic emoţională. 2. Starea organismului, caracterizată printr-o tensiune acută, printr-o supraîncordare ce impune mobilizarea tuturor resurselor fizice şi psihice ale organismului pentru a face faţă ameninţării. Lazarus arată că stresul, în sensul cel mai larg, se manifestă atunci când solicitările la care este supus un individ depăşesc resursele sale adaptative. Factorii de mediu reprezintă, de asemenea, factori de stres pentru organismul uman şi animal, producând perturbări la nivelul diferitelor sisteme fiziologice. Aceşti factori, dintre care amintim: temperatura (prea ridicată sau prea scăzută), umiditatea, zgomotul, agenţii poluanţi pot produce traume fizice, dar şi psihice. Există şi factori stresori de natură psihosocială cum ar fi: situaţiile conflictuale, presiunea socială prea mare, factori care pun în pericol situaţia materială sau statutul social al individului, care sunt percepuţi ca o ameninţare pentru individ. Stresul nu este influenţat numai de situaţiile externe ci şi de vulnerabilitatea, de toleranţa la stres a individului sau de unele trăsături ale personalităţii acestuia.

4 Există, de asemenea, situaţii de viaţă care sunt considerate stresori universali, ca de exemplu: războiul, detenţia, calamităţile naturale, accidentele care produc invaliditate sau bolile incurabile, pierderea unor persoane apropiate. Unele situaţii de viaţă nu sunt la fel de stresante pentru toată lumea. De pildă, pierderea unui examen, dezaprobarea sau critica şefului determină reacţii diferite de la un individ la altul. Chiar şi în cazul unor dezastre sau calamităţi naturale există persoane care îşi păstrează calmul şi acţionează oportun şi eficient, în timp ce alţii intră în panică sau manifestă un comportament bizar. Lazarus arată că cercetările asupra unor combatanţi din războiul din Vietnam sau din războiul arabo-israelian din 1973 au demonstrat că doar la un anumit procent dintre aceştia au apărut simptome emoţionale grave, temporare sau permanente, care i-au făcut inapţi pentru luptă, ceilalţi nedezvoltând ceea ce specialiştii numesc nevroza de război. În timpul perioadelor de pregătire militară există situaţii în care simptomele stresului apar la unii indivizi înainte ca aceştia să se confrunte cu lupta directă, datorită anticipării unor posibile evenimente. Janis a demonstrat că indivizii reacţionează diferit la situaţii în care şi-ar fi putut pierde viaţa. Astfel, în timp ce la unele persoane care au scăpat nevătămate dintr-un accident rutier apare ulterior teama de a circula cu maşina, altele nu prezintă astfel de simptome. Studiile psihologice au pus în evidenţă faptul că subiecţii care au prezentat simptome datorate stresului au interpretat pericolul prin care au trecut ca fiind o dovadă a vulnerabilităţii lor (ar fi putut muri), în timp ce alţii au interpretat situaţia invers, ca o dovadă a invulnerabilităţii lor, iar o a treia categorie au considerat faptul că au scăpat cu viaţă ca un fenomen miraculos. Având în vedere toate acestea, se arată că în evaluarea unei situaţii ca fiind stresante trebuie să se aibă în vedere atât elementele realităţii externe, cât şi particularităţile psihologice ale individului supus respectivei situaţii. Aceeaşi autoare arată că cele mai importante categorii de stresori de natură psihosocială sunt: frustrările, ameninţările şi conflictele, iar factorii care influenţează reacţia individului la stres sunt condiţiile externe şi factorii de personalitate. Marea majoritate a indivizilor, atunci când apar situaţii stresante, întreprind unele acţiuni pentru a face faţă stresului; aceste acţiuni poartă numele de strategii de adaptare. Doar atunci când posibilităţile subiectului sunt depăşite de solicitări şi acesta nu mai găseşte mijloace adecvate de a-şi rezolva problemele apar aşa-numitele reacţii dezadaptative la stres. Lazarus distinge două categorii de strategii adaptative: a) acţiunile directe care se referă la eforturile individului de a se opune stimulului stresant prin modificarea relaţiilor sale cu mediul înconjurător (pregătirea pentru a preîntâmpina acţiunea situaţiilor stresante şi acţiunile agresive); b) acţiunile indirecte, îndreptate în direcţia autoapărării eului (identificarea, deplasarea, reprimarea, negarea, proiecţia, intelectualizarea). Specialiştii arată că pentru a preveni şi combate efectele negative ale stresului cele mai simple şi mai accesibile strategii de luptă sunt: metodele de reglare şi de autoreglare a stărilor psihice şi relaxarea şi tehnicile derivate ale acesteia. Un fenomen cu un caracter disfuncţional determinat de stres este oboseala. Aceasta apare în urma solicitărilor organismului în activitatea umană şi este determinată de consumul de energie în timpul acestei activităţi. Oboseala reprezintă o reacţie a organismului de readaptare, de refacere a funcţiilor sale. Ea reprezintă un fenomen fiziologic normal care apare în urma solicitărilor prezente în activitatea umană. În general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată de o perioadă de odihnă sau de somn, organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale. Ea nu este o boală, dar poate avea consecinţe temporare asupra organismului precum slăbirea atenţiei faţă de munca îndeplinită şi faţă de mediu. Specialiştii clasifică oboseala în următoarele grupe: Oboseala musculară (dinamică şi statică) - determinată de efortul muscular şi de contractarea

5 musculară fixă. Oboseala neurosenzorială - cauzată de tensiunea nervoasă a simţurilor (ochi, urechi). Oboseala psihică - determinată de factori de natură psihică. Oboseala poate fi provocată de o mulţime de cauze, dintre care cele mai des întâlnite sunt: - intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale; - factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul); - factorii de natură psihică (responsabilităţi, griji, conflicte); - monotonia sau rutina muncii; - boli şi dureri. Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple: - scăderea atenţiei; - încetinirea şi inhibarea percepţiei; - inhibarea capacităţii de gândire; - scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale. În birouri oboseala profesională este o stare produsă de stres şi afectează mai ales persoanele care lucrează cu publicul. Cei mai mulţi cred că munca în birouri şi secretariate este lipsită de stres sau cu stres redus, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Tensiunile psihice şi stresul contactelor inter-umane determină oboseală sau chiar epuizare. Cercetările efectuate asupra lucrătorilor din birouri arată că peste 50% dintre aceştia sunt afectaţi de un sindrom de epuizare emoţională. Cauzele ar consta în lipsa de spaţiu şi de intimitate a locului de muncă, precum şi în dificultatea sarcinilor de serviciu. În general, persoanele care manifestă simptome de oboseală fizică şi psihică au o atitudine negativistă în relaţiile cu ceilalţi şi resimt o diminuare a respectului de sine. Tina Roose, referindu-se la cei care lucrează în biblioteci, susţine această idee, arătând că: mulţi specialişti în informare, proaspeţi absolvenţi ai facultăţilor de profil, vin la primul lor loc de muncă plini de entuziasm, nerăbdători să se remarce şi să-i ajute pe oameni în satisfacerea cerinţelor de informare. Nu mult timp după angajare însă, noii bibliotecari realizează că nevoile şi că speranţele lor personale nu corespund întotdeauna cu cele ale instituţiei sau ale utilizatorilor. Volumul de muncă este deseori prea mare pentru timpul alocat; membrii personalului sunt obligaţi să îndeplinească simultan mai multe sarcini; activitatea depusă este rareori apreciată atât de beneficiari cât şi de către instituţie. Multe organizaţii nu oferă personalului nici o posibilitate de a-şi aduce contribuţia la structurarea propriului destin. Acestea sunt câteva dintre motivele permanente de stres care pot transforma entuziasmul în inerţie, în frustrare şi, mai târziu, în apatie. În afara programului normal de lucru, remedierea şi prevenirea oboselii se poate realiza prin reglementarea duratei zilei de lucru, a duratei săptămânii de lucru şi a concediilor de odihnă. În munca de birou remediile pentru epuizarea şi pentru oboseala profesională se pot asigura la două niveluri. La nivelul vieţii personale angajaţii trebuie să-şi structureze activităţile astfel încât acestea să le dea un sentiment de confort şi de siguranţă. Salariaţii trebuie să aibă o viaţă activă în afara serviciului şi mediului acestuia. Al doilea nivel se referă la responsabilităţile manageriale care trebuie să vizeze ajutorarea salariaţilor afectaţi de oboseală profesională prin recunoaşterea simptomelor acestui fenomen şi prin instruirea personalului în vederea depistării lor, prin organizarea de întruniri ce pot fi folosite pentru întrajutorarea membrilor personalului şi prin promovarea spiritului de echipă. Pentru serviciile de relaţii cu publicul, în situaţia în care schema de personal permite, managerii pot să restructureze anumite posturi sau să refacă programul de lucru astfel încât contactul dintre lucrători şi solicitanţi să nu fie prea mare. De asemenea, poate fi utilă şi organizarea de seminarii privind managementul stresului sau timpului [ 1 ]. Este foarte important să se prevină starea de oboseală profesională pentru că aceasta nu afectează un singur membru al personalului ci este transmisă şi celorlalţi. În acest sens, Beth Belevins arăta: 1 BLEVINS, Beth. Burnout in Special Library. In: Library Management Quarterly, nr. 11, 1988, p. 20.

6 Când un angajat se plânge de condiţiile de lucru şi/sau se îndoieşte de utilitatea, de rostul sau de satisfacţia muncii sale, această atitudine va avea cu siguranţă influenţă şi asupra colegilor săi. Pentru a nu permite răspândirea acestor simptome, managerii trebuie să le recunoască şi să le prevină ori de câte ori este posibil. De asemenea, managerul are un rol esenţial în găsirea unor corelaţii şi alternative optime între durata perioadelor de muncă, durata pauzelor pentru odihnă, numărul, conţinutul şi momentul introducerii acestor pauze, astfel încât să se asigure o eficienţă sporită, un nivel optim al capacităţii de muncă şi o bună stare a sănătăţii Analiza ergonomică a locului de muncă Pentru a asigura eficienţa sistemului om-mijloace de muncă-mediu şi a micşora posibilităţile de eroare, în condiţiile reducerii solicitărilor, concomitent cu creşterea satisfacţiei în muncă, este necesar, atât pentru proiectant cât şi pentru organizatorii şi pentru conducătorii proceselor de muncă, să se folosească metode adecvate, care să se bazeze pe cunoaşterea posibilităţilor şi a cerinţelor omului în procesul muncii. În aceste condiţii analiza, proiectarea şi reproiectarea ergonomică a locului de muncă este de mare utilitate. Procedeul are ca punct de plecare analiza condiţiilor de muncă existente sau proiectate pentru a se realiza în diferite variante şi pentru fiecare loc de muncă, în funcţie de factorii de evaluare şi de criteriile de influenţă [2 2 ]. Vom prezenta în continuare, ca exemplu, un procedeu de analiză în care sunt consideraţi 8 factori de evaluare (A-H) şi 27 de criterii de influenţă. Fiecare criteriu este evaluat după o scară având 5 niveluri ergonomice de apreciere, în care nivelul 1 este cel mai favorabil, iar nivelul 5 cel mai defavorabil (tabelul 1). Tabel 1. Factori şi criterii de evaluare ergonomică a locului de muncă (după Mathis, Nica şi Rusu, 1997) Factori Criterii Denumire Nr. Denumire Nr. Concepţia locului de muncă Înălţime-Distanţă Alimentare-Evacuare Aglomerare-Accesibilitate Comenzi-Semnale Factorul de securitate A Securitatea muncii 5 Factori ergonomici Ambianţa fizică B Ambianţă termică Ambianţă sonoră Iluminat artificial Vibraţii Igiena atmosferică Aspectul postului Sarcină fizică C Poziţia principală Poziţia defavorabilă Efort de muncă Poziţie de muncă Efort de manipulare Sarcină nervoasă D Poziţie în timpul manipulării Operaţiuni mentale Nivel de educaţie Les profils de postes. Paris:Ed. Masson, 1976, p

7 Factori psihologici şi sociologici Autonomie E Individual De grup Relaţii de F Independente de muncă 22 muncă Dependente de muncă 23 Repetitivitate G De ciclu 24 Conţinutul muncii H Potenţial Responsabilitate Interes faţă de muncă Analiza ergonomică a locului de muncă are ca obiective optimizarea proiectării constructive a locurilor de muncă prin îmbunătăţirea securităţii muncii şi prin ameliorarea factorilor de ambianţă fizică, prin reducerea efectelor negative datorate monotoniei muncii şi prin diminuarea solicitărilor fizice şi nervoase. Acest procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape de lucru: culegerea datelor, analiza critică a datelor, trasarea şi interpretarea profilului locului de muncă, propuneri. Culegerea datelor are în vedere caracteristicile tehnice ale locului de muncă supus analizei, condiţiile organizatorice existente, condiţiile de mediu în care se desfăşoară munca. În acest scop se poate folosi următorul chestionar, care poate fi completat sau redus în funcţie de obiectivele urmărite (formularul 1). Formular 1 CHESTIONAR DE ANALIZĂ A POSTULUI Organizaţia Data / / Denumirea postului Analizat de Informaţii obţinute de la.. I. CALIFICARE (ÎNDEMÂNARE) a) Educaţie Instrucţiuni şi interpretări Ce fel de instrucţiuni pot fi urmărite şi interpretate în îndeplinirea îndatoririlor şi responsabilităţilor postului? Descrierea şi exprimarea scrisă Care este natura materialului descris sau datele ce pot fi stabilite, dezvoltate şi pregătite? Matematică Dacă sunt cerute calcule matematice care este natura şi extinderea acestei cerinţe? Cunoştinţe despre echipamente Este necesar a se opera, repara ori instala echipament mecanic sau electric? Ce cunoştinţe despre complexitatea acestui echipament sunt necesare în executarea lucrului? Folosirea mijloacelor tehnice Sunt utilizate unelte manuale sau mecanice în executarea lucrului repartizat? Dacă da, ce fel de unelte sunt folosite şi în ce scop? b) Cunoştinţe despre materiale Ce procedee sunt utilizate în lucru? Aceste procedee de acţionare sunt executate independent ori simultan? Care variante sunt

8 folosite în prezent? Dexterităţi Munca cere o mişcare rapidă a degetelor, braţelor ori a altor părţi ale corpului, ca o cerinţă fundamentală a postului? Dacă da, care este natura dexterităţilor cerute, condiţiile în care sunt executate mişcările şi cât de uşor sunt atinse asemenea îndemânări? II. RESPONSABILITĂŢI a) Materiale Ce materiale sunt folosite în timpul unui schimb normal de 8 ore şi în ce cantitate? Depunând o atenţie moderată, care este posibilitatea pierderilor/pagubelor rezultate din greşelile făcute de operatori? Care ar putea fi valoarea acestor pierderi? Ce pagube s-au produs la locul de muncă în timpul lunii precedente? Dacă nu a survenit nici o pagubă în luna precedentă, stabiliţi când s-a produs ultima pagubă cunoscută de acel tip şi care este valoarea ei? Dacă nu s-a produs nici o pagubă, explicaţi cum a fost posibil acest lucru. b) Echipamente Ce echipament este folosit în executarea lucrului? Lucrând normal, ce pagubă poate rezulta din greşeala sau din erorile operatorului? Care va fi costul înlocuirii sau reparaţiei, în acest caz? Câte cazuri de pagube de echipament au fost produse din vina operatorului, în anul trecut? Dacă nu au fost cazuri, explicaţi în ce condiţii este posibilă apariţia acestor pagube? c) Influenţa asupra altor operaţii Ce influenţă poate avea lipsa unei atenţii normale în realizarea sarcinilor sale asupra altor operaţii? d) Responsabilităţi asupra altor operaţii Cât de mare poate fi greşeala operatorului, astfel încât aceasta să determine o reclamaţie (nemulţumire) din partea clientului? Ce tip de greşeală a operatorului poate sta la baza unei reclamaţii şi care va fi condiţia acestei greşeli? Câte cazuri de nemulţumiri ale clienţilor au fost în ultimul an? Dacă nu a fost nici un caz, explicaţi de ce este posibilă apariţia unor reclamaţii? e) Coordonare Îndatoririle postului cer lucrătorului să muncească: independent, ca parte componentă a unui grup sau echipe, să asiste pe alţii?

9 Dacă lucrătorul dirijează munca altora, câţi sunt îndrumaţi şi ce procent din timpul normal este necesar pentru îndrumare şi pentru repartizarea lucrului altor persoane? f) Decizii Care este natura muncii, gradul de repetabilitate, rutina şi diversificarea lucrărilor? Prin ce se caracterizează judecăţile şi deciziile proprii, în cursul acţiunii sau îndeplinirii îndatoririlor şi responsabilităţilor postului? III. CERINŢE FIZICE a) Monotonia Care din următoarele condiţii ale postului sunt cele mai adecvate? Operaţii repetabile cu câteva ocazii de a conversa, evitându-se astfel monotonia. Ciclul de repetare este scurt (până la 5 cicluri/minut), monotonia combătându-se prin diversificarea activităţilor fizice şi intelectuale. Ciclul de repetare este lung, necesitând o atenţie vizuală mărită şi activităţi fizice reduse. Activitatea de supraveghere, cu un efort fizic limitat. b) Poziţia de lucru Descrieţi poziţia de lucru şi, în cazul în care este anormală, precizaţi timpul lucrat în această poziţie. c) Puterea Este necesară manipularea materialelor/obiectelor a căror greutate este de peste 20 kg. Dacă da, care este greutatea maximă şi cum sunt manipulate obiectele? d) Efortul Dacă materialele ori obiectele sunt ridicate/cărate/ împinse/trase, care este greutatea acestora, cât timp sunt ele manipulate într-un schimb de 8 ore şi pe ce distanţă? IV. CONDIŢII DE LUCRU a) Condiţii deosebite de lucru Care este natura condiţiilor deosebite (temperatură, umiditate, viteza aerului, zgomot, vibraţii, trepidaţii) şi ponderea în totalul timpului de lucru? b) Riscuri Care sunt riscurile de accidente şi ce controale ori garanţii sunt prevăzute? Care sunt posibilităţile de accidentare în timpul lucrului? Ce boli profesionale pot apărea? Analiza critică a datelor se realizează în funcţie de fiecare criteriu, prin aplicarea metodei interogative, folosindu-se o serie de întrebări principale cum ar fi Ce?, Cine?, Unde?, Când?, Cum?, precum şi a unor întrebări derivate De ce?, De ce acolo?, Se poate de altă persoană? Trasarea şi interpretarea profilului locului de muncă. Profilul global al locului de muncă se

10 realizează prin reprezentarea punctajului mediu obţinut pentru fiecare dintre cei opt factori, obţinânduse o imagine de ansamblu asupra nivelului de organizare. Acest profil evidenţiază ponderea grupei de factori în cadrul organizării şi gradul de dificultate al acesteia. Profilul analitic al locului de muncă se realizează prin luarea în considerare a punctajului înregistrat pentru toate criteriile, având posibilitatea detalierii influenţei grupelor de factori şi a evidenţierii cauzelor care duc la apariţia disfuncţionalităţilor. Propuneri. Pe baza informaţiilor obţinute anterior, în această ultimă etapă se evidenţiază: - elementele specifice locului de muncă analizat şi ponderea acestora în condiţiile organizării existente; - factorii şi criteriile apreciate ca fiind necorespunzătoare în organizarea existentă; - condiţiile optime de organizare, în funcţie de cerinţele ergonomice şi de aprecierea stadiului actual de asigurare a condiţiilor, în raport cu cerinţele; - modalităţile de acţiune în vederea reproiectării ergonomice a locurilor de muncă; proiectarea ergonomică a unor locuri de muncă similare. ERGONOMIA ÎN RELAŢIE CU NOILE TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE Stresul vizual indus de utilizarea calculatoarelor Unul din cele mai importante domenii ale progresului şi înnoirii în societatea noastră îl constituie pătrunderea calculatorului în cele mai variate domenii ale vieţii economice şi sociale, culturale şi manageriale. Prin apariţia şi prin răspândirea sistemelor multimedia (care îmbină telecomunicaţiile, tehnica electronică de calcul şi audiovizualul), prelucrarea automată a informaţiei capătă noi dimensiuni. Prin intermediul sistemelor moderne de tele-comunicaţii, informaţia digitală a pătruns în activitatea profesională a foarte multor utilizatori de tehnică de calcul, de la unităţi de informatică organizate la nivel de instituţie, de întreprinderi sau de judeţe către publicul larg, de la specialiştii în informatică spre utilizatorii de informatică. Deşi computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, acest avantaj nu ne scuteşte de anumite riscuri privind sănătatea. Studiile făcute au arătat că tipul muncii şi numărul de ore pe zi de utilizare a terminalului video sunt factori importanţi în determinarea nivelului problemelor cauzate de această activitate. Problemele ochilor sunt cele mai obişnuite pentru utilizatorii calculatoarelor. Din nefericire nu există prea multe informaţii legate de computer şi de stresul vizual. Lipsesc, de asemenea, sursele de informaţii pentru publicul larg în legătură cu această problemă. În acest capitol ne propunem în primul rând să analizăm riscurile asupra sănătăţii omului pe care le implică folosirea necorespunzătoare a calculatorului şi în al doilea rând dorim să oferim câteva sfaturi utile utilizatorilor pentru a putea lucra cu computerul beneficiind de un confort sporit [*]. În prezent numai în SUA peste 50 de milioane de oameni folosesc terminale video-display (TVD), iar acest număr se aşteaptă să ajungă la 100 de milioane în anul Peste 50% dintre aceştia prezintă dificultăţi cu focalizarea privirii asupra obiectelor mai îndepărtate şi tulburări ale imaginii dincolo de planul apropiat după folosirea îndelungată a displayului. În afara acestor simptome directe apar unele indirecte cum ar fi: încordare şi durere în ceafă şi în umeri; dureri de spate; oboseală excesivă; iritabilitate excesivă; dureri în braţe, în încheieturi şi în umeri; nervozitate crescută; eficienţă vizuală scăzută şi erori mai frecvente. În special operatorii dau dovadă de o scădere generală a productivităţii, inclusiv erori frecvente şi viteză redusă în timpul desfăşurării activităţii Preocupări privind efectele monitoarelor asupra sănătăţii În SUA s-a trecut de la societatea industrială la cea informaţională în numai douăzeci de ani, în timp ce trecerea de la societatea agrară la cea industrială a durat mai mult de 200 de ani. Odată cu acest

11 fenomen a devenit necesară folosirea ochilor în activităţi de precizie. Ochii oamenilor sunt adaptaţi totuşi pentru vederea la distanţă. Câmpul nostru vizual nu poate să facă trecerea de la planul îndepărtat la cel apropiat în mod natural. Adaptarea trebuie să fie activă, prin modificarea mediului nostru de lucru şi a comportamentului specific activităţii depuse. Tabelul 2 prezintă modul în care au evoluat distanţele de lucru preferenţiale pe măsura transformării condiţiilor economice. Tabel 2 Evoluţia distanţei de vedere pentru diferite tipuri de activităţi Perioada Evoluţia economică Distanţa de vedere Înainte de 1600 vânător la distanţă agricultor la distanţă anii 1900 muncitor variabil anii 1960 funcţionar aproape informatician aproape Stresul vizual reprezintă o problemă îngrijorătoare, totuşi studiile existente în acest domeniu nu sunt bazate pe o cercetare aprofundată, multe din simptomele de disconfort al ochiului fiind similare cu ale celor care lucrează în alte domenii ce necesită vederea de aproape. Ambiguitatea cunoştinţelor a dus la consensul că nu există factori de pericol în utilizarea displayului. Cercetătorul canadian Bob Dematteo a studiat în cartea sa Terminal Shock tratamentul consecinţelor utilizării terminalelor. El a observat că, din păcate, dovezile asupra nocivităţii locului de muncă au fost furnizate de utilizatori, nu de cei care trebuie să reglementeze activităţile respective. În privinţa terminalelor video s-au efectuat studii mai riguroase referitoare la efectul acestora asupra operatorilor. Rezultatele obţinute sunt folosite pentru dezvoltarea politicii legislative de muncă. În multe state din SUA există o legislaţie pentru protecţia utilizatorilor de TVD (terminale videodisplay). Ba chiar au fost emise reglementări cu privire la designul locurilor de muncă, la pregătirea personalului şi la asistenţa medicală a angajaţilor. Costurile suplimentare datorate aplicării acestor legi sunt mult mai mici decât daunele provocate de accidentele din birouri, care au crescut spectaculos. Din 1992 statele din Uniunea Europeană au promulgat legi naţionale referitoare la designul punctelor de lucru, la activităţile curente şi la sănătatea şi la protecţia lucrătorului, cu prevederi pentru protejarea vederii. Pentru sporirea confortului utilizatorilor de unităţi video, în prezent se face apel la ergonomie şi la optometrie. Ergonomia, aşa cum arătam, studiază impactul mediului unde se desfăşoară activitatea asupra muncii depuse de om. Scopul ei este creşterea confortului, a siguranţei şi productivităţii lucrătorului. Optometria se concentrează asupra îmbunătăţirii capacităţii vizuale. În optometria comportamentală vederea este privită ca un proces complex ce include învăţarea şi poate fi modificat şi îmbunătăţit corespunzător prin: proceduri de antrenare a vederii, dietă, organizarea muncii şi educaţie Simptomele stresului vizual Importanţa computerelor în societatea modernă este de necontestat. De aceea este necesar să se găsească modalităţile prin care să se facă faţă efectelor pe care le are folosirea lor îndelungată asupra sănătăţii operatorilor. Problema cea mai frecventă o constituie disconfortul vizual. Acesta poate duce la scăderea productivităţii muncii, poate afecta concentrarea şi capacitatea de a înţelege ceea ce trebuie învăţat. Organismul uman are tendinţa de a se adapta la stres, de multe ori fiind nişte adaptări defectuoase (fig.

12 Hotărâre Renunţare - nerealizare -pţiuni/promovare în carieră limitate Disconfort fizic/durere -dureri de cap - tensiune la nivelul ochilor -satisfacţie scăzută Adaptare - miopie - suprimare - probleme de coordonare Fig. 2. Moduri de adaptare la stres Simptomele directe ale stresului vizual sunt: - tensiune la nivelul ochilor; - dureri de cap; - dificultăţi de focalizare; - miopie; - dublarea imaginii; - modificări în percepţia culorilor. Simptomele indirecte pot include: - dureri la nivelul muşchilor şi oaselor (gât, umeri, spate, încheietura mâinii); - oboseală fizică excesivă; - eficienţă vizuală scazută în desfăşurarea activităţii. În continuare vom analiza câteva dintre aceste manifestări ale stresului vizual. Tensiunea (încordarea la nivelul ochilor) şi probleme de vedere înrudite Mulţi dintre cei ce folosesc timp îndelungat computerul (mai mult de 2 ore pe zi) se plâng de probleme cu vederea. Iată ce rezultate s-au obţinut comparând problemele de vedere ale utilizatorilor şi nonutilizatorilor de terminale video (tabelul 3). Tabel 3 Comparaţie între utilizatorii şi non-utilizatorii terminalelor video din punct de vedere al problemelor de vedere (după Smith 1981) Problema apărută Procentajul utilizatorilor % Modificări în perceperea culorilor 40 9 Ochi iritaţi Senzaţia de arsură la nivelul ochilor Vedere înceţoşată Tensiune Procentajul nonutilizatorilor % Un studiu efectuat asupra funcţionarilor (tabelul 4) a demonstrat o corelaţie clară între numărul orelor petrecute în faţa calculatorului şi numărul simptomelor de stres apărute.

13 Tabel 4 Corelaţia dintre numărul de ore de utilizare a terminalului video pe săptămână şi problemele de sănătate apărute (după Resko & Mansfield 1987) Simptome <15 h h >30 h Tensiune ochi 33% 37% 63% Dureri de cap 20% 27% 47% Ameţeli 4% 6% 5% Tulburări somn 13% 11% 11% Dureri de spate 23% 26% 40% Probleme de focalizare Cercetările asupra capacităţii de focalizare a ochilor au dus la descoperirea fenomenului numit LAG (rămânere în urmă). Iată o definiţie simplistă a acestui termen: LAG reprezintă - diferenţa între distanţa la care se află obiectul privit şi distanţa normală, naturală de focalizare a privitorului. Un alt concept, înrudit cu acesta, este RPA (-punctul de relaxare şi de acomodare-), reprezentând punctul în care îşi focalizează privirea o persoană atunci când priveşte într-un câmp vizual gol, lipsit de elemente care să concentreze atenţia. Acest punct de relaxare variază de la un individ la altul. RPA reprezintă un indice al oboselii vederii. Gerald Murch este cercetător în domeniul ergonomiei. El a măsurat distanţa focală a ochilor ce urmăresc ecranul displayului cu ajutorul laserului. Astfel, a descoperit că ochiul nu se poate focaliza asupra informaţiilor de pe ecranul displayului cu aceeaşi precizie cu care se focalizează asupra unei pagini tipărite. Dacă terminalul video este folosit mai mult timp, punctul de focalizare al ochiului trece dincolo de ecran şi se apropie de punctul de relaxare, ceea ce în timp duce la degradarea imaginii percepute pe ecran. De aceea sunt necesare măsuri corective (ochelari speciali prescrişi pentru terminalul video şi/sau formarea, antrenarea vizuală). Datorită schimbării focalizării între ecran, materialele cu care se lucrează şi mediul înconjurător se produce adaptarea incorectă a văzului cu consecinţe asupra vitezei şi a capacităţii de înţelegere în timpul lucrului cu terminalul video. Miopia Miopia ar putea fi cauzată de condiţii improprii de desfăşurare a activităţii (lumină insuficientă, poziţie incorectă, cititul la distanţe prea mici ce determină apariţia stresului) sau este o moştenire genetică. Aceste două variante sunt acum în discuţia specialiştilor. În era computerelor miopia ar putea constitui o formă de adaptare a sistemului vizual la vederea de aproape. S-au făcut studii asupra studenţilor care au demonstrat că miopia lor a crescut pe parcursul anului şcolar şi a scăzut pe perioada verii. Miopia poate fi evitată printr-o igienă corespunzătoare a vederii. Schimbări în percepţia culorilor Acestea sunt determinate de urmărirea ecranului în mod constant pentru perioade lungi de timp, alternând cu mutarea privirii asupra fundalului. Privitorul poate percepe culori opuse sau complementare celor care alcătuiesc fondul imaginilor de pe ecran (urmărirea constantă a unui ecran verde conduce la perceperea culorii roz la schimbarea focalizării privirii). Acest fenomen poate fi alarmant dar nu este periculos şi dispare după puţin timp.

14 Dublarea imaginii Displopia (vederea dublă) se datorează unei scăderi a capacităţii de coordonare a ochilor. Este o afecţiune temporară, totuşi trebuie consultat un medic oftalmolog spre a îndepărta posibilitatea existenţei unei disfuncţionalităţi neurologice serioase. Sindromul ochilor uscaţi 3 Apare la purtătorii lentilelor de contact. Optometriştii sugerează umezirea frecventă a ochilor Factorii care influenţeză stresul vizual Raportul Academiei Naţionale de Ştiinţe a Statelor Unite sugerează că problemele de vedere datorate lucrului cu computerul pot fi reduse cu 39% prin îmbunătăţirea condiţiilor ergonomice. Mediul de lucru cu computerul este determinat de o serie de factori fizici, cum ar fi : - iluminatul; - poziţia utilizatorului; - amplasarea computerului; - zgomotul; - calitatea aerului. Pe lângă aceştia există şi aspecte adiacente ale activităţii care pot contribui la stresul vizual : - specificul muncii desfăşurate; - planificarea şi organizarea acesteia; - profilul fiziologic şi psihologic al utilizatorului; - eficienţa vizuală a operatorului; - caracteristicile staţiei de lucru. Doctorii James Sheedy şi Steven Parsons, optometrişti la Colegiul de Optometrie al Universităţii Berkley, California, au publicat un raport intitulat Aspecte clinice ale ochiului în cazul utilizării terminalului video-display. Antecedente, în cuprinsul căruia se arată că sarcinile caracteristice utilizării terminalului video solicită ochiul mult mai mult şi pot cauza un stres mult mai puternic decât activităţile mai puţin solicitante vizual. Este clar că un procent mare de utilizatori prezintă simptome specifice. Îmbunătăţirea displayurilor video, a mediului de lucru al staţiilor precum şi a proiectării activităţii pot reduce cerinţele vizuale ale acesteia. Afecţiunile vizuale ale lucrătorilor pot fi depistate şi tratate în urma examenelor oftalmologice. Pe lângă grija pentru întreţinerea ochiului, de mare importanţă în asigurarea condiţiilor optime de lucru ale operatorilor este îmbunătăţirea aspectului ergonomic. Studiile au estimat că numai 5-10% din toţi utilizatorii de terminale video lucrează în condiţii perfect corespunzătoare din punct de vedere ergonomic. Factorii general întâlniţi în mediul de utilizare al TVD şi care pot avea efect negativ asupra utilizatorului vor fi analizaţi în continuare. Displayuri plate bidimensionale În activitatea de procesare de text pagina tipărită este înlocuită cu caracterele luminoase de pe ecran. Pentru a citi pagina tipărită sau pentru a tasta, linia privirii coboară cu grade. Pentru a urmări apoi ecranul privirea trebuie deplasată în plan orizontal. Această linie orizontală îl face pe privitor susceptibil de numeroase interferenţe vizuale: strălucire supărătoare, fundal ce distrage atenţia, variaţii ale intensităţii luminii în cameră. Ecranul poate să se comporte ca o oglindă reflectând obiectele apropiate. Mişcarea pe orizontală pentru a vedea ecranul forţează tonusul muşchilor din jurul ochilor, iar 3 Computerul şi stresul, autori Edward C. Godnig şi John S. Hacunda, Bucureşti: Antet, 1995

15 urmărirea displayului timp îndelungat nu permite relaxarea privirii şi o stimulare suficientă a ochiului pentru a menţine o focalizare corespunzătoare. Limitele contrastului Pentru a mări confortul vizual este de preferat o cameră mai slab luminată atunci când privim ecranul computerului. O lampă de birou corect amplasată va permite citirea simultană a documentelor cu care se lucrează. Culorile Caracterele care apar pe ecran pot avea efect hotărâtor asupra confortului vizual. Caracterele negre pe fundal alb asigură confortul vizual maxim. Alte culori preferate pentru caractere sunt: verde, galben şi portocaliu. Este bine să fie evitate cele scrise cu roşu sau cu albastru. Displayurile color sunt mult mai obositoare pentru sistemul vizual decât cele monocrome. Fundalul ecranului are efect asupra sistemului vizual. Un ecran alb asigură o focalizare foarte bună. Polaritatea Cercetările nu sunt concludente în a alege genul de polaritate preferat. Pe parcursul zilei poate fi alternată polaritatea spre a asigura o variaţie a stimulilor pentru ochi. Luminozitatea Operatorul trebuie să regleze luminozitatea ecranului şi contrastul pentru a obţine confortul vizual maxim. Unii utilizatori au declarat că luminozitatea variabilă a ecranului pe parcursul zilei de lucru asigură relaxarea ochilor obosiţi. Tipul şi dimensiunea caracterelor Înălţimea recomandată pentru caractere este între 2,5 mm şi 3,00 mm, fiecare dintre ele trebuind să fie foarte clar definită pe ecran. Standardele internaţionale stabilesc 80 de caractere pe linie şi 25 de linii pentru un ecran. Rezoluţia caracterelor de pe ecran depinde de dimensiunile matricei. Cele mai comune dimensiuni ale matricei sunt de 5x7, 7x9 sau 9x11. Cu cât matricea este mai mare cu atât calitatea caracterelor este mai bună. Cele mai bune sunt caracterele constituite dintr-o matrice de cel puţin 7x9. Pentru lizibilitatea textului de pe ecran este important şi fontul caracterului (formatul acestuia). Terminalul video trebuie verificat la fiecare şase luni pentru a ne asigura că funcţionează conform prescripţiilor. Verificarea periodică se va desfăşura conform prescripţiilor producătorului. Ea va asigura şi o calitate corespunzătoare a caracterelor. Scrolling (Defilarea textului) Operatorul trebuie să cunoască modul în care apare informaţia pe ecran şi să regleze capacităţile vizuale de urmărire şi de scanare în aşa fel încât informaţia să fie prezentată în ritmul înţelegerii. Fiecare operator o poate face în mod specific. Pâlpâirea şi vălurirea ecranului La computerele fabricate începând cu 1989 aceste probleme au fost eliminate. Aparatele de birou cu câmpurile magnetice de joasă frecvenţă (imprimante laser, copiatoare, FAX-uri) pot degrada imaginea de pe ecran. Tastatura În conceperea tastaturii trebuie să se ţină seama de anumiţi factori: - dispunerea tastelor ; - dimensiunea acestora ; - unghiul şi înălţimea tastaturii ; - rezistenţa la apăsare ;

16 - culorile folosite pentru diferite funcţii ale tastelor. Tastaturile proiectate neergonomic pot determina dureri ale încheieturilor mâinii ce se pot transforma în incapacităţi permanente de mişcare. Sunt de preferat tastaturile mobile şi folosirea unui wrist pad (suport pentru încheieturi). Staţiile de lucru integrate unde ecranul, tastatura şi zona de amplasare a documentelor cu care se lucrează sunt în acelaşi plan, asigură o utilizare mai confortabilă a calculatorului. Distanţa de lucru (anexa 8) Distanţa de la care se priveşte ecranul monitorului (47-70 cm) este mai mare decât distanţa normală pentru citit (30-40 cm), ceea ce duce la creşterea distanţei normale de focalizare. Preocupările recente legate de riscurile radiaţiilor cu frecvenţă scăzută au stabilit că distanţa optimă până la ecran este de 70 cm. Ea poate fi obţinută prin mărirea caracterelor pe ecran. Ochelarii speciali pentru computer (lentilele lor echilibrează sistemul vizual, reducând stresul) pot deveni un accesoriu obişnuit al utilizatorului de computere. Mobilierul şi designul locului de muncă Tipul şi designul mobilierului poate influenţa confortul vizual şi general al utilizatorului. Scaunele folosite în lucrul cu echipamentele de calcul trebuie să fie reglabile. Sunt excelente scaunele ergonomice, cu spătar reglabil care poate fi ajustat pentru a sprijini zona lombară. Computerul trebuie să fie aşezat pe un suport mobil care să permită reglarea poziţiei pentru eliminarea srtălucirii sau reflexiei. Un mediu de lucru optim de desfăşurare a activităţii depinde de cum sunt integrate intimitatea, confortul şi funcţionalitatea. Strălucirea supărătoare Se poate diminua prin iluminarea adecvată a spaţiului de lucru, prin îndepărtarea computerului de sursa de lumină sau prin instalarea de paravane. Filtrele anti-strălucire sau acoperirile anti-reflexie pe lentilele ochelarilor pot fi utile. Temperatura camerei Temperaturile extreme pot acţiona ca factori indirecţi de stres ce afectează concentrarea şi performanţele vizuale ale utilizatorului terminalului video. Calitatea aerului Computerele trebuie plasate în locuri cu umiditate scăzută. Este salutară tendinţa de a se interzice fumatul la locul de muncă. Aerul închis poate afecta şi el capacitatea de desfăşurare a activităţii pentru perioade lungi. Iluminarea încăperii Iluminarea în încăpere trebuie să fie de 3 ori mai puternică decât fundalul ecranului. Este de preferat să se folosească lămpi de birou în locul iluminării din plafon. Pentru citirea cărţilor se recomandă Candeli. Conform Institutului Naţional de Standardizare American (ANSI) pentru staţiile de lucru cu computerul se recomandă Candeli. Cu cât este mai mic contrastul între ecran şi mediul înconjurător, cu atât este mai bine. Astfel se reduce oboseala ochiului care nu mai trebuie să facă eforturi de adaptare de la o luminozitate la alta. Suprafaţa pereţilor şi culoarea lor Pereţii trebuie să fie maţi şi într-o culoare pastel. Zona de relaxare a privirii Operatorii trebuie să aibă în faţă un spaţiu deschis. Acesta creează posibilitatea odihnirii ochilor prin fixarea unor obiecte îndepărtate. Zgomotul Odată cu trecerea de la maşina de scris la utilizarea computerului, nivelul zgomotului a fost redus simţitor. Surse cauzatoare de zgomot şi de distragere a atenţiei pot fi imprimantele zgomotoase sau celelalte persoane din încăpere. Imagini reflectate Această problemă poate fi eliminată prin mutarea monitorului sau prin aplicarea unui filtru.