Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Universitatea din Bucureşti - Virtual Learning

Transcription

1 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Universitatea din Bucureşti - Facultatea de Matematică şi Informatică Facultatea de Chimie Virtual Learning Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Ediţia I, octombrie 2003 Tema : SOFTWARE EDUCAŢIONAL OBIECTIVE: CNIV 2003 Implementarea societăţii informaţionale la nivelul Uniunii Europene Promovarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile e-learning şi Software Educaţional Lansarea de programe pentru introducerea în procesul de învăţământ a tehnicilor de e-learning Oferta educaţională pentru profesori şi specialişti în scopul introducerii şi utilizării tehnologiilor moderne în predare Promovarea şi utilizarea Software Educaţional în învăţământul superior şi preuniversitar SECŢIUNI: A Tehnologii e-learning - implementare şi aplicaţii B Software Educaţional în învăţământul superior C Software Educaţional în învăţământul preuniversitar EXPOZIŢIA Software Education 2003 PARTICIPARE: Autori de produse e-learning şi Software Educaţional, specialişti, profesori, studenţi, elevi, din toate domeniile de activitate Pentru produsele de e-learning trebuie să se definească obiectivele, utilizatorii cărora li se adresează, suportul hardware şi software necesar folosirii Pentru produsele de Software Educaţional trebuie să se definească domeniul şi tematica, tehnicile de metodica predării implementate, nivelul (superior sau preuniversitar) utilizatorilor cărora se adresează, suportul hardware şi software necesar folosirii

2 2 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică ETAPE ŞI ACTIVITĂŢI : mai-iunie 2003 lansarea şi anunţul organizării CNIV-2003 septembrie 2003 al doilea ANUNT ( Rezumat - max. 1 pag., Lucrare- max. 8 pag. format.doc cu număr par de pagini) septembrie - octombrie 2003 primirea lucrărilor/produselor(autori, Titlu, Rezumat, Secţiune) 10 octombrie 2003 Acceptarea lucrărilor/produselor şi definitivarea programului CNIV ; publicarea pe Internet ORGANIZATORI : Facultatea de Matematică şi Informatică Catedra de Informatică, Colegiul de Informatică, Centrul de Învăţământ la Distanţă Facultatea de Chimie- Catedra de Matematici Aplicate şi Informatică LOC DE DESFĂŞURARE : Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea din Bucureşti PREŞEDINTE AL CONFERINŢEI: Prof. Dr. Vasile PREDA, Decan -Facultatea de Matematică şi Informatică CO-PREŞEDINTE: Prof. Dr. Vasile MAGEARU, Decan - Facultatea de Chimie COMITET DE ORGANIZARE: Prof. Dr. Ion VĂDUVA, Prodecan - Facultatea de Matematică şi Informatică Prof. Dr. Horia GEORGESCU, Director - Colegiul de Informatică Prof. Dr. Gabriel PRIPOAE, Centrul de Învăţământ la Distanţă Conf. Dr. Marin VLADA, Catedra de Matematici Aplicate şi Informatică - Facultatea de Chimie COMITET ŞTIINŢIFIC: Universitatea din Bucuresti: Prof. Dr. Ileana POPESCU, Conf. Dr. Denis ENĂCHESCU, Conf. Dr. Florentina HRISTEA, Conf. Dr. Andrei BARANGA, Lect. Dr. Rodica NICULESCU, Lect. Dr. Maria JOIŢA Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi: Prof. Dr. Victor FELEA Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca: Prof. Dr. Leon ŢÂMBULEA Universitatea de Vest Timişoara: Conf. Dr. Dana PETCU Universitatea din Craiova: Prof. Dr. Nicolae ŢĂNDĂREANU, Conf. Dr. Ion IANCU Universitatea Transilvania din Braşov: Prof. Dr. Moise COCAN Universitatea din Oradea: Prof. Dr. Grigore ALBEANU Universitatea din Pitesti: Prof. Dr. Tudor BĂLĂNESCU Universitatea din Ploiesti: Conf. Dr. Cristian MARINOIU Universitatea Ovidius Constanţa: Prof. Dr. Silviu SBURLAN CONTACT: vlada@fmi.unibuc.ro, g_horia@fmi.unibuc.ro, gpripoae@fmi.unibuc.ro CORESPONDENŢĂ: - Conf. Dr. M. Vlada, Facultatea de Chimie, Catedra de Matematici Aplicate şi Informatică, B-dul Regina Elisabeta 4-12, sector 1, Bucureşti

3 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Prof. Dr. G. Pripoae, Director- Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Matematică şi Informatică, Academiei nr. 14 PROMOVARE CNIV

4 4 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Site-ul oficial al Universităţii din Bucureşti

5 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual În perioada octombrie 2003 se va desfăşura la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii din Bucureşti prima ediţie a Conferinţei Naţionale de Învăţământ Virtual, cu tema Software Educaţional. Evenimentul este organizat de către Facultatea de Matematică şi Informatică (Catedra de informatică, Colegiul de Informatică, Centrul de învăţământ la distanţă) şi Facultatea de Chimie (Catedra de matematici aplicate şi informatică) din cadrul Universităţii din Bucureşti. Principalele obiective ale conferinţei constau în implementarea societăţii informaţionale la nivelul Uniunii Europene, promovarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniile elearning şi Software Educaţional, lansarea de programe pentru introducerea în procesul de învăţământ a tehnicilor de elearning, promovarea şi utilizarea Software Educaţional în învăţământul superior şi preuniversitar. Conferinţa va avea trei secţiuni: - Tehnologii elearning implementare şi aplicaţii; - Software Educaţional în învăţământul superior; - Software Educaţional în învăţământul preuniversitar. La conferinţă pot participa autori de produse elearning şi Software Educaţional, specialişti, profesori, studenţi, elevi. Mai multe informaţii despre organizare se pot obţine la adresa

6 6 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior-CNCSIS AGORA

7 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual

8 8 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică E-Learning şi Software educaţional Conf. dr. Marin Vlada, Universitatea din Bucureşti Definiţie. E-learning înglobează metode şi tehnici tradiţionale sau moderne şi care folosind tehnologii IT&C (procesare multimedia şi comunicare asincronă sau sincronă) conduce subiectul care îl utilizează, la obţinerea unei experienţe în înţelegerea şi stăpânirea de cunoştinţe şi îndemânări într-un domeniu al cunoaşterii. În esenţă, e-learning oferă accesul comod şi eficient la informaţiile şi cunoştinţele cele mai noi, metode noi şi eficiente de predare, învăţare şi evaluare a cunoştinţelor, instruire şi formare permanentă. În acest sens, e-learning este şi o alternativă la educaţia permanentă în societatea informatizată de azi sau de mâine. Particularităţile specifice tehnologiilor de e-learning aduc noi dimensiuni în educaţie şi care pot fi complementare sau alternative faţă de metodele tradiţionale din domeniul educaţiei. Aceste particularităţi oferă posibilitatea organizării învăţământului online pe subiecte sau teme, în timp ce învăţământul tradiţional este organizat pe grupe/clase de vârstă. Procesul de predare-învăţare-examinare capătă noi dimensiuni şi caracteristici prin utilizarea tehnologiilor e-learning. Sistemul de învăţământ din ţara noastră este în mod direct şi determinant implicat în fundamentarea şi construirea societăţii informaţionale. O societate informaţională se naşte într-un mediu în care marea majoritate a membrilor ei are acces la tehnologii IT&C şi utilizează frecvent tehnologiile informaţionale, atât pentru instruire şi perfecţionare profesională, cât şi pentru activităţi personale privind rezolvarea unor probleme economice, sociale, etc. Definiţie. Software Educaţional reprezintă orice produs software în orice format (exe sau nu) ce poate fi utilizat pe orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă, un experiment. o lecţie, un curs, etc., fiind o alternativă sau unica soluţie faţă de metodele educaţionale tradiţionale (tabla, creta, etc.). Etapele de verificare şi evaluare a cunoştintelor şi deprinderilor în insuşirea competenţelor corespunzătoare scenariului didactic, pot fi implementate sau nu în software educaţional, acest lucru fiind în funcţie de particularităţile cunoştinţelor corespunzătoare unei discipline didactice. De exemplu, este cazul disciplinelor din domeniile IT&C şi Informaticii care au ca suport utilizarea calculatorului în obţinerea competenţelor. În acest caz, obţinerea competenţelor trebuie să se realizeze în urma verificării şi evaluării atât a cunoştinţelor însuşite, cât şi a deprinderilor în utilizarea corectă şi eficientă a calculatorului. Acestea trebuie să se obţină prin prezentarea de către cel examinat, direct la calculator a diverselor proiecte care să demonstreze profesorului - examinator gradul / nivelul competenţei.

9 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Virtual Learning-prezent şi viitor Construirea unei societăţi informaţionale(ce va reprezenta trecerea la societatea cunoaşterii) nu se poate realiza fără cercetare şi proiecte de investiţii, atât în domeniul IT&C, cât şi în domeniul educaţiei. Dezideratul final fiind competenţa, nici o tehnologie, nici o teorie, nici o abordare nu va elimina sau neglija relaţia profesorelev/student. Toate vor fi instrumente comode şi eficiente la îndemâna, atât a profesorului, cât şi elevului /studentului. Uneori, aceste instrumente pot fi unice faţă de instrumentele tradiţionale din educaţie. Unele reprezentări pot fi reproduse sau simulate doar prin intermediul calculatorului care oferă metode şi tehnici privind grafica, animaţia, sunetul. De exemplu, reprezentările 3-dimensionale sau evoluţia unor fenomene fizice, chimice, biologice, etc. care se desfăşoara dinamic, nu pot fi reprezentate sau studiate decât folosind calculatorul. Competenţa implică experienţă în rezolvarea problemelor dintr-un anumit domeniu de activitate. Competenţa şi experienţa în rezolvarea problemelor se pot obţine doar dacă permanent se are în vedere interdependenţa realitatea fizică-realitatea virtuală, şi dacă se întreprind eforturi pentru însuşirea de noi cunoştinţe, pentru conoaşterea corespunzătoare a tuturor aspectelor privind modelul fizic, respectiv modelul virtual, aspecte determinate de particularităţile problemlor de rezolvat dintr-un anumit domeniu. De exemplu, un informatician care elaborează programe pentru rezolvarea diverselor probleme, trebuie să aibă competenţe conform schemei de mai jos. Fig.1 Interdependenţa SC-Algoritmică-Programare Tehnologiile de e-learning ce sunt răspândite azi sunt rezultatul evoluţiei, atât a metodelor pedagogice şi psihologice din educaţie, cât şi a tehnologiilor IT&C (tehnologii Web, tehnologii multimedia, tehnologii de comunicaţie). Astfel, utilizarea sistemului Internet, a programelor de elaborare a produselor Web, a înregistrărilor audio/video, a stocării informaţiilor pe CD-uri, a implementării rezultatelor din

10 10 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică domeniul graficii pe calculator, au facut posibilă elaborarea de cursuri online, de software educaţional pentru diverse discipline, de biblioteci şi campusurilor virtuale. În viitor, vor apărea platforme ce au la bază arhitectura de management ce folosesc arhitecturi de servicii Web(format XML). Componentele de software şi de sisteme ce se vor autodescrie, adică printr-un protocol standard vor putea fi accesate şi deschise comod şi eficient. Multe aplicaţii vechi vor fi perfecţionate în acest sens. De exemplu, compania Microsoft pregăteşte noua versiune a sistemului de operare Windows-numită Longhorn- care va oferi prin pachetul Microsoft Office (versiunea 11) interpretarea formatului XML. Pentru viitorul nu prea îndepărtat, vor apărea următoarele platforme: Smart Display, Tablet PC, Media Center, SPOT(Smart Personal Object Technology)[3]. Bibliografie [1] M. Vlada, Informatică, Editura Ars Docendi, Bucureşti, [2] M. Vlada, Informatică. Windows, Word, Excel, Internet, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, [3] C. Dumitru, La taifas cu Bill Gates, PCMAGAZINE, Editura Agora, Cluj, nr.4(52), 2003, pp [4] Universitatea din Bucureşti, site-ul oficial [5] M. Vlada, Conceptul de algoritm-abordare modernă, Gazeta de Informatică, Editura Agora, Cluj, nr. 3(13), 2003,pp [6] M. Vlada, EUREKA - rezolvitor de probleme, Gazeta de Informatică, Editura Agora, Cluj, nr. 7(12), 2002,pp37-38.

11 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Învăţământul virtual în perspectiva Facultăţii de Matematică şi Informatică a Universităţii din Bucureşti Pripoae Gabriel Teodor Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică, Centrul de Învăţământ la Distanţă, gpripoae@fmi.unibuc.ro Rezumat Prezentam cateva principii generale ale invatamantului virtual, insotite de o scurta descriere a implementarii unui asemenea sistem in Facultatea de Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti. 1. Motivatie Invatamantul virtual este, in prezent, o extensie (si o completare) a invatamantului clasic; intr-o perspectiva mult mai apropiata decat ne asteptam, rolurile se vor inversa. Pe diferite canale media primim semnale despre transformarea educatiei, din arta in industrie; de la terminologie, la tehnologie, de la protagonisti la institutii, se insinueaza inevitabilul paralelism cu aparitia primei revolutii industriale, in care artizanul dispare concurat de produsele de serie. O varianta de raspuns din partea lumii academice ar fi refugiul in turnul de fildes, zambetul de falsa superioritate in fata a ceea ce nu intelegem sau nu putem stapani. Mai demna ar fi incercarea de a interveni in procesul schimbarii, in speranta de a atenua socul pentru viitoarele generatii. A treia varianta, pentru care pledez, este acceptarea sfidarii de a conduce jocul, de a stabili regulile si de a prevedea evolutia lui viitoare. Se face uneori greseala, implicit ori explicit, sa se considere ca realitatea virtuala, in particular invatamantul virtual (si mai particular, invatamantul la distanta) ar fi inventii recente, datorate in special modelelor asistate de calculator. O privire sumara in istoria civilizatiei releva nevoia general umana pentru evadare din realitatea fizica, in universuri mitice, in universuri artistice

12 12 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică sau in cele generate de stari alterate de constiinta. A doua jumatate a secolului XX a adus doar o tehnologie noua, un plus de precizie in reprezentarea si un plus de realism in redarea universurilor virtuale. Fiecare noua descoperire media a largit spectrul transmiterii (audio, video 2D sau 3D, holografic), modelele matematice guvernand sistemele au devenit din ce in ce mai sofisticate, dar problematica nu a evoluat in acelasi ritm: in general divertisment (in special jocuri), educatie si o mica parte a cercetarii asistate de calculator. In cadrul acestor universuri virtuale digitizate, categoriile filosofice (spatiu, timp, distanta, orientare, cauzalitate,...) raman in marea lor majoritatetributare modelului geometric euclidean. Caracterul comercial al produselor a determinat cantonarea gradului de abstractizare a modelului matematic la nivelul intuitiei comune (euclidiene). Primul mijloc de invatamant la distanta a fost cartea, poate si pentru ca la inceput a fost cuvantul... Sa urmarim destinul celor mai citate (desi, probabil, nu si cele mai citite) carti: Biblia si Elementele lui Euclid. Ambele au la baza proiectii ale cate unui univers virtual (transcendent, respectiv geometric), tradus de catre un tutore in principii (tablele lui Moise si axiomele lui Euclid), experienta se transmite imbogatita generatiilor ulterioare (precepte, respectiv teoreme) si ansamblul de cunostinte, cu caracter ezoteric la inceput, este promovat prin expansiune teritoriala, prin glasul misionarilor (preoti si/sau savanti). Pasind in spatiul sacru sau intrand mental in universul geometriei, oriunde in lume, ai senzatia de unitate, de invarianta si de comuniune. Dar nu toate cartile (sau, mai general,publicatiile) au avut acelasi succes; bibliotecile sunt ticsite de volume nedeschise decat arareori, citite si mai putin, eventual deloc citate. Numarul mare de sisteme experimentale de invatamant esuate, inclusiv din categoria celor virtuale, succesul limitat al altora, arata ca perenitatea unui univers virtual se datoreaza unei retete rafinate, cu un echilibru subtil intre fundamentarea teoretica si aplicatii. Incepand cu a doua jumatate a secolului XIX, Matematica a dezvoltat, la nivel pur teoretic, noi geometrii; notiunile de spatiu si de timp au fost regandite si au condus la modelele revolutionare din Fizica secolului XX: teoria relativitatii si mecanica cuantica (poate nu intamplator, cea de a treia schimbare fundamentala de paradigma a secolului trecut, in genetica, a avut la baza tot un model geometric simplu dar percutant-, elicea ADN-ului). In stiintele cognitive si in Filosofie, precum si in domenii conexe (cum ar fi, in cazul lucrarii de fata, problematica fundamentarii teoretice a invatamantului virtual), geometrizarea este inca primitiva. Intr-o serie de articole (cf.[1] pentru detalii) am atras atentia asupra acestui decalaj, care se manifesta evident si in alte zone ale cunoasterii, si care nu poate fi recuperat cu metode si mijloace traditionale; invatamantul virtual poate fi generator si totodata beneficiar al unei revolutii in gnoseologie, stiintele cognitive si fundamentele tehnologiei informatiei.

13 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Resurse Un sistem de invatamant virtual poate fi interpretat ca un caz particular de sistem expert; arhitectura este clasica: o baza de date si de cunostinte, o interfata cu utilizatorii si o strategie de perfectionare a sistemului de catre creator, dar si de auto-dezvoltare a sistemului prin el insusi, din interactia cu utilizatorii. Un prim pas este transpunerea bibliotecilor, din suport clasic in suport electronic. Pentru bibliotecile unei universitati de talie medie, capacitatea de memorare a informatiei poate fi de cativa TerraByti, un ordin de marime deja accesibil comercial. Problema transformarii acestei simple informatii in baza de date, apoi in baza de cunostinte, este laborioasa (din punct de vedere cantitativ), dificila teoretic si inabordabila ca pret, in conditiile achizitionarii unui soft dedicat. Printr-un efort judicios coordonat, ea poate fi rezolvata de departamentul de informatica al unei institutii de invatamant superior, impreuna cu studentii de profil, probabil pe durata a 5-10 ani. A doua componenta a bazei de date o reprezinta inregistrarea cursurilor si a manifestarilor stiintifice reprezentative; videoteca didactica reprezinta analogul fonotecii si al cinematecii, si poate prezenta un mesaj didactic dinamic, evolutiv (acelasi profesor tinand acelasi curs pentru auditorii diferite, sau din perspective diferite); memorarea acestei informatii este simpla, in schimb este mare consumatoare de resurse (capacitate de memorare de ordinul a 1-10 Terra byte/an la nivelul unei facultati medii). Este foarte probabil ca mijloacele de stocare adecvate sa fie disponibile intr-un viitor apropiat, la un pret accesibil. Conservarea patrimoniului spiritual nu se refera numai la bunuri imobile, obiecte de tezaur sau creatii artistice; pentru acestea, societatea a stiut sa creeze institutii si procedee de salvare, restaurare si punere in valoare. Patrimoniul educatiei este, parca, lipsit de izvoare istorice, in afara celor scrise. Putinele inregistrari audio si video ale personalitatilor din domeniul educatiei se refera arareori la demersul pur didactic, fiind realizate de obicei in cadrul unor evenimente festive; in plus, documentele de arhiva nu sunt accesibile publicului, si in special celor din sistemul educatiei. Nu exista cursuri inregistrate sistematic, prestatiile marilor profesori ramanand doar in memoria efemera- celor care le-au urmarit direct; pentru restul, pierderea de informatie este irecuperabila. Contributii importante la crearea bazelor de date si cunostinte pot fi furnizate de diaspora permanenta, de diaspora transhumanta si de alumni (cursuri si conferinte on-line sau inregistrari, preprinturi, expertize, etc); cu putine resurse, se pot realiza pe parcursul a 2-3 cicluri universitare, mai multe variante ale aceluiasi curs, in format text, audio si video (eventual si alte formate oferite de tehnologia viitorului), predate de acelasi profesor si/sau de profesori diferiti. Un fenomen similar se petrece in spectacolul teatral sau de opera, in care publicul avizat revede a n-a oara un spectacol, dar cu alti protagonisti. Superioritatea mesajului video fata de cel scris, fie el si in format electronic, a fost justificata teoretic in [1].

14 14 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică 3. Obstacole Aparent, principalele obstacole in crearea unui sistem de invatamant virtual sunt de natura tehnologica (de exemplu, viteza conexiunii internet sau intranet, decalajul intre functionarea perifericelor si a procesorului, securitatea comunicatiilor) sau financiara (costul ridicat al unor componente). Toate aceste probleme se rezolva insa rapid, prin dinamica deosebita a pietei IT. Deja sistemele informatice se proiecteaza azi, avanduse in vedere promisiunile tehnologiei de poimaine. Cheltuirea mai judicioasa a fondurilor universitatilor poate genera economii care sa fie directionate catre achizitionarea sau crearea interna de produse cu durata de viata mai mare. Se confunda informatizarea sociatatii cu achizitia de calculatoare de ultima generatie, pe care sa ruleze programe cu licente exorbitante (si care se depreciaza moral in ritm exponential). In marea lor majoritate, aplicatiile derulate cu ajutorul calculatorului sunt de rutina, si nu utilizeaza decat o infima parte din puterea de calcul; importanta este investitia in inteligenta care creaza programe care sa ruleze optim pe resurse de calcul putine. Aceasta presupune crearea de modele matematice ne-elementare, un efort teoretic de cercetare fundamentala, si nu mimarea optimizarii prin artificii de programare. Cand NASA a trimis oameni pe Luna, nu dispunea de calculatoare mai performante decat cele din generatia 386 (avant la lettre), si complexitatea calculelor facute atunci depasea, cred, majoritatea aplicatiilor care ruleaza astazi in Romania. In viziunea noastra, principalele obstacole in calea crearii unui sistem de invatamant virtual de calitate sunt altele: in primul rand, limitele inteligentei artificiale, incapabile sa suplineasca (in principiu!) contactul uman absolut necesar invatarii si in special educatiei. Comunicarea trunchiata (telefon, televizor, internet) produce efecte perverse la nivel subconstient; unii cercetatori, mai pesimisti, sustin ca pot apare patologii la nivel psihic sau neurologic. De aceea, un sistem de invatamant virtual trebuie sa inglobeze factorul uman, macar cu o aparenta apropiere. Urmeaza un alt obstacol major: inertia mentalitatilor, psihologia defetista a celor care vad cutii ale Pandorei chiar si sub bradul de Craciun. Acest impediment este cu atat mai grav, cu cat proiectul unui sistem educational implica o munca de echipa, care sa contina ca protagonisti, in mod ideal, toate cadrele didactice si o mare parte dintre studenti si personal auxiliar. 4. Studiu de caz: structura si functionalitatea sistemului invatamantului virtual in Facultatea de Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti Istoria invatamantului virtual in facultatea noastra a inceput in primavara anului 2001, odata cu constientizarea necesitatii diversificarii ofertei educationale. Dezbaterile pro si contra au intarziat intr-o oarecare masura demersurile organizatorice, dar s-a ajuns in final la propunerea Consiliul facultatii (mai 2001), si apoi la decizia Senatului Universitatii (iunie 2001), de infiintare a unui Centru de Invatamant la Distanta al Facultatii de Matematica si Informatica. In plan logistic si financiarcontabil, Centrul ID colaboreaza cu Departamantul de profil al Universitatii (CREDIS); din punct de vedere didactic si administrativ, Centrul ID se subordoneaza Consiliului facultatii.

15 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual In august 2002, au fost autorizate de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii doua specializari ale facultatii, in forma de invatamant la distanta: Informatica (5 ani) si Matematica-Informatica (5 ani). Din anul universitar organizam doua specializari de Master: Baze de date (2 ani) si Aplicatii WEB si multimedia (2 ani). Portalul contine in germene- facilitati pentru invatamant virtual: comunicare intranet si internet, baze de date dedicate (biblioteca virtuala, muzeu virtual, sala de conferinte virtuala). Doua amfiteatre multimedia sunt dotate cu aparatura necesara transmisiilor on-line; pana la asigurarea traficului internet corespunzator, vizionarea cursurilor si a conferintelor se va face prin descarcarea de pe site a fisierelor respective. In perspectiva, strategia Centrului ID se va centra pe urmatoarele directii: - trecerea de la invatamant la distanta la invatamant virtual, de care sa beneficieze toti studentii facultatii, indiferent de forma de invatamant la care sunt inscrisi; - diversificarea paletei de specializari oferite, in special pentru ciclurile 2(master) si 3 (doctorat); - exportul educational, spre zone care traditional nu furnizeaza studenti in facultatea noastra; extinderea specializarilor in limbi de circulatie internationala, pentru eventuala atragere a studentilor straini. - organizarea unei conferinte anuale pe teme de invatamant virtual, cu intentia de a crea conexiuni intre mediul academic, industria tehnologiei informatiei si comunicarii si beneficiarii directi sau indirecti ai acestor entitati. Prima manifestare de acest ge a fost programata intre octombrie 2003, la Facultatea de Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti, si are tema: Software educational. Suntem constienti ca eforturile noastre pot starni critici nefondate si patimi marunte, care pe termen scurt- sa intarzie crearea sistemului de invatamant virtual pe care il pregatim. Pe termen lung, aparitia acestuia este inevitabila. Depinde de optiunea si de capacitatea distinsilor nostri colegi de a stabili locul Facultatii de Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti in competitia sistemelor educationale. Bibliografie [1] G.T. Pripoae, S. Comorosan, A Mathematical Model for Philosophy, Dialogos, 33 (71) (1998), pp , Phil.Index

16 16 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică SECŢIUNEA A Tehnologii e-learning - implementare şi aplicaţii

17 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Nr. Titlul lucrării, autorii Crt. 1 AEL, o tehnologie de vârf în Sistemul Educaţional Românesc Florin Ilia SIVECO Romania SA, florin.ilia@siveco.ro 2 Gândirea algoritmică o filosofie modernă a matematicii şi informaticii Marin Vlada Universitatea din Bucuresti,vlada@fmi.unibuc.ro 3 Platforma de e-learning CONCORDE şi materiale educaţionale pentru învăţământ la distanţă Mircea Giurgiu Universitatea Tehnica Cluj, mircea.giurgiu@com.utcluj.ro 4 Proiectul Octopus : solutie pentru implementarea unui centru cu resurse educationale on-line (*) Vito Carioca Instituto Politecnico de Beja, vcarioca@eseb.ipbeja.pt Joao C. Chouriço Feramentas Interactivas Lda, jcarlos@ficom.pt Mircea Giurgiu Universitatea Tehnica Cluj,mircea.giurgiu@com.utcluj.ro 5 Aplicaţie web pentru învăţarea online a modelării prin regresie Cristian Marinoiu UPG Ploieşti, marinoiu_c@yahoo.com Laurenţiu Pană UPG Ploieşti, laurpana@yahoo.com 6 Program informatic pentru realizarea planurilor conceptuale Gabriela Moise Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, gmoise@upg-ploiesti.ro Liviu Ioniţă Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, iliviu@upg-ploiesti.ro Mihaela Suditu Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, msuditu@k.ro Tudor Marius Ţuică S.C. EZ CONECT SRL, office@ezconect.ro 7 NETOP SCHOOL Un instrument rapid, sigur, flexibil şi puternic pentru instruirea asistată de calculator Cosmin Păunescu ProSoft++ Bucureşti, cosmin@ps.ro 8 PROFESOR vs. E-Learning în PROIECTUL TUTOLANGUES SIMION Doina Irina Universitatea Politehnica Bucureşti, doina@leonardo.ro 9 E-muzeele ca suport pentru instrucţie şi educaţie on-line Monica Vlădoiu Universitatea Petrol Gaze din Ploieşti, mvladoiu@yahoo.com Cătălina Negoiţă Universitatea Petrol Gaze din Ploieşti,cnegoita@k.ro Pag

18 18 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică 10 Descrierea resurselor educaţionale cu ajutorul RDF Laurenţiu Pană UPG Ploieşti, MySeLF My System for e-learning and Formation Silviu Crăciunaş Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Silviu S. Crăciunaş Universitatea Politehnică din Timişoara, Irina Crăciunaş Universitatea din Bucureşti 12 Solutii WEB cu ASP.NET Gheorghe Carmocanu USM Chişinău, 13 Implementarea secvenţierii simple din cadrul standardului IMS Cristina Segal Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, Luminita Dumitriu Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, Adina Cocu Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, 14 Modalităţi de personalizare în e-learning Adina COCU Universitatea Dunărea de Jos Galaţi, Emilia PECHEANU Universitatea Dunărea de Jos Galaţi, Diana ŞTEFĂNESCU Universitatea Dunărea de Jos Galaţi, 15 Pachete software educaţional proiectate de studenţii Facultăţii de Matematică şi Informatică din Universitatea Bucureşti Sanda Monica Tătărâm Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică, 16 Evaluarea aplicaţiei e-learning IDSoft la nivel de Input Gabriel Vonaş Universitatea Babeş-Bolyai, Paul Cotarlea S.C. Cognitrom S.R.L., 17 Exemplu de răspuns în domeniul educaţiei la provocările globalizării Laurenţiu Tăchiciu Academia de Studii Economice Bucureşti, Ion Schileru - Academia de Studii Economice Bucureşti, schileru@yahoo.com

19 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Echipamente pentru achiziţii de imagini Schileru Ion Academia de Studii Economice Bucureşti schileru@yahoo.com 19 E-learning-soluţie pentru asigurarea calităţii şi competitivităţii învăţământului universitar Chiru Lelia Academia de Studii Economice Bucureşti, leliachiru@hotmail.com Analiza eficienţei educaţionale a paginilor de web Conf. Dr. PLEŞEA DORU ALEXANDRU Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Comerţ, Catedra de Merceologie şi Managementul Calităţii, plesea_doru@hotmail.com 21 Aplicatii elearning in formarea profesionala initiala si continua Conf. Dr. Ing. Irina SEVERIN, Expert AN LdV Conf. Dr. Ing. Mihai CARAMIHAI, Expert AN LdV Ing. Magda CURT, Expert AN LdV iseverin@leonardo.ro caramihai@leonardo.ro magda@leonardo.ro 22 Proiectarea Sistemică a Cursurilor Universitare Inginereşti pentru e-learning Adrian A. Adăscăliţei Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi, aadascal@ee.tuiasi.ro

20 20 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică AEL, o tehnologie de vârf în Sistemul Educaţional Românesc Florin Ilia - SIVECO Romania SA, florin.ilia@siveco.ro Abstract AEL este o platformă software modernă, construită pe baza tehnologiilor actuale. Echipa SIVECO Romania a ales portabilitatea şi mentenanţa, construind AEL-ul ca un sistem multi-strat, folosind un client care nu consumă resurse, de tip browser web conectat la un server web şi de aplicaţii scris în Java. Folosim tehnologii de ultimă oră; cum ar fi Enterprise Java Beans, jdbc, Java servlets, jsp-s, Java applets, şi utilizăm intensiv XML. Utilizăm un concept de reutilizare a conţinutului care este bazat pe formate de descriere a pachetelor în XML şi am implementat elementele necesare pentru a putea importa şi exporta continut conform standardelor MathML, SCORM. 1. Introducere Sistemul Educaţional Informatizat este un program complex iniţiat de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, al cărui obiectiv de bază îl reprezintă susţinerea procesului de predare-învăţare în învăţământul preuniversitar cu tehnologii de ultimă oră. Programul sprijină obiectivele reformei educaţionale în conformitate cu planul de acţiune eeurope 2005, demarat de Uniunea Europeană ca parte a iniţiativei europene elearning. [10]. Programul este implementat de un parteneriat public-privat. Principalele companii implicate în implementarea SEI sunt SIVECO Romania, HP, IBM şi Fujitsu-Siemens. Premize: Sistemul educaţional românesc În 2001 anul în care a demarat programul SEI- Romania avea un număr de 1,321,333 elevi înscrişi în 12,709 şcoli generale şi 687,919 elevi înscrişi în 1,357 de licee. Sistemul educaţional românesc cuprinde 64,018 profesori care predau la liceu şi 102,294 la şcoli generale.[1]. Unul din factorii cruciali care au creat nevoia de dezvoltare a unui sistem educaţional informatizat a fost numărul extrem de scăzut de PC-uri/elev în şcolile din România (3 computere la 100 de elevi în şcolile generale şi 5 PC uri la 100 de elevi în licee) şi accesul limitat la reţeaua Internet (1 computer conectat la Internet pentru 100 de elevi în şcolile generale şi 3.5 în licee) [2]. Nu exista un instrument consistent de raportare a informaţiilor în şcoli, la nivel regional, sau chiar la nivel central. De aceea, toate statisticile din învăţământ se făceau prin calcule complicate pe hârtie, şi erau communicate celor interesaţi prin telefon şi fax, motiv pentru care cifrele erau nu doar greu de obţinut, ci şi imprecise. Descrierea generală a Programului SEI SEI urmăreşte dotarea tuturor şcolilor din România cu soluţii IT complete pentru procesul de predare/învăţare. De asemenea, programul SEI promovează introducerea

21 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual tehnolgiei informaţiei în procesul educaţional prin proiecte specifice destinate unor scopuri educaţionale şi administrative. SEI a fost proiectat ca o soluţie integrată la nivel naţional compusă dintr-o reţea de soluţii locale şi regionale. Fiecare laborator informatizat instalat în şcoli este o soluţie integrată în sine, gata de folosit de către profesori şi elevi. Laboratoarele IT (soluţiile locale) sunt integrate într-o reţea logică ce cuprinde toate şcolile dintr-o regiune. Toate sistemele regionale sunt la rândul lor integrate într-o reţea naţională conectate la, şi controlate de către unitatea de management a programului SEI, situată la MECT. AEL - Ministry SEI MEC Data Center AEL - County County Server (ISJ) AEL Internet School Server High-speed Internet Magnetic/optical AEL School Server Nevoia de programe IT în educaţie AEL - County Factorii care au condus la demararea proiectului sunt atât de natură internă cât şi externă. Principalii factori interni sunt următorii: County Server (ISJ) AEL School Server Programul guvernamental are printre obiective informatizarea şcolilor; AEL School Server Opinia publică solicită şi sprijină introducerea IT ului în educaţie şi pentru educaţie. Factorii externi care au creat premisele demarării proiectului sunt: Aderarea la Uniunea Europeană ca prioritate majoră pentru România; Acceptarea de către Guvernul Romaniei a introducerii reformei IT în sistemul educaţional în cadrul negocierilor de aderare la UE Obiective Programul SEI urmăreşte să asigure accesul tuturor participanţilor la sistemul educaţional la tehnologia informaţiei (computere şi Internet). Unul dintre beneficiile majore previzionate ale acestui program este asigurarea unui nivel optim de cunoştinţe IT pentru fiecare absolvent de liceu. Prin SEI, se doreşte încurajarea învăţământului inovativ şi stimularea creativităţii profesorilor şi elevilor, oferind un cadru general favorabil pentru dezvoltarea proiectelor şi participarea beneficiarilor sistemului educaţional la dezvoltarea societăţii informaţionale. SEI contribuie la modificarea programei şcolare prin integrarea noilor metode de predareînvăţare. Programul SEI pune la dispoziţia beneficiarilor noi instrumente didactice pentru utilizarea în şcoli, crescând astfel calitatea procesului educaţional. Oferă un substitut pentru instrumentele sau experimentele de laborator costisitoare sau periculoase pentru cei care le manevrează. Prin programul SEI, administraţia locală, regională şi centrală beneficiază de un important sprijin în privinţa formelor de raportare statistică. Metodologia Principale linii directoare ale programului SEI au fost determinate de constrângerile legate de mediu şi de cele financiare.

22 22 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Implementarea programului este planificată să se desfăşoare într-o serie de paşi succesivi, fiecare debutând cu o etapă de analiză a pasului precedent,, rezultatele şi modalităţile de optimizare a acţiunilor viitoare. Principalele componente ale programului SEI Principalele componenete ale soluţiei sunt: Hardware (laboratoare IT) (vezi 4.1); - Learning & Content Management Solution (soluţia software AEL (vezi 4.2); - Conţinut educaţional în format electronic; Fond de - Instruirea profesorilor; manuale şi materiale - Conectare la Internet didactice - Componentele au aceeaşi importanţă în economia proiectului Componenta de conectare la Internet figurează printre Resurse elementele programului SEI datorită importanţei sale umane deosebite. Totuşi, SEI nu se ocupă în mod special de acest element, el fiind cuprins şi în alte programe dedicate Software-ul educaţional şi conţinutul electronic se obţine atât din Comunicaţii conţinutul existent, dar se dezvoltă şi software nou, producătorii fiind în special instituţii academice şi companii private.. Există un set de specificaţii tehnice şi metodologice pentru uzul producătorilor de conţinut. Înainte de a fi distribuit în şcoli, conţinutul educaţional este evaluat de către comisii constituite pe discipline de studiu şi numită de către MECT. Evaluarea ia în calcul atât criterii tehnice (metrici de calitate software, cum sunt utilizabilitatea, performanţa şi fiabilitatea [5]) şi criterii profesionale (interactivitatea, acurateţea ştiinţifică, abordarea metodologică). Un accent deosebit se pune pe (a) integrarea soluţiilor IT în sistemul educaţional şi (b) acceptarea tehnologiilor de ultimă generaţie ca instrument puternic şi valoros, dar totuşi un instrument (şi nu singurul) pentru utilizarea la clasă de către profesor şi elev în egală măsură, împreună cu tabla şi creta. Cele mai probabile probleme sunt următoarele: Teama se înlocuirea profesorului de către computer Teama de necunoscut. Modalitatea de contracarare a celei dintâi este o vastă campanie de diseminare a programului. Pentru cea de-a doua, acţiunea potrivită este o strategie de training la nivel naţional. A fost concepută în acest sens o metodologie de instruire, examinare şi certificare. MECT implementează în prezent două metode pentru câştigarea rapidă a încrederii profesorilor.şi acceptarea imediată a programului: Instruirea în utilizarea AEL desfăşurată în cadrul programului SEI este recunoscută în mod oficial ca perfecţionare didactică în cadrul programelor obligatorii de formare continuă a corpului profesoral; Profesorii sunt stimulaţi material prin echivalarea unei ore desfăsurate în laboratorul informatizat folosind AEL cu 1.25 ore predate în sistemul clasic. Hardware Software

23 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Descrierea solutiei Componenta hardware Laboratorul informatizat se compune din 25 de staţii de lucru, un server, un scanner, echipamente pentru conectarea în reţea şi la Internet. Calculatoarele sunt configurate de către producător cu software operaţional de bază: Win32, server de , firewall şi programe anti-virus. Inspectorat Scolar Internet POP Internet AEL un sistem de predare/învăţare şi management al conţinutului AEL este un LCMS (Learning and Content Management System) dezvoltat de compania SIVECO Romania SA şi destinat utilizării de către profesori/tutori, studenţi, producători de conţinut educaţional, personal administrativ şi alţi participanţi la actul educaţional. AEL este coloana vertebrală a programului SEI, oferind suport pentru predare/învăţare, evaluare şi notare, administrarea, proiectarea şi monitorizarea conţinutului. De Data Server Liceu Calc elevi LAN Firewal l... Calc profesor [ Clasa Liceu ] asemenea, asigură mijloacele necesare comunicării şi sincronizării între centrele locale şi regionale din cadul programului SEI. AEL permite vizualizarea şi administrarea unor tipuri vaste de conţinut educaţional, precum: materiale interactive, tutoriale, exerciţii, simulări, jocurie ducative. Biblioteca de materiale educaţionale acţionează ca un gestionar de materiale: este adaptabilă, configurabilă, indexabilă şi permite o căutare facilă. Chiar şi utilizatorii începători pot: crea conţinut (editor HTML încorporat, editor de formule matematice, editoare de teste şi de dicţionare); importa/exporta conţinut din fişiere, arhive de resurse utilizând standarde de împachetare precum SCORM şi IMS; adapta sau edita conţinut; construi propriile cursuri din componente deja existente. Conţinutul poate fi structurat şi adaptat în funcţie de nevoile profesorilor şi îmbogăţit cu informaţii legate de curiculă, cuvinte cheie, versiune, autor, etc. Drepturile de acces pentru fiecare utilizator/grup de utilizatori pot fi adaptate şi aplicate oricărui segment al bibliotecii de materiale educaţionale. Baza de cunoştinţe oferă funcţii de căutare ierarhică, filtrată, sau după cuvinte cheie. AEL este optimizat pentru învăţare sincronă, profesorul controlând în întregime lecţia, creând, coordonând şi monitorizând procesul educaţional AEL oferă de asmenea facilităţi pentru învăţarea asincronă (în ritmul fiecărui cursant), proiecte în colaborare şi învăţare la distanţă. Testele sunt integrate cu fişele de studiu ale elevilor, sistemul păstrând evidenţa evoluţiei fiecărui elev. Internet...

24 24 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Asistenţa pentru administrare şi monitorizare are drept scop: Managementul foilor matricole şi al orarului; Managementul structurii organizaţionale: corpul profesoral, elevii, personalul administrativ, grupele se elevi; Management programei şcolare integrată cu biblioteca de materiale educaţionale AEL şi cu structura organizaţională; Managementul clasei şi reprezentarea acesteia prin hărţi grafice; Suport pentru evaluarea conţinutului, monitorizarea utilizării acestuia şi a rezultatelor obţinute; Caracteristici generale: Interfaţă prietenoasă, uşor adaptabilă, diferenţiată pe roluri, grupuri, drepturi de acces. Rolurile, grupurile, utilizatorii şi privilegiile de acces asciate acestorea sunt foarte uşor de administrat. Bazat pe standarde: AEL este compatibil cu MathML, SCORM şi IMS; Uşor de instalat şi de administrat; Suport multi-lingvistic şi regional. Caracteristici tehnice: SIVECO Romania a ales portabilitatea şi mentenanţa, construind AEL-ul ca un sistem multi-strat, folosind un client care nu consumă resurse, de tip browser web conectat la un server web şi de aplicaţii scris în Java. Folosim tehnologii de ultimă oră ca Enterprise Java Beans, jdbc, Java servlets, jsp-s, Java applets şi utilizăm intensiv XML. Utilizăm un concept de reutilizare a conţinutului care este bazat pe formate de descriere a pachetelor în XML şi am implementat elementele necesare pentru a putea importa şi exporta elementele necesare conform standardelor MathML, SCORM şi IMS. Dezvoltarea Acţiuni premergătoare Programul a fost aprobat la începutul anului 2001 de către Grupul de Promovare a tehnologiilor Informaţionale alcătuit din miniştri şi prezidat de Primul Ministru, cu un buget iniţial estimat la 200 milioane USD. O serie de proiecte pilot au fost demarate ca acţiuni preliminare ale programului SEI, printre care şi ADLIC 2001 (vezi 9: Anexe). Prima etapă: MECT a demarat în Noiembrie 2001 prima fază a programului semnând un contract pentru implementarea SEI în 113 şcoli şi 7 centre naţionale de training, pentru un buget total de 6 milioane de dolari. Această fază a fost finalizată cu succes la începutul anului Prima etapă a SEI a dus şi la continuarea proiectului ADLIC 2001 pentru anul S-au desfăşurat o serie de alte proiecte printre care evaluarea computerizată a manualelor (EvalMan 2002) şi dezvoltarea portalului educaţional SEI

25 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Etapa a doua: Cea de-a doua etapă a fost lansată în Noiembrie 2002 şi se va încheia la sfârşitul anului Etapa cuprinde 1100 de licee şi are un buget de 60 mil. USD. Aceasta include şi dezvoltarea unor alte proiecte precum ADLIC 2003 şi repartizarea computerizată a profesorilor declaraţi admişi în urma examenului de titularizare. Etapa a treia: Aprobarea aceastei etape de către Guvern se află într-un stadiu avansat. În această fază se urmăreşte cuprinderea tuturor şcolilor din România, continuarea dezvoltării de conţinut educaţional, continuarea procesului de integrare a IT ului in procesul educaţional şi îmbunătăţirea rezultatelor obţinute prin implementarea SEI. Rezultatele Implementarea hardware 1220 de şcoli au fost deja dotate cu echipamente IT de ultimă generaţie. Implementarea AEL În prezent, în circa 1000 de şcoli a fost deja implementat sistemul AEL, aceasta presupunând şi finalizarea instruirii cadrelor didactice, asigurarea suportului tehnic şi transmiterea materialelor educaţionale. Conţinut educaţional în format electronic Pentru centralizarea conţinutului educaţional electronic existent în România şi dezvoltarea de conţinut nou a fost organizată o campanie pubică. Profesori de liceu, instituţii academice şi companii private s-au implicat în această campanie, organizând manifestări precum Concursul naţional de software educaţional Cupa SIVECO [3] şi InfoEducation 2002 [4]. Peste 115 elemente curiculare din 8 materii de studiu sunt în prezent acoperite cu materiale educaţionale electronice ( Lecţii AEL ). Până la sfârşitul anului vor fi puse la dispoziţia profesorilor peste 250 de lecţii. Instruirea utilizatorilor finali - profesori, personal administrativ Până în prezent peste 10,000 de persoane au fost instruitie de către experţi AEL în privinţa utilizării platformei. Programul de şcolarizare îşi propune instruirea a minim 6 cadre didactice şi doi administratori de reţea în fiecare liceu. Interesul profesorilor pentru AEL este, se pare, mult mai mare, numărul mediu de instruiţi fiind 10 pe şcoala. Integrarea Portalul educaţional SEI demarat la începutul anului 2002 ca proiect pilot project, serveşte în prezent circa de cereri pe luna. Pe portal sunt înregistraţi de utilizatori. Printre funcţionalităţile portalului se numără: Comunicarea administrativă (intra-ministerială, administraţie locală, şcoli), cuprinzând , newsgroupuri, administrarea documentelor, revista presei, etc. Forumuri şi anchete publice; Diseminarea activităţilor din cadrul SEI, Cuma ar fi rapoarte de activitate, informaţii publice şi de uz intern despre sistemul educaţional românesc; Integrarea proiectelor IT dezvoltate în cadrul SEI; Suport pentru distribuirea automată a conţinutului educaţional, ca şi pentru updatarea automată a versiunilor de AEL.

26 26 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Recunoaştere SEI şi toată suita de proiecte cuprinse în program au beneficiat de numeroase recunoaşteri la toate evenimentele interne şi internaţionale la care au fost prezentate, ca de exemplu: Conferinţa ministeriala de Egovernment From Policy to Practice, Bruxelles, December 2001: - ADLIC a primit premiul Best practice figura [6]; World Education Market - Lisabona 2002 şi 2003; Conferinţa Europeana Ministerială "Information Society Connecting Europe", Ljubljana, 3-4 Iunie 2002 [9]; Distincţia Best software solution pentru sistemul AEL la Binary 2002; Conferinţa Ministerială Regionala Pan Europeană WSIS Bucureşti, Noiembrie 2002; ROCS 2002 Premiul de excelenţă IDG pentru sistemul AEL; Beneficii Programul SEI se concentrează în prezent asupra şcolilor şi face parte dintr-un efort mai amplu care cuprinde universităţile, instituţiile publice şi alte organizaţii. Beneficiul imediat al programului de informatizare a învăţământului preuniversitar va fi creşterea gradului de cunoştinţe IT al populţiei, vizibil în special la tinerii absolvenţi. Programul va manifesta însă cele mai importante efecte pe termen lung, fiind focalizat pe şcolari. De asemnea, profesorii şi elevii vor avea şanse reale de a lucra împreună la proiecte informatice, SEI oferind un cadru general favorabil creşterii contribuţiei acestora la crearea de conţinut educaţional digital. Concluzii Implementarea SEI este un proces complex, în cursul căruia au fost întâmpinate numeroase probleme provocate atât de scopul urmărit cât şi de dimensiunea programului. Printre acestea se numără: 1. asigurarea accesului la tehnologie pentru profesori şi elevi; 2. elaborarea şi validarea unei metodologii pentru utilizarea tehnologiilor informaţionale în educaţie; 3. instruirea profesorilor Este important de remarcat faptul că principala provocare a programului SEI, nu este, aşa cum era de aşteptat distribuirea de computere, software educaţional sau conectarea la Internet, ci oamenii, sutele de mii de profesori angajaţi în sistemul educaţional românesc. Generaţia tânără va fi cea dintâi implicată în program. Tinerii vor fi asistaţi şi ghidaţi în introducerea IT ului în şcoli, laboratoare de curs, şi în propriile locuinţe. Cel mai mare risc al proiectului nu este numărul insuficient de computere (care este un risc în sine), ci utilizarea inadecvată, sau, şi mai rău, neutilizarea acestora.. Pentru a asigura sprijinul profesorilor au fost luate o serie de măsuri la nivel naţional, regional, şi la nivelul fiecărei şcoli: campanii de presă, inistruirea profesorilor şi a personalului administrativ, sesiuni de lucru şi seminarii.

27 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Laboratoarele informatizate primite prin programul SEI funcţionează acum în toate cele 1220 de licee. Creşterea gradului de utilizare a calculatoarelor şi a gradului de conectare la Internet este evidentă. Numeroase şcoli îşi manifestă interesul pentru program, iar solicitările de şcolarizare în utilizarea AEL vin acum nu doar din partea şcolilor înscrise în program, cât şi în mod individual, de la profesori. Provocarea cea mare rămâne găsirea mijloacelor de a sprijini acest entuziasm naţional şi de a cuprinde în program şi unităţile de învăţământ neinformatizate în această etapă.. Anexe Proiectul ADLIC 2001/2002/2003 Proiectul ADLIC a fost demarat în anul 2001 pentru a sprijini admiterea şi distribuirea conmputerizată a absolvenţilor claselor a opta în licee şi şcoli profesionale. Cu ajutorul programului au putut fi centralizate toate rezulzatatele exemenului de capacitate şi opţiunile candidaţilor, fiecare elev putând exprima sute de opţiuni în ordinea preferinţelor. Toţi candidaţii au fost distribuiţi cu ajutorul computerului, reducând semnificativ timpul şi costurile unei repartizări manuale, ca cea din anul precedent, şi asigurând astfel totala transparenţă şi corectitudine a întregului proces. Proiectul este considerat un adevărat succes, atât prin prisma beneficiilor economice immediate, cât şi a impactului tehnologiei informaţiei (inclusiv a Internetului) asupra publicului larg. De aceea, proiectul a fost reluat cu succes în 2002 şi 2003 [6]. Proiectul Evalman 2002 Proiectul EvalMan a asigurat în anul 2002 condiţiile tehnice pentru evaluarea şi achiziţia publică a manualelor şcolare, pe baza unei proceduri pelaborate de MECT. Editurile au oferit spre achiziţie manuale anonimizate, în timp ce un sistem software securizat a selectat în mod aleator evaluatorii, dintr-o listă predefinită de profesori, şi a centralizat automat rezultatele, cu publicarea rezultatelor pe Referinţe [1] Institutul Naţional de Statistică : Anuarul statistic al României 2001, Capitolul 7: Educaţie şi Cercetare. [2] eeurope Progress Report, Iunie [3] [4] [5] Patricia W. Hurst: Software Quality Assurance: A survey of an Emerging View. [6] [7] [8] [9] [10] [11]

28 28 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Gândirea algoritmică - o filosofie modernă a matematicii şi informaticii Marin Vlada Universitatea din Bucuresti, vlada@fmi.unibuc.ro Abstract Dezvoltarea informaticii actuale se datorează cercetărilor, rezultatelor şi experienţelor din domeniile SISTEMELOR DE CALCUL, ALGORITMICII şi PROGRAMĂRII, dar mai ales a interdependenţei acestor domenii prin aşa-numita triadă "SISTEM DE CALCUL - ALGORITMICĂ - PROGRAMARE". La baza acestei interdependenţe se află conceptul de ALGORITM, concept ce a construit pentru om o nouă filosofie: GĂNDIREA ALGORITMICĂ. Conceptul a fost introdus în matematica veche, utilizat de matematica modernă şi perfecţionat de informatică în utilizarea calculatoarelor moderne. Această gândire algoritmică a făcut posibilă apariţia şi dezvoltarea Tehnologiei Informaţiei (IT) ce reprezintă de fapt implementarea filosofiei procesării, gestionării şi comunicării informaţiilor şi cunoştinţelor. 1. Introducere Întâmplător sau nu, deceniul 7 al secolului al XX-lea a fost unul al marilor schimbări în domeniul informaticii şi al sistemelor de calcul: inventarea microprocesorului ( bijuteria de bază a actualelor sisteme de calcul) ca urmare a rezultatelor din trei domenii fundamentale : sisteme, circuite integrate şi microprogramare; a urmat construirea şi răspândirea pe scară largă a sistemelor de calcul de tip PC(Personal Computer), impulsionarea dezvoltării reţelelor de calculatoare, apariţia şi dezvoltarea de noi sisteme de operare; performanţe sporite ale dispozitivelor I/O; supremaţia şi răspândirea structurilor de control în algoritmică şi programare; apariţia limbajului pseudocod în reprezentarea şi elaborarea algoritmilor; conceperea şi scrierea primelor limbaje de programare care implementează structurile de control (Limbajele Pascal şi C), adaptarea continuă a limbajelor de programare prin implementarea structurilor de control, a structurilor de date, a facilităţilor programării orientate spre obiecte (OOP- Object Oriented Programming); succese spectaculoase în domeniul Inteligenţei Artificiale prin construirea primelor sisteme expert; conceperea şi scrierea primului limbaj de programare logică (Limbajul Prolog) ce oferă suportul programării declarative; dezvoltarea şi utilizarea largă a metodelor şi tehnicilor Inteligenţei Artificiale în rezolvarea câtorva dintre cele mai dificile probleme; delimitarea problemelor rezolvate cu calculatorul(probleme decidabile) în două clase distincte: clasa problemelor rezolvate prin metode imperative(procedurale) şi clasa problemelor rezolvate prin metode declarative; delimitarea clasei problemelor

29 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual nedecidabile; apariţia şi dezvoltarea tehnicilor pentru comunicarea, căutarea şi vizualizarea la distanţă a informaţiilor. Toate aceste aspecte au fost şi sunt într-o interdependenţa continuă ţinând seama de particularitatea informaticii care oferă sisteme de calcul performante şi produseprogram competitive în rezolvarea problemelor. Utilizarea eficientă a sistemelor de calcul şi a produselor-program reclamă o instruire continuă, atât pentru informaticieniprogramatori, cât şi pentru utilizatori. Dezvoltarea gândirii algoritmice trebuie luată în considerare ca obiectiv în instruire, atunci când se învaţă algoritmică (metode şi tehnici), dar şi când se învaţă programarea (limbaje de programare). Practica instruirii elevilor şi studenţilor a demonstrat că invăţarea unui limbaj de programare este în general mai uşoară decât invăţarea elaborării algoritmilor (algoritmică). Acest lucru se poate justifica prin faptul că elaborarea unui algoritm este echivalentă cu implementarea(reprezentarea) raţionamentelor(procese demonstrative) deduse din metode şi tehnici utilizate în rezolvarea unei probleme. Rezolvarea problemelor necesită nu numai cunoştinţe clare şi precise, dar şi capacitate de sinteză şi control şi mai ales capacitate de creaţie. Dacă vrem să facem o analogie, un programator poate fi compozitorul ce realizează o lucrare muzicală. În toate etapele instruirii se va avea în vedere interdependenţa: SISTEM DE CALCUL ALGORITMICĂ PROGRAMARE Succesele unui concurent la Olimpiadele de Informatică depind de cunoaşterea utilizării unui limbaj de programare modern, dar mai ales depind de «bogăţia» şi stapânirea cunoştinţelor în elaborarea algoritmilor. Şi mai există încă ceva: experinţa acumulată în activitatea de rezolvare a problemelor prin formarea unei gândiri algoritmice solide şi consistente. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre succesele unui programator ce lucrează într-o firmă de produse software. 2. Conceptul de algoritm şi algoritmizarea Complexitatea problemelor care necesită descrierea mai multor procese de calcul complexe a determinat folosirea noţiunii de algoritm în activitatea de rezolvare a problemelor. Multe procese naturale, multe activităţi umane, pot fi descrise într-o formă algoritmică prin definirea unor informaţii şi acţiuni clare şi precise, eliminându-se ambiguităţile în interpretare şi în operaţii. Algoritmizarea este o cerinţă fundamentală în rezolvarea oricărei probleme cu ajutorul calculatorului. Experienţa a demonstrat că nu orice problemă poate fi rezolvată prin algoritmizarea rezolvării, adică prin descrierea unui algoritm de rezolvare. Aşa s-a delimitat clasa problemelor decidabile (o problemă este decidabilă dacă există un algoritm pentru rezolvarea ei) de clasa problemelor nedecidabile (o problemă este nedecidabilă dacă nu există un algoritm pentru rezolvarea ei). Un algoritm implementează diverse metode şi tehnici de rezolvare care au fost descoperite sau definitivate într-un anumit moment în evoluţia ştiinţifică a domeniului respectiv. Există algoritmi ce urmează metode dezvoltate înainte de apariţia calculatoarelor, dar cele mai multe probleme cer abordări noi. Chiar dacă ne gândim numai la problema celor 4 culori, care a fost rezolvată (în anul 1977) doar prin utilizarea calculatorului şi prin utilizarea unei metode noi (metoda Backtracking), facem dovada acestei afirmaţii.

30 30 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică În etapa actuală de dezvoltare ştiinţifică şi tehnică, rezolvarea unei probleme dintr-un domeniu (matematică, informatică, fizică, chimie, etc. ) reprezintă o activitate de creaţie, un raţionament prin construirea, generarea, descrierea unui: proces demonstrativ(demonstraţia) care să arate existenţa unei soluţii sau a mai multor soluţii şi/sau să determine efectiv soluţiile exacte; proces computaţional(algoritmul) care să codifice un proces demonstrativ, o metodă sau o tehnică de rezolvare în scopul determinării (eventual aproximative) a soluţiilor exacte. În general, în procesul (activitatea) de rezolvare a unei probleme dintr-un anumit domeniu (ştiinţific, economic, social, etc.), este necesară evidenţierea ipotezei (condiţiile, stările iniţiale, parametrii iniţiali) şi a concluziei (cerinţele, obiectivele, scopurile) din analiza şi studiul enunţului problemei. Procesul de rezolvare (raţionamentul) constă în utilizarea selectivă a legilor, teoremelor, propoziţiilor, etc. din domeniul problemei, pentru ca pornind de la ipoteză(i), prin aplicarea succesivă a legilor, teoremelor, etc. să se obţină concluzia(c) problemei. Legătura dintre ipoteză, concluzie şi procesul de rezolvare (raţionamentul - R) determină o structură asemănătoare conceptului de program, şi anume ( Ipoteză - Date de intrare; Concluzia - Date de ieşire) : Figura 1. Rezolvarea unei probleme De exemplu, procesul de rezolvare a unei probleme poate fi descris astfel: există un număr de teoreme T 1,, T n determinate de ipotezele I 1,, I n şi de concluziile C 1,, C n ; acestea sunt selectate şi apoi aplicate astfel încât să se poată realiza identificările: I I 1, C 1 I 2,, C n C, adică: Figura 2. Precesul de rezolvare a unei probleme Această prezentare poate fi înţeleasă dacă, de exemplu, facem analogia cu rezolvarea problemelor de geometrie care necesită delimitarea ipotezei şi a concluziei, ca apoi să se utilizeze numai acele teoreme, propoziţii, proprietăţi care, pornind de la ipoteză, prin aplicarea succesivă, să se obţină concluzia cerută. Evident, din experinţa

31 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual căpătată în rezolvarea problemelor, se poate afirma faptul că selectarea teoremelor şi aplicarea lor se poate realiza doar prin stăpânirea domeniului respectiv la nivel de specialist sau de expert. Este cunoscut faptul că omul poate rezolva o problemă în trei moduri (metode evidenţiate de Inteligenţa Artificială): pornind de la ipoteză şi obţinând concluzia ( metoda înlănţuirii înainte ); pornind de la concluzie şi obţinând ipoteza ( metoda înlănţuirii înapoi ); pornind simultan, de la ipoteză şi concluzie ( metoda mixtă ). În toate ştiintele(matematică,fizică, chimie, etc.) există multe probleme care, chiar dacă au fost studiate într-o anumită etapă, abordarea lor cu metode şi tehnici moderne poate să trezească oricând interesul tinerilor, al cercetătorilor în general. Aceasta cu atât mai mult cu cât astăzi, prin utilizarea unor metode specifice tehnologiei informatiei şi prin utilizarea calculatorului, se pot concepe tehnici care altădată erau imposibil de imaginat. Din punct de vedere metodologic, trebuie să ne obişnuim să reformulăm problemele în mod explicit şi adecvat rezolvării lor matematice sau- când este posibil cu ajutorul calculatorului. Pentru acest lucru trebuie să cunoaştem limitele gândirii demonstrative şi în acelaşi timp limitele gândirii algoritmice, apoi să cunoaştem performanţele calculatoarelor. Să amintim aici istoria problemei celor 4 culori care începe în anul 1852, când studentul englez Francis Guthrie a enunţat urmatoarea problemă pentru colorarea unei hărţi: Sunt suficiente 4 culori pentru a colora o hartă ce reprezintă diverse ţări, cu condiţia ca oricare două ţări vecine (ce au frontiera comună) să fie colorate cu culori diferite. Mulţi matematicieni cu renume au studiat această problemă (A. de Morgan, A. Cayley, A. B. Kempe, H. Heesch, K. Appel, W. Hakel), dar rezolvarea ei completă nu a fost posibilă decât în anul 1977, (K. Appel, W. Hakel, The four color problem în Mathematics Today, L. A. Steen(ed.), Springer Verlag, 1978) şi acest lucru numai după ce s-a utilizat calculatorul, deoarece fiind o problemă combinatorială cu spaţiul soluţiilor de ordin foarte mare, a fost necesară conceperea unei metode algoritmice pentru căutarea eficientă cu ajutorul calculatorului. Teoretic, problema a fost rezolvată în cazul a 5 culori. De altfel, rezolvarea acestei probleme a impus în Informatică o metodă devenită clasică în domeniul elaborării algoritmilor: metoda backtracking. În zilele noastre apar tot mai des probleme a căror rezolvare (proces demonstrativ) este rezultatul îmbinării metodelor pur matematice cu metodele algoritmice (computaţionale). Uneori, rezultate computaţionale pot oferi surse de inspiraţie pentru metodele matematice. Informaticienii au şi venit în întâmpinarea matematicienilor şi specialiştilor prin elaborarea diverselor sisteme de programe care realizează calcule numerice, logice, simbolice, reprezentări spaţiale, etc. cu ajutorul cărora pot fi dobândite cunoştinte matematice sau se pot rezolva probleme din diverse domenii. Totuşi, aceste aspecte nu trebuie să conducă la neglijarea procesului demonstrativ. Cele mai utilizate astfel de sisteme de programe sunt: MATHEMATICA, STATISTICA, MATLAB, MATHCAD, DERIVE, MAPLE, ORIGIN, SLIDEWRITE, WORKPLACE, EUREKA, etc. Este cunoscut faptul că în ştiinţele naturii se obţin rezultate deosebite prin îmbinarea metodelor teoretice cu metodele experimentale. Pentru matematică(şi alte ştiinţe),

32 32 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică informatica(tehnologia informaţiei) este cea care oferă rezultate experimentale prin utilizarea calculatorului în rezolvarea problemelor. Metoda algoritmică va fi un experiment pentru justificarea rezultatelor procesului demonstrativ de la metoda matematică, dar în acelaşi timp poate să fie o metodă de rezolvare independentă. Metoda algoritmică trebuie să substituie rezultatele obţinute pe cale teoretică cu metode computaţionale eficiente ţinând seama de limitele proceselor algoritmice şi de performanţele calculatoarelor. Este adevărat că uneori metodele matematice pot conduce la simplificarea metodelor algoritmice şi invers. Elevii care participă la olimpiadele şcolare de informatică au constatat că, de multe ori, o analiză profundă a abordării matematice, poate să conducă la obţinerea unei metode algoritmice eficiente. Participanţii la olimpiadele de matematică pot constata acelaşi lucru la o analiză profundă a abordării algoritmice. De aici, importanţa atât a proceselor demonstrative (metode matematice), cât şi a proceselor computaţionale (metode algoritmice). În funcţie de natura metodelor/tehnicilor implementate în procesele computaţionale, algoritmii pot fi: numerici, seminumerici, formali, combinatoriali, neuronali, de căutare, de sortare, recursivi, de rescriere, secvenţiali, paraleli, determinişti, nedeterminişti, probabilişti, aleatori, euristici, de tip Monte Carlo, genetici, de simulare, computational geometry, etc. Întreaga activitate de cercetare şi elaborare de software din domeniul Tehnologiei Informaţiei este determinată de inventarea, conceperea, elaborarea, testarea, şi implementarea de algoritmi performanţi şi utili. Marea diversitate a algoritmilor şi marea aplicabilitate a acestora în toate domeniile, face ca această temă sa fie mereu actuală şi într-o continuă schimbare şi perfecţionare. 3. Gândirea algoritmică şi gândirea obiectuală Practica rezolvării problemelor folosind un limbaj de programare a determinat de-a lungul timpului diverse abordări în funcţie de performanţa limbajului de programare, performanţa calculatorului şi nu în ultimul rând, în funcţie de metodele şi tehnicile avansate privind implementarea raţionamentelor pentru demonstraţiile corespunzătoare problemelor. Rezolvarea teoretică a unei probleme nu garantează şi rezolvarea ei practică cu calculatorul. În general, un limbaj de programare este menit să faciliteze rezolvarea unor clase de probleme şi se pretează mai bine anumitor tipuri de algoritmi. Este nevoie de experienţă în utilizarea şi cunoaşterea calculatorului, de competenţă şi intuiţie, este nevoie de inspiraţie şi creaţie. În astfel de situatii este nevoie de cunoaşterea mai multor limbaje de programare pentru a alege limbajul de programare adecvat pentru clasa de probleme din care face parte problema de rezolvat. Experienţa a arătat că, atunci când nu este ales limbajul de programare corespunzător, dacă totusi se ajunge să se rezolve problema, s-a făcut risipă de resurse (timp / memorie / finanţe, etc.) şi, prin urmare, eficienţa şi performanţa au avut de suferit. Astăzi, perfomanţa unui informatician-programator este determinată de experienţa şi competenţa obţinută în desfaşurarea celor două etape ( ANALIZĂ, PROGRAMARE) :

33 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual etapa gândirii obiectuale (ANALIZĂ - PROIECTARE) modul de analiză şi abstactizare a problemelor prin definirea corectă a obiectelor, a tipurilor de obiecte, a relaţiilor între obiecte şi a operatorilor specifici(elaborarea UAP ; etapa de concepţie şi analiză- proiectare) ; etapa gândirii algoritmice (PROGRAMARE - EXECUŢIE) alegerea şi aplicarea corectă a unor metode de rezolvare prin precizarea exactă a operatorilor de prelucrare a obiectelor, reprezentarea corectă a strategiilor algoritmice, reprezentarea codificată a obiectelor şi a prelucrărilor conform unui limbaj de programare (elaborarea algoritmului şi programului ; etapa de programare - codificare implementare şi execuţie). În prezent este tot mai des invocată reprezentarea problemelor folosind concepte OOP (Object Oriented Programming). Conceptul de obiect (M. Minsky, The Society of Mind, Touchstone Books, New York, 1986) are un rol important în ştiinţa cunoasterii şi educaţiei. Un obiect modelează o entitate din lumea reală sau virtuală. În activitatea de rezolvare a problemelor trebuie să se identifice/definească obiectele din cadrul problemelor ce provin din diferite domenii: ştiinţifice, economice, sociale, etc. Identificarea obiectelor este echivalentă cu determinarea entităţilor şi conceptelor care reprezintă forme fizice/grafice, fapte, evenimente, procese, stări, etc. Un obiect este caracterizat în mod unic prin identificare, comportament(caracteristică dinamică), şi stare(caracteristică statică). În esenţă, rezolvarea unei probleme se va exprima printro codificare a universului problemei şi a raţionamentelor pentru procesul demonstrativ. Practica dezvoltării aplicaţiilor software(care necesită rezolvarea diverselor tipuri de probleme) a scos la iveală urmatoarele faze importante (gândirea obiectuală :fazele 1 şi 2= analiză-proiectare; gândirea algoritmică: fazele 3-6= programare-execuţie): 1. specificarea problemelor descrierea clară şi precisă a problemelor indiferent din ce domeniu provin acestea ; 2. proiectarea soluţiilor includerea problemelor în clasa de probleme corespunzătoare şi alegerea modului de reprezentare a problemelor prin formularea etapelor şi procedeelor corespunzătoare pentru procesele de rezolvare; 3. implementarea soluţiilor elaborarea algoritmilor şi codificarea acestora întrun limbaj de programare modern; 4. analiza soluţiilor eficienţa soluţiilor raportată la resursele utilizate: memorie, timp, utilizarea dispozitivelor I/O, etc.; 5. testarea şi depanarea verificarea execuţiei programului cu diverse seturi de date de intrare pentru a putea răspunde rezolvării oricărei probleme pentru care aplicaţia a fost elaborată; 6. actualizarea şi întreţinerea adaptarea soluţiilor implementate pentru eliminarea erorilor în rezolvarea unei anumite probleme şi compatibilitatea cu sistemul de calcul şi sistemul de operare folosite. Conform acestor faze iese în evidenţă interdependenţa între urmatoarele activităţi importante: REPREZENTARE ELABORARE / PROIECTARE EXECUŢIE, şi anume se poate sintetiza prin următoarea schemă(sc=sistem de calcul, SO=sistem de operare):

34 34 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică De asemenea, interdependenţa precizată mai sus se transmite şi între componentele de pe nivelul inferior din schema arborescentă alăturată. Competenţa şi experienţa în rezolvarea problemelor se pot obţine doar dacă permanent se are în vedere această interdependenţă şi dacă se întreprind eforturi pentru însuşirea de noi cunoştinţe şi pentru conoaşterea corespunzătoare a tuturor aspectelor privind MODELUL FIZIC, respectiv MODELUL VIRTUAL, aspecte determinate de interdependenţa SISTEM DE CALCUL ALGORITMICĂ PROGRAMARE: Practica şi experienţa elaborării programelor pentru rezolvarea problemelor scot în evidenţă următoarele aspecte foarte importante:

35 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Modelul fizic- acest model este dat de sistemul de calcul şi sistemul de operare, model ce trebuie luat în considerare când se proiectează şi se elaborează o aplicaţie; acest aspect reclamă competenţă în domeniul sistemelor de calcul şi perfecţionare continuă pentru cel care proiectează şi elaborează aplicaţia; Modelul virtual acest model este dat de gândirea obiectuală şi algoritmică, de modul de reprezentare a algoritmilor, de maşina virtuală pe care trebuie să se execute algoritmul elaborat; în timp, acest model a suferit schimbări majore deoarece a fost tot timpul influenţat de modelul fizic şi de clasa problemelor ce urmau să fie rezolvate; Modelul program acest model este reprezentat de o îmbinare între modelul fizic(sc/so) şi modelul virtual (Algoritmul); întotdeauna un program se elaborează într-un limbaj de programare care trebuie să respecte restricţiile modelului fizic (sistemul de calcul şi sistemul de operare) şi restricţiile modelului virtual (algoritmul) 4. Bibliografie [1] Appel, K. and Haken, W. "Every Planar Map is Four-Colorable, II: Reducibility." Illinois J. Math. 21, , [2] Appel, K. and Haken, W. "The Solution of the Four-Color Map Problem." Sci. Amer. 237, , [3] Brassard, G. and Bratley, P. Fundamentals of Algorithmics. Englewood Cliffs, NJ: Prentice- Hall, [4] Cristea, V., C. Giumale, E, Kalisz, Al. Paunoiu, Limbajul C standard, Ed. Teora, Bucureşti, [5] Knuth, D. E. The Art of Computer Programming, Vol. 1: Fundamental Algorithms, 3rd ed. Reading, MA: Addison-Wesley, [6] Knuth, D. E. The Art of Computer Programming, Vol. 2: Seminumerical Algorithms, 3rd ed. Reading, MA: Addison-Wesley, [7] Knuth, D. E. The Art of Computer Programming, Vol. 3: Sorting and Searching, 2nd ed. Reading, MA: Addison-Wesley, [8] Chabert, J.-L. (Ed.). A History of Algorithms: From the Pebble to the Microchip. New York: Springer-Verlag, [9] Popovici, M. D., Popovici, M. I., C++. Tehnologia orientată spre obiecte. Aplicaţii, Ed. Teora, Bucureşti, [10] Vlada, M., Informatică, Universitatea din Bucureşti, Ed. Ars Docendi, Bucureşti, [11] Vlada, M., Poligoane stelate. Problema lui Hopf şi Pannwitz, Gazeta de matematică, nr. 8/1995, pag [12] Vlada, M., Rezolvarea problemelor folosind Eureka, software educaţional, Universitatea din Bucuresti, [13] Vlada, M., Concepul de algoritm-abordare modernă, Gazeta de informatică, vol. 13/2 şi 3, pp , pp , Agora, Cluj Napoca, [14] Zaharia, M. D., Structuri de date şi algoritmi. Exemple în limbajele C şi C++, Ed. Albastră, Cluj-Napoca, [15] Platforma de e-learning CONCORDE

36 36 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică si materiale educationale pentru invatamant la distanta (*) Mircea Giurgiu Universitatea Tehnica Cluj, Abstract Comunicarea prezinta rezultate privind dezvoltarea si evaluarea unor materiale educationale pe platforma de e-learning a proiectului pilot Leonardo da Vinci CONCORDE Achizitia de competente complementare prin invatamant deschis si la distanta. Se prezinta oferta educationala a acestui proiect, precum si anumite detalii de implementare tehnologica. Suportul tehnic a fost proiectat si implementat incat sa raspunda nevoilor de formare complementara a grupului tinta, atat din punctul de vedere a simplificarii si automatizarii procesului de creare a continutului materialelor de educatie la distanta cat si a demersului formativ. Platforma web permite crearea off-line sau on-line a continutului educational prin instrumente de editare simple, managementul acestor resurse, managementul utilizatorilor, planificarea in timp a campaniilor educationale, sistem de comunicare si informare on-line, precum si alte instrumente specifice sistemelor de tip e-learning.. 1. Introducere Necesitatea dezvoltarii unor sisteme educationale care sa permita achizitia de cunostinte pe durata intregii vieti, formarea continua sau implementarea unor strategii educationale specifice, prin care sa se raspunda unor nevoi punctuale este rezultatul unui proces de analiza a nevoilor de formare profesionale realizata in prima parte a implementarii proiectului Leonardo da Vinci: Achizitia de Competente Complementare prin Invatamant la Distanta. In acest context, proiectul CONCORDE vine in intampinarea cerintelor de formare complementara a unei largi categorii sociale oferind o solutie moderna ce implica utilizarea noilor tehnologii informationale, in particular a Internetului si a invatarii asistate de calculator [1][2]. Proiectul CONCORDE a sprijinit dezvoltarea acelor deprinderi practice, care sunt necesare la locul de munca, in dobandirea unui loc de munca sau in dezvoltarea unei afaceri individuale, contribuind astfel la cresterea adaptabilitatii prin formare complementara [3][4][5]. Exista o larga categorie de persoane care necesita formare complementara: persoane care doresc initiere sau specializare in competente digitale (aceste competente prezinta o prioritate pentru Romania si sunt incluse in planurile Ministerului Educatiei si Cercetarii), formarea formatorilor in intelegerea si utilizarea la clasa cu elevii a materialelor educationale in format electronic si a Internetului, completarea cunostintelor studentilor cu deprinderi practice care nu sunt cuprinse in planul de inavatamant (dar care sunt cerute de piata muncii), dezvoltarea deprinderilor

37 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual antreprenoriale, asigurarea unui sistem de educatie la locul de munca, dezvoltarea si intarirea conceptelor de educatie la distanta si de e-learning, etc. Prin utilizarea unui sistem de tip e-learning, proiectul a permis crearea unui mediu virtual de formare care permite: acces larg si nelimitat la resursele de formare posibilitati de formare in concordanta cu timpul si aptitudinile individuale, localizarea clientilor nu mai este o problema asigurarea unui larg spectru de resurse materiale pe o platforma unica, asigurarea calitatii materialelor si a procesului instructiv un sistem de evaluare unitar resurse suplimentare pentru studiu individual asigurarea unei formari flexibile, in toate aspectele sale sistem de monitorizare si evaluare individuala, etc. 2. Caracteristicile platformei de e-learning În această secţiune vor fi descrise principalele funcţionalităţi ale platformei electronice utilizate în acest proiect precum şi logica aplicaţiei. Platforma electronică implementată are o arhitectură deschisă şi adaptivă, care cuprinde următoarele componente în interacţiune: componenta de administrare; componenta educaţională; componenta de comunicare. Componenta de administrare este foarte importantă şi cuprinde următoarele: administrare utilizatori; administrarea componentei educaţionale; administrare forumului de discuţii. Figura 1. Componenta de administrare

38 38 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Componenta educaţională este de asemenea foarte importantă şi permite crearea online sau offline a materialelor educaţionale, managementul personalizat al acestor materiale precum şi managementul resurselor. Managementul componentei educaţionale este foarte important şi cuprinde: managementul cursurilor, managementul modulelor, managementul unităţilor, managementul temelor şi testelor precum şi managementul resurselor (Figura 2). Instrumentul principal de administrare a acestei componente educaţionale este un asistent de elaborare al modulelor care permite instructorilor să creeze noi module, să editeze module deja existente, să adauge şi să editeze noi unităţi la module şi eventualele teme, precum şi introducerea de întrebări pentru testul final. Acest asistent mai permite modificarea ordinii unităţilor în cadrul unui modul, ştergerea unităţilor, precum şi modificarea şi ştergerea întrebărilor din testul final. Instrumentul de învăţare permite vizualizarea cursurilor existente de către student, înscrierea la cursurile dorite, efectuarea procesului de învăţare prin intermediul unei interfeţe Web foarte practică care are în orice moment, în partea din stânga, un meniu de navigare prin materialul educaţional. Evaluarea, un alt element important al procesului de învăţare, este realizată prin intermediul unor teme care există la sfârşitul unor unităţi şi prin intermediul testului final care este un test de tip grilă cu zece întrebări care este aleatorizate de fiecare dată prin schimbarea întrebărilor şi prin modificarea ordinii întrebărilor. Managementul produselor este o caracteristică a instructorilor care se referă la posibilitatea unui instructor de a adăuga, şterge, modifica anumite produse destinate procesului de învăţare, produse care disponibile pe diferite suporturi: audio, video, Web, CD etc., în diferite limbi şi de diverse categorii. Componenta de statistică este utilizată pentru a urmări parcurgerea de către studenţi a materialelor educaţionale, inclusiv la nivel de unitate. Astfel că, în orice moment, atât studentul cât şi instructorul ştie ce module din curs a parcurs, ce unităţi a parcurs, data înscrieri la curs, data ultimei accesări, precum şi faptul dacă a luat testul final care încheie orice modul. Totodată, prin intermediul componentei de statistici se face o evaluare de către studenţi a modulelor pe care le studiază, precum şi a cursurilor în ansamblu pentru ca instructorii să aibă un feedback de la studenţi. Prin intermediul componentei de statistici, instructorul are o evidenţă a studenţilor înscrişi la modulele lui precum şi părerea studenţilor despre aceste module şi sugestiile lor (Figura 3). Componenta de comunicare include utilizarea unui forum de discuţii, administrarea acestuia, informarea studenţilor cu noutăţi, comunicare cu instructorii. Totodată, este posibilă comunicarea cu administratorul platformei educaţionale, mai ales în scopul obţinerii mecanismului de feedback.

39 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Figura 2. Principalele functionalitati pe platforma de e-learning Figura 3. Navigarea in structura modulelor educationale Organizarea continutului este realizata in maniera constructivista: instruirea este bazata pe experiente, convingeri si cunostinte anterioare instruirea este structurata pentru a fi inteleasa si modificata de catre student instruirea permite investigarea, extrapolarea si elaborarea.

40 40 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică 3. Materiale educationale Modelul de elaborare a materialelor de curs este implementat la nivelul solutiei tehnologice, prin intermediul unui asistent de generare automata a modulelor pe platforma web. Acest instrument este extrem de simplu de utilizat si nu necesita decat o instruire sumara a creatorului de module. In consecinţă, materialele educaţionale sunt structurate pe cursuri. Un curs este o colecţie de module, care poate să aparţină mai multor instructori, şi este format şi administrat de către administrator (Tabelul 1). Modulul este elementul fundamental al materialului educaţional, fiind format din mai multe unităţi şi din teme la unele unităţi. Aceste teme sunt de fapt exerciţii sau anumite acţiuni practice cu ajutorul cărora se poate monitoriza parcurgerea de către student a acestor unităţi. La finalul modulului există un sistem de evaluare prin care se verifică cunoştinţele studenţilor. Această evaluare se poate face în orice moment doreşte studentul, dacă acesta posedă anumite cunoştinţe anterioare. Curs Module componente Comunicare in o Introducere in sistemele educative Internet o Informare si comunicare o Bazele Internetului pentru scoala Bazele operarii o Windows calculatoarelor o Word o Excel Programarea calculatoarelor o Programarea in limbajul C o Programarea in Java Programare dinamica o HTML Interactiv: pagini Web in Internet o Bazele programarii JavaScript o Ghid interactiv in VBScript o Introducere in tehnologiile XML o Competente in programarea ASP o Competente in SQL Server 7.0 Administrarea o Introducere in structura costurilor afacerilor o Vanzarile abordare profesionala o Management, o Introducere in marketing o Planul de afaceri o Comert electronic Multimedia o Compresia datelor audio Materiale plastice o Matrite pentru materiale plastice Tabelul 1. Materiale educationale pe platforma de e-learning

41 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Concluzii Modelul pedagogic are in vedere proiectarea si utilizarea materialului formativ din punct de vedere practic, orientat pe activitati individuale sau de grup. Suportul tehnologic a fost proiectat si implementat de asa natura incat sa raspunda acestor nevoi, atat din punctul de vedere al simplificarii si automatizarii procesului de creare a materialelor, cat si a demersului formativ. Platforma de e-laerning permite crearea off line sau on line a continutului formativ prin instrumente de editare extrem de simple, managementul acestor resurse, managementul utilizatorilor, planificarea in timp a campaniilor educationale, sistem de comunicare si informare on-line, precum si alte instrumente specifice sistemelor de invatamant la distanta. 5. Bibliografie [1] Giurgiu, M., Acquisition of Complementary Competencies through Open and Distance Education 1. Analysis of Training Needs, Risoprint Publishers, Cluj-Napoca, [2] The project web site: [3] M. Giurgiu et al., Recent Achievements in CONCORDE Project on Vocational e- Learning, Proceedings of European Conference on eactivities E_COMM_LINE_2002, September 2002, Bucharest, pp. C3-97. [4] M. Giurgiu et al., CONCORDE: Vocational Training through Open and Distance Education, Acta Tehnica Napocensis Electronics and Telecommunications ISSN , Vol.43, No.2, 2002, pp [5] M. Giurgiu, S. Coscia, Multimedia Materials for Acquisition of Cpmplementary Competencies through Open and Distance Learning in CONCORDE Project, Congres EVOLUTIC 2003, Beja, January 2003 [6] M. Giurgiu, Application of Web-based Technologies for Competences Acquisition through Informal Learning Concorde Project Approach, 2nd Balkan Region Conference on Engineering Education, Sibiu, September, (*) NOTA: Proiect finantat prin programul Leonardo da Vinci RO/00/B/F/PP al Comisiei Europene.

42 42 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Proiectul Octopus : solutie pentru implementarea unui centru cu resurse educationale on-line (*) Vito Carioca Instituto Politecnico de Beja, vcarioca@eseb.ipbeja.pt Joao C. Chouriço Feramentas Interactivas Lda, jcarlos@ficom.pt Mircea Giurgiu Universitatea Tehnica Cluj,mircea.giurgiu@com.utcluj.ro Abstract Acest material prezinta o solutie tehnologica pentru implementarea proiectului Socrates/Minerva OCTOPUS: - Centru cu resurse transnationale in Internet ( Se au in vedere, de asemenea, inovatiile pedagogice de invatamant la distanta in Internet. Platforma contine resurse educationale si de cercetare intr-un domeniu interdisciplinar: acela al educatiei pentru protectia mediului. Exista o abordare interculturala pe aceasta platforma web, ce reconsidera intr-o maniera moderna, reflexiva, procesele de informare-formare prin care cunostintele sunt cladite si dobandite folosind instrumente Internet. Implementarea tehnologica permite o dinamica ridicata a continutului informational si o flexibilitate deosebita in adaptarea solutiei la orice alt domeniu, fapt ce exprima efectul multiplicator al acestui proiect aflat in faza de implementare finala. 1. Introducere Obiectivul esential al proiectului OCTOPUS: Centru cu resurse transnationale in Internet este crearea unei platforme web cu resurse educationale si de cercetare, precum si a unui sistem avansat si personalizat de informare in domeniul educatiei mediului. Numele provine de la faptul ca aceasta platforma inteligenta actioneaza ca un octopus caracatita, atat prin structura interna - prin care se ofera acces la o baza de date structurata, cat si extern prin posibilitatea colectarii si stocarii unui mare volum de date. In acest sens, orice utilizator are la dispozitie instrumente specifice de cautare a informatiei [1][6]. Rezultatele concrete ale proiectului au in vedere [6][7][8]: crearea platformei cu resurse educationale in Internet crearea si adaptarea unei baze de date complexe, specifica educatiei pentru protectia mediului identificarea nevoilor educationale ale potentialilor utilizatori, in vederea dezvoltarii unor interfete adaptate acestor nevoi crearea unui sistem avansat de stocare si cautare a informatiei, bazat pe descriptori implementarea unui sistem de proiectare si activare a unor materiale educationale dedicate, folosind structura existenta, cu accent pe crearea secventelor de activitati formative individuale sau de grup

43 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Avand in vedere complexitatea domeniului, proiectul propune un mecanism inovativ si adaptiv pentru stocarea si regasirea resurselor bazat pe tehnologii informationale de ultima ora: pagini web dinamice, interactiune cu baze de date in Internet, interfete personalizate, instrumente de creare rapida a materialelor in format electronic, facilitati de comunicare sincrona si asincrona, s.a. Un aspect extrem de deosebit al proiectului este analiza critica si creativa a sistemelor existente de formare folosind platforme web si propunerea unui nou model pedagogic bazat in esenta pe combinarea unei largi varietati de activitati formative. Inima acestei platforme este o baza de date foarte bine organizata prin intermediul metadescriptorilor. 2. Functionalitati FUNCTIONALITATE Ui U1 U2 U3 Inregistrare in baza de date ca utilizator X Adauga utilizatori in baza de date X Intra in spatiul virtual X X X Salveaza resurse in baza de date X X Validarea resurselor X Managementul resurselor si utilizatorilor X X Adauga resurse educationale X Managementul conturilor de X Adauga o lista de X Managementul listelor de X Inscriere pe o lista de s X X Trimite mesaje cu stiri X Citeste stiri noi X X X Adauga forum de discutii X Intra intr-un forum de discutii X X Cautare dupa cuvinte cheie sau cautare avansata X X X Marcheaza resurse pentru a fi descarcate X X X Marcheaza resurse in asteptare X X Marcheaza resurse pentru creare document nou X Marcheaza resurse X Statistici X X X Evalueaza resurse X X X Adauga sau modifica resurse X Adauga sau modifica ajutor contextual X Acces la ajutor contextual X X X Harta site-ului X X X Informatii generale X X X Tabel1. Functionalitati: Ui Manager baze de date, U1 Manager de grup U2 Profesor colaborator, U3 Utilizator

44 44 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Figura 1. Pagina principala a proiectului cu interfata multilingva (PT, GR, ES, IT, RO, UK) Structura de navigare a fost considerata extrem de importanta in contextul in care utilizatorii trebuie sa-si concentreze atentia asupra resurselor si asupra activitatilor formative in scopul maximizarii performantelor. S-a descoperit ca urmatorii cinci factori contribuie in mod pozitiv la interactiunea cu platforma web [8]: a) consistenta elementelor de navigare; b) multiple elemente de navigare, care ajuta la localizarea exacta in site; c) gruparea logica a activitatilor; d) prioritate elementelor vizuale pentru a crea conexiuni si harti conceptuale; e) organizarea spatiala a informatiei ajuta la o mai rapida localizare si interpretare [2][5] (Figura 1). 3. Organizarea resurselor In mod cu totul particular vom ilustra aici o modalitate dinamica de administrare a continutului informational. In primul rand a fost implementat un instrument cu ajutorul caruia se poate construi on-line structura cu resurse a platformei, sub forma unui arbore. In prima faza se creeaza principalele categorii, apoi sub-categoriile, sub-sub-categoriile, s.a.m.d. (Figura 2). Aceste categorii sau sub-categorii pot fi ulterior modificate, sterse sau adaugate noi categorii. Din acest punct de vedere avem in Octopus o structura dinamica, flexibila si usor adaptabila la orice domeniu de activitate. Odata creat arborele care defineste structurarea informatiei, orice resursa poate fi clasificata pe una din ramurile acestui arbore. Posibilitatea stocarii directe a resurselor in format electronic este una din functiile esentiale ale acestei platforme. In acest sens partneriatul a dezvoltat un set de reguli care guverneaza stocarea resurselor in aceasta biblioteca virtuala.

45 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Figura 2. Construirea on-line a structurii bazei de date si a sistemului de clasificare Figura 3. Cautarea resurselor prin navigare pe structura arborelui de clasificare Navigarea in structura bazei de date poate fi facuta sub diverse forme: de exemplu prin navigarea pe sub-categorii (Figura 3) sau apeland la functii specifice de cautare (Figura 4). Exista urmatoarele categorii de cautare a resurselor: cautare rapida - pe baza unui cavant cheie cautare avansata pe baza interogarii campurilor din baza de date (nume resursa, autor, an publicare, nivel stiintific) cautare complexa pe baza crearii intr-o maniera agreabila a unor interogari complexe in baza de date prin combinarea cu functii logice a unor interogari de tip avansat cautare in directoare permite cautarea resurselor pe o anumita ramura a arborelui de clasificare a resurselor.

46 46 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Figura 4. Crearea unor conditii de cautare complexe in centrul cu resurse 4. Organizarea activitatilor educative Ca exemplu vom da modalitatea de organizare si sistematizare a materialului educational pentru activitati formative individuale. Aceste activitati sunt create prin intermediului unui instrument on-line. Aceste functii ajuta la implementarea urmatoarei structuri pedagogice: stabilirea problemei si a timpului alocat, impartirea problemei in subprobleme, stabilirea activitatilor pentru fiecare subproblema, instrument de evaluare. Pentru categoria sub-problema s-au propus urmatoarele medii educationale posibil de realizat: mediu virtual, in sala de curs sau activitati practice pe teren (este vorba de educatia pentru protectia mediului). Realizarea dezideratelor de mai sus este formalizata in instrumentul tehnologic prin: a) cautare si documentare in centrul de resurse, b) analiza de caz, pe documente din centrul de resurse educationale, c) activitati experimentale, d) crearea unor instrumente specifice, etc. Activarea lor implica urmatoarele procese cognitive: a) invatarea: deschisa/inchisa, b) responsabilitatea: directa /autonoma, c) epistemilogic: deductiv/inductiv. Figura 3. Generarea activitatilor practice

47 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Concluzii Proiectul OCTOPUS, in etapa sa finala implementeaza un centru cu resurse educationale on-line in domeniul educatiei mediului, propune tehnologii specifice pentru crearea materialelor si ofera un sistem pedagogic inovator pentru activitatile formative in Internet. 6. Bibliografie [1] Norman, D., Things that make us smart: defending human attributes in the age of the machine, Massachusetts: Perseus Books, [2] Nielsen, J., Usabitity Engineering, San Francisco: Morgan Kaufmann, [3] Nielsen, J., Projetando Websites: Designing Web Usability, Rio de Janeiro: Campus, [4] Dias de Figueiredo, A, Redes de educação: A surpreendente riqueza de um conceito in Redes de Aprendizagem Redes de Conhecimento, Lisboa:Editorial do Ministério da Educação. pp.39-55, [5] Hackos, J. & Redish, J., User and Task Analysis for Interface Design, New York, [6] V. Carioca, et al., OCTOPUS: An Approach for Transnational On-Line Resource Centre, Acta Tehnica Napocensis Electronics and Telecommunications ISSN , Vol.43, No.2, 2002, Technical University of Cluj-Napoca, Romania, pp , [7] M. Giurgiu et al, Creation of On-Line Resources for Environmental Education in OCTOPUS Project, European Conference on e-activities E_COMM_LINE_2002, September, Bucharest,Romania, pp , [8] V. Carioca et al., OCTOPUS Transnational On-Line Resource Centre, a Proposal in the Domain of Environmental Education, Proceedings of the 2002 EDEN Conference, May 2002, Granada, Spain, pp , [9] Octopus site: [10] M. Giurgiu, Creation of online Resources and Associated e-laerning Sequences for Environmental Education in Octopus Project, 2nd Balkan Region Conference on Engineering Education, Sibiu, September, (*) NOTE: Project financed by the European Commission, through the community program Socrates, subprogram Minerva, with the number CP Minerva-M.

48 48 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Aplicaţie web pentru învăţarea online a modelării prin regresie Cristian Marinoiu - UPG Ploieşti, marinoiu_c@yahoo.com Laurenţiu Pană - UPG Ploieşti, laurpana@yahoo.com Abstract În această lucrare este prezentat un sistem de instruire şi evaluare în domeniul modelelor de regresie utilizând tehnologii web. 1. Introducere La ora actuală metodele statisticii matematice sunt folosite cu succes în domenii diverse cum ar fi: inginerie, economie, sociologie, psihologie, ştiinţe biomedicale, demografie, genetică, epidemiologie, teoria informaţiei etc. Un loc important în statistică îl ocupă modelele de regresie. În mod tradiţional, acest tip de modele surprinde legăturile esenţiale între diferitele variabile aleatoare, permiţând o mai bună înţelegere şi prognozare a fenomenelor care ne înconjoară. Evoluţia spectaculoasă a capacităţilor de calcul, de stocare, organizare şi căutare a datelor a condus la apariţia unui nou domeniu mineritul în date (data mining), o adevărată revoluţie în statistică, bazată esenţial pe conceptele de regresie. Iată de ce, pentru a îmbunătăţi gradul de înţelegere al conceptelor specifice modelării prin regresie, am considerat utilă dezvoltarea unui pachet software. Pachetul numit iniţial REGRESS[1] şi devenit apoi REGREX[2] utilizează din plin posibilităţile grafice şi de simulare oferite de calculatoarele moderne. 2. Descrierea aplicaţiei si a sesiunii de lucru Aplicaţia are doua componente de bază: cursul electronic REGREX, chestionarul pentru autoevaluare În esentă, REGREX este un curs electronic dezvoltat cu ajutorul tehnologiilor web. Forţa pachetului este dată de utilizarea applet-urilor Java, care permit afişarea unor grafice, ilustrarea sugestivă a unor concepte, căt şi participarea subiectului la anumite experimente. În felul acesta, definiţii sau rezultate ale unor teoreme care într-un curs clasic au un anumit grad de abstractizare şi implicit de dificultate, "prind viaţă" pe ecranul calculatorului. Exemplele din aplet-uri se referă la modelele de regresie liniară simplă, existând cel puţin două motive pentru această alegere: regresia liniară simplă ocupă un loc central în întelegerea conceptelor de bază ale modelelor de regresie. reprezentarile în 2D care privesc regresia liniară sunt relativ uşor de proiectat şi implementat.

49 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Rutinele pachetului furnizează cursantului, de exemplu, pe acelaşi aplet dreapta de regresie liniară adevarată şi dreapta de regresie obţinută prin cele mai mici pătrate. Acest lucru pune studentul în situaţia de a reflecta asupra gradului de aproximare al modelului utilizat. Mai mult, subiectul are posibilitatea de a observa cum se atenuează eroarea dată de model: cele doua drepte ajung sa fie aproape identice prin mărirea corespunzatoare a volumului selecţiei făcute. Efectele metodelor robuste folosite în regresie sunt ilustrate de asemenea în mod dinamic, interactiv. Evident, multe alte concepte de regresie simplă sunt ilustrate sau aşteaptă sa fie ilustrate. De exemplu, în Figura 1 Figura 1.Dreapta de regresie adevărată şi curba de regresie obţinută printr-un model polinomial de regresie se poate observa cum mărirea gradului polinomului folosit în regresie nu conduce la o mai bună aproximare a dreptei adevărate de regresie, deşi suma pătratelor erorilor devine astfel mai mică. Nivelul de asimilare al cunoştinţelor se poate verifica utilizând chestionare construite pe baza întrebărilor stocate într-o bază de date MySQL. Gradul de dificultate al chestionarului (mic, mediu, mare) se stabileşte de către cursant la începutul

50 50 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică autoevaluării. Generarea chestionarelor se realizează aleator cu ajutorul unei script PHP executat de serverul web Apache. Scriptul PHP conţine codul pentru realizarea dinamică a chestionarului ce va fi furnizat studentului, chestionar obţinut pe baza interogărilor SQL trimise serverului MySQL (vezi Figura 2).. REGREX HTML Chest ionar Apache MySQL HTML PHP Modul SQL Figura 2. Schema unei sesiuni de lucru După parcurgerea suportului de curs, în format electronic, studentul işi poate verifica cunostintele acumulate. In Figura 3 se poate vedea un astfel de chestionar pentru autoevaluare. Formula de calcul a punctajului acordat în urma efectuării testului este: n 1 ki P =, n i= 1 ri unde : P este punctajul final obţinut, n este numărul de întrebari din test, r i este numărul de variante corecte din răspunsul întrebării i, k i este numărul de variante corecte alese de student pentru întrebarea i. Evident, punnctajul maxim care se poate obţine este 100.

51 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Figura 3. Un exemplu de chestionar de dificultate mică 3. Concluzii şi direcţii de cercetare Aplicaţia a fost prezentată studenţilor anului IV Matematică-Informatică ca un material ajutător la capitolul "Modele de regresie" al cursului "Modelare şi simulare". Introducerea unui astfel de suport electronic a fost primită favorabil de toţi studenţii anului şi a fost considerată utilă pentru o mai bună întelegere a conceptelor de regresie de 93% dintre ei. Acest lucru ne incurajează in a extinde tematica abordată in cursul electronic cu noi subiecte din domeniul modelelor de regresie, ilustrate corespunzător şi în apleturi şi chestionare. Scopul final este de a obţine un curs online, care, folosit în autoinstruire să permită obţinerea unor rezultate cel puţin egale cu cele obţinute în sistem clasic. 4. Bibliografie [1] Marinoiu, C., Dobre, I., "Teaching and learning with REGRES", Proceedings of the Inte1rnational Conference in Computer Based Learning In Science, CBLIS 2001, Brno, Czech Republic. [2] Marinoiu, C., Dobre, I., "REGREX: a Java-based learning in regression", Proceedings of the International Conference in Computer Based Learning In Science, CBLIS 2003, Nicosia, Cyprus. [3] The Apache Software Foundation, [4] MySQL Database Server, [5] PHP: Hypertext Preprocessor,

52 52 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Program informatic pentru realizarea planurilor conceptuale Gabriela Moise Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, Liviu Ioniţă Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, Mihaela Suditu Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, Tudor Marius Ţuică S.C. EZ CONECT SRL, Abstract Lucrarea prezintă stadiul actual al proiectului CNCSIS cu titlul "Program informatic pentru realizarea planurilor conceptuale" şi este structurată în patru părţi. Prima parte conţine taxonomia software-urilor educaţionale, a doua parte prezintă un rezumat al programului informatic, a treia parte defineşte tehnologia implementării software-ului în mediul reţea şi în final ultima parte explică utilizarea planurilor conceptuale în procesul educaţional. 1. Taxonomia software-urilor educaţionale Dezvoltarea aplicaţiilor informatice în domeniul instruirii a impus clasificarea software-urilor educaţionale. Un software educaţional reprezintă ansamblul programelor informatice ce sunt utilizate într-un proces instrucţional asistat de calculator. Aici, fac referire nu numai la materiale educaţionale electronice, ci şi la sisteme de managementul instruirii, sisteme pentru realizarea predării prin Internet etc. Există foarte multe tentative pentru clasificare software-urilor educaţionale. O primă abordare a clasificărilor software-urilor educaţionale o reprezintă clasificarea bazată pe tipul software-ului: În 1987 Newman a identificat 11 categorii de software-uri: procesoare de texte; simulatoare; jocuri; programe pentru regăsirea informaţiei; programe pentru rezolvarea problemelor; programe dedicate repetiţiei şi practicii; tutoriale; software-uri de calcul tabelar; aplicaţii de control; comunicaţii; instrumente productive pentru profesori. În anul 1991 Pelgrum şi Plomp au identificat mai multe aplicaţii. Acestea includeau: practică şi repetiţii, exerciţii; tutoriale; procesoare de texte; programe pentru desen şi pictură; programe informatice pentru compunerea melodiilor; simulatoare; jocuri recreative; jocuri educaţionale; limbaje de programare; programe de calcul tabelar; grafică matematică; programe de statistică; baze de date; laboratoare virtuale; software-uri pentru controlul dispozitivelor; software-uri interactive video; CAD- CAM; limbaje pentru realizarea resurselor pedagogice electronice; sisteme pentru testarea cursanţilor şi înregistrarea rezultatelor testărilor; cataloage; programe de comunicaţie; alte instrumente şi utilitare.

53 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual În anul 1997 Maddux, Johnson şi Willis au furnizat o abordare simplificată a clasificării software-urilor educaţionale. Ei au definit aplicaţii de tipul I şi aplicaţii de tipul II astfel: Aplicaţiile de tipul I sunt aplicaţii informatice educaţionale proiectate pentru a realiza predarea mai uşor, mai repede, mai eficient a aceloraşi cunoştinţe în acelaşi mod clasic. Aplicaţii de tipul II fac posibil abordarea unor moduri şi tehnici instrucţionale noi şi mai eficiente. Aplicaţiile de tipul I au de regulă următoarele caracteristici: implicare pasivă din partea utilizatorului, software-ul predetermină aproape orice se întâmplă pe ecran, tipul de interacţiune între calculator şi utilizator este predeterminat de realizatorul aplicaţiei informatice, contribuţia utilizatorului se conformează unui scenariu predeterminat, aplicaţiile sunt utilizate pentru achiziţia cunoştinţelor prin memorare, tot ceea ce poate realiza software-ul este sesizabil într-o perioadă scurtă de timp: 10 minute sau mai puţin. Aplicaţiile de tipul II au următoarele caracteristici: implicarea activă a utilizatorului, predominant, utilizatorul determină ceea ce sa va întâmpla, interacţiunea dintre calculator şi utilizator este condusă de om, există un repertoriu extins al input-urilor acceptate de maşină, acţiunile ce se pot realiza sunt mult mai creative, tot ceea ce poate realiza software-ul este sesizabil în mai multe ore de utilizare. Programele informatice sunt tot mai complexe, acestea includ pachete de programe de diferite tipuri conform clasificărilor de mai sus. Problemele în clasificarea software-urilor educaţionale prin prisma tipului de aplicaţie au fost rezumate de Squires & McDougall (1994): decizia de apartenenţă a unui software la o categorie depinde de percepţia utilizatorului asupra a ceea ce este semnificativ în utilizarea software-ului în procesul educaţional. Mediile informatice integrate cu legături către numeroase pachete educaţionale nu permit includerea acestora în nici o categorie. Altă abordare a clasificării software-urilor este prin prisma rolului tehnologiei în procesul educaţional Abordarea este realizată de Taylor (1980). Toate aplicaţiile informatice în educaţie pot fi percepute prin unul din următoarele moduri: tutore, instrument şi tutee. Funcţia de tutore: calculatorul este programat de un expert în programare într-un anume subiect. Studentul este condus de program în rularea sa. Programul prezintă unele subiecte, studentul răspunde, programul evaluează răspunsul şi din rezultatul evaluării determină următorul material ce va fi prezentat studentului. Funcţia de instrument: calculatoarele din sala de curs au programe de statistică, procesare de texte, calcule. Studenţii le pot utiliza pentru a se ajuta în diferite subiecte, de exemplu studenţii pot realiza un plan, o hartă geografică. Conform analizelor lui Taylor, utilizarea calculatoarelor ca tutore sau instrumente pot îmbunătăţii procesul de educaţional, dar nici o tehnică nu impune cunoştinţe aprofundate despre calculatoare. Funcţia de tutee presupune îndrumarea calculatorului. Profesorii sau studenţii trebuie să înveţe un limbaj pe care calculatorul îl poate înţelege. De exemplu, pentru a crea un sistem expert este necesară utilizarea limbajului Prolog. Putem spune că instruirea este neintenţionată.

54 54 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică 2. Rezumatul programului informatic pentru realizarea planurilor conceptuale în procesul educaţional Programul informatic îşi propune realizarea planurilor conceptuale utilizate în procesul educaţional şi salvarea acestora în format diagrama şi format HTML. Programul se află în faza de execuţie şi pentru realizarea lui este utilizat Microsoft Visual C Figura 1. Planul conceptual al modelului OSI realizat cu software-ul Inspiration Aplicaţia este structurată în trei părţi:

55 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Interfaţa; 2. Librăria planurilor conceptuale; 3. Modulul inteligent. Interfaţa este grafică, de tipul SDI, realizată cu procedură expert a MFC AppWizard (exe). Librăria conţine două clase, este realizată cu proceduri expert Win32 Static Library: clasa Nod date membru: identificator, nume, coordonate, context, geometria, tip, nod_parinte, nr_relatii, nod_copii, culoare; funcţii membru: setcoordonate, setnume, setcontext, settip, afiseaza, setgeometrie, setculoare, retnod_parinte, retnr_relatii, retnod_copii, retculoare, retcoordonate. clasa Relatie date membru: tip (poate lua valori precum este, este_o_instanta, etc.), identificator, context, nume, geometrie; funcţii membru: settip, setcontext, setgeometrie, setnume, rettip, retcontext, retgeometrie, retnume, afiseaza. Graful este memorat într-o matrice de adiacenţă: x i,j are valoarea 0 dacă nu există un arc de la nodul i la nodul j şi o valoare nenulă dacă există o relaţie de la nodul i la nodul j (valoare se regăseşte într-o listă de indici pentru tipurile relaţiilor: 1 pentru tipul este este, 2 pentru tipul este o instanţă, 3 pentru o relaţie are etc.). Modulul inteligent are grijă ca utilizatorul să nu construiască un graf incorect, ajută utilizatorul în stabilirea relaţiilor între concepte, adaugă automat la un concept proprietăţile moştenite de la conceptul tată. Exemplu: programul nu permite stabilirea relaţiei marcată cu linie întreruptă din schema următoare: căruţă Vehicul fără motor Vehicul Dacia autoturism Vehicul cu motor 3. Mediul reţea Figura 2. Plan conceptual incorect Astăzi, peste 80 la sută dintre aplicaţii rulează pe platforme Microsoft Windows şi din ce în ce mai multe aplicaţii utilizează arhitectura client/server. Tehnologia client/server este o modalitate de a separa o aplicaţie în două părţi distincte. Clientul vizualizează şi modifică date pe calculatorul său, în timp ce serverul acţionează ca un mainframe ce stochează şi recuperează datele. Astfel, o aplicaţie client/server se poate defini ca o interfaţă utilizator (client) la un motor al unei baze de date server-ul. Serverul răspunde cererilor făcute de fiecare calculator client pentru

56 56 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică informaţii şi resurse, realizând concomitent atât controlul distribuţiei informaţiei, cât şi managementul optimizat al proceselor. În general, tehnologia client/server are următoarele caracteristici: Centralizarea Server-elor. Server-ul într-un sistem client/server este mai mult decât un server de reţea. Server-ele client/server sunt inteligente, deoarece execută interogări Structured Query Language (SQL) şi returnează rezultatul în formatul corespunzător. Conectivitatea. În general, clientul este conectat la server prin intermediul unei reţele. Aceasta poate fi LAN, WAN, sau Internet. În general, interogările SQL sunt trimise de client şi server-ul returnează un set de date. Staţiile de lucru trebuie să fie minim operaţionale. Un calculator într-un sistem client/server nu are nevoie să ruleze aplicaţii complexe şi să aibă performanţe deosebite. El trebuie să fie capabil doar să afişeze rezultate primite de la server. Aplicaţii Leverage Server Intelligence. Aplicaţiile client/server sunt proiectate astfel încât server-ul să realizeze partea cea mai grea a aplicaţiei iar clientul să vizualizeze doar rezultatul. Date comune, Proceduri, Suport, Hardware. Un sistem client/server depinde de comportarea clienţilor de a partaja resursele server-ului. Permite suportul noilor tehnologii, mai ales cele orientate pe obiecte. Suportă adăugare de componente hardware noi. Asigura suportul pentru noi componente: scanere, camere video. În realizarea unei aplicaţii de tip client/server se încearcă optimizare mai multor factori: necesitatea de a avea cea mai rapidă şi productivă aplicaţie; obligaţia de a asigura integritatea datelor; obţinerea unui raport cost eficienţă optim pentru achiziţia de echipament hardware garanţia scalabilităţii în viitor. Tipurile de aplicaţii susţinute de server sunt: servere de aplicaţii; servere de fişiere/printare; servere de cataloage/arhive; servere workflow. O primă modalitate de transmisie a datelor prin reţea este cea prin intermediul protocolului orientat spre conexiune TCP. O dată cu apariţia Active Platform şi a tehnologiilor asociate, aplicaţiile browser-bazate pot de asemenea să intre în categoria client/server. Browser-ele de conducere de la Microsoft şi Netscape pot găzdui aplicaţiile şi pachetele de controale, şi pot cu uşurinţă să servească drept gazdă pentru aplicaţiile client/server. Controale pot fi script-uri Java, numite de asemenea applet-uri Java, sau pot fi de asemenea scrise în Visual Basic sau Visual C++ creând componente ActiveX. Strict vorbind, Web-ul este o reţea de calculatoare, non-centralizată, operând cu TCP/IP, HTTP, şi HTML ca un set de protocoale de bază. Totuşi, înlăturând aspectul global, tehnologiile Web pot fi aplicate de asemenea reţelelor locale. Corporaţiile

57 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual intranet folosesc tehnologiile Web, însemnând că pot fi reţele non-centralizate bazate pe protocoalele TCP/IP, HTTP, şi HTML. Avantajele utilizării componentelor ActiveX cu tehnologiile Internet sunt: Desfăşurarea mai uşoară şi întreţinerea clientului componentele desfăşurate ca parte a aplicaţiei Web pot fi descărcate la nevoie ca şi conţinutul paginii. Capacitatea de a extinde funcţionalitatea Internet-ului la nivelul intranet-ului. Figura 3. Modelul general client/server ActiveX A doua modalitate de transmisie a datelor în reţea este cea prin intermediul protocolului de transport fără conexiune UDP. Comunicarea cu un protocol fără conexiune este mai simplu decât un protocol orientat pe conexiune, deoarece atăt clientul, cât şi server-ul folosesc obiecte DatagramSocket. Codul pentru programul la partea server cuprinde următoarele etape: 1. Crearea unui obiect DatagramSocket asociat cu un număr de port specificat; 2. Crearea unui obiect DatagramPacket; 3. Cere obiectului DatagramSocket să pună datele primite în DatagramPacket. Codul pentru programul la partea client cuprinde următoarele etape: 1. Crearea unui obiect DatagramSocket; 2. Crearea unui obiect DatagramPacket asociat cu nişte date, o adresă de destinaţie şi un număr de port; 3. Cere obiectului DatagramSocket să trimită datele asociate în obiectul DatagramPacket către destinaţia asociată cu obiectul Datagram Socket.

58 58 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică socket() socket() bind() recvfrom() sendto() cerere răspuns bind() sendto() recvfrom() close() Server UPD close() Client UPD Figura 4. Modelul general client/server Modelul general al unui server/client UDP iterativ respectă ordinea următoarelor apeluri de sistem: Socket() va crea un socket care va trata conexiunile cu clienţii; Pregătirea structurilor de date pentru a ataşa socket-ul la portul folosit de aplicaţie; Bind() ataşează socket-ul la port; Procesarea cererilor clientului schimb de mesaje între server şi client, prin intermediul primitivelor sendto() şi recvfrom() (sau primitivele send() şi recv()); Close() închiderea socket-ului client. 4. Utilizarea planurilor conceptuale în procesul educaţional Planurile conceptuale reprezintă un mediu didactic util în toate stadiile de instruire. Este un instrument pentru stimularea învăţării active, dezvoltând gândirea critică şi abilităţile creative, pentru învăţarea în grup (colaborativă), în procesul educaţional la distanţă. Diverse surse ale cercetării ( prezintă situaţii în care profesorii pot utiliza planurile conceptuale în activităţile didactice: proiectarea cursului, curriculum-ului, organizarea strategiei de predare; prezentarea cursului şi topicii; introducerea a noi concepte; rezumarea conţinutului. Planurile conceptuale reprezintă un instrument modern pentru învăţare pentru studenţi. Iată câteva exemple:

59 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual organizarea materialelor; organizarea gândirii; integrarea a noi concepte în propria structură de cunoştinţe; fixarea noilor concepte în memoria de lungă durată Acest instrument îşi găseşte aplicabilitate în modelele de instruire derivate din perspectiva cognitivă asupra actului de a învăţa. Ideea utilizării planurilor conceptuale ca strategii de predare a fost iniţiată de J.D.Novak de la universitatea Cornell. Educaţia modernă a fost influenţată de teoriile cognitive ale instruirii: teoria lui Ausubel, teoria constructivă a lui Bruner, epistemologia genetică a lui Piaget. 5. Bibliografia [1] Ştefan Andrei, Sabin Corneliu Buraga, Aplicaţii client/server în C şi Java studiu comparativ, Net Report, [2] Bruce, R. Joyce, Marsah Weil, Emily Calhournv, Models of Teaching, Pearson, [3] Sowa, J. F., Knowledge Representation, Thomson Learning,, [4] Documentaţie software MSDN. [5] Taylor, R, The computer in the school: Tutor, tool, tutee, Teachers College Press, New York.

60 60 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică NETOP SCHOOL Un instrument rapid, sigur, flexibil şi puternic pentru instruirea asistată de calculator Cosmin Păunescu ProSoft++ Bucureşti, Prezentare NetOp School este un program destinat instruirii asistate de calculator produs de compania Danware, o companie din Danemarca specializată de 20 de ani în dezvoltarea produselor software pentru controlul PC-urilor de la distanţă. Programul se adresează în general şcolilor, universităţilor sau companiilor care vor să-şi îmbunătăţească procesul de instruire al elevilor, studenţilor sau propriilor angajaţi, după caz. Poate fi utilizat într-o sală obişnuită de cursuri dotată cu calculatoare, sau într-o clasă virtuală unde studenţii şi profesorul se află în locaţii diferite dar sunt conectaţi printr-o reţea (ex. Internet). Produsul este compus din două module principale. Modulul Teacher (Profesor) se instalează pe calculatorul (calculatoarele) de pe care se doreşte susţinerea cursurilor, în timp ce modulul Student (Student) se instalează pe calculatoarele studenţilor care vor lua parte la cursuri. Printre facilităţile acestui program se numără prezentarea simultană a ecranului profesorului pe calculatoarele studenţilor sau lansarea unui anumit program (ex. Microsoft Excel) pe toate calculatoarele studenţilor fără a se muta din faţa propriului calculator. De asemenea, profesorul poate forma grupuri de lucru separate cu posibilitatea numirii unor asistenţi şi monitorizarea activităţii acestora (a tuturor studenţilor sau fiecare în parte) pe propriul ecran. Folosind acest program studenţii deprind uşor experienţa practică. Discuţiile dintre profesor şi studenţi pot fi purtate sub formă de text-chat sau audio-chat, atât cu toată clasa, cu anumite grupuri, sau privat, cu un singur student. Profesorul are posibilitatea să distribuie, să colecteze şi să organizeze foarte uşor teste, fişe de lucru pe/de pe calculatoarele studenţilor (ex. pt. examene). Instalare Înaintea instalării este necesară respectarea cerinţelor minime pentru acest produs: Calculator IBM PS/PC cu procesor Intel sau mai mare, ori 100% compatibil. Memorie 12 MB pentru modulul Profesor şi 10 MB pentru modulul Student. Video Orice placă grafică 100% VGA compatibilă suportată de Windows. Spaţiu de disc Fiecare modul necesită mai puţin de 10 MB. Platforme suportate Windows XP. Windows 2000 Terminal Services.

61 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Windows Windows NT 4.0 Terminal Server (SP4). Windows NT 4.0, Windows Me. Windows 98, 95. Comunicaţii TCP/IP: Winsock 1.1 sau compatibile. IPX: Microsoft NWLink or Novell IPX. NetBIOS: IBM, Microsoft, Novell sau compatibile NetBIOS. In cazul în care NetOp School nu a mai fost instalat le acel calculator, modulele Profesor şi Student vor fi instalate în directoare cu acelaşi nume, în directorul implicit C:\Program Files\Danware Data\NetOp School. În cazul în care se doreşte, se poate selecta şi un alt director, la alegere, în timpul instalării. La sfârşitul instalării NetOp Profesor pe o platformă Windows NT, 2000 sau XP folosind tradiţionalul InstallShield, va fi afişată o fereastră care vă permite instalarea modulelor Student simultan pe toate calculatoarele dorite din reţea (nefiind nevoie de instalare pe fiecare staţie în parte): Figura 1. Instalarea modulului Student pe calculatoarele din retea Descrierea programului NetOp School permite o foarte bună gestionare a claselor de studenţi, a grupelor, având patru moduri de organizare şi vizualizare a studenţilor: Vizualizarea detaliată (Detail View) oferă posibilitatea afişării informaţiilor despre studenţi (Student Display Name, Windows Logon Name, Computer Name), cât şi introducerea a două coloane cu informaţii suplimentare. Classroom View oferă posibilitatea aranjării studenţilor în clase, în funcţie de locul fizic ocupat de aceştia în clasa respectivă. Mosaic View (în imagine) permite o supraveghere de ansamblul asupra activităţii

62 62 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Figura 2. Vizualizarea Mozaic studenţilor într-o singură fereastră, oferind şi posibilitatea redimensionării ferestrei. Puteţi oricând prelua imediat controlul asupra calculatorului unui student prin executarea unui dublu-click pe imaginea corespunzătoare acestuia. Student Group View oferă o reală gestionare a claselor, grupurilor de studenţi dintr-o clasa (laboratoare, divizii), crearea claselor virtuale precum şi afişarea studenţilor disponibili (Available Students) după numele acestora, numele calculatorului, adresa IP ). Bara de instrumente oferă posibilitatea unei utilizări rapide şi facile a tuturor instrumentelor şi funcţiunilor programului : Figura 3. Bara de instrumente a Profesorului Give Demo această opţiune permite profesorului să afişeze propriul ecran pe monitoarele studenţilor selectaţi, aceştia urmărind simultan toate operaţiile efectuate de acesta. De asemenea poate selecta ecranul unui anumit student pentru a fi vizualizat de restul clasei. Profesorul poate face oricând comentarii (audio) pe tema demonstraţiei, poate sublinia sau scoate în evidenţă anumite segmente cu ajutorul Markerului Virtual; pot fi difuzate chiar şi fişiere media de pe o unitate shared, locală sau Internet către unul sau mai mulţi studenţi, profesorul având posibilitatea de a bloca tastaturile şi mouse-urile acestora pe parcursul demonstraţiei. În timpul unei demonstraţii profesorul poate înmâna creta unui student care poate continua demonstraţia sub supravegherea strictă sau sub îndrumarea acestuia. Monitorizarea studenţilor în timpul activităţii acestora poate fi realizată de către profesor în orice moment, existând posibilitatea vizualizării ecranelor studenţilor, unul câte unul, pentru un anumit interval de timp stabilit de către profesor. În acest fel

63 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual ecranele studenţilor vor apărea, rând pe rând, pe monitorul profesorului, până în momentul în care acesta întrerupe monitorizarea. În acest mod profesorul poate asista şi urmări studenţii aflaţi fizic în alte locaţii, profesorul fiind permanent disponibil acordării de asistenţă la cererea studenţilor (Request Help). Chat-ul audio sau text permite menţinerea unei corespondenţe permanente între profesor şi studenţi. Astfel, se pot asista anumiţi studenţi, grupuri de lucru, fără ca ceilalţi să fie deranjaţi de discuţiile acestora cu profesorul. Conversaţii scrise pot fi salvate pentru o consultare ulterioară. F igur a 4. Cha t audi o sau text L ansarea simultană de programe sau documente Run Program pe unul, mai multe sau pe toate calculatoarele studenţilor din clasă conferă profesorului o gestionare mai bună a timpului. Spre exemplu, la o oră de birotică, profesorul pentru a prezenta programul Microsoft Word, îl lansează cu un singur click pe calculatoarele tuturor studenţilor, nefiind necesar să se deplaseze la fiecare în parte pentru a efectua această operaţie. Tot de la calculatorul său el poate să închidă toate aplicaţiile ce rulează pe calculatoarele studenţilor, chiar să restarteze sau să închidă toate calculatoarele în momentul în care s- a încheiat ora, prin apăsarea unui singur butonul - Execute Command. Prin această metodă se poate realiza şi auto-conectarea studenţilor la Internet, sau deschiderea unei anumite pagini de Web dorite. Figura 5. Rularea programelor pe calculatoarele Student

64 64 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Attention permite profesorului să atragă imediat atenţia studenţilor prin simpla activare a butonului respectiv. Astfel, un ecran de atenţionare (care poate fi personalizat cu text sau imagini alese de profesor) va fi afişat pe monitoarele studenţilor vizaţi, moment în care tastaturile şi mouse-urile acestora se vor bloca automat. Pentru lucrul pe echipe, sau în grupuri de studenţi, profesorul are posibilitatea de a crea laboratoare şi Asistenţi pentru fiecare grup. Aceşti Asistenţi vor beneficia de numeroase funcţii ale profesorului, având posibilitatea de a juca rolul de profesor în cadrul grupului din care fac parte. Astfel, cu ajutorul Breakout session profesorul titular are control total asupra asistenţilor săi, având posibilitatea să monitorizeze întreaga activitate, să întrerupă în orice moment sesiunea sau să acorde asistenţă pe durata acesteia. Figura 6. Crearea grupelor de lucru Colect / Distribute Files oferă un mod facil de lucru cu documentele şi gestiunea circulaţiei acestora. Profesorul are posibilitatea de a distribui studenţilor anumite fişiere, documente (teste sau lucrări), în anumite directoare ale NetOp, într-un director public Classrooms sau în anumite directoare de destinaţie create de profesor. De asemenea, după studierea respectivelor documente sau completarea testelor de către studenţi, profesorul le poate colecta într-un director personalizat, pe clase, creându-se automat directoare ale tuturor elevilor, pentru o mai bună evidenţă a provenienţei documentelor. Există şi posibilitatea ştergerii documentelor de pe calculatoarele studenţilor după ce au fost transferate pe calculatorul profesorului. Figura 7. Distribuirea şi colectarea fişierelor

65 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Pentru un proces cât mai bun de instruire, profesorul are posibilitatea de a prelua controlul calculatorului studentului (controlul tastaturii şi mouse-ului, şi vizualizarea ecranului studentului pe propriul monitor); cu alte cuvinte profesorul poate lucra, de la calculatorul său, direct pe calculatorul studentului ca şi cum s-ar afla în faţa acestuia. Optând pentru Remote Control, profesorul are posibilitatea alegerii studentului al cărui calculator va fi controlat : Figura 8. Preluarea controlului unui calculator Student În această fereastră vor fi afişaţi toţi studenţii disponibili, profesorul selectând unul din listă, iar după acceptare (selectează OK), pe monitorul profesorului va fi afişat ecranul respectivului student: Figura 9. Controlul efectiv al Profesorului asupra calculatorului Student Profesorul va avea permanent la îndemână bara de instrumente care-i va permite un cât mai bun control asupra respectivului calculator, toate comenzile fiind simple apăsări pe butoanelor respective. Figura 10. Bara de instrumente pentru Preluarea controlului unui Student

66 66 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Gestionarea şi distribuirea fişierelor se poate realiza cu ajutorul Managerului de fişiere File Manager care permite într-o fereastră de tip Explorer copierea, clonarea, mutarea, sincronizarea fişierelor bidirecţional, toate operaţiile făcându-se controlat şi urmărindu-se permanent stadiul operaţiei şi parcursul documentelor, prin ferestre de stare : Figura 11. Managerul de fişiere Toate setările şi opţiunile profesorului şi ale studenţilor (limitarea drepturilor acestora) se pot face în prealabil din Opţiunile de Program, din modulele Profesor, respectiv Student. Astfel profesorul îşi poate personaliza propriile funcţiuni, bara de instrumente şi alte opţiuni : Figura 12. Setările modulelor Profesor şi Student

67 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Pot fi introduse parole de întreţinere pentru protejarea profilelor profesorilor, precum şi pentru limitarea accesului studenţilor la anumite drepturi şi funcţiuni. Studenţii pot opta pentru modul de conectare la o clasă, poate limita (dacă îi este permis) controlul profesorului asupra calculatorului său (de ex. poate fi întrebat dacă acceptă ca profesorul să preia controlul calculatorului său, poate să părăsească oricând ora respectivă fără acceptul profesorului etc.) toate acestea prin drepturile alocate din Program Options. Distribuţie NetOp School poate fi achiziţionat prin Prosoft++, unic reprezentant al produselor Danware în România. Prosoft++ s-a impus în ultimii ani pe piaţa românească ca lider în securizarea sistemelor informatice şi a reprezentat încă de la înfiinţare în anul 1994, unul din cei mai importanţi producători şi distribuitori de software din România. Calitatea serviciilor şi produselor Prosoft++ este certificată conform standardelor ISO 9001:2000 şi confirmată prin premiile primite de-a lungul timpului din partea Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (locul I, 1999) sau din partea Asociaţiei Române pentru Industria Electronică şi Software (locul I, Binary 2001), Premiul de excelenţă Programe de acces securizat (Binary 2003) Contact Cosmin Păunescu Account Manager / PROSOFT++ Str. G-ral Vlădoianu nr. 2, Bl. 35, Ap. 55, Sector 1, Bucureşti Tel./Fax: (021) office@ps.ro cosmin@ps.ro Web:

68 68 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică PROFESOR vs. E-Learning în PROIECTUL TUTOLANGUES SIMION Doina Irina - Universitatea Politehnica Bucureşti, doina@leonardo.ro Abstract Prezentarea vizează atât diseminarea unui model posibil de abordare a predării la distanţă în domeniul limbilor străine cât şi implicaţiile sale la nivelul formării profesorului care utilizează noile tehnologii educaţionale. Modelul TUTOLANGUES este rezultatul unui parteneriat internaţional stabilit în cadrul programului UE, Leonardo da Vinci ( ). Motto dacă nu examinăm tipul de învăţare pe care îl generează utilizarea IT atunci suprasolicitarea mediatică ar putea să corupă şi cea mai bună gândire pedagogică despre învăţare (Seymour Papert) 1. Introducere Calitatea de facilitator pe care profesorul o poate avea asupra procesului de învăţare - tradiţional sau asistat electronic se exprimă prin trei calităţi care ţin de atitudinea sa în relaţia cu subiectul care învaţă: autenticitatea relaţiei, acceptarea şi înţelegerea empatică [1]. În realizarea unei relaţii autentice, profesorul vine, conştient sau nu, cu tot bagajul său de valori şi convingeri. Una dintre acestea, recent întâlnită la toate tipurile de manageri, şi nu numai, este credinţa că obţinerea rezultatului dorit este mult mai probabilă dacă urmărim o procedură anume decât dacă nu o facem [2]. Această convingere - impecabil aplicabilă în domeniul ştiinţelor exacte reclamă nuanţe în ştiinţele cognitive. Seymour Papert de exemplu vede învăţarea asistată de IT drept un posibil compromis între dichotomiile consacrate ale tipurilor de învăţare/educaţie: la şcoală - acasă, formal informal, sau, spunem noi - în materie de învăţare a limbilor străine - învăţarea analitică (tip mănăstire ) sau experienţială ( de târg ) [3]. Proiectul TUTOLANGUES s-a născut din dorinţa unor practicieni în învăţământul deschis şi la distanţă (IDD) de a articula un cadru de gestionare a acestui compromis în care se îmbină elementele formale de planificare, execuţie şi control cu posibilităţi fără restricţii de căutare, opţiune, prelucrare informaţională din partea celui care învaţă. Rezultatul acestui proiect este volumul Reţete pentru predarea electronică cu succes a limbilor străine Indicaţii practice şi metodologice pentru transpunerea în

69 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual practică a unei predări eficiente şi dinamice în condiţiile IDD. Proiectului a fost promovat de Centrul de Formare profesională FOREM (Belgia) şi realizat în colaborare cu: Universitatea POLITEHNICA (BUCUREŞTI), Centrul de formare profesională TEMPO (Republica Cehă), Universitatea UMEA (Suedia) şi Colegiul Vordingborg Seminarium (Danemarca). Cu excepţia partenerului român, membrii parteneriatului cumulau o experienţă în IDD semnificativă sau/şi de lungă durată ( cca. douăzeci de ani). 2. Modelul TUTOLANGUES - Prezentare Lucrarea este destinată în principal formatorilor din IDD pentru limbi străine cu aplicaţii în limbile engleză, franceză, germană, olandeză, daneză, cehă, suedeză şi română. Ea include atât recomandări manageriale practice destinate formatorilor IDD cât şi materiale (de predare, instrumente de auto-evaluare) care pot fi utilizate în relaţia cu un cursant. Corpul lucrării cuprinde: un capitol teoretic introductiv pentru problematica predării asistate electronic drept cadru în care formatorul trebuie să răspundă unor provocări legate de comunicare, informaţie, inovaţie, auto-construcţie, şi a deschiderii; un modul destinat fazei de pregătire a cursantului din punct de vedere pedagogic, social, tehnic şi psihologic; o bază de e-activităţi (exerciţii de limbă); un fişier pedagogic cu tipuri de tehnici de îndrumare (sincronă, asincronă, reflectivă, colaborativă) şi concepte utile în e-learning; listă de întrebări frecvente şi răspunsuri (FAQ). 3. Implicaţii Pentru un practician novice în domeniul invocat implicaţiile profesionale ale participării la proiect s-au consumat la nivel experienţial, informativ şi formativ. Structură prezentată mai sus datorează mult concluziilor generate de un experiment de simulare a relaţiei formator cursant IDD (experimentul webct). Achiziţiile de natură informativă se referă la existenţa unor sisteme specifice de adnotare, discuţie, interacţiune, proiectare de materiale (Markin, Discus, Toolbook, Hot Potatoes; adrese electronice utile; utilizarea tezaurelor tip corpora în predarea vocabularului. Câştigurile formative au fost legate de conştientizarea unor invariante ale predării elevo-centrate, indiferent de ambient (tradiţional sau electronic). 4. Bibliografie [1] Head Katie, Taylor Pauline,. Readings in Teacher Development, Heinemann, 1997,. The Teacher Development Series, Editor Adrian Underhill,.p. 55. [2] David Freemantle, How to choose, Prentice Hall Business, Pearson Education Ltd, 2002,, ISBN , p. 63 [3] Mc Arthur, Tom, A Foundation Course for Language Teachers, CUP, [4] Seymour Papert, The connected Family, Longstreet Press, Atlanta Georgia, p. 37.

70 70 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică E-muzeele ca suport pentru instrucţie şi educaţie on-line Monica Vlădoiu Universitatea Petrol Gaze din Ploieşti, Cătălina Negoiţă Universitatea Petrol Gaze din Ploieşti, Abstract Cultura Digitală poate fi una dintre cele mai interesante evoluţii contemporane. În această nouă lume a accesului digital la informaţie, este vital să construim o structură on-line permanentă şi deschisă a instituţiilor culturale la nivel mondial. Accesul nelimitat la mostenirea culturală constituie o cale majoră de urmat pentru a oferi cetăţenilor o perspectivă coerentă asupra propriei identităţi şi o înţelegere reciprocă a unităţii lor în diversitate, prin instrucţie şi educaţie continuă. În acest context, muzeele electronice (e-museums) vor juca un rol însemnat. Articolul de faţă încearcă sa schiţeze câteva direcţii de urmat în acest sens, aşa cum sunt ele percepute în acest moment, acolo unde există dezvoltări de muzee on-line, alături de propunerea unui algoritm de construcţie a unui muzeu digital. 1. Digitizarea moştenii culturale Cultura Digitală (Digital Culture - DigiCult) poate fi una dintre cele mai interesante schimbări din viaţa noastra actuală. În această nouă lume a accesului digital la informaţie, este vital să construim o structură on-line deschisă a instituţiilor culturale la nivel mondial. Se poate considera că accesul nelimitat la mostenirea culturală europeană constituie o cale majoră de urmat pentru a oferi cetăţenilor lumii o perspectivă coerentă asupra propriei identităţi şi o înţelegere reciprocă a unităţii lor în diversitate, prin instrucţie şi educaţie continuă. În acest context, muzeele electronice (e - museums) vor juca un rol însemnat. Arhivele, bibliotecile şi muzeele din toată lumea trebuie să facă faţă unor provocări similare în încercarea lor de a beneficia de avantajele Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) în noul mediul digital cultural. Conversia informaţiei de diverse tipuri în date electronice deschide oportunităţi inedite de interoperabilitate şi schimb de informaţie între instituţii culturale variate. Cu toate acestea, ea poate fi şi generatoare de dificultăţi, cum ar fi aceea de a ţine pasul cu evoluţia rapidă a tehnologiei. Ca urmare, există o preocupare atentă şi continuă la nivel mondial pentru susţinerea integrării TIC în lumea arhivelor, bibliotecilor şi muzeelor clasice [1]. Articolul de faţă încearcă sa schiţeze cîteva direcţii de urmat în acest sens, aşa cum sînt ele percepute în acest moment, acolo unde există dezvoltări de muzee on-line, alături de propunerea unui algoritm de construcţie a unui muzeu digital Studiul culturii digitale DigiCult Instituţiile care păstrează moştenirea culturală a umanităţii sunt în continuă căutare de căi de access la îndemână la informaţia pe care ele o deţin. Altfel, o mare parte din

71 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual potenţialul acestei moşteniri se poate pierde ca urmare a lipsei unor tehnologii digitale stabile şi accesibile. Noile posibilităţi de comunicare electronice, cu precădere Internetul, oferă un puternic suport în acest sens. Aceste mijloace nu pot fi însă exploatate la potenţialul lor maxim datorită absenţei unor standarde corespunzătoare în domeniul moştenirii culturale. Deşi este disponibilă o cantitate mare de informaţie, ea nu este furnizată coerent şi unitar. În consecinţă o mare parte din valoarea sa potenţială se pierde. Sunt necesare deci mecanisme de standardizare care să permită corelarea resurselor înrudite, a multiplelor formate de reprezentare şi care să ofere posibilităţi eficiente de căutare şi regăsire a informaţiei. Comisia Europeană şi Societatea Informaţională DG prin programul de Aplicaţii în ceea ce priveşte moştenirea culturală D2 a realizat în anul 2001 un studiu asupra Perspectivelor Tehnologice în Economia Culturală a Viitorului, pe scurt DigiCult, pentru a pune la dispoziţia instituţiilor culturale interesate informaţii despre cum să facă faţă acestei provocări. Începând din anul 2002, în cadrul subprogramului Tehnologii pentru Societatea Informaţională (Information Society Technologies Programme - IST) din Programul Cadru 6 (Framework Programme 6 FP6 [2]), s-a lansat DigiCult Forum, care va oferi un mecanism de asimilare continuă a progreselor din TIC în domeniul moştenirii culturale şi ştiinţifice pentru o perioada de 30 de luni. Acesta va aduce la un loc actorii importanţi din domeniu, facilitând astfel abordarea în comun a diverselor strategii şi tendinţe. Abordarea metodologică în cadrul DigiCult are trei priorităţi majore: 1. accesul integrat la colecţii distribuite aflate în arhive, biblioteci şi muzee; 2. creşterea eficienţei operaţionale a colecţiilor de date culturale de mari dimensiuni prin introducerea unor tehnici potrivite de interfaţare şi administrare; 3. conservarea şi accesarea cu uşurinţă a entităţilor culturale de tip multimedia, variind de la diverse tipuri de materiale electronice până la surogate ale unor obiecte fizice. Activităţile DigiCult se vor adresa direct specialiştilor care se ocupă cu sistemele şi serviciile nesecare pentru a accesa resursele moştenirii culturale. Aceştia pot contribui major la construcţia noii Societăţi Informaţionale europene prin extinderea accesului cetăţenilor la cultură, ceea ce va duce la dezvoltarea conştiinţei culturale, la o mai bună diseminare a rezultatelor cercetării, la transferul cunoştinţelor şi abilităţilor concrete, precum şi la promovarea celor mai valoroase experienţe practice. Pentru a furniza o perspectivă globală asupra stării curente a folosirii TIC în domeniul cultural DigiCult se va baza cu precădere pe cazuri concrete de succes, în defavoarea datelor statistice. Pentru a obţine un punct de vedere pragmatic asupra acestor cazuri, se impune un dialog strâns între toţi actorii instituţionali din Europa, fie că sunt arhive, biblioteci sau muzee. Obiectivul major proiectului DigiCult este să facă mai accesibile şi mai apropiate de utilizatori colecţiile culturale şi ştiinţifice aflate în instituţiile de profil. Studiul DigiCult va evidenţia modul în care instituţiile care păstrează moştenirea culturală europeană folosesc tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, precum şi provocările cărora ele trebuie să le facă faţă pe parcursul procesului de extindere a serviciilor şi aplicaţiilor digitale folosite pentru uz intern şi extern. Printre acestea se numără: digitizarea, accesibilitatea pe termen lung a colecţiilor digitale, standardizarea, integrarea diverselor platforme, precum şi tehnologiile cele mai potrivite pentru a satisface noile cerinţe ale utilizatorilor.

72 72 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică 1.2. Evoluţii generate de integrarea TIC în muzee Europa deţine cele mai bogate colecţii de obiecte culturale la nivel mondial, însă numai o mică parte dintre acestea sunt disponibile în formă digitală. De asemenea, la nivelul conservării, tot aici se găsesc cele mai avansate resurse de reproducere şi reconstrucţie a obiectelor, siturilor, oraşelor, peisajelor şi traseelor culturale. Pentru a partaja toate acestea on-line sunt necesare metode semantice şi de organizare a cunoştinţelor care să conserve dimensiunile naţionale/regionale şi în special elementele de cultură locală, multilinguală, accesul multicultural şi interfeţele polivalente. Accesul on-line la aceste resurse va afecta major diverse domenii de activitate, într-o plajă largă, mergând de la învăţarea asistată de calculator până la turism şi economie în sens mai larg. Aceasta din urmă va fi stimulată direct prin provocările la care tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor va trebui să facă faţă pentru a manipula direct colecţiile culturale, ştiut fiind că acestea au atât dimensiuni semnificative cât şi varietate şi complexitate mari. Vor fi necesare noi mecanisme pentru organizarea, administrarea şi regăsirea cunoştinţelor, care să se integreze în noul mediu virtual. În ultima decadă, responsabilităţile cu care s-au confruntat instituţiile care stochează moştenirea culturală au fost într-o continuă evoluţie, schimbându-se şi extinzându-se permanent. De exemplu, funcţionarea lor a trebuit să se adapteze unor noi modele financiare, ca urmare a restricţiilor bugetare. Cerinţele utilizatorilor colecţiilor culturale sunt în continuă creştere însă, aceştia dorind atât expoziţii din ce în ce mai spectaculoase, cât şi servicii din ce în ce mai personalizate. Un aport în acest sens pot aduce calculatoarele şi reţelele prin schimbările considerabile în mediul de lucru al acestor instituţii. Pentru a acoperi costurile conservării şi accesării colecţiilor publice, precum şi ale dezvoltării sarcinilor educaţionale şi profesionale aferente, instituţiile culturale trebuie să găsească noi căi de valorificare şi promovare a conţinutului lor. Un indicator privind impactul acestor noi direcţii de evoluţie este numărul în creştere de baze de date (inclusiv multimedia) folosite în administrarea colecţiilor. Baze de date variate din diverse domenii cum ar fi arhivele, bibliotecile sau muzeele (Archives, Libraries and Museums ALM) ar trebui integrate pentru a permite un acces multilingual comun, limitat iniţial la un club de membri pe baza unei înţelegeri prealabile. În paralel, trebuie dezvoltată o comunitate de cercetare integrată care să creeze prototipuri pentru aplicaţii specifice publice sau comerciale. În noul context de comunicaţie în care utilizatorii pot avea acces la imagini personalizate ale oricărui website un artefact cultural în echivalentul lui digital. O instituţie culturală îşi poate conecta baza proprie de artefacte digitale la o reţea de centre metropolitane distribuită la nivel mondial. Va rezulta astfel posibilitatea ca aceste instituţii să ofere servicii digitale utilizatorilor autorizaţi, în timp ce-şi păstrează totuşi un control centralizat complet a bazei de obiecte digitale. ALM-urile care păstrează colecţii de cărţi rare şi de manuscrise trebuie să răspundă unui set de obiective conflictuale. Astfel, ele trebuie să îşi facă accesibil patrimoniul pentru studenţi şi specialişti în cadrul expoziţiilor şi al altor programe educaţionale, în timp ce trebuie să asigure conservarea pe termen lung şi securitatea acestuia. În ceea ce priveşte acest conflict, tehnologiile digitale oferă noi oportunităţi de rezolvare. Chiar şi aşa, instituţiile însele sunt adesea nesigure în ceea ce priveşte folosirea tehnologiei pentru a obţine soluţii eficiente, robuste şi de calitate înaltă. Această nesiguranţă este o

73 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual consecinţă firească a complexităţii cerinţelor de îndeplinit: manipularea unor fişiere multimedia de dimensiuni mari, administrarea şi catalogarea informaţiei şi a metadatelor, stocarea distribuită a acestora, prezervarea pe termen lung a artefactelor digitale, mecanisme eficiente de căutare şi regăsire a informaţiei, interfeţe adecvate şi, desigur, managementul sistemului global. De multe ori curatorii se tem să nu îşi piardă vizitatorii reali dacă îşi fac disponibile colecţiile on-line şi asta nu numai pentru că s-ar pierde astfel taxa de intrare, dar şi pentru că numărul de vizitatori este un criteriu important în obţinerea de fonduri guvernamentale sau private. Există şi opinii contrare care arată că, aducând în atenţia publicului comorile ascunse în muzee, acesta poate fi mult mai atras să le vadă şi în realitate. (Hellier 1, [3]) Este esenţial pentru orice instituţie care stochează moştenirea culturală să-şi îndeplinească menirea în cadrul noii Societăţi Informaţionale prin construcţia resurselor digitale ca o extensie naturală a misiunii lor, dar mai ales prin deschiderea accesului la aceste resurse Restaurarea şi conservarea moştenirii culturale - experienţe Există două clase de vizitatori ai muzeelor: primii vor să regăsească aici acelaşi nivel de dezvoltare tehnologică ca şi în mediul lor familial sau profesional. Cea de-a doua clasă are interese contrare constând în entităţile culturale în sine. Din păcate, adesea, muzeele nu sunt create pentru vizitatori, ci pun accentul major pe conservarea colecţiilor. De exemplu, guvernul italian cheltuieşte milioane de euro anual pentru clasificarea, catalogarea, digitizarea, stocarea şi conservarea colecţiilor culturale şi ştiinţifice.(garzotto 2, [4]) Prin intermediul noilor aplicaţii TIC muzeele vor putea răspunde mai bine acestor nevoi atât de diferite, oferind chiar şi posibilităţi inexistente până acum, cum ar fi atingerea exponatelor. Avantajele managementului digital al colecţiilor culturale nu se măsoară numai în numere, fie ele vizitatori sau artefacte. Este de asemenea important ca vizitatorii să primească obiectele culturale în formatul dorit în funcţie de destinaţia finală a acestora: promovare de expoziţii, realizarea de cataloage, aplicaţii de învăţare asistată de calculator atât pentru copii cât şi pentru adulţi, surse de inspiraţie pentru proiectarea şi dezvoltarea unor produse tehnice etc. (Stevenson 3, [5]) Este important să definim şi să dezvoltăm modele pentru manipularea conţinutului digital al colecţiilor culturale care să definească zonele din moştenirea culturală care ar trebui digitizate în primul rând, ţinând cont de obiectivele şi valorile diferitelor categorii de public [6]. Posibilităţile de utilizare a noilor facilităţi oferite de tehnologia TIC sunt deosebit de puternice şi pot fi folosite de multe ori în moduri care nu ar fi fost de imaginat în contextul tradiţional. ALM-urile, precum şi alte organizaţii similare sunt în plin proces de digitizare şi de folosire a aplicaţiilor TIC pentru mai buna accesibilitate a colecţiilor lor şi multe dintre experienţele în acest sens sunt asemănătoare. 1 G. Hellier, preşedinte al Comitetului Internaţional al Audiovizualului şi Tehnologiilor Avansate al Consiliului Internaţional al Muzeelor 2 F. Garzotto este conferenţiar la Dept.l de Electronică şi Informatică la Politehnica din Milano 3 Prof. J. Stevenson este manager al colecţiilor fotografice al muzeului Victoria and Albert din Londra

74 74 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Un exemplu sugestiv în acest sens se referă la dialogul pictural care a avut loc între Picasso şi Matisse de-a lungul a 30 de ani (Moon 4, [7]). Pentru a savura pe deplin roadele acestui dialog este nevoie ca tablourile replică să fie văzute alături de perechile lor în mod dinamic. Este evident că realizarea unui astfel de dialog poate fi mult mai spectaculoasă şi mai impresionantă decât simpla alăturare a unor postere. Un alt proiect interesant se află în curs de desfăşurare la Institutul Courtauld din Marea Britanie, care este dedicat istoriei artei occidentale. Pe cartea de vizită a acestuia se înscriu colecţii de tablouri impresioniste şi post-impresioniste, precum şi biblioteca de fotografii Conway, care cuprinde peste un milion de imagini înfăţişând artefacte variate, de la arhitectură, la sculptură, pictură şi chiar manuscrise. Proiectul de Artă şi Arhitectură [8] îşi propune să construiască o bază de date cu peste de intrări, care vor putea fi regăsite cu ajutorul unei platforme Web deschise. Vor fi oferite posibilităţi variate de exploatare a acestei platforme, de la navigaţia în interiorul colecţiilor şi posibilităţi de căutare avansate, până la expertiza personalului institutului care va fi disponibilă sub formă de povestiri, prezentări dar şi dezbateri on-line. De remarcat este faptul că o secţiune a site-ului se va concentra pe materiale generate de către vizitatori, încurajându-se contribuţia instituţiilor, societăţilor, cluburilor, precum şi a utilizatorilor individuali. De facilităţile oferite de această platformă Web se va beneficia şi în cazul particular al castelului Vranov din Slovacia, un complex ansamblu arhitectural, la nivelul căruia sunt prezente legături complexe: între muzeul ca întreg şi aripile sale, între corpurile de clădire şi camerele incluse în ele, între încăperi şi picturile şi sculpturile care le decorează. În cazuri ca acesta, posibilităţile de căutare obişnuite se pot extinde natural cu tehnici de realitate virtuală, care au o contribuţie majoră în ceea ce priveşte satisfacţia vizitatorilor on-line. Franţa, prin Centrul de Cercetare şi Restaurare a Muzeelor (Centre de Recherche et Restauration des Musées de France - C2RMF [9]) a adus două contribuţii în acest sens: 1. conectarea laboratoarelor de conservare din muzee într-o reţea; 2. dezvoltarea unei reţele specializate pentru artefacte şi alte obiecte culturale digitale prin intermediul Reţelei Internaţionale pentru Conservatoare şi Artă Contemporană. 2. Crearea unui muzeu electronic Muzeele au un rol important şi în instrucţie şi educaţie. Ele pun la îndemâna învăţăceilor de toate vârstele artefacte din diverse domenii ale existenţei, permiţându-le acestora să-şi întărească şi să-şi nuanţeze cunoştinţele obţinute în sistemul tradiţional de instrucţie, dar şi să descopere trasee de interes propriu printre diversele entităţi culturale. Un muzeu în sens clasic este o colecţie organizată de obiecte culturale (reunite în expoziţii tematice) care se găseşte într-o anumită locaţie. Un muzeu bazat pe Web este asemănător, numai că obiectele electronice nu se vor regăsi într-o colecţie de granit şi marmură, ci într-un ansamblu de pagini Web. Există un set de termeni analogi care sunt folosiţi interschimbabili în literatura pentru muzeele electronice: muzee virtuale, e-muzee, galerii virtuale, muzee on-line sau galerii on-line [10]. 4 Michael Moon, preşedinte al Gistics Inc., Emeryville, California, USA Construcţia unui muzeu electronic presupune parcurgerea unui algoritm de forma:

75 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual înainte de a începe construcţia unui e-muzeu, echipa de dezvoltare trebuie să definească cu claritate specialitatea, scopul şi conţinutul noului muzeu. Apoi ea trebuie să desfăşoare o căutare pe Internet pentru a putea descoperi care este starea curentă a altor încercări similare pentru a putea face o analiză a soluţiilor tehnice folosite, dar şi a facilităţilor oferite de acestea; construirea şi indexarea unei baze de obiecte de tip multimedia, aceasta putând include entităţi dintr-o gamă largă cum ar fi: o documente scan-ate (tipărituri de promovare, patente deosebite, primul certificat de la bursă etc.); o imagini ale obiectelor culturale variate, de la tablouri, fotografii de artă, la ansambluri arhitectonice sau expoziţionale; o înregistrări audio (discursuri de excepţie, bucăţi muzicale speciale şi altele); o înregistrări video (discursuri, prezentări tehnice, experimente ştiinţifice, festivităţi de premiere variate, reclame de televiziune deosebite etc.); o elemente de realitate virtuală (de exemplu: modele arhitecturale ale unor clădiri celebre, modele conceptuale ale unui domeniu de cercetare). Adăugarea unor facilităţi avansate pentru utilizatori, disponibile în interfaţa Web, fie în ceea ce priveşte calitatea şi performanţele de acces ale obiectelor digitale folosite: o oferirea posibilităţii de preview pentru fiecare obiect, fie ca text descriptiv, fie ca o imagine thumbnail de mici dimensiuni; o o o o specificarea mărimii fişierului de download-at; oferirea posibilităţii de a accesa atât versiunea de rezoluţie mare a obiectului electronic, cât şi cea de dimensiune mică. Pentru un obiect cultural se poate genera un echivalent digital master care să fie derivat apoi în diverse versiuni în funcţie de locul unde acesta va fi folosit. De exemplu, o imagine poate fi digitizată cu rezoluţie joasă, medie sau înaltă, după cum aceasta va fi folosită pentru Web, pentru editare de imagine sau pentru tipărire. realizarea unei hărţi de imagini thumbnail, care să fie legate (prin link-uri specifice) la corespondentul lor de dimensiuni adecvate, care să poată fi descărcat la nevoie; suprapunerea unui grid rectangular peste fiecare imagine, care să ofere posibilitatea de zoom pentru fiecare regiune dreptunghiulară din grid, fie referitor la personalizarea vizitelor conform cu dorinţele utilizatorilor, care trebuie să aibă libertatea de a-şi alege propriu traseu prin muzeu, în funcţie de nevoile lor individuale. Ei vor beneficia în plus faţă de muzeul tradiţional de ghidarea virtuală disponibilă permanent şi de faptul că nu există compartimentări restrictive, aranjamente permanente ale expoziţiilor sau limitări de spaţiu. (totul depinde de calitatea modului de organizare a colecţiei electronice). Personalizarea vizitelor se poate face prin coroborarea următoarelor operaţii: o afişarea sub formă de galerie vizuală a subsetului de obiecte culturale de interes pentru un anumit vizitator acestea fiind legate între ele prin cuvinte cheie specifice şi prin alte elemente specifice hypermedia; o aranjarea expoziţiilor astfel încât să se evidenţieze tendinţe şi trasee de interes; o generarea de hărţi şi meniuri individualizate, care să evidenţieze vizitatorii interesaţi în instrucţie şi educaţie;

76 76 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică o indexarea întregului muzeu, cel puţin în ordine alfabetică, după numele entităţilor culturale (însoţite şi de ilustrate); o dezvoltarea unui sistem de meniuri care să contribuie la selectarea caracteristicilor de interes pentru colecţie (timp, curent artistic, artist, conţinutul obiectelor etc.). construcţia unei interfeţe de realitate virtuală care să imerseze vizitatorii în lumea muzeului digital în vederea creşterii satisfacţiei acestora; colectarea permanentă a reacţiei utilizatorilor e-muzeului şi extinderea sistemului de interfeţe cu elemente specifice instrucţiei şi educaţiei on-line. Se poate concluziona că pentru a se integra pe orbita noii Societăţi Informaţionale în evoluţie, muzeul electronic trebuie să se înscrie într-un ciclu de forma: conservare, acces (deschis), instrucţie şi educaţie on-line, stimulare efort creator după cum se poate vedea în Fig. 1. Scoală Divertisment Loc de muncă Utilizator E-muzeu Informaţie Conservare Acces (deschis) Instrucţie on-line Educaţie on-line Efort creator Bibliotecă digitală Web E-servicii Fig. 1. E-muzeul în Societatea Informaţională 3. Concluzii şi noi direcţii de cercetare Pentru europeni şi nu numai, va fi vital să poată accesa obiectele culturale şi ştiinţifice digitale în vederea obţinerii unui progres constant si continuu la nivel social, cultural, ştiinţific şi profesional. Studiile ca DigiCult vor ajuta la apropierea de utilizatori a colecţiilor culturale şi ştiinţifice aflate în instituţiile de profil. Aceştia trebuie să fie bine informaţi înainte de a intra în muzeul virtual şi trebuie călăuziţi şi în continuare, pe tot parcursul vizitei lor în e-muzeu.

77 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual În afară de relevarea stării domeniului, studiul DigiCult a generat şi noi teme de cercetare, cum ar fi: [11] 1. abordarea holistică a managementului moştenirii noastre naturale şi culturale; 2. rolul comunităţilor în promovarea folosirii resurselor culturale, precum şi în conservarea identităţii culturale, ca premiză şi mijloc de integrare socială şi economică; 3. interpretarea şi educaţia în domeniul moştenirii culturale în diverse contexte politice; 4. muzeologia teoretică şi istorică, cu referire la originea, istoria şi filosofia muzeelor şi galeriilor în contextul mai larg al schimbării atitudinii faţă de cultură şi de moştenirile ei; 5. tendinţe actuale în organizarea şi managementul siturilor, muzeelor şi galeriilor culturale; 6. analiza contribuţiei muzeelor la strângerea legăturilor între comunităţi, prin iniţiative care să promoveze spiritul cetăţenesc; 7. istoria socială şi reprezentarea sa în muzee; 8. interacţiunea dinamică dintre muzee şi galeriile şi artele vizuale în continuă evoluţie; 9. rolul muzeelor de artă în dezvoltarea şi practica din domeniul istoriei artelor; 10. conceptul, istoria şi dezvoltarea muzeelor de artă modernă în secolul XX; 11. cercetarea istorică a conţinutului, dezvoltării şi percepţiei asupra colecţiilor de artă; 12. teoria critică privitoare la muzee, galerii şi expoziţii; 13. investigarea unor spaţii expoziţionale publice alternative, cum ar fi străzile oraşelor sau peisajele rustice. Construcţia muzeelor electronice va integra cunoştinţe complexe atît din domeniul ştiinţelor specifice, cât şi tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, în încercarea de a ocupa un rol important şi continuu în evoluţia vizitatorilor ca individualităţi, dar şi a societăţilor din care ei fac parte. Ele vor avea un rol important în instrucţie şi educaţie, ajutându-ne să ne adaptăm cât mai bine lumii noastre în continuă schimbare. 5. Referinţe [1]. "Technological Landscapes for Tomorrow's Cultural Economy - DigiCULT", Technology Challenges for Digital Culture, [2] Information society technologies, Sixth Framework Programme, [3]. G. Hellier, DAMS Make Cultural Heritage More Accessible, Technology Challenges for Digital Culture, [4]. F. Garzotto, L. Mainetti, P. Paolini, User Interaction Styles in Museum Hypermedia, ICHIM, Multimedia Computing and Museums, 1995, pp [5]. Stevenson J., Grab the Opportunity to Increase the Visibility of the Collection, Technology Challenges for Digital Culture, [6]. F.Garzotto, P. Paolini, G. Mainetto, S. Pisani, P. Savino, Using & Re-Using Archive Information for Multimedia Applications: The Virtual Museum of Italian Computer Science History, ICHIM, 1999, pp [7]. Moon M. How Do Cultural Artefacts Become Digital Assets?, Technology Challenges for Digital Culture, 2002, [8]. G. Geser, Coutauld Institute of Art Art and Architecture Project, Technology Challenges for Digital Culture, 2002, pages/publications.php, 2002 [9]. La revue du Centre de recherche et de restauration des musées de France, Centre de Recherche et Restauration des Musées de France, [10]. W. Horton, Designing Web-Based Training, John Wiley & Sons, New York, [11]. EVAN: Electronic Imaging and the Visual Arts Networking, Digital Heritage & Culture,

78 78 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Descrierea resurselor educaţionale cu ajutorul RDF Laurenţiu Pană UPG Ploieşti, Abstract Articolul prezintă modul în care se poate descrie semantica resurselor educaţionale din mediul virtual (Internet), pentru o catalogare şi o regăsire automată uşoară. 1. Introducere Trecrea de la învăţământul clasic în care cunoştinţele - obiectul procesului de învăţare sunt transferate în formate electronice, online, presupune şi o volatilizare a acestora. Astfel regăsirea acestora devine din ce în ce mai dificilă, cu cât cantitatea de informaţii şi numărul formatelor de reprezentare a acestora cresc. Astfel apare problema unor regăsiri inteligente, în special în mod automat. O soluţie a acestei probleme, propusă de World Wide Web Consortium [1] pentru cazul general al resurselor Internet existente, este Resource Description Framework (RDF) [2]. RDF presupune folosirea metadatelor (date referitoare la date) pentru descrierea semanticii resurselor educaţionale online. RDF este un cadru pentru procesarea metadatelor associate resurselor de către aplicaţii. Obiectele de bază folosite în descrierea resurselor în RDF sunt: resursele, proprietăţile şi declaraţiile. Resursele reprezintă obiectele descrise cu ajutorul RDF; un curs electronic, site-ul unui furnizor de servicii elearning sau o carte tiparită sunt resurse în accepţiunea RDF. Proprietăţile sunt atribute sau relaţii folosite pentru descrierea resurselor: titlul, autorul cursului. Declaraţia reprezintă instanţierea cu o valoare a unei proprietăţi pentru o anumită resursă. Astfel declaraţia este realizată din trei componente: subiectul resursa descrisă, predicatul proprietatea instanţiate şi obiectul valoarea cu care a fost instanţiată proprietatea. Exemplul 1 Cursul de la adresa este studiat de Nume Prenume. Student Nume Prenume În exemplu, subiectul a fost reprezentat printr-un oval, obiectul printr-un dreptunghi iar predicatul printr-o săgeată orientate.

79 Exemplul 2 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Cursul de la adresa este studiat de studentul cu numarul n. Studentul cu numarul n se numeşte Nume Prenume şi are adresa de student nume Nume Prenume 2. Sintaxa RDF Modul grapfic de reprezentare este intuitive dar nu este propice pentru procesarea automată a metadatelor. Reprezentarea RDF pe baza XML (Extesible Markup Language) [4] este: [1] RDF ::= ['<rdf:rdf>'] description* ['</rdf:rdf>'] [2] description ::= '<rdf:description' idaboutattr? '>' propertyelt* '</rdf:description>' [3] idaboutattr ::= idattr aboutattr [4] aboutattr ::= 'about="' URI-reference '"' [5] idattr ::= 'ID="' IDsymbol '"' [6] propertyelt ::= '<' propname '>' value '</' propname '>' '<' propname resourceattr '/>' [7] propname ::= Qname [8] value ::= description string [9] resourceattr ::= 'resource="' URI-reference '"' [10] Qname ::= [ NSprefix ':' ] name [11] URI-reference ::= (string, ce formeaza un URI valid) [12] IDsymbol ::= (orice nume XML valid) [13] name ::= (orice nume XML valid) [14] NSprefix ::= (orice prefix de spatiu de nume XML valid) [15] string ::= (orice text XML, fara "<", ">", si "&" )

80 80 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Aceasta este descrierea în notaţia BNF a gramaticii ce trebuie implementată într-o aplicaţie care manipulează metadatele asociate resurselor. Cu ajutorul sintaxei descrise, resursa se poate descrie în felul urmator: Exemplul 1 <rdf:rdf> <rdf:description about=" <s:student>nume Prenume</s:Student> </rdf:description> </rdf:rdf> Exemplul 2 <rdf:rdf> <rdf:description about=" <s:stdent rdf:resource=" </rdf:description> <rdf:description about=" <v:nume>nume Prenume</v:Nume> <v: > </v: > </rdf:description> </rdf:rdf> 3. Scheme RDF Pentru a defini semantica resurselor existente se folosesc schemele RDF. O schema RDF este o colecţie de resurse folosită pentru a descrie proprietăţile altor resurse. O schemă conţine o colecţie de clase şi proprietăţi asemenea ierarhiei de clase existentă în limbajele orientate obiect. Pentru schemele RDF s-a definit un set de clase şi proprietăţi fundamentale: clase: rdfs:resource reprezintă clasa resurselor. Orice resursă este o instanţiere a acestei clase; rdf:property reprezintă resursele care sunt proprietăti ale altor resurse.; rdfs:class reprezinta conceptual abstract de clasa. proprietăţi: rdf:type, rdfs:subclassof, rdfs:subpropertyof, rdfs:seealso, rdfs:isdefinedby. Asupra claselor şi proprietăţilor se introduc constrângeri. Principalele tipuri de constrângeri sunt: - valoarea unei proprietăţi trebuie să fie o resursă de un anumit tip (range constraint); - proprietatea poate fi folosită doar de o anumită clasă (domain constraint).

81 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Concluzii Clase şi proprietăţi organizate ierarhic într-o schemă RDF În mediul virtual există deja aplicaţii ale RDF. Dublin Core Metadata Initiative [6] este un forum care dezvoltă şi promovează standarde pentru descrierea resurselor cu ajutorul metadatelor utile în regăsirea inteligentă a datelor. Un exemplu de proiect bazat pe standardele Dublin Core este EdNA (Education Network Australia) [7] care reprezintă o colaborare între toate sursele educaţionale australiene. 5. Bibliografie [1] World Wide Web Consortium, [2] Resource Description Framework, [3] SemanticWeb.org, [4] Extensible Markup Language, [5] elearning.ro, [6] Dublin Core Metadata Initiative, [7] EdNA Metadata Standard, EdNA,

82 82 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică MySeLF My System for e-learning and Formation Silviu Crăciunaş Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Silviu S. Crăciunaş Universitatea Politehnică din Timişoara, Irina Crăciunaş Universitatea din Bucureşti Abstract Aplicaţia MySeLF face parte din categoria soft-urilor pentru e-learning. Modulele componente ale aplicaţiei asigură activităţi dedicate organizării şi desfăşurării procesului educaţional într-o institutie de învăţământ superior. Prima implementare a aplicaţiei acoperă activităţile Centrului pentru Învăţământ la Distanţă al Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, pe baza achiziţiei licenţei de către Fundaţia Universitară Alma Mater Sibiu. 4. Obiectivul general. Adresabilitate. Aplicaţia MySeLF are ca obiectiv general asigurarea suportului logic (software), în plan procedural şi funcţional, pentru majoritatea activităţilor desfăşurate de o instituţie organizatoare a unei activităţi didactice, utilizând proceduri interactive de lucru într-un mediu virtual (reţele de calculatoare Internet şi / sau Intranet). Aplicaţia răspunde cerinţelor oricărei forme de învăţământ, cu condiţia organizării corespunzătoare a bazelor de date. Activitatea didactică se poate referi la: - un ciclu complet de studiu, într-o structură curriculară autorizată de C.N.E.A.A.; - un program de studiu pentru formarea continuă (numit ciclu incomplet de studii). Oricare dintre aceste tipuri de activităţi didactice va fi numit, în continuare, program de studiu. Aplicaţia permite şi impune parcurgerea unor proceduri dedicate: - activităţilor administrative; - organizării procesului de învăţământ; - susţinerii procesului de învăţământ. Activităţile enumerate anterior reflectă în mare măsură schema organizatorică a unei instituţii de învăţământ superior. Aceste activităţi sunt distribuite, prin intermediul aplicaţiei, unor grupuri de utilizatori conform unor competenţe prestabilite. Orice persoană aparţinând unui grup de utilizatori este caracterizată prin nume utilizator şi parolă.

83 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Categorii de utilizatori Pachetul MySeLF interacţionează cu următoarele grupuri de utilizatori: - director general programe de studiu; - director program de studiu; - secretariat program de studiu; - cadre didactice / tutori; - studenţi. Orice persoană aparţinând unui grup de utilizatori deţine o adresă de . Aplicaţia MySeLF defineşte pentru persoanele fizice aparţinând unui grup de utilizatori competenţe după cum urmează. Directorul general programe studii: - stabileşte lista programelor de studii complete sau incomplete; - propune cuantumul taxelor de şcolarizare; - propune structura de ansamblu a formaţiilor de studiu; - nominalizează directorul şi secretariatul fiecărui program de studiu; - propune nivelul retribuţiilor. Directorul programului de studiu are ca responsabilităţi: - gestionarea planurilor de învăţământ; - definirea formaţiilor de studiu (an studiu, centru, serie, grupă, semigrupă); - definirea colaborării cu cadrele didactice (statul de funcţiuni, controlul activităţii acestora); - asigurarea corespondenţei. Secretariatul programului de studiu asigură: - activităţile de înmatriculare a studenţilor; - planificarea activităţilor directe cu studenţii; - evidenţierea rezultatelor obţinute de studenţi; - corespondenţa electronică. Cadrele didactice au, la nivelul unei formaţii de studiu şi în conformitate cu statul de funcţiuni, responsabilităţi în: - asigurarea materialelor didactice, pe suport electronic, în forma solicitată; - planificarea şi realizarea activităţilor virtuale sincrone (chat, prelegeri video); - gestionarea activităţilor asincrone (forum de discuţii); - asigurarea corespondenţei electronice. În vederea coordonării activităţilor necesare pregătirii studenţilor, Tutorii se află în contact permanent cu studenţii, la nivel de formaţie de studiu sau individual, prin intermediul: - corespondenţei electronice; - activităţilor virtuale sincrone (chat, contact video); - activităţilor virtuale asincrone (forum de discuţii). Cadrele didactice şi tutorii sunt considerate aparţinând aceluiaşi grup de utilizatori deoarece aplicaţia le pune la dispoziţie proceduri, dedicate procesului formativ, în mare parte comune. Modul de utilizare şi conţinutul informaţional

84 84 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică manipulat prin intermediul acestor proceduri va fi însă specific cadrului didactic sau tutorelui. Studenţii sunt beneficiarii direcţi ai activităţilor desfăşurate de toate celelalte grupuri de utilizatori. Aceştia au: - obligaţia de a se înscrie ca utilizatori ai aplicaţiei; - obligaţia de a se informa asupra: - modului de îndeplinire a obligaţiilor financiare, - calendarului activităţilor didactice, - situaţiei şcolare; - opţiunea de a utiliza, în folosul pregătirii proprii, proceduri privind: - consultarea materialelor didactice, - rezolvarea testelor de autoevaluare, - participarea la activităţi virtuale sincrone sau asincrone, - corespondenţa electronică. 5. Condiţii privind implementarea aplicaţiei În baza achiziţiei licenţei, proprietarul aplicaţiei autorii prezentului articol, instalează pe un server, pus la dispoziţie de instituţia beneficiară, următoarele: - programul de licenţiere; - aplicaţia propriu-zisă constituită din programe şi baze de date. Serverul este de tip Pentium IV, de preferinţă o platformă Intel, dispunând de următoarele caracteristici minimale: memorie internă de 1GB DDRAM, memoria externă de 20 GB 7200 rpm, placă video 32 MB, două interfeţe Ethernet 100M. Serverul va fi configurat cu un sistem de operare Linux, mediul de programare PHP şi având MySQL ca mediu pentru bazele de date. Nici unul din softurile menţionate anterior ca necesare implementării aplicaţiei MySeLF nu necesită achiziţia unei licenţe. Este recomandabil ca instituţia să dispundă de o reţea Intranet având o bandă largă (2 MB) şi o conectare Internet de minim 128Mbs rezervată exclusiv accesului studenţilor din mediul Internet. Ambele sisteme de comunicaţie, Intranet şi Internet, vor utiliza fibra optică ca mediu fizic de transport. Staţiile de lucru ce vor accesa aplicaţia vor fi calculatoare de tip minim Pentium II, având ca sistem de operare sistemul Windos 9* sau Linux, un program de citire a paginilor web de tip Internet Explorer, pachetul Adobe Acrobat Reader, o aplicaţie video. Din punct de vedere informaţional sunt necesare date pertinente şi complete, fără o formatare prestabilită, cu referire la: - structura instituţiei (facultăţi, programe de studiu/specializări); - planul de învăţământ şi forma de învăţământ corespunzătoare fiecărui program de studiu; - formaţiile de studiu (an, centru, serie, grupă, semigrupă); - date despre cadre didactice şi studenţi.

85 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Fiecare utilizator va selecta din documentele mai sus menţionate informaţiile ce îi vor permite realizarea competenţelor definite de aplicaţie. 4. Prezentarea aplicaţiei MySeLF 6. Organizarea datelor Aplicaţia utilizează trei tipuri de baze de date, respectiv baze de date conţinând tabele ce fac referinţă la toată instituţia, baze de date ataşate unui program de studiu şi baze de date specifice unor activităţi. În prima categorie se găsesc informaţii despre facultăţi, specializări sau programe de studiu, utilizatori etc. Cea de a doua categorie conţine un număr variabil de baze de date având structuri tabelare identice ce reprezintă, pentru fiecare program de studiu informaţii despre planul de învăţământ, cadre didactice, studenţi, state de funcţii. În ultima categorie sunt dezvoltate şi populate, în mod dinamic, structuri tabelare ce permit gestionarea testelor de autoevaluare, forumurilor de discuţii etc. Ca funcţionalitate în utilizarea aplicaţiei, punctul de pornire îl reprezintă atributele nume_utilizator şi parola_acces, atribute de acces ce permit ataşarea identităţii reale a utilizatorului, identificarea grupului de utilizatori din care acesta face parte, a programului de studiu pe care îl poate deservi şi, în cazul cadrelor didactice, tutorilor şi studenţilor disciplina curentă. Explozia informaţională declanşată de atributele de acces în aplicaţie este posibilă mulţumită unor relaţii funcţionale definite prin modulele aplicaţiei. Există relaţii funcţionale între tabelele aceleiaşi baze de date, între tabele din baze de date diferite şi între atributele unei tabele şi baze de date. Ca exemplu, putem considera tabela utilizatori care furnizează pentru grupul de utilizatori studenţi valori pentru variabilele id_facultate şi id_program. Utilizând cuplul ($id_facultate,$id_program) aplicaţia va deschide baza de date numită baza_de _date_$id_facultate$id_program din care preia informaţii specifice planului de învăţământ, statului de funcţiuni, foilor matricole etc. Altfel spus relaţia este ($id_facultate,$id_program) baza_de_date_$id_facultate$id_program_studiu. Pentru grupul de utilizatori cadre didactice, cuplul (nume_utilizator,parola_acces) furnizează un set de inregistrări, sub forma unei liste derulante, conţinând facultăţile la care acesta are prevăzute ore prin statul de funcţiuni. Selectarea unei facultăţi produce în pasul următor lista derulantă cu programele de studiu Modulele aplicaţiei După parcurgerea etapei de identificare şi a unor module de selecţie, aplicaţia pune la dispoziţia utilizatorului pagina principală corespunzătoare cuprinzând activităţile atribuite procedural grupului din care acesta face parte şi meniul de comenzi capabile să asiste utilizatorul în realizarea acestor activităţi. Lista completă a activităţilor şi a comenzilor corespunzătoare este evidenţiată prin imaginile ce reprezintă pagina principală a fiecărui grup de utilizatori (Figura 2, Figura 3, Figura 4 şi Figura5). O situaţie aparte o reprezintă gestionarea testelor de autoevaluare. Există, pentru moment, posibilitatea de a considera două tipuri de teste de autoevaluare, respectiv

86 86 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică teste grilă cu unul sau mai multe răspunsuri exacte (în particular cu răspunsuri de tip da sau nu, adevărat sau fals ) selectabile dintr-o listă posibilă de maxim 5 răspunsuri sau teste cu răspuns ascuns pe care studentul îl poate cunoaşte doar după ce indică propria variantă de răspuns. Aplicaţia permite introducerea şi actualizarea on line a testelor conţinând doar texte şi gestionarea transferului testelor create în prealabil pe calculatorul propriu cu ajutorul unui editor. 7. Paginile principale ale grupurilor de utilizatori Aplicaţia MySeLF deschide o pagină ce permite selectarea versiunii română sau engleză, urmată de o pagină cu meniuri prezentată în figura următoare. Figura 1. Meniul general al aplicaţiei Prezentăm în continuare, sub forma unor imagini, paginile principale ale fiecărui grup de utilizatori. Figura 2. Pagina directorului de specializare/program studiu

87 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Figura 3. Pagina secretariatului specializării/programului de studiu Figura 4. Pagina cadrului didactic/tutorelui

88 88 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Figura 5. Pagina studentului Pagina principală a fiecărui grup de utilizatori prezintă două ferestre, una rezervată meniului cu comenzi ce permit utilizatorului realizarea competenţelor sale, cealaltă conţinând informaţii de identificare, calitatea sa în aplicaţie şi recomandările corespunzătoare. Se poate observa prezenţa în această fereastră a unor aplicaţii suplimentare, unele comune (Date personale, Logout) iar altele specifice anumitor utilizatori. Prin activarea comenzilor din meniu utilizatorul are acces la paginile caracteristice aplicaţiilor unde utilizatorul este asistat prin recomandări specifice. Aşa cum rezultă din Figura 1. Meniul general al aplicaţiei, sistemul MySeLF permite, pe lângă accesul în paginile grupurilor de utilizatori şi proceduri adresabile oricărui vizitator al site-ului. Acestea se referă la înregistrarea utilizatorilor studenţi, oferta didactică, calendarul activităţilor didactice şi la un tutoriat&demo utilizatori sub forma unei prezentări automate. Observaţii. 1. Implementarea aplicaţiei MySeLF s-a realizat unitar în cadrul Centrului pentru Învăţământ la Distanţă al Universităţii Lucian Blaga din Sibiu în condiţiile coexistării unor forme de învăţământ de factură diferită, respectiv frecvenţă redusă şi învăţământ la distanţă, acesta din urmă fiind guvernat de două legislaţii diferite de organizare. 2. Bazele de date sunt populate cu informaţii corespunzătoare tuturor studenţilor fapt ce permite îndeosebi secretariatelor programelor de studiu să-şi poată îndeplini sarcinile privind înregistrarea rezultatelor procesului de învăţământ. 3. În decursul trimestrului II al anului universitar 2002/2003 secretariatele programelor de studiu şi o bună parte a directorilor programelor de studiu au trecut la preluarea atribuţiilor ce le revin. Cadrele didactice şi tutorii au asigurat documentaţii

89 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual complete pentru disciplinele acoperite şi urmează să treacă la utilizarea celorlate aplicaţii disponibile încrpând cu acest an universitar. 8. Colaborări În eatpa de documentare privind învăţământul la distanţă am beneficiat de sprijinul permanent şi deosebit de competent acordat de conducerea Centrului pentru Învăţământ la Distanţă al Universităţii Lucian Blaga din Sibiu (CID) pe care îi consider colaboratori în etapa de elaborare a specificaţiilor de definiţie şi pe care doresc să-i menţionez în această lucrare în calitate de consultanţi ID. Consultanţi ID: conf.univ.dr. Mioara Boncuţ, Director adjunct CID conf.univ.dr.ing. Gligor Ciortea, Director adjunct CID conf.univ.dr.ing.ec. Nicolaie Georgescu, Director CID. Implementarea aplicaţiei pe cazul real a beneficiat de activitatea unui colectiv de studenţi ai universităţii, care în calitate de laboranţi ai Fundaţiei Universitare Alma Mater Sibiu, au preluat în prima fază, sarcinile utilizatorilor de drept (directori de programe, secretariate programe, cadre didactice) şi, ulterior, au participat la formarea personalului didactic şi administrativ implicat în utiliyarea aplicaţiei. Ei au dobândit cunoştinţele necesare administrării sistemului şi fără aportul acestui colectiv aplicaţia nu ar fi avut oportunitatea parcurgerii etapei de testare, etapă care a permis corectarea erorilor comise de proiectanţi. Îmi face plăcere să constat o colaborare fructuoasă cu mai tinerii mei colegi, respectiv Baltariu Radu Dan, student Psihologie Bâlc Ioana, studentă Istorie Herişanu Sebastian, student Fizică şi Ştiinţa Calculatoarelor Tălmăceanu Ioana, studentă Finanţe Bănci. Tuturor celor menţionaţi anterior le aducem mulţumirile noastre. 6. Bibliografia [1] J.V. Branden, University networking through ICT, Humanities Education and the challenge of E-Learning, The Hit Centre Publications series, 3/01, pp [2] D. Stefanescu, E.Pecheanu, Experience in courseware development using the ARIADNE approach, 2-nd Balkan Region Conference on Engineering Education, Conference Proceedings, Sibiu, 2003, pp [3] R. Vasiu, Diana Andone, şi N. Robu, Open and Distance Learning in the Romanian Technical Higher Education, 2002 Eden Annual Conference, Conference Proceedings, Spain, 2002, pp [4] ***, Guide to e-learning in Higher Education,

90 90 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Solutii WEB cu ASP.NET Gheorghe Carmocanu USM Chişinău, Abstract elearning nu este altceva decât o nouă modalitate de abordare a procesului de învăţate. In acest proces elementele de fond rămân aceleaşi, se schimbă însă, numai mijloacele de transmitere şi însuşire a informaţiilor. Rădăcinile acestui sistem educaţional se găsesc în învăţământul la distanţă, extins în mai toate zonele globului. Pentru înlăturarea barierelor ce despart profesorii de studenţii sau elevii lor, s-au căutat o serie de soluţii. Una dintre soluţiile cele mai eficiente o reprezintă internetul şi tehnologiile Web. Avantajul acestor tehnologii este acela că permite comunicarea în timp real. 9. Introducere ASP.NET este o tehnologie de programare a aplicaţiilor pentru Internet creată de firma Microsoft şi care utilizează tehnică orientării spre obiecte pentru dezvoltarea aplicaţiilor dinamice pentru Web. Proiectarea aplicaţiilor Web dinamica presupune integrarea elementelor multimedia, cum ar fi Flash, Flash MX, Shockware, a site-rilor de tip e-commerce, e- business, dar şi a bazelor de date. Prima platformă de dezvoltare în acest sens, a firmei Microsoft, a fost ASP (Active Server Page) şi folosea ca limbaj de programare VBScript. Mediul de dezvoltare ASP prezenta insă anumite limitării, cum ar fi: validarea datelor în formulare necesita scrierea unor coduri existente atât în browser-ul server cât şi pe cel client; nu erau extensibile la scara unei reţele extinse; nu aveau o fiabilitate ridicată în condiţiile unui trafic ridicat; datorită combinării codului aplicaţiilor server cu HTML şi Jscript făceau întreţinerea codului destul de greoaie; Pentru a elimina aceste probleme, firma Microsoft, a creat mediul de dezvoltare ASP.NET. ASP.NET este un limbaj de programare independent de browser, putând fi executat pe cele mai noi versiunii de browsere, Internet Explorer, Nescape Navigator, cât şi de Opera. Pentru a putea realiza aplicaţii ASP.NET, trebuie utilizată platforma.net Framework, care specifică faptul că, orice aplicaţie poate fi scrisă în orice limbaj de programare ce respectă cerinţele Common Language Runtime (CLR). Interpretorul CLR traduce orice aplicaţie compatibilă CLR în limbajul Microsoft Intermediate Language (MSIL). Acest limbaj este apropiat de limbajul cod maşină, (asemănător

91 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual limbajului bycode din Java), ce poate fi la rândului compilat, prin intermediului compilatoului JIT (just-in-time) al componentei CLR, să ruleze pe platforma ce trebuie executat. Acest mecanism permite crearea aplicaţiilor într-un anumit limbaj de programare şi apoi executarea lor pe orice sistem de operare prin CLR. Platforma.NET Framework, a firmei Microsoft, utilizează patru limbaje de programare pentru realizarea aplicaţiilor ce respectă cerinţele CLR: Visual Basic.NET, un limbaj de programare de nivel înalt, relativ uşor de învăţat şi de folosit; C#.NET, (se pronunţă C sharp dot NET), un limbaj de programare modern, orientat spre obiecte, derivat din C şi C++ şi care integrează multe concepte din limbajul Java; Visual C++.NET, este următoare generaţie al limbajului Visual C++, creat de firma Microsoft, fiind unul dintre cele mai puternice limbaje de programare orientate obiect; Jscript.NET, unul dintre cele mai puternice limbaje de scriptare, destinat aplicaţiilor Web. Este primul limbaj de scriptare total compatibil cu ECMAScript. Principalul avantaj al aplicaţiilor ASP.NET, este acela că au codul compilat şi se execută pe server în loc să fie interpretat pe măsură ce sunt solicitate paginile. La construirea aplicaţiilor ASP.NET sunt folosite o serie de fişiere, care au următoarele extensii:.asax, ce conţine sintaxa pentru evenimente, pentru scrierea codului de răspuns la evenimente şi se găseşte în directorul rădăcină al aplicaţiei ASP.NET;.ascx, indică prezenţa controalelor definite de utilizator. De regula, controalele unei paginii Web sunt o combinaţie între controalele de server şi cod de programare în vederea executării unei anumite operaţii specifice;.asmx, un fişier folosit pentru găzduirea serviciilor de Web care sunt accesibile aplicaţiilor.net, fie de la distanţă, fie local;.aspx, este principalul tip de fişier folosit şi cuprinde structura de realizare, elaborare şi programare a paginilor Web;.htm, fişier HTML obişnuit, care conţine elementele statice ale paginilor;.xml, fişier ce conţine documentele XML utilizate de aplicaţia ASP.NET;.vb, fişier de cod Visual Basic şi care, la rândul lui este moştenit de fişiere cu extensia.aspx şi.ascx;.config, un fişier de configurare, folosit pentru stabilirea diferitelor atribute ale unei aplicaţii, depanare, autentificarea prin sistemul de securitate, întreţinerea sesiunii şi globalizare. Un aspect important ce trebuie avut în vederea la construirea aplicaţiilor sub platforma.net Framework este acela al utilizării spaţiilor de nume. 10. Spaţiul de nume Spaţiul de nume este un sistem logic de nominalizare pentru gruparea claselor înrudite. Ele împiedică interferarea claselor care folosesc acelaşi identificatori pentru metode şi proprietăţii. [1]

92 92 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică În aplicaţiile ASP.NET sunt utilizate, în general, două spaţii de nume rădăcină: System şi Microsoft, fiecare din acestea având spaţii de nume descendente. Principalul spaţiu de nume, utilizat în aplicaţiile ASP.NET, este spaţiul System împreună cu cei opt descendeţi ai săi: System.ComponentModel.Design; System.Data; SystemDrawing; System.Web.SessionState; System.Web; System.Web.UI; System.Web.UI.WebControls; System.Web.UI.HTMLControls. Spaţiul de nume Microsoft este cel care asigură funcţiile limbajelor de programare utilizate la crearea aplicaţiilor. Cele mai frecvent utilizate spaţii de nume Microsoft sunt: Microsoft.VisualBasic, conţine intrepretorul VisualBasic.NET şi clasele pentru compilarea şi generarea codului cu ajutorul limbajului Visual Basic; Microsoft.Csharp, ce conţine clasele care permit compilarea şi generarea de cod pin limbajul C#; Microsoft.Win32, conţine clasele şi interfeţele pentru lucrul cu grupuri şi chei din Registry; Includerea spaţiilor de nume în aplicaţiile ASP.NET se realizează prin două metode: a) includerea directă a spaţiului de nume în pagina ASP.NET, folosind următoarea secvenţă de cod: <%@Importnamespace= nume_spatiu %> b) utilizarea unei pagini de cod ascunse, prin folosrea următoarea sintaxe plasată la inceputul paginii de cod: Imports nume_spaţiu 11. Formularul Web Interfaţa cu utilizatorul se realizează prin intermediul unui formular de Web. Prin intermediul formularului, se crează pagini de Web programabile şi se permite programatorului să separe procesul de creare a interfeţei cu utilizatorul, prin intermediul limbajului HTML, de codul interfeţei server ce conţine porţiunea dinamică a paginii de Web. Principalele caracteristici ale formularelor de Web sunt: asigură o independenţă faţă de browser, prin execuţia corectă a codului indiferent de browser-ul utilizat, dar permite şi configurarea formularului pentru un anumit tip de browswer; pot fi programate în orice limbaj de programare recunoscut de platforma.net; folosesc controale incluse în sever ce ajută la separarea proceselor de creare a interfeţei cu utilizatorul de cele de creare a codului de execuţie; oferă un model de obiect unitar pentru crearea aplicaţiilor Web.

93 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Formularele de Web au două component: una vizuală şi una de cod. Componenta vizuală este formată din codul HTML şi din controalele de server ale formularului de Web. Componenta de cod a formularului Web permite interacţiunea programabilă cu componenta vizuală, precum şi interacţiunea cu evenimentele interfeţei client iniţiate de utilizator. Componenta de cod fiind componenta ascunsă a formularului este prezentă sub forma unui fişier având extensia.aspx.vb. Aplicaţiile create cu ASP.NET conţin formulare de Web care sunt procesate de serverul Web şi transmise apoi browser-ului client. Formularele de Web conţin controale pentru afişarea şi culegerea informaţiilor. Aceste controale pot: controale de server ASP.NET; controale de server HTML; controale de validare; controale de utilizator; Controalele de server ASP.NET nu corespund în mod direct elementelor HTML, dar sunt utilizate pentru detectarea browser-ului client şi a genera codurile HTML corespunzătoare browser-ului. Controalele de server ASP.NET sunt declarate cu eticheta <asp:nume_control_server> si sunt închise cu eticheta </asp:nume_control_server>. Etichetele fac trimitere la spaţiul de nume asp, iar nume_control_server este numele controlului de server pe care îl definim. În plus aceste controale au şi atributele runat= server şi id= intvaloare O dată cu crearea unui formular Web, utilizând mediul Visual Studio, este creat şi un fişier de cod ascuns, având extensia.aspx.vb şi se va configura formularul Web pentru a folosii formularul respectiv. Controalele HTML sunt versiuni programabile, atât pe partea de server cât şi pe partea de client, ale elementelor HTML. Atributele elementelor HTML sunt introduse ca proprietăţii, iar valorile acestora sunt date sub forma unor şiruri de caractere. Pentru utilizare controalelor de server HTML li se adaugă atributele runat= server şi id=[valoare], ca în exemplul următor: <input type= text name= txtnume runat= server id= txtnume > În urma operaţiilor descrise mai sus pagina HTML va fi transformată în formular de server. Un avantaj al conversiei, în control de server, este gestionarea automată a stării formularelor Web ASP.NET. Adică toate valorile conţinute de controalele HTML, în momentul transmiterii formularului vor fi gestionate în mod automat. Dacă formularul este expediat înapoi către client, controalele vor avea în mod automat aceleaşi valori pe care le-au avut în momentul expedierii formularului către server. Fişierul care va conţine codul pentru crearea şi utilizarea controalelor de server HTML va avea extensia.aspx. Controalele de validare sunt utilizate pentru testarea informaţiilor introduse de utilizator conform unui criteriu stabilit. Acestea verifică dacă valoare transmisă de un control de intrare îndeplineşte anumite situaţii de eroare şi afişează un mesaj corespunzător. Se pot folosi controale de validare pentru mare majoritate a controalelor de intrare dintr-o pagină, indiferent dacă acestea sunt controale de server HTML sau controale de server dintr-un formular Web.

94 94 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Controalele de utilizator sunt controale create ca formulare Web şi introduse în alte formulare Web, ce permit crearea de componente refolosibile şi proiectarea unor controale complexe pentru informaţii de la utilizator. 12. Procesarea formularelor Web Şi in cazul aplicaţiilor ASP.NET, informaţiile transmise către şi dinspre server-ul de Web, se face prin protocolul HTTP. Din cauza acestui mod de transmitere a informaţiilor, Internetul este un mediu fără stări, adică atunci când apelăm o pagină de Web, server-ul o procesează şi apoi uită de ea. Când utilizatorul solicită o pagină de Web de la un server, aceasta este creată de server şi transmisă către client. După care utilizatorul intră în interacţiune cu pagina, retransmiţând pagina înapoi către server pentru procesare, unde are loc o nouă procesare şi din nou este transmisă utilizatorului cu eventualele modificării. Acest proces de transmitere şi prelucrare a formularului între server şi browser-ul client poartă numele de circuit şi implică mai multe etape: de configurare, de procesare a evenimentului şi de curăţire. Etapa de configurare verifică dacă este pentru prima dată când se vizitează pagina de Web şi dacă nu este, se refac valorile memorate de server-ul de Web, după care este declanşat evenimentul Page_Load. Etapa de procesare a evenimentului, verifică mai întâi dacă pagina a fost apelat ca răspuns la un eveniment, declanşează evenimentul şi verifică dacă mai există şi alte evenimente care trebuiesc declanşate. Etapa de curăţire, elimină toate obiectele care necesită multe resurse, după ce a fost afişată pagina, în browser-ul client, şi elimină pagina din server-ul de Web. Având în vedere că după ce se generează pagina de Web de către server, aceasta este trimisă clientului, după care este întreruptă legătura dintre server şi pagină dar şi cu informaţiile conţinute de aceasta, şi că între server şi client au loc mai multe circuite, a trebuit să fie găsit un mecanism care să păstreze valorile, proprietăţile şi variabilele formularului. În ASP.NET acest mecanism se numeşte gestionarea stărilor. Există două tipuri de date de stare: de aplicaţie şi de sesiune. Datele de stare şi de aplicaţie pot fi introduse în colecţia aplicaţiei şi pot fi prelucrate cu ajutorul proprietăţilor şi metodelor obiectului de stare HTTPApplication. În mod prestabilit, datele de sesiune sunt gestionate de un proces de servicii Windows, sau pot fi plasate într-o bază de date şi gestionate prin intermediul instrucţiunilor SQL.[2] 13. Controalele de validare Unui control de intrare i-se pot asocia mai multe controale de validare, realizânduse astfel criterii multiple de validare. După evaluarea tuturor condiţiilor, proprietăţile controalelor de validare sunt stabilite la True sau False, funcţiei de rezultatul evaluării. După evaluarea tuturor condiţiilor de validare, paginii Web îi este asociată o proprietate funcţie de valoarea proprietăţilor controalelor de validare, care la fel poate primi valoarea True sau False. Dacă o singură proprietate a unui control de validare are proprietatea False, proprietatea de validare a paginii devine False. În acest caz pagina este returnată utilizatorului împreună cu eventualele mesaje de eroare asociate controalelor de validare.

95 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Mediul ASP.NET utilizează şase tipuri de controale de validare: RequiredFieldValidator, RegularExpressionValidator, CompareValidator, RangeValidator, CunstomValidator şi ValidationSummary. Aceste controale au metode şi proprietăţii comune, derivate în marea majoritate din clasele BaseValidator şi WebControl din spaţiul de nume System.UI.Controls, dar şi din clasa Controls a spaţiului de nume System.Web.UI. Principalele proprietăţii comune ale controalelor de validare sunt: Visible, Desplay, Enabed, ControlValidate, ErrorMessage, ForeColor şi IsValid. Proprietatea Visible, stabileşte dacă va fi afişat controlul de validare şi poate avea valoarea False sau True. Dacă are valoarea False, acesta nu va fi procesat pentru generare, deci va fi împiedicat ca să-şi îndeplinească funcţia. Proprietatea Enabled este asemănătoare cu proprietatea Visible, cu deosebirea că, pentru valoarea False, rutina de validare nu se va executa. Există posibilitatea să fie trimisă dezactivată către browser-ul de ce are rutină de validare pentru partea de client. Activarea în acest caz se va face printr-un script, al interfeţei client, utilizând funcţia ValidateEnabled(). Proprietatea Display, această proprietatea influenţează afişarea în pagină a controlului de validare şi este utilizată împreună cu controlul de validare ValidateSummary pentru afişarea mesajelor de eroare. Pentru afişarea mesajelor de eroare se folosesc trei metode, şi anume: Dynamic, Static şi None. Metoda Dynamic afişează mesajele de validare doar alături de controlul de validare din pagină. În acest caz, controlul de validare nu ocupă spaţiu în pagină, decât atunci când este afişat. Datorită acestui fapt se pot plasa mai multe controale de validare în acelaşi loc în pagină. Metoda prezintă dezavantajul că formatul paginii poate fi modificat la afişarea mesajului de eroare. Acest lucru poate fi preîntâmpinat prin dimensionarea controlului HTML, pentru care s-a stabilit controlul de validare, la lungimea maximă a textului. Metoda Static are acelaşi mod de funcţionare ca metoda Dynamic, cu deosebire că, în acest caz, controlul de validare, ocupă zona din pagină unde este plasat. La afişarea mesajului de eroare, nu se modifică elementele paginii, dar controlul devine parte integrantă a paginii. Plasarea controalelor de validare în locuri diferite din pagină este un dezavantaj pentru această metodă. Metoda None, nu afişează nici un mesaj de eroare în pagină, dacă nu este folosit împreună cu un sintetic de validare. In acest caz, adună toate mesajele de eroare de la toate controalele de validare şi le afişează în formă sintetică într-un singur loc în pagină. Controlul de validare RequiredFieldValidator, verifică dacă utilizatorul a introdus sau a selectat o valoare din controlul de intrare. Acesta are o proprietate suplimentară faţă de cele descrise anterior, numită InitialValue, prin care se definşte valoarea iniţială ce trebuie comparată cu valaore introdusă. În caz de egalitate validare controlului este validată. Controlul de validare RegularExpressionValidator, verifică dacă o intrarea unui control respectă un anumit şablon, format dintr-un model de text au din caractere speciale numite metacaractere. Controlul de validare are o proprietate specială, numită ValidationExpression, prin care este definit criteriul de validare.

96 96 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Controlul de validare CompareValidator, compară valoarea unui control cu valoare altui control. Acesta este de regulă utilizat impreună cu controale de validare a parolelor. Are asociate mai multe proprietăţii specifice, cum ar fi: ControlToCompare prin care se stabileşte ce control va fi comparat cu proprietatea ControlToValidate, proprietatea ValueToCompare specifică valoare cu care trebuie comparat controlul, proprietatea Type stabileşte validarea prin comparaţie pentru tipul de date ca va fi luat în considerare. Controlul de validare RangeValidator, compară valoarea unui control de intrare cu un interval de valori, reprezentat fi de două numere, două caractere alfabetice sau două date calendaristice. Cele mai importante proprietăţii, altele decât cele comune, sunt: MinimumValue ce specifică valoarea minimă a intervalului, MaximumValue ce specifică valoarea maximă a intervalului şi Type care specifică tipul de date al intervalului. Controlul CustomValidator, permite crearea unui sistem de validare personalizat şi este folosit pentru validarea valorilor prin comparaţiei cu o bază de date sau pentru validarea unui control printr-o rutină de validare. Rutina de validare va fi realizată atât pe partea de server cât şi pe partea de client. De remarcat faptul că, rutina de pe partea de server poate fi scrisă în oricare limbajele de programare acceptate de ASP.NET, în schimb rutina de pe partea de client trebuie scrisă într-un limbaj compatibil cu browser-ul. Obligatoriu pentru acest control trebuiesc specificate numele funcţiei pentru parte de client prin intermediul proprietăţii ClientValidationFunction şi funcţia pentru partea de server prin intermediul metodei OnServerValidate. Controlul de validare ValidationSummary adună toate mesajele de eroare definite pentru fiecare control de validare şi le afişează pe toate în acelaşi loc. Proprietăţile asociate acestui control sunt: DisplayMode, defineşte modul în care vor fi afişate pe ecran mesajele de eroare, ForeColor defineşte culoare pentru textul controlului de validare (implicit este culoarea roşie), HeaderText defineşte care va fi afişat în capătul listei sintetice a mesajelor, ShowMessageBox defineşte dacă datele din sinteza mesajelor sunt afişate sau nu, funcţiei de valoarea True sau False, definită, ShowSummary stabileşte dacă textul sintetic este afişat alături de alte elemente ale paginii. Poate lua voaloarea True sau False, implicit stabilită este valoarea True.[3] 14. Accesarea bazelor de date Aplicaţiile Web accesează bazele de date prin intermediul severului. ASP.NET deţine un set de instrumente pentru conectarea la bazele de date şi manevrarea acestora, prin intermediul limbajului SQL sau printr-un instrument ce crează o interfaţă cu datele respective. Mediul prin care se obţine accesul şi manevrarea datelor din baza de date este ADO.NET (AcriveX Data Objects). Aceasta este cea mai recentă tehnologie Microsoft, pentru acces la date, ce poate lucra cu aproape toate programele de baze de date existente. Pentru accesul la date, ADO.NET, foloseşte spaţii de nume. Două dintre cele mai importante spaţii de nume sunt obiectul DataSet şi setul Managed Provider. Obiectul DataSet este componenta de bază pentru manevrarea datelor şi cuprinde tabele, constrângeri şi relaţiile dintre tabele.

97 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Setul Managed Provider defineşte tipurile de legături şi mediază comunicaţiile dintre aplicaţie, obiectul DataSet şi bazele de date. 7. Securitatea datelor în ASP.NET Securitatea în ASP.NET se poate realiza prin două metode. Prima metodă constă în utilizarea permisiunilor de securitate IIS şi cele ale sistemului de operare Windows. Acest mecanism de securitate se numeşte personificare, deoarece, după autentificarea utilizatorului de către serverul IIS, aplicaţiei SP.NET îi este transmis un jeton de identificare. Se recomanda a se utiliza ca sistem de operare ce foloseşte sistemul de fişiere NTFS. A doua metodă de securitate poartă numele de autentificare ASP.NET şi se bazează pe sistemul de securitate integrat al mediului ASP.NET. Sistemul de securitate foloseşte un fişier cookie, în care sunt înregistrate informaţiile referitoare la numele şi parola utilizatorului, pentru s verifica autenticitatea utilizatorului. Ca să utiliza această metodă de securitate trebuie activată funcţia pentru acces anonim a serviciului IIS. Rutina de validare a utilizatorului într-o aplicaţie ASP.NET se implementează prin intermediul fişierului Web.config, de tip XML, plasat în directorul rădăcină al aplicaţiei. Informaţiile de configurare a securităţii se găsesc în nodul <security> al acestui fişier. Sistemul de securitate ASP.NET foloseşte pentru codificarea datelor tehnologia Secure Sockets Layer (SSL). Această tehnologie este implementată cu ajutorul unui sistem de codificare cu cheie publică. Acest gen de sistem de codificare utilizează o cheie publică pentru codificarea informaţiilor şi o cheie privată pentru decodificarea lor. Când datele sunt codificate cu cheia publică, ele pot fi decodificate numai cu cheia privată, şi invers. [4] SSL foloseşte certificate digitale, care sunt de fapt elemente de identificare emise de un organism de încredere şi care confirmă autenticitatea persoanei şi modul de acces. Pentru securitatea comunicaţiilor sunt folosite două tipuri de certificate: unul pentru server şi este utilizat pentru a informa clientul că serverul este autentic, iar celălalt de tip client, cu rol de semnătură digitală, pentru identificare clientului de către server. 15. Bibliografia 1. Stephen Walther, Jonathan Levine, Programare în ASP pentru comerţ electronic, Ed. Teorra, Bucureşti, Joe Martin, Brett Tomson, Introducere în ASP.NET, Ed. Teorra, Bucureşti, R. Jeffrey, Microsoft.NET Framework, Ed. Teorra, Bucureşti, [1] Joe Martin, BrettTomson Introducere în ASP.NET,Ed. Teorra, Bucureşti, [2] Joe Martin, BrettTomson Introducere în ASP.NET,Ed. Teorra, Bucureşti, [3] Joe Martin, BrettTomson Introducere în ASP.NET,Ed. Teorra, Bucureşti, [4] Joe Martin, BrettTomson Introducere în ASP.NET,Ed. Teorra, Bucureşti, 2002

98 98 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Implementarea secvenţierii simple din cadrul standardului IMS Cristina Segal Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, Luminita Dumitriu Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, Adina Cocu Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, Abstract Standardul IMS furnizeaza de curand specificatii bine puse la punct pentru modelarea diverselor aspecte implicate de e-learning. Aspectele supuse modelarii şi standardizări sunt, printre altele, separarea conţinutului educaţional de structura, modelarea cursantului, modelarea testării/evaluării cursantului, modelarea scenariului de învăţare. Secventierea simpla este unul din modelele de scenariu. Organizaţia IMS Global Learning Consortium a publicat în martie 2003 specificaţiile standardulului LSS (Learning Simple Sequencing) pentru a veni în sprijinul dezvoltatorilor de platforme de elearning în privinţa alcătuirea modulelor de livrare de conţinut educaţional. De asemenea, a fost realizată extinderea manifestului XML al specificaţiei de împachetare de conţinut (Content Packaging IMS) pentru a include noul standard. 16. Introducere Standardul simplei secvenţieri defineşte o metodă de reprezentare a comportamentului dezirabil al unei experienţe de învăţare astfel încât un sistem de învăţare asistată de calculator (CAL/CAI) să poată determina succesiunea activităţilor de învăţare într-un mod consistent. Proiectantul scenariului de învăţare poate astfel declara ordinea relativă în care elementele instrucţionale vor fi prezentate cursantului, precum şi condiţiile în care un element este selectat, livrat sau ignorat pe parcursul unei prezentări. Standardul [1] cuprinde reguli ce descriu modul de ramificare sau parcurgere a activităţilor de învăţare prin conţinutul educaţional în conformitate cu rezultatele interacţiunii cursantului cu conţinutul prezentat. Reprezentarea fluxului instrucţional planificat poate fi realizată manual sau în cadrul unui sistem ce produce rezultate conforme cu documentul de specificaţii. In timp ce dezvoltatorii de conţinut educaţional trebuie să ştie cum să creeze şi să descrie modul de secvenţiere a conţinutului, sistemele de tip CAL/CAI pot ascunde detaliile legate de modelele incluse în cadrul standardului. Avantajul alinierii la acest standard constă în posibilitatea de a interschimba modul de secvenţiere a activităţilor de învăţare între sisteme. Ansamblul modulelor unui sistem folosite pentru a executa reguli şi a efectua comportamente referitoare la modul de prezentare a conţinului educaţional cursantului este denumit motor de secvenţiere.

99 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Denumirea de secvenţiere simplă reflectă numărul limitat de tehnici frecvent folosite incluse în documentul de standardizare. Nu sunt abordate, dar nici nu sunt interzise, tehnicile bazate pe inteligenţa artificială, cele bazate pe orar, tehnicile colaborative sau sincronizarea între activităţi de învăţare paralele. Contextul de prezentare a conţinutului electronic este cel al unui mediu bazat pe Web, dar nu este restrâns la acesta. De asemenea, standardul nu face nici o presupunere asupra naturii interfeţelor de comunicaţie şi control, nici asupra aspectului grafic sau a funcţionalităţii interfeţei de prezentare. Deşi reprezentarea externă a elementelor incluse în standard este bazată pe modul de structurare şi organizare descris în standardul Content Packaging, acesta nu este obligatoriu a fi implementat în sistemul ce utilizează secvenţierea simplă. 17. Noţiuni fundamentale şi modele prevăzute în standard Activitatea de învăţare este conceptul în jurul căruia se construieşte comportamentul de secvenţiere a conţinutului educaţional. O activitate de învăţare este orice eveniment instrucţional, inclus sau nu în evenimentele asociate unui conţinut educaţional, sau agregare de activităţi ce se poate constitui din resurse discrete şi evenimentele asociate acestora. Organizarea activitaţilor este ierarhică; orice activitate poate cuprinde un număr de sub-activităţi. Fiecărei activităţi i se asociază un comportament de secvenţiere, ce descrie cum sunt folosite activitatea şi sub-activităţile acesteia pentru a crea experienţa de învăţare dorită. Procesul global de secvenţiere traversează arborele de activităţi aplicând reguli în vederea selecţiei activităţilor de furnizat cursantului. Modelele cuprinse în descrierea standardului sunt descrise în cele ce urmează. Modelul de definire a secvenţierii cuprinde atributele ce descriu acest model sunt asociate activităţilor de învăţare. Aceste atribute aparţin următoarelor categorii: modul de control a secvenţierii, descrierea regulilor de secvenţiere, descrierea condiţiilor de limitare, descrierea regulilor de revenire din sub-activităţi, descrierea obiectivelor, controlul revenirii, al selecţiei, randomizării şi livrării asociate activităţilor educaţionale. Modelul de urmărire cuprinde atributele ce descriu rezultatele interacţiunii cursantului cu sistemul. Aceste activităţi referă, pe de o parte, informaţiile despre rezultatele interacţiunii cursantului care sunt relevante pentru un anumit obiectiv educaţional şi, pe de alta, despre tentativele cursantului asupra unei activităţi. Informaţiile sunt legate de progresul în atingerea unui obiectiv, despre măsura cu care se stabileşte satisfacerea unui obiectiv, despre gradul de realizare a unei activităţi. Modelul de stare a activităţii cuprinde atribute ce descriu starea sau stadiul interacţiunii cursantului în cadrul unei activităţi. Acest model descrie, pe de o parte, starea celei mai recente tentative a unui cursant asupra unei activităţi, sub-activităţile disponibile, precum şi starea globală a secvenţierii. Modelul comportamentului navigaţional cuprinde atribute referitoare la comportamentul faţă de cererile de navigare ale cursantului prin conţinutul educaţional. Aceste cereri sunt de două tipuri: cereri de terminare şi de secvenţiere (acestea din

100 100 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică urmă implică cereri de terminare a activităţii curente şi de începere a uneia noi). Tipurile de cereri pot fi: start, continuă, anterior, înainte, înapoi, alegere, ieşire, suspendă, reia, abandonează. Modelul comportamentului terminal cuprinde acţiuni de efectuat ca urmare a unor cereri de terminare (directe sau indirecte); comportamentul terminal afectează starea activităţilor, starea arborelui de activităţi, modelul de urmărire şi execută, atunci când este cazul, reguli de secvenţiere post-condiţie, precum şi o eventuală secvenţiere alternativă. Modelul comportamentului de revenire cuprinde atribute ce permit evaluarea rezultatelor cursantului faţă de o activitate prin agregarea rezultatelor din subactivităţile acesteia. Procesul de revenire se aplică la modelul de revenire şi este controlat de părţi ale modelului de secvenţiere. Ca şi obiective, procesul de revenire determină măsura unui obiectiv asociat cu o activitate, starea de progres a unei activităţi şi starea de finalizare a unei activităţi. Modelul selecţiei şi randomizării cuprinde atribute ce determină modul de acţiune al operaţiilor de selectare şi reordonare a activităţilor disponibile pentru un cursant. Ca principii, aceste operaţii nu au efect asupra unei frunze a arborelui de activităţi, furnizează o listă de sub-activităţi disponibile şi selecţia are prioritate când ambele operaţii sunt aplicabile. Modelul comportamentului de secvenţiere - cuprinde atribute ce detrmină ce conţinut educaţional urmează a I se livra cursantului. Livrarea este consecinţa aplicării comportamentului de secvenţiere, ca urmare a unei cereri, folosindu-se informaţii despre amplasarea cursantului în arborele de activităţi şi în experienţa curentă de învăţare. Ca şi funcţionare, comportamentul de secvenţiere se bazează pe următoarele acţiuni: - executarea regulilor de secvenţiere, când acestea există, - aplicarea condiţiilor de limitare pentru a vedea dacă o activitate este permisă pentru secvenţiere, - determinarea următoarei activităţi, în preordine, în arbore, - execută cereri de tipul: start, continua, anterior, alegere, încearcă din nou, reia sau ieşire. Modelul comportamentului de livrare cuprinde acţiuni referitoare la livrarea efectivă a conţinutului educaţional către cursant; mai precis, validează cererile de livrare, pregăteşte modelele de activităţi şi urmărire şi informează sistemul că o activitate este livrată. Procesul global de secvenţiere combină toate elementele sus-menţionate şi produce secvenţierea completă, livrarea şi controlul experienţei de învăţare. Comportamentului procesului global funcţionează în cadrul unui sistemul pentru care au fost identificaţi cursanţii, reprezentarea internă a arborelui de activităţi, descrierea secvenţelor, resursele de conţinut educaţional, precum şi modele informaţionale folosite pentru urmărirea cursantului şi înregistrarea stării. Sistemul de secvenţiere funcţionează într-o buclă continuă, aşteptând cererile externe, procesându-le şi eventual furnizând, când acest lucru este posibil, conţinut.

101 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Bucla de funcţionare a sistemului de secvenţiere In continuare, vom descrie bucla prin care diversele procese se comportă în interacţiunea de secvenţiere şi livrare a conţinutului educaţional. Se presupune că arborele de activităţi este deja iniţializat. Sesiunea de începere a secvenţierii. 1. Cursantul iniţiază accesul la mediul de livrare de conţinut educaţional şi stabileşte un context în cadrul unei unităţi particulare de învăţare. 2. Sistemul de instruire iniţiază sesiunea de secvenţiere prin emiterea unei cereri de navigare de tipul Start sau Alegere. 3. Comportamentul de navigare traducere cererea de navigare de mai sus într+o cerere de secvenţiere corespunzătoare şi o procesează. Sesiunea de secve-iere este din punct de vedere formal începutăcînd o activitate este identificată în vederea livrării. Bucla de secvenţiere. 4. Pe baza informaţiei din modelul de urmărire, precum şi a cererii de secvenţiere este traversat arborele de activităţi în tentativa de a identifica activitatea potrivită a fi livrată către cursant. 5. Comportamentul de livrare determină dacă activitatea identificată anterior poate fi livrată, şi dacă este cazul, pregăteşte furnizarea de conţinut cursantului. Dacă activitatea nu poate fi livrată, atunci procesul global de secvenţiere este oprit şi se aşteaptă o nouă cerere de navigare. 6. Cursantul interacţionază cu conţinutul resursei. Procesele de secvenţiere sunt suspendate şi aşteaptă cereri pe parcursul acestei interacţiuni. 7. Activitatea poate raporta valori ce sunt actualizate în cadrul modelului de urmărire. 8. Cursantul, sistemul de livrare sau cel de instruire pot invoca evenimente de navigare de tip Continuă, Anterior, Alegere, Abandon, Exit, etc. 9. Sistemul de instruire informează procesul de secvenţiere despre evenimentul de navigare prin emiterea unei cererri de navigare. 10. Comportamentul de navigare traduce cererea de navigare într-o cerere de terminare şi o cerere de secvenţiere. Dacă cererea indică dorinţa cursantului de a încheia sesiunea, aceasta este oprită (comportamentul de sfârşit de sesiune, precum şi persistenţa modelului de stare a activităţii nu sunt specificate, fiind lăsate la alegerea implementării). 11. Dacă activitatea declanşează un eveniment de încheiere, pot fi raportate valori suplimentare ce actualizează modelul de urmărire. Apoi activitatea se termină. Procesul de revenire este invocat pentru a determina efectele schimbării de stare apărute ca urmare a furnizării de conţinut pentru activitatea curentă. Procesul actualizează modelul de urmărire pentru această activitate şi pentru oricare din predecesorii acesteia în arborele de activităţi. 12. Procesul se reia de la pasul 4., până când sesiunea este încheiată. La implementare pot apărea diverse variaţii ale acestei bucle, printre care: - Selecţia şi randomizarea pot fi aplicate înaintea procesării unei cereri de secvenţiere;

102 102 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică - O activitate poate raporta valori legate de starea sau stadiul propriu şi poate să se termine fără a declanşa o cerere de navigare specifică; - Doar anumite clase de resurse şi activităţi pot raporta informaţii spre modelul de urmărire pe parcursul livrarii de conţinut sau a interacţiunii cursantului cu resursa educaţională. Procesul de secveţiere poate să nu fie capabil să identifice o activitate de livrat, sau o activitate poate să nu fie livrată deoarece condiţiile de livrare nu sunt indeplinite. In figura de mai jos este prezentată bucla de secvenţiere Aşteaptă Cerere de navigare Procesul global de secvenţiere Comportament de navigare Cerere de terminare Resurse Resurse Resurse Comportament de terminare Comportament de revenire Execuţia Cerere de secvenţiere Comportament de secvenţiere Cerere de livrare Modelul de stare Comportament de livrare Figura 1. Bucla de secvenţiere

103 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Concluzii După cum se poate observa în prezentarea de mai sus, secvenţierea simplă permite urmărirea interacţiunii cursantului cu materialul educaţional şi interpretarea rezultatelor acestei interacţiunii în vederea selecţionării activităţii/materialului următor. Pe baza condiţiiilor din regulile de secveţiere (precondiţii, postcondiţii), limitare, revenire se poate controla sau impune reluarea unui material, ignorarea unui material, revenirea la un material parcurs anterior. In plus, se pot separa obiectivele de învăţare de activităţi: o activitate poate avea mai multe obiective locale şi poate referi obiective globale multiple, obiectivele globale pot fi referite de mai multe activităţi. 5. Bibliografia [1] IMS Global Learning Consortium Inc. IMS Simple Sequencing Information and Behavior Model,

104 104 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Modalităţi de personalizare în e-learning Adina COCU Universitatea Dunărea de Jos Galaţi, Emilia PECHEANU Universitatea Dunărea de Jos Galaţi, Diana ŞTEFĂNESCU Universitatea Dunărea de Jos Galaţi, Abstract Sistemele de e-learning actuale au ca scop implementarea şi particularizarea de modele ale proceselor umane de cunoaştere şi de învăţare, adaptate unui domeniu de învăţare, al căror finalitate este de a îndruma şi de a ajuta omul în procesul învăţării. Pentru aceasta, sistemele de învăţare trebuie să permită adaptarea la diverse situaţii prin personalizarea pentru fiecare utilizator, să utilizeze tehnicile curente de comunicare şi informare, să modifice rolul tutorului care să-şi concentreze atenţia asupra urmăririi în permanenţă a activităţii persoanei care învaţă. Articolul prezintă diverse aspecte ale personalizării procesului de învăţare şi tehnicile prin care se realizează adaptarea sistemelor de e-learning la nevoile şi cerinţele specifice fiecărui utilizator, în funcţie de profilul acestuia, nivelul de cunoştinţe, ritmul de lucru, aşteptări. 1. Introducere Un sistem de e-learning este utilizat pentru a crea, completa sau întreţine competenţe specifice unui domeniu de învăţare, clar delimitat. Competenţele pot fi definite ca abilităţi generice care pot fi exercitate de către o persoană asupra cunoştinţelor dintr-un context dat. Competenţele pe care le posedă o persoană şi pe care le foloseşte cu scopul de a obţine, prelucra şi comunica cunoştinţe, constituie principalul atu al persoanei, dar şi al societăţii sau organizaţie din care face parte. Competenţele sunt dobândite prin procesul de învăţare care trebuie să stabilească obiectivele pedagogice pentru un domeniu de învăţare bine definit, folosind metode pedagogice adecvate (prezentări, exerciţii, cazuri, simulări, etc.) şi mijloace de evaluare care permit verificarea obţinerii rezultatelor aşteptate. Procesele de învăţare sunt diferite în funcţie de domeniu, nivelul de cunoştinţe din momentul începerii învăţării, vârstă, personalitatea persoanei care învaţă, etc. Sistemele de e-learning pentru a fi eficiente, trebuie să adapteze sau să personalizeze procesul de învăţare la utilizatori. Pe parcursul acestui articol ne vom referi la persoanele care învaţă şi cu denumirea de studenţi (termen împrumutat din limba engleză), chiar dacă nu sunt înscrişi la o facultate.

105 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Aspecte ale introducerii personalizării într-un sistem de e-learning Persoanele care se specializează cu ajutorul calculatorului transformă informaţiile culese de la sistem în cunoştinţe proprii urmând scenariul propus de sistem, explorând resursele de învăţare, rezolvând probleme, realizând proiecte sau activităţi practice, parcurgând modulele de evaluare, interacţionând cu alţi studenţi pe plan social pentru a dezbate un subiect, pentru a comunica şi schimba informaţii. Pentru a adapta un sistem de educativ la persoană încercăm să stabilim câteva caracteristici ale personalităţii: - prima caracteristică ar fi autonomia persoanei care învaţă, care este strâns legată de motivaţia de a învăţa. Se pune problema dacă este nevoie de motivare din exterior, prin introducerea sistemului de sancţionări sau recompense conform evaluării cunoştinţelor acumulate. - capacitatea studentului de a se organiza pentru a face faţă procesului de învăţare, fără a fi nevoie să fie ghidat la fiecare lecţie, fiind suficientă ghidarea pe ansamblul modulului. - adaptarea pentru a folosi diferite resurse care îi sunt puse la dispoziţie de sistemul de învăţare. - capabilitatea studentului de a se înscrie în termeni limită, prin intensificarea efortului asociat studiului. - progresul pe care îl poate înregistra studentul trecând peste satisfacţiile date de depăşirea unei etape pentru o înţelegere generală. Sistemele de e-learning pentru a adapta procesul de învăţare la utilizator trebuie să suplinească o parte din metodele pedagogice aplicate de un formator clasic deoarece nu pot fi modelate şi introduse într-un sistem software. Astfel, într-un sistem de e-learning nu pot fi cuprinse istorioare şi anecdote, care sunt utilizate de formator în clasă pentru a menţine interesul acesteia sau pentru a întări anumite cunoştinţe de învăţat. Dar, sistemele de e-learning au avantajele date de ergonomie, prezentarea concisă a datelor şi aspectul estetic susţinut de aplicaţiile multimedia. Formatorul clasic poate citi nevoia clasei de a introduce comentarii şi repetări pentru a influenţa pozitiv procesul educaţional. În plus, în clasă formatorul poate sesiza din privirile, mişcările grupului, gradul de înţelegere atins de acesta, verificând astfel, în timp real, că toţi studenţii urmăresc toate etapele procesului pedagogic. Într-un sistem de e-learning pentru adaptarea la nevoile fiecărui utilizator se pot aplica diferite metode de evaluare pe parcursul etapelor cursului, care se pot finaliza cu furnizarea de documente suplimentare pentru o mai bună înţelegere, sau cu prezentarea de rezumate, sinteze pentru crearea unei priviri de ansamblu asupra aspectelor de învăţat. Evaluarea pe parcursul cursului este folosită şi de formatorul clasic pentru o mai bună adaptare a metodelor pedagogice la nevoile şi necesităţile clasei. Între sistemele de e-learning şi formarea clasică diferă, de cele mai multe ori, metodele de evaluare. Sistemele software folosesc în general, metode simplificate de verificare a cunoştinţelor, prin identificarea răspunsurilor corecte dintr-un set de răspunsuri posibile, iar studenţii, în clasă, sunt puşi în situaţia dificilă de a explica, demonstra, expune sau de a realiza o lucrare practică pentru a demonstra cunoştinţele acumulate. De la această diferenţiere se impune necesitatea ca sistemele de e-learning să introducă verificări pe tot parcursul învăţării pentru o evaluare completă din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Avantajele introduse de sistemele de învăţare sunt

106 106 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică timpul câştigat prin simplificarea evaluărilor şi autonomia faţă de formator, ceea ce permite repartiţia în funcţie de fiecare utilizator a timpului de învăţare. Acest aspect are impact asupra timpului de prezentare şi asupra timpului folosit pentru studierea altor documente, ceea ce permite personalizarea adaptată fiecărui utilizator, evitând astfel, pe de o parte, riscul de inflaţie al informaţiilor şi, pe de altă parte de a cuprinde toate informaţiile care asigură punctele de trecere necesare pentru înţelegerea restului de cunoştinţe. O altă caracteristică a formării clasice, care nu poate fi implementată integral în sistemele de e-learning este învăţarea în cadrul grupului, atunci când grupul exercită o influenţa pozitivă asupra fiecărui individ în procesul de învăţare. Sistemele de învăţare pot implementa forumuri, liste de discuţii, proiecte la care să participe mai mulţi studenţi, dar nu pot implementa, de exemplu, colaborarea studenţilor pentru realizarea unei lucrări practice, competitivitatea sau alte aspecte comportamentale de grup. Un sistem inteligent de e-learning va integra toate datele personale ale fiecărui student, ţinând cont de cunoştinţele deţinute înainte de începerea procesului de învăţare pentru domeniu respectiv, de sugestiile şi opţiunile exprimate de student, de rezultatele la verificările preliminare şi la cele de pe parcursul cursului şi la sfârşitul acestuia. Personalizarea procesului de învăţare constă în propunerea unui plan de formare perfect adaptat la nivelul de cunoştinţe, nevoile, aşteptările, ritmul personal, modalitatea de a învăţa a studentului. Sistemele inteligente de e-learning îşi propun să implementeze modele de învăţare personalizată. Personalizarea duce la extrem ideea de adaptare a metodelor pedagogice la fiecare student la un anumit moment al istoricului său. 3. Tehnici de modelare a cunoştinţelor În sistemele de învăţare asistată de calculator se pot identifica, de obicei, cinci module ([2]): Modului domeniului de învăţare; Modulul student; Modulul de evaluare sau estimare; Modulul pedagogic; Interfaţa cu utilizatorul. Fiecare din aceste module foloseşte un anumit tip de modelare a cunoştinţelor şi au asociate metode specifice de inferenţă. În funcţie de modulul în care este implementată metoda de personalizare se pot distinge mai multe modalităţi de adaptare la necesităţile utilizatorului, care se completează reciproc ([1]): - ritmul organizării procesului de învăţare; - profiluri şi modalităţi de învăţare; - conţinutul în funcţie de interes şi de aşteptări; - conţinutul în funcţie de nivelul cunoştinţelor studentului. Ritmul de lucru este influenţat de persoana şi de complexitatea domeniului de învăţare. Aspectele de luat în calcul sunt: la începutul lucrului, timpul necesar pentru învăţare este mai mic decât spre sfârşitul cursurilor, contactele cu tutorul sunt mai frecvente sau mai rare, contactele pot fi iniţiate de tutore sau de student. Viteza de

107 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual parcurgere a cursului trebuie să fie un aspect negociat cu fiecare student în funcţie de disponibilitate, de dorinţa de a aprofunda sau de a accelera învăţarea. În urma acestei etape se alcătuieşte un calendar al studentului, în care se salvează datele activităţilor, contactele cu tutorul sau cu alţi studenţi. Libertatea oferită de sistemele de învăţare poate fi un handicap, deoarece sunt puţini studenţi capabili de a-şi impune constrângeri, orare, întâlniri obligatorii, timp minim de lucru, etc. Folosind personalizarea, studentul se autogestionează, substituindu-se formatorului clasic, al cărui rol era de a impune locul de desfăşurare al cursului, timpul necesar, planul de parcurs. Deci nu trebuie suprimate complet aceste constrângeri în profitul unei libertăţi, de cele mai multe ori greşit folosită. Această modalitate de personalizare poate fi implementată în modelul studentului, printr-un ansamblu de informaţii proprii acestuia ([4]). În cazul în care, conţinutul modelului este fixat înaintea interacţiunii dintre student şi sistem, atunci modelul este static. Iar dacă se reactualizează conţinutul modelului în timpul procesului de învăţare, este un model dinamic. În literatură se evocă profilul persoanei care învaţă, considerându-se că fiecare persoană învaţă diferit, iar sistemele de învăţare asistate de calculator au ocazia de a oferi fiecăruia ceea ce i se potriveşte mai bine. Totuşi, în domeniul pedagogic nu s-a ajuns la o rafinare a profilului, cu toate că există clasificări, dar acestea sunt destul de sărace. Se cunoaşte faptul că fiecare persoană are propria sa modalitate de a studia, iar arta pedagogului constă în a adapta modalitatea de prezentare a materiei pentru a evita blocarea studentului. Sistemele de e-learning pot adapta diverse metode pedagogice implementate în modulul pedagogic la nevoile studentului ţinând cont de comportamentul simplificat al acestuia, care este memorat în profilul studentului. Profilul personal al studentului poate fi utilizat şi pentru a se prezenta altor participanţi la curs în eventualitatea colaborării. Metodele pedagogice sunt influenţate de natura domeniului de învăţare (de exemplu, descriptiv, structurat), de aplicabilitatea noţiunilor învăţate (prin exerciţii, lucrări practice, demonstraţii, simulări). Pentru adaptarea conţinutului prezentat studentului în funcţie de ceea ce doreşte acesta să înveţe, să dezvolte, să aplice, să aprofundeze, sistemele de învăţare asistată de calculator trebuie să ofere mai multe planuri de învăţare posibile. Pentru eficientizare este util ca domeniul de învăţare să fie structurat pe module cu diferite grade de aprofundare, iar cursurile să poată fi alcătuite din combinarea diverselor module. Planul trebuie să fie colaborat cu calendarul fiecărui student, pentru repartizarea în timp a activităţilor. Sistemele de e-learning trebuie să permită învăţarea depinzând de nivelul actual al studentului, fără a-l obliga de a reveni asupra unor lucruri cunoscute sau de a prezenta un conţinut pe care încă nu-l înţelege. Această modalitate de personalizare constituie o condiţie esenţială de a menţine interesul persoanei care învaţă pentru materia prezentată. Pentru a implementa adaptarea în funcţie de nivel, sistemele de învăţare trebuie să împartă conţinutul domeniului de formare pe niveluri şi module, care să fie ierarhizate sau să alcătuiască o reţea de legături. Aceste aspecte sunt incluse în modulul domeniului de învăţare, prin alegerea diferitelor formalisme de reprezentare a cunoştinţelor (reţele semantice, hărţi conceptuale, diagrame cauzale, arbori de deducţie, reguli şi logica propoziţională, etc.). De asemenea, modulul de evaluare trebuie să permită evaluări corespunzătoare fiecărui nivel şi determinarea nivelul la care se află studentul la un moment dat. Cele două aspecte de modularizare a

108 108 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică informaţiilor domeniului de învăţare şi metodele de evaluare sunt interconectate. Metoda de reprezentare a cunoştinţelor de învăţat influenţează metodele de diagnosticare a stării de cunoştinţe ale studentului, metodele de comunicare a informaţiilor structurate utile în procesul educaţional, sau servesc drept bază a strategiilor de învăţare aplicate studentului. Alegerea metodei de reprezentare a cunoştinţelor domeniului de învăţare depinde, în particular, de tipul de cunoştinţe de transmis (factuale, operaţionale) şi de tipul de interacţiune student-sistem. Evaluarea cunoştinţelor persoanei care învaţă poate fi definită în trei etape: extragerea cunoştinţelor subiectului prin diferite tehnici, reprezentarea structurată a informaţiilor obţinute în urma diagnosticării şi compararea acestei reprezentări cu un model ideal care poate fi furnizat de expertul în domeniu ([3]). Pentru ca sistemul de e-learning să fie capabil să propună fiecărui student cunoştinţe adaptate la nivelul acestuia, trebuie să implementeze mai multe modalităţi de evaluare (de exemplu, quiz, întrebări cu variante de răspuns adevărat-fals sau cu răspunsuri multiple, răspunsuri declarative, rezolvări de exerciţii, simulări virtuale). Se observă că modulul de evaluare are o mare importanţă în personalizarea procesului de învăţare, prin întocmirea fişei de bilanţ, în care se salvează progresul persoanei care învaţă pe parcursul cursului. Se ştie că evaluarea reprezintă şi o modalitate de a învăţa. În sistemele de e-learning se pot folosi şi exerciţii care permit auto-evaluarea. Dacă exerciţiul oferă ocazia de a căuta informaţii, de a parcurge şi alte resurse decât cele oferite în structura de bază a cursului, de a înţelege diverse modalităţi de rezolvare, atunci procesului de evaluare îi revine un rol formativ. Se poate astfel considera că evaluarea face parte din procesul de învăţare. Dintre modalităţile de evaluare amintite mai sus, cel mai des utilizate în sistemele de e-learning sunt quiz-urile (întrebări scurte, cu răspunsuri predefinite). Multe sisteme sunt capabile să genereze automat întrebări în funcţie de numele capitolelor şi al subcapitolelor, modului de redactare (cuvinte subliniate, definiţii), structurii conţinutului. Quiz-urile sunt folosite în general, pentru a verifica parcurgerea şi memorarea materialului. Datorită faptului că erorile de învăţare se pot combina între ele, un răspuns greşit poate avea mai multe diagnostice, şi uneori răspunsul nu este unic, se pot alege metode de reprezentare a rezultatelor evaluării care să folosească reprezentări de cunoştinţe incerte sau imprecise ([5]). Pentru a furniza rezultate cât mai apropiate de realitate, evaluările se impun a fi realizate într-un interval de timp. În directă legătură cu tipul domeniului de învăţare sunt cazuri în care se urmăreşte verificarea modalităţii de înţelegere a materialului prezentat, capabilităţile aplicative ale studentului, capacităţile de analiză şi concepţie, integrarea noţiunilor teoretice pentru rezolvarea unor probleme. În aceste situaţii, în care domeniul de formare necesită pe lângă informare şi antrenare, sau în care structura pe module nu este unică, sau conţinutul nu este obligatoriu de memorat, este nevoie ca sistemele de învăţare să combine metode ale inteligenţei artificiale pentru completarea fişei de bilanţ şi alte modalităţi de evaluare. Modulul de evaluare trebuie structurat ca şi conţinutul pe care îl validează. Pentru verificarea aspectelor simple se pot folosi quiz-uri, iar pentru verificarea aplicabilităţii practice se pot folosi exerciţii, rezolvări de probleme, studii de caz, confruntarea cu situaţii virtuale. Modalităţile de evaluare prin întrebări sunt utile pentru verificarea nivelului de cunoştinţe înaintea începerii procesului de învăţare, pentru adaptarea structurii cursului

109 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual la nivelul de cunoştinţe al persoanei care învaţă, sau după parcurgerea materialului propus pentru verificarea cunoştinţelor acumulate în timpul învăţării. Aceste modalităţi de evaluare sunt utile şi pentru conştientizarea de către student a ceea ce a învăţat. În formarea clasică, acest proces este stimulat de către tutor, atunci când cere studentului realizarea unei sinteze sau a unui rezumat. Un sistem de învăţare asistată de calculator trebuie să folosească metode ale inteligenţei artificiale şi în analiza timpului ales de student. Pentru aceasta este nevoie de o reprezentare cu legături între diferitele elemente ale conţinutului studiat, şi de o analiză a istoricului fiecărui student, care să poată fi comparată cu a altor studenţi. Pentru a avea autonomie, persoana care învaţă trebuie să aibă acces la modalităţile de evaluare şi la mijloacele care îi permit să-şi recunoască progresul. Autonomia este necesară studentului pentru a decide dacă să facă sau nu anumite lucruri, să rămână concentrat pe toată perioada studiului fără a fi sub influenţa tutorului sau a grupului, deci fără a simţi presiuni din exterior. 4. Concluzii Personalizarea procesului de învăţare este un aspect complex al sistemelor de e- learning, deoarece constă în combinarea unor tehnici diferite incluse în toate modulele sistemului. Astfel, modulul student implementează profilul personal al studentului care învaţă şi un calendar al activităţilor pentru impunerea ritmului de lucru. Acesta trebuie să cuprindă informaţii despre datele personale, preferinţe, data activităţilor de studiu şi a contactelor sociale. Modulul pedagogic este influenţat de profilul studentului şi de categoria domeniului de învăţare. Modelul domeniului de studiu reprezintă cunoştinţele de învăţat, structurate pe module şi pe niveluri ierarhice. Tehnica de reprezentare a cunoştinţelor domeniului influenţează în mod direct metodele de evaluare alese şi tehnicile de reprezentare a cunoştinţelor extrase de la student şi cele ale modelului ideal. De asemenea, modelul domeniului de învăţare determină şi tehnicile de modelare a calendarului studentului. Sistemele de e-learning se caracterizează prin interconectarea şi comunicarea dintre modulele componente, iar alegerea diverselor tehnici de reprezentare a cunoştinţelor este un proces complex în care se iau în consideraţie aspectele discutate pe parcursul articolului. 5. Bibliografia [1] Bellier Sandra, Le e-learning, Editure Liaisons, Paris, [2] IEEE, Draft Standard for Learning Technology, [3] Jonassen H., Beissner K., Yacci M., Structural Knowledge Techniques for Representing, Acquiring Structural Knowledge, Lawrence Erlbaun Associates, [4] Kass R., The role of user modelling in ITS, Rapport de recherche, University of Pennsylvania, [5] Cocu A., Case Study for Imperfect Knowledge Representation In ITS, Anals of University of Galati, 2002.

110 110 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Pachete software educaţional proiectate de studenţii Facultăţii de Matematică şi Informatică din Universitatea Bucureşti Sanda Monica Tătărâm Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică, Abstract Prezenta lucrare îşi propune să discute câteva dintre contribuţiile studenţilor Facultăţii de Matematică şi Informatică (de la secţiile de Informatică şi Matematică-informatică şi de la Colegiul de Informatică) pentru diversificarea ofertei de software educaţional. 1. Introducere In februarie 1999 am solicitat doamnei Inspector General Rodica Constantinescu, şefa Serviciului Mijloace de Învăţământ din Ministerul Educaţiei Naţionale, o audienţă pentru a mă documenta în legătura cu produsele de software educaţional de pe piaţa românească. Am aflat astfel că în Catalogul de materiale didactice şi mijloace de învăţământ, editat şi distribuit anual de minister, exista deja o ofertă de software educaţional destul de amplă şi extrem de variată ca grad de complexitate. Astfel, se propuneau pachete-program pentru predarea asistată de calculator a întregului manual de Aritmetică de clasa a VI-a, a capitolului de funcţii dar şi numai a ecuaţiei de gradul I. Autorii reprezentau firme de software sau erau independenţi. Nu se specifica în nici un fel manualul pe care se baza produsul, cerinţele minimale hardware, instrumentul de proiectare folosit şi, cu atât mai puţin, calificarea ştiinţifică şi pedagogică a autorului. In faţa acestei situaţii, am considerat că studenţii Facultăţii de Matematică şi Informatică prin cursurile de specialitate, de Pedagogie şi de Metodică pe care le urmează, sunt de departe cei mai calificaţi pentru a proiecta astfel de produse software pentru dezvoltarea învăţământului asistat de calculator. Ca urmare, am propus studenţilor anului III Informatică înscrişi la cursul opţional de Creare a aplicaţiilor cu pachetul de programe Ms Office ca temă pentru lucrarea de licenţă realizarea unor aplicaţii pentru predarea asistată de calculator a materiilor de liceu sau gimnaziu şi chiar a cursurilor universitare. 2. Câteva pachete de software educaţional Tabelul 1 oferă lista lucrărilor de licenţă şi absolvire elaborate de studenţii Facultăţii de Matematică şi Informatică şi ai Colegiului de Informatică şi prezentate ca lucrări de licenţă, respectiv de absolvire, începând din sesiunea Iunie 2000.

111 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Sesiunea IUNIE SIMA Ionuţ InfoTest; Instruire asistată de calculator pentru manualul de "TEHNOLOGIA INFORMATIEI" 2 FELEAGA Cornelia Evaluarea cunoştinţelor de LIMBA ENGLEZA cu calculatorul 3 BLAGA Sorin Testarea asistată de calculator a cunoştinţelor de LIMBA ENGLEZA 4 TOMA Mădălina TRIUNGHIUL - Manual informatizat; Manualul elevului 5 PREDA Marius TRIUNGHIUL - Manual informatizat; Manualul profesorului 6 IORDAN Cristiana Instruire la distanţă: "BAZE DE DATE RELATIONALE" Sesiunea IUNIE FLOREA Delia Manual informatizat: ECONOMIE, clasa a XI-a 8 GRIGORE Angela Manual informatizat: ARITMETICA, clasa a V-a 9 STANCA Cristian Manual informatizat pentru"analiza MATEMATICA": limite de şiruri şi limite de funcţii 10 GEORGESCU Luiza Manual informatizat: BIOLOGIE, clasa a XII-a Maria 11 MARIN Carmen Manual informatizat: ALGEBRA, clasa a XII-a 12 SIRBU Iuliana Manual informatizat: ISTORIE, clasa a XII-a 13 STAN Florin Manual informatizat: ALGEBRA LINIARA, clasa a XI-a 14 TICA Mircea Cristian Manual informatizat: ANALIZA MATEMATICA, clasa a XI-a 15 TOLONTAN Ionuţ TRATAT CHIMIE ORGANICA; Manual informatizat 16 VRAJITORU Elena Manual Informatizat "CORPURI GEOMETRICE" 17 CALIN Aurora ENGLISH LANGUAGE FOR CHILDREN; Manual informatizat Sesiunea IUNIE BUCURESCU Mădălina TEHNICI DE PROGRAMARE - manual informatizat 19 DUTU Simona Manual informatizat: PROGRAMAREA C++ 20 GAMAN Mădălina Manual online de GEOMETRIE ANALITICA 21 SPULBER Sorina Manual online de TEORIA GRAFURILOR Tabelul 1. Lucrări de licenţă şi absolvire din sesiunile Iunie

112 112 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Astfel, s-au susţinut 23 astfel de lucrări: 6 lucrări în sesiunea iunie 2000 (elaborate de absolvenţi ai secţiei de Informatică), 11 lucrări în sesiunea iunie 2001 (elaborate de 10 absolvenţi ai Colegiului de Informatică şi, respectiv, o absolventă a secţiei de Informatică) 4 lucrări în sesiunea iunie 2003 (elaborate de absolvenţi ai secţiei de Matematică Informatică). In elaborarea aplicaţiilor, studenţii s-au bazat pe manuale aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării sau pe cursuri universitare (aplicaţia pentru Baze de date relaţionale şi cea pentru Tratatul de chimie organică elaborate de studenţii Cristiana Iordan şi respectiv Ionuţ Tolontan) şi au furnizat profesorilor şi elemente de proiect didactic: obiectivele lecţiilor, proceduri de evaluare (manualele de Tehnici de programare, Teoria grafurilor şi Geometrie analitică realizate de studentele Mădălina Bucurescu, Sorina Spulber şi respectiv Mădălina Găman). Unele manuale informatizate au preluat întregul manual clasic (clasa a V-a: Aritmetica studenta Angela Grigore; clasa a IX-a: Programarea in C++ - studenta Simona Duţu, Tehnologia informaţiei studentul Ionuţ Sima; clasa a X-a: Tehnici de programare studenta Mădălina Bucurescu; clasa a XI-a: Algebra liniară studentul Florin Stan, Analiză matematică studentul Mircea Tică, Economie studenta Delia Florea, Geometrie analitică studenta Mădălina Găman, Teoria grafurilor studenta Sorina Spulber; clasa a XII-a: Algebra studenta Carmen Marin, Biologie studenta Luiza Georgescu, Istorie studenta Iuliana Sirbu). Alte manuale informatizate au tratat numai unele capitole din manualul clasic, datorită densităţii mari de noţiuni, probleme şi exerciţii; este cazul manualului informatizat pentru capitolul de limite de şiruri şi funcţii din manualul de Analiză matematică, elaborat de studentul Cristian Stanca şi al celui pentru Corpuri geometrice, elaborat de studenta Elena Vrajitoru. Pentru limba engleză au fost create trei manuale informatizate: două dedicate numai testării cunoştinţelor în vederea pregătirii examenului de bacalaureat (proiectate de studenţii Sorin Blaga şi Cornelia Feleagă) şi unul dedicat copiilor foarte mici, înzestrat preponderent cu elemente grafice şi de animaţie (proiectat de studenta Aurora Călin). Majoritatea manualelor informatizate au fost proiectate pe două nivele de acces, protejat prin parole, pentru profesor şi pentru elevi: de exemplu, aplicaţiile Programarea in C++, Tehnici de programare, Analiză matematică: limite de şiruri şi funcţii, Geometrie analitică, Teoria grafurilor, create de studenţii Simona Duţu, Mădălina Bucurescu, Cristian Stanca, Mădălina Găman, Sorina Spulber etc. In schimb, cei doi studenţi care au colaborat pentru realizarea unui pachet software dedicat studierii triunghiului în gimnaziu au proiectat dintru început aplicaţia ca fiind formată din două manuale informatizate distincte, unul dedicat profesorului (cel creat de

113 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual studentul Marius Preda) şi unul dedicat elevului (cel creat de studenta Mădălina Toma). Marea majoritate a manualelor informatizate au folosit ca instrument de proiectare mediul Visual Basic versiunile 5.0 sau 6.0, recurgând în special la controalele grafice simple sau ActiveX (de exemplu, manualul de tehnici de programare al studentei Mădălina Bucurescu şi cel de programare C++ al studentei Simona Duţu au utilizat controalele SSTab şi DBGrid). Manualul de Teoria grafurilor al studentei Sorina Spulber a fost proiectat cu ajutorul tehnologiei User Documents: astfel, a fost creat un link către biblioteca înregistrată în sistemul de operare al calculatorului pe care rulează aplicaţia, aceasta luându-şi datele dintr-o bază de date (creată cu Ms Access 2000) prin intermediul tehnologiei ADO 2.6 Avantajul acestui mod de proiectare constă în faptul că aplicaţia poate rula atât în mod client cât şi în mod server (prin simpla înregistrare sau download-are a bibliotecii aplicaţiei). O menţiune specială trebuie făcută pentru manualul online al studentei Cristiana Iordan: acesta este un modul complet de învăţământ la distanţă. Avem de a face pe de o parte cu un manual informatizat dedicat bazelor de date relaţionale şi proiectat atât ca mijloc de predare şi evaluare pentru profesor cât şi ca mijloc de învăţare şi fixare a noţiunilor pentru student. Pe de altă parte, aplicaţia oferă informaţii generale potenţialilor studenţi, permite înscrierea candidaţilor, atribuirea parolei care să le permită vizualizarea lecţiilor, postarea rezolvărilor pentru temele de casă etc. 8. Încheiere Deşi cea mai mare parte dintre pachetele de software educaţional realizate de studenţii Facultăţii de Matematică şi Informatică sunt de un foarte ridicat nivel ştiinţific şi pedagogic ele au rămas simple exerciţii academice. Sperăm că această conferinţă dedicată învăţământului virtual va fi primul pas câtre omologarea şi includerea în Catalogul de materiale didactice şi mijloace de învăţământ a pachetelor de software educaţional care au fost sau vor fi elaborate de studenţii Facultăţii de Matematică şi Informatică şi ai Colegiului de Informatică.

114 114 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Evaluarea aplicaţiei e-learning IDSoft la nivel de Input Gabriel Vonaş Universitatea Babeş-Bolyai, Paul Cotarlea S.C. Cognitrom S.R.L., Abstract Această lucrare prezintă evaluarea la nivel de Input a platformei de e-learning IDSoft din perspectiva cadrului propus de Rovai (2003) [1]. Accentul este pus pe facilităţile şi particularităţile acestei aplicaţii, realizându-se o prezentare succintă a actorilor implicaţi în gestiunea şi utilizarea sistemului. Sunt descrise pe scurt facilităţile de: gestionare a cursanţilor, tutorilor, instructorilor, disciplinelor şi cursurilor, personalizare a datelor de identificare, administrare a suporturilor de curs şi a resurselor, comunicare sincronă şi asincronă, generare de teste de evaluare şi autoevaluare. 1. Introducere În mileniul trei principala resursă a umanităţii o constituie cunoştinţele. Chiar dacă din secolul trecut numeroşi vizionari au anticipat rolul tot mai accentuat pe care acestea îl vor avea în dinamica dezvoltării organizaţiilor şi a societăţii în ansamblul ei, prea puţin sunt cei care au conştientizat valoarea acestei resurse. Dintre aceştia puţini recurg la o metodologie ştiinţifică riguroasă în exploatarea sistematică a cunoştinţelor pe care le deţin sau le pot dobândi. Liao (2003) [6] a realizat o trecere în revistă a articolelor publicate în literatura de specialitate între 1995 şi 2002 pe tema managementului cunoştinţelor. Din această analiză el a desprins şapte categorii, tipuri de abordări ale managementului cunoştinţelor: domeniul de studiu al managementului de cunoştinţe, sisteme bazate pe cunoştinţe, tehnologii de căutare în baze de date, tehnologii de informare şi comunicare, sisteme expert / inteligenţă artificială, tehnologii ale bazelor de date şi tehnologii de modelare, împreună cu aplicaţiile în diferite domenii ale acestora. Din aceste şapte categorii ne vom oprii asupra tehnologiilor de informare şi comunicare. În condiţiile socio-economice ale începutului de mileniu informaţia este şi resursă şi produs, supravieţuirea unei organizaţii fiind direct legată de capacitatea ei de a obţine, prelucra şi furniza această marfă. O infrastructură bazată pe tehnologiile informaţiei şi comunicării oferă o platformă adecvată pentru schimbul de date, coordonarea de activităţi, împărtăşirea şi diseminarea de informaţie, obţinerea şi comunicarea de informaţii în timp real. Toate acestea sunt bazate pe sisteme de calcul puternice şi reţele de mare viteză, stabilitate şi fiabilitate. Puterea de calcul şi de procesare a informaţiei în continuă creştere, simultan cu diminuarea costurilor, stabilirea de standarde de comunicare şi conectarea la nivel digital, oferă suportul necesar pentru dezvoltarea tehnologiilor de informare şi comunicare. O formă

115 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual particulară a acestor tehnologii, care câştigă în popularitate şi răspândire pe zi ce trece, sunt aplicaţiile e-learning. Aceste aplicaţii oferă posibilitatea diseminării de cunoştinţe sub forma unor cursuri în format electronic, prin intermediul internetului. 2. Cadrul teoretic Numeroase sisteme de învăţământ la distanţă îşi susţin eficienţa şi calitatea serviciilor oferite, fără a avea la baza acestor afirmaţii un sistem de evaluare validat ştiinţific şi riguros. De nenumărate ori auzim despre programe de învăţământ la distanţă care îşi promovează cursurile prin accentuarea facilităţilor, tehnologiilor de care dispun, prin numărul mare de studenţi pe care îi au incluşi în programele lor sau alţi indicatori statistici. Întrebarea care se pune este dacă o astfel de evaluare disparată ne poate oferii o imagine acurată asupra eficienţei şi profesionalismului celor care administrează şi susţin acest sistem de învăţământ la distanţă? Putem afirma pe baza unor astfel de informaţii că participanţii la astfel de programe asimilează un bagaj de cunoştinţe suficient pentru a justifica costurile unui astfel de sistem? Este un astfel de program rentabil din punctul de vedere al costurilor şi beneficiilor? Pentru a răspunde la aceste întrebări este necesar să utilizăm un sistem de evaluare care să integreze toate informaţiile legate de performanţa sistemului. Statisticile relevă faptul că nu toate programele de învăţământ la distanţă sunt la fel de eficiente. Astfel Carr (2000) [5] a raportat diferenţe semnificative în numărul de absolvenţi între diferite şcoli din USA, procentele variind de la 80% până la sub 50% în unele dintre cazuri. Moore, Thompson, Quigley, Clark şi Goff (1990) [4] şi Verduin şi Clark (1991) [2] sugerează că învăţământul la distanţă poate fi la fel de eficient ca şi cel tradiţional, în măsura în care: a) metoda şi tehnologiile utilizate sunt adecvate sarcinii, b) există interacţiune între studenţi şi c)feedbackul oferit de către profesori cursanţilor este prompt. În urma sintetizării indicatorilor de performanţă ai unui program de e-learning menţionaţi în literatura de specialitate, Rovai (2003) [1] a elaborat un cadru pentru un sistem de evaluare a acestora (fig. 1). Procesul de evaluare începe cu identificarea scopului programului de evaluare. O dată ce scopul evaluării este clar, poate fi determinat tipul de evaluare adecvat. În continuare pot fi elaborate întrebările pentru evaluare şi strategia de evaluare, acestea putând fi realizate în paralel. În final se realizează evaluarea propriuzisă. Analiza la nivel Input identifică şi evaluează posibilităţile sistemului de a încorpora expertiza tehnică, strategii alternative ale programului şi designul utilizat pentru a atinge publicul ţintă şi ai satisface nevoile. După Moore şi Kearsley (1996) [3], inputuri importante care ar trebui evaluate sunt: caracteristicile cursanţilor, experienţa şi expertiza instructorilor şi a tutorilor, competenţa personalului administrativ, eficienţa dezvoltării de cursuri, cooperarea/susţinerea instituţională. O analiză la nivel de Proces presupune evaluarea a ceea ce se realizează în program pe măsură ce este implementat, precum şi ceea ce ar trebui să se realizeze dar nu se face. În cadrul unei astfel de evaluări trebuie avut în vedere aspectul financiar al programului. O evaluare a raportului costuri beneficii este extrem de binevenită, urmând a fi luate în calcul modalităţile de repartizare a resurselor financiare precum şi

116 116 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică a gradului de eficienţă în utilizarea lor. De asemenea trebuie avute în vedere fluxurile informaţionale şi de cunoştinţe care sunt utilizate (în ce proporţie şi cu ce randament), precum şi acele oportunităţi, facilităţi care există la nivel fizic dar nu sunt utilizate. Scopul evaluării Determinarea tipului de evaluare Input Proces Output Impact Determinarea strategiei de evaluare orientată pe Obiective orientată pe Management orientată spre Consumator orientată spre Expertiză orientată spre Adversar orientată spre Participanţi Dezvoltarea de întrebări de evaluare Input Proces Output Impact Realizarea evaluării Figura. 1 Cadrul pentru evaluarea programelor, după Rovai (2003) [1] Evaluarea la nivel Output are ca scop determinarea efectelor imediate şi directe ale programului. Acest scop îl atinge prin colectarea, analizarea şi judecarea rezultatelor de tipul: cât de mult a fost utilizat programul, câţi cursanţi a avut programul şi câţi dintre aceştia au absolvit, în ce măsură au fost atinse obiectivele programului, precum şi modificări în deprinderi, competenţe, cunoştinţe şi atitudini. Procentajul de absolvenţi, notele obţinute la curs sau scoruri standardizate obţinute la teste sunt frecvent utilizate ca măsuri ale evaluării outputului. Moore şi Kearsley (1996) [3] de asemenea au identificat outputuri care oferă informaţii valoroase legat de eficienţa în ansamblu a programelor de învăţământ la distanţă: procentul de studenţi ce termină cursurile, evaluările satisfacţiei cursanţilor în utilizarea programului. Evaluările la nivel de Impact sunt centrate pe efectele pe termen lung ale programului şi încearcă să determine în ce măsură s-au redus şi în unele cazuri chiar

117 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual eliminat nevoile studenţilor, precum şi efectele programului asupra societăţii în ansamblu. Acest tip de evaluare presupune urmărirea evoluţiei profesionale a absolvenţilor în locurile de muncă ce sunt relaţionate cu programul. Tot acest tip de evaluare determină cum se modifică atitudinile, comportamentele şi idealurile personalului implicat în program. Chiar dacă acest cadru elaborat de Rovai (2003) [1] nu oferă o reţetă clară a unei evaluări impecabile, el ne oferă o structură, nişte puncte de sprijin în elaborarea propriei alternative pentru evaluarea unui program de învăţământ la distanţă. Prin jaloanele oferite, acest cadru permite evaluatorului să aibă în permanenţă în vedere toate aspectele unui sistem de evaluare performant. 3. Analiza la nivel Input a aplicaţiei IDSOFT În conformitatea cu modelul prezentat anterior, o evaluare la nivel de Input a unui sistem de învăţământ la distanţă este recomandat să aibă în vedere: facilităţile şi caracteristicile platformei de e-learning, gradul de expertiză al instructorilor şi tutorilor, caracteristicile studenţilor, competenţele personalului administrativ (secretare, administratori de sistem, informaticieni), eficienţa în dezvoltarea de noi cursuri care să răspundă nevoilor cursanţilor, nivelul de cooperare şi susţinere instituţională (cum este văzut aceste sistem la nivelul instituţiei, în ce măsură el este o prioritate sau nu), constrângerile de la nivel legislativ, acreditarea, nivelul susţinerii financiare şi modalitatea de distribuire şi consumare a acestor resurse financiare. Deoarece în această lucrare dorim să evaluăm facilităţile şi caracteristicile platformei de e-learning IDSOFT, vom pune accentul pe analiza programului şi nu pe ceilalţi factori care sunt bineînţeles indispensabili unei analize riguroase şi pertinente pentru un program de învăţământ la distanţă funcţional şi performant. Fiind o aplicaţie de e-learning, programul IDSOFT (fig. 2) are ca obiectiv principal transferul de cunoştinţe către cursanţii care îl utilizează. În vederea atingerii acestui obiectiv el recurge la mai multe metode, mijloace specifice aplicaţiilor de e-learning: oferirea de materiale de curs (suporturi de curs), resurse, teste de evaluare şi autoevaluare a cunoştinţelor, comunicare sincronă şi asincronă cu tutorii şi instructorii, precum şi între cursanţi. În continuare vom descrie pe scurt actorii ce interacţionează în cadrul acestui sistem, precum şi facilităţile pe care le oferă programul acestora. Cele cinci tipuri de utilizatori sunt: administratorul, secretarul, instructorul, tutorele şi cursantul. Administratorul are ca şi rol gestionarea cursurilor şi a secretarilor asociaţi acestora. Prin intermediul acestui tip de utilizator se realizează adăugarea, editarea, ştergerea şi resetarea unui curs. Un curs cuprinde una sau mai multe discipline. După cum se poate observa şi în figura 3, un curs are asociate mai multe tipuri de informaţii utile atât pentru administrarea acestora cât şi pentru a oferii cursanţilor o informare cât mai comprehensivă. De asemenea administratorul este cel ce gestionează parolele secretarilor de la fiecare curs.

118 118 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Figura. 2 Platforma e-learning IDSoft Secretarii cursurilor au ca şi atribuţiuni gestionarea instructorilor, tutorilor, disciplinelor şi cursanţilor. În cazul instructorilor, tutorilor şi cursanţilor secretarul introduce următoarele informaţii: numele, adresa, seria şi numărul cărţii de identitate, codul numeric personal, adresa de , precum şi o poză a acestuia dacă este disponibilă. Aplicaţia verifică valabilitatea codului numeric personal, precum şi a adresei de pentru a evita introducerea de informaţii false sau eronate. Identificatorul şi parola aferente celor trei tipuri de utilizatori sunt generate automat de către aplicaţie existând însă posibilitatea de a schimba parola, dar nu şi identificatorul. În afara activităţii de gestionare a celor trei tipuri de utilizatori prezentaţi anterior, în atribuţiile secretarului intră şi administrarea disciplinelor care sunt incluse în curs (fig. 3). Această activitate presupune completarea următoarelor informaţii: denumirea, numărul de credite, tipul de evaluare, instructorii cursului şi tutorii acestuia. Programul permite şi listarea rezultatelor obţinute la testele de evaluare de către cursanţii înscrişi la o anumită disciplină. Dacă în paragrafele anterioare am prezentat doar facilităţile oferite de platforma IDSoft, în raport cu activităţile de gestiune specifice unui program de învăţământ la distanţă, în continuare vom pune accent pe cei trei actori care sunt implicaţi cu adevărat în procesul de predare învăţare. Facilităţile oferite de program instructorilor şi tutorilor, le vom prezenta împreună deoarece acestea sunt similare sub foarte multe aspecte.

119 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Figura 3. Fereastra de adăugare disciplină. Ambele tipuri de utilizatori au acces la următoarele opţiuni: actualizare resurse, creare teste, discuţii online, mesaje, informaţii personale, informaţii cursanţi. Pe lângă aceste opţiuni instructorul poate actualiza suportul de curs al disciplinelor la care este titular şi poate compune testele pentru evaluarea cunoştinţelor cursanţilor. Suportul de curs se editează online astfel încât cursanţii nu au nevoie de programe suplimentare pentru a-l vizualiza. La secţiunea Resurse pot fi încărcate diverse formate de fişiere: arhive zip, documente word, documente pdf, etc. (pentru a accesa aceste documente, cursanţii au nevoie de programe suplimentare, ex: WinZip, MSWord, Acrobat Reader). Prin intermediul opţiunii informaţii personale, pot fi actualizate datele personale introduse de către secretar. Discuţiile online permit realizarea de întâlniri virtuale între cursanţi, tutori şi instructori, pentru o mai bună comunicare şi interacţiune între aceştia. Similar opţiunea de mesaje susţine comunicarea prin intermediul ului şi al mesajelor asincrone. Evaluarea cunoştinţelor este facilitată de cele două tipuri de teste: teste de autoevaluare şi teste de examinare. Ambele variante pot fi generate şi cotate automat de către aplicaţie cu condiţia ca tutorii sau instructorii să creeze baza de date cu itemi. În măsura în care baza de date cu itemi pentru teste este populată, este suficient să se completeze opţiunile din figura 4 în vederea generării unui test. În funcţie de numărul de itemi specificat, din baza de date se selecţionează în mod adaptiv (gradul de dificultatea al itemului următor este ales în funcţie de corectitudinea răspunsului dat la itemul curent) itemii ce vor compune testul. Beneficiarul tuturor acestor facilităţi este în cele din urmă cursantul. Având în vedere ultimele cercetări în domeniul aspectelor psihopedagogice ale comunicării mediate de calculator, precum şi al transferului de cunoştinţe în acest mediu, platforma de e-learning IDSoft pune la dispoziţia cursantului posibilitatea de a-şi cunoaşte colegii, tutorii şi instructorii sub diverse aspecte. Prin intermediul opţiunii informaţii cursanţi, ei vor obţine informaţii despre colegii lor, consolidând sentimentul de

120 120 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică comunitatea şi de apartenenţă la această comunitate. Comunicarea sincronă (discuţii online) şi cea asincronă (mesaje) lasă libertate cursanţilor în a alege forma de comunicare cea mai adecvată propriilor preferinţe. Testele de autoevaluare oferă, celor care le utilizează, un feedback extrem de util şi pertinent asupra gradului de asimilare al cunoştinţelor din materia parcursă. Figura 4. Crearea unui test de evaluare a cunoştinţelor Resursele asociate disciplinelor oferă posibilitatea clarificării anumitor aspecte ce nu sunt suficient de bine detaliate în suporturile de curs precum şi aprofundarea unor teme ce prezintă interes personal pentru cursant. În cazul în care această sursă de informaţie nu este suficientă, prin intermediul facilităţilor de comunicare, cursantul poate recurge la ajutorul tutorilor şi în ultimă instanţă la cel al instructorului, dacă problema este mai delicată. Ca urmare a faptului că testele de examinare sunt cotate automat, cursanţii primesc rezultatele în foarte scurt timp, având parte de un feedback competent şi prompt. De asemenea aplicaţia le permite să îşi consulte situaţia examenelor promovate şi a celor nepromovate, în permanenţă. 4. Discuţii şi concluzii Pe baza analizei la nivel Input a aplicaţiei IDSoft, susţinem că ea oferă toate facilităţile necesare pentru a susţine un program de învăţământ la distanţă viabil, maleabil şi performant, cu toate că descrierea facilităţilor şi particularităţilor acesteia nu a fost una exhaustivă. Platforma IDSoft oferă premizele şi susţinerea necesară pentru a putea implementa un astfel de program, însă nu trebuie să uităm că sunt extrem de mulţi factori ce concură la obţinerea unor performanţe adecvate în această formă de predare şi învăţare.

121 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Probabil cel mai convingător argument îl constituie experienţa celor doi ani, în care Catedra de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai a utilizat cu succes această platformă pentru a-şi implementa şi promova cursurile postuniversitare. Chiar dacă unele facilităţi nu au fost integrate în această platformă (ex. video conferinţe), ea se pliază foarte bine pe cerinţele şi constrângerile specifice stadiului actual de dezvoltare al infrastructurii în România, precum şi pe nivelul de dezvoltarea economică al ţării noastre. În concluzie putem afirma că platforma de e-learning IDSoft este o alternativă reală şi concretă la metodele clasice de predare (transfer de cunoştinţe), fiind foarte bine ancorată în realităţile sociale şi economice româneşti. Un ultim aspect ce trebuie avut în vedere sunt cerinţele tehnice ale aplicaţiei: CERINŢE HARDWARE - Windows se recomandă minim Pentium-III 800 MHz cu 128 MB RAM. - Linux se recomandă minim Pentium-II 450 MHz cu 64 MB RAM. CERINŢE SOFTWARE SERVER - server de web APACHE (minim versiunea ) - baza de date MYSQL (minim versiunea ) - script PHP (minim versiunea 4.0.6) - decoder ZendOptimizer (minim versiunea 1.1.0) CERINŢE SOFTWARE CLIENT - browser Internet Explorer (minim versiunea 4.0) - opţiunile javascript şi cookies ale browser-ului activate. 5. Bibliografie [1] A.P. Rovai, A practical framework for evaluating online distance education programs. Internet and Higher Education, 2003,vol. 6, pp [2] J.R. Verduin şi T.A. Clark Distance education: the foundations of effective practice. CA: Jossey-Bass, San Francisco, 1991 [3] M.G. Moore şi G. Kearsley, Distance education: a systems approach, CA: Wadsworth/ITP, Belmont, [4] M.G. Moore, M.M. Thompson, A.B. Quigley, G.C. Clark, & G.G. Goff, The effects of distance learning: a summary of the literature. Research Monograph No. 2 (Eric Document Reproduction Service No. ED ). University Park, PA: Pennsylvania State University, American Center for the Study of Distance Education, [5] S. Carr, As distance education comes of age, the challenge is keeping the students, The Chronicle of Higher Education, 2000, 46(23), ppa39-a41. [6] S. Liao, Knowledge management technologies and applications literature review from 1995 to 2002, Expert systems with Applications, 2003, vol. 25, pp

122 122 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Exemplu de răspuns în domeniul educaţiei la provocările globalizării Laurenţiu Tăchiciu Academia de Studii Economice Bucureşti, Ion Schileru - Academia de Studii Economice Bucureşti, schileru@yahoo.com Abstract Firmele industriale sunt din ce în ce mai mult expuse unui mediu internaţional unde se confruntă cu probleme noi. La astfel de probleme oamenii înzestraţi cu o pregătire profesionala tradiţională nu au capacitatea de a face faţă în mod eficient. Lucrarea prezintă proiectul "Global Education in Manufacturing" care se derulează cu concursul unor universităţi, institute şi mari companii din patru continente, orientat către găsirea unor formule curriculare netradiţionale, menite sa dezvolte competenţele reclamate de noua realitate.. 1. Introducere Dezvoltarea şi implementarea noilor generaţii de tehnologii de fabricaţie, ce înmagazinează un volum sporit de informaţie şi cunoaştere şi apelează în tot mai mare măsură la informatică, reprezintă un demers extrem de complex şi de costisitor. Tocmai de aceea, având industria ca principal promotor şi beneficiar, a fost iniţiat programul internaţional de cercetare-dezvoltare intitulat Intelligent Manufacturing Systems (IMS). IMS regrupează peste 300 de companii şi 200 institute de cercetare din Australia, Canada, Coreea, Elveţia, Japonia, Norvegia, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană, oferind o structură în cadrul căreia participanţii pot împărţi costurile, riscurile şi expertiza pentru a realiza proiecte de cercetare-dezvoltare de interes comun la scară globală. IMS constituie un răspuns atât faţă de presiunile competitive cu care se confruntă diferite companii şi sectoare industriale cât şi faţă de provocările mai generale ale lumii de mâine. Între proiectele IMS se numără şi cel care face obiectul prezentei comunicări, intitulat Global Education in Manufacturing şi conceput pentru a contribui la înlăturarea unor carenţe ale sistemelor de formare profesională tradiţionale. Semnalate timpuriu, aceste carenţe au fost notate de către Comitetul de Coordonare al IMS astfel: Educaţia inginerească a manifestat adesea tendinţa de a pune un accent mai mare pe teorie. În plus, educaţia de bază nu a răspuns întotdeauna necesităţilor industriei, furnizând absolvenţi cu aptitudini inadecvate. Aceasta este una dintre cauzele pentru care întreprinderile sunt prea puţin capabile de a transforma inovarea în produse de succes. Aceasta reclamă o schimbare în ordinea priorităţilor şi strângerea legăturilor industriei cu instituţiile de învăţământ. Totodată, schimbările în organizarea sistemului evidenţiază necesitatea ca instruirea în cadrul

123 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual companiei să fie un proces permanent, cu scopul actualizării cunoştinţelor şi creşterii potenţialului salariaţilor. Demersurile începute încă din 1999 pentru evaluarea situaţiei şi prefigurarea unor soluţii au evidenţiat problemele legate de integrarea disciplinelor tradiţionale cu care se confruntă întreprinderile în contextul mutaţiilor tehnologice şi al globalizării: - Lucrul cu instrumente digitale de comunicare - Lucrul într-un mediu multicultural - Lucrul în echipe multidisciplinare - Împărţirea sarcinilor la scară globală în contextul unor fuse orare diferite - Lucrul într-un mediu virtual S-a făcut recomandarea ca programele de învăţământ şi instruire ce se vor proiecta pentru ingineri să combine cunoştinţele tehnice (operaţii, CIM, CAD şi automatizare, dezvoltarea de produs şi proces, tehnologii de fabricaţie, calitate şi eficienţă) cu cele de administrarea afacerilor (economie, marketing, finanţe şi contabilitate, strategie, risc şi recompensă, relaţii umane şi munca de echipă, leadership şi comunicare). Răspunzând într-un mod specific acestor cerinţe ale industriei şi recomandărilor primite, partenerii implicaţi în proiectul GEM îşi propun să dezvolte o nouă structură curiculară de pregătire în Strategie industrială (Manufacturing strategy). 2. Prezentarea generală a proiectului Global Education in Manufacturing (GEM) GEM a fost adoptat ca proiect IMS în anul 2001, iar contribuţia partenerilor din Uniunea Europeană şi Norvegia este finanţată din anul 2002 de către Comisia Europeană prin sub-programul IST (Information Sociey Technologies) al programului cadru 5 pentru C&D al Uniunii Europene. Tot din 2002 participarea la componenta europeană s-a lărgit, la cererea Comisiei Europene, prin antrenarea unor organizaţii interesate din ţările candidate la aderare, printre care şi România. Proiectul este prevăzut a se finaliza în anul 2004, iar costul estimat al componentei europene (care regrupează 14 parteneri din 12 ţări) este de peste de Euro Obiectivele proiectului GEM GEM are următoarele obiective principale: o Să identifice şi să analizeze nevoile la scară globală ale industriei prelucrătoare, în privinţa pregătirii profesionale şi instruirii personalului ingineresc, din perspectiva adaptării întreprinderilor la conceptele de afacere digitală şi produs extins ; o Să elaboreze o structură detaliată de pregătire în Strategie industrială, care să combine aspectele de ordin tehnic cu cele din domeniul administrării afacerilor şi care să devină nucleul unui standard mondial de formare profesională şi instruire. În proiectarea programului de pregătire se au în vedere o serie de principii, între care se numără: - Crearea unui mediu de învăţare, nu a unui mediu de predare

124 124 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică - Accent pe satisfacerea nevoilor industriei şi pe implicarea activă a firmelor industriale - Pregătirea cursanţilor pentru a putea deveni agenţi ai schimbării în noua economie - Crearea posibilităţii pentru cursanţi de a parcurge diferite secţiuni ale programului şi de a încheia programul în diferite stadii/nivele - Posibilitatea acordării de diplome adecvate unei diversităţi de sisteme de pregătire profesională - Acreditarea programului de către IMS 2.2. Etapele proiectului Pentru a garanta o bună fundamentare, implicarea activă a tuturor partenerilor, precum şi verificarea temeinică în împrejurări şi medii diferite a produselor sale, GEM a fost conceput etapizat, după cum urmează: - Documentare cu privire la situaţia existentă în domeniu, având ca rezultat principal cunoaşterea şi analiza unui număr mare de programe de pregătire destinate inginerilor, din toate ţările participante. Până în prezent au fost analizate peste 280 de programe de pregătire şi peste 550 de cursuri componente ale acestora [2] - Cunoaşterea nevoilor industriei, prin intermediul unei anchete pe bază de chestionar, la care au răspuns până în prezent ingineri de la circa 600 de întreprinderi din întreaga lume - Identificarea modulelor de curs, a cursurilor aferente şi a temelor pentru fiecare curs - Alegerea, proiectarea şi testarea metodelor şi instrumentelor pedagogice - Testarea modulelor - Răspândirea şi trecerea la utilizare programului de pregătire 2.3. Stadiul actual GEM duce mai departe preocupările existente şi demersurile întreprinse anterior în aceeaşi direcţie. Astfel, au avut o contribuţie importantă, ca punct de pornire pentru GEM, lucrările efectuate în Europa în cadrul proiectului CO-MIND 1 [3] şi cele efectuate la Universitatea Statului Arizona (ASU-Arizona State University) din Statele Unite [4]. Pe baza acestor cunoştinţe iniţiale, precum şi pe baza activităţilor desfăşurate până în prezent în cadrul proiectului, se propune o structură a programului compusă din următoarele 7 module (denumite knowledge areas ): A. Dezvoltarea produselor extinse B. Afaceri digitale în cadrul lanţului de distribuţie C. Planificarea şi realizarea operaţiilor specifice sfârşitului vieţii produsului D. Administrarea afacerilor şi strategia competitivă 1 Formarea profesională şi instruirea inginerilor din industria prelucrătoare pentru a a face faţă provocărilor întreprinderii extinse şi întreprinderii virtuale

125 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual E. Procese de fabricaţie inteligente F. Proiectarea sistemelor de fabricaţie inteligente G. Modelarea şi simularea întreprinderii şi a produsului De asemenea, au fost până în prezent identificate 50 de cursuri aferente acestor module, urmând ca pentru fiecare dintre cursuri să se specifice temele ce ar trebui abordate, tipurile de activităţi, metode şi instrumente de lucru recomandate. 3. Problematica e-learning în contextul proiectului GEM În cadrul proiectului GEM o atenţie deosebită este acordată mecanismelor de furnizare a cunoaşterii. Partenerii în proiect au stabilit o serie de cerinţe ce trebuie avute în vedere în proiectarea acestor mecanisme: - Crearea unui mediu pentru învăţare flexibil pentru a satisface stiluri de învăţare şi metode pedagogice diferite - Sa asigure participarea activă a cursanţilor şi utilizarea experienţei acestoara - Să permită cursanţilor să creeze reţele între ei - Să utilizeze tehnologiile moderne pentru îmbogăţirea ilustrării cursurilor - Sa permită acordarea de sprijin actualizat, prompt şi personalizat cursanţilor în probleme de ordin academic, tehnic sau administrativ - Să asigure o monitorizare selectivă în favoarea cursanţilor disciplinaţi şi motivaţi - Să ofere suport pentru comunicare şi colaborare informală de grup, aceasta fiind considerată cea mai eficientă metodă de învăţare. Pentru a răspunde acestor cerinţe se are în vedere proiectarea unui model mixt sprijinit pe trei piloni: o Lucrul la clasă, afectat acelor teme/cursuri care presupun un nivel ridicat de intracţiune între cursanţi o Teleconferinţa, ca instrument ce permite o activitate sincronă a profesorului/instructorului şi cursanţilor în chestiuni la care este necesar un feed-back rapid din partea membrilor grupului fără ca aceasta să presupună o interacţiune intensă sau de durată o Internetul ca mediu de învăţare distribuită. Printre activităţile considerate în acest domeniu se numără: - Crearea şi moderarea de comunităţi on-line - Furnizarea de cursuri, cărţi electronice, simulări - Oferirea de ilustrări şi demonstraţii prin clipuri video, audio, sau animate - Organizarea de discuţii on-line - Schimb instantaneu de mesaje şi poştă electronică - Monitorizarea şi evaluarea performanţei prin teste şi exerciţii şi feed-back Prin toate aceste funcţii, internetul se dovedeşte a fi un mediu de învăţare extrem de puternic. Totuşi, el nu este lipsit de probleme. În general, se acceptă că pentru utilizarea e-learning este necesară satisfacerea unor condiţii: o Disponibilitatea unor profesori capabili şi dornici să adopte noile metode, aceasta cerând, cel puţin în prima fază, un considerabil efort suplimentar

126 126 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică o o Caracterul cât mai deschis al platformelor de e-learning, care să ofere maximum de flexibilitate atât în privinţa accesului utilizatorilor, cât şi în privinţa compatibilităţii cu alte aplicaţii, în special cele de utilizare curentă, precum şi în privinţa capacităţii şi oportunităţii dezvoltării ulterioare. În această privinţă, soluţiile mai costisitoare vor înregistra un ritm de înnoire mai rapid, dar aceasta nu este un avantaj dacă marea masă a utilizatorilor nu pot ţine pasul cu costurile înnoirii frecvente Facilitarea învăţării active. Utilizarea internetului ca mediu de învăţare nu conduce în mod automat la învăţare activă. Este rolul profesorului de a pune cursantul în postura de a învăţa activ. Deşi teoretic se bucură de un bun prestigiu, în practică sistemele de învăţare bazate pe internet au avut şi neajunsuri, între care o proporţie ridicată a cursanţilor care abandonează. Potrivit lui McVay Lynch [1] printre problemele frecvent indicate de către cursanţi ca dificultăţi şi chiar cauze ale abandonului se numără: - Probleme tehnice: cursanţii invocă frecvent lipsa asistenţei tehnice şi consumul mare de timp cerut de soluţionarea unor probleme tehnice - Caracterul ne-familiar al învăţării la distanţă: lipsa de experienţă prealabilă în utilizarea internetului pentru învăţare se transformă în multe cazuri în rezistenţă faţă de sistemul în cauză - Lipsa feed-back-ului din partea profesorului sau întârzierea acestuia în raport cu aşteptările, precum şi caracterul vag şi impersonal al unor asemenea comunicări Potrivit aceluiaşi autor aceste neajunsuri pot fi atenuate, în special prin introducerea la începutul programului de pregătire a unui curs de familiarizare cu mediul electronic de învăţare şi furnizarea unui pachet integral de aplicaţii configurabile cu minimă intervenţie din partea utilizatorului şi însoţite de tutoriale şi funcţii de asistenţă în cursul lucrului. Condiţiile bune de acces la internet prin viteză şi stabilitate, claritatea protocolului privind comunicarea cu instructorul, consistenţa temelor încredinţate spre rezolvare cursantului, accesul la resurse documentare, servicii de comunicaţii şi servicii administrative sunt tot atâtea elemente care pot contribui la succesul programului de e-learning 4. Concluzii Proiectul GEM generează, în opinia noastră, reflecţii şi preocupări pe mai multe planuri. Ne putem gândi că este momentul în care la scară mondială se petrec transformări de mare anvergură, care pun într-o lumină nouă rolul comunităţii academice şi a celei din cercetare faţă de competitivitatea globală a industriilor naţionale. Este momentul în care ţările lumii păşesc ferm în societatea cunoaşterii şi a informaţiei şi avem responsabilitatea colectivă de a nu rata acest moment. Sau ne putem gândi la soluţiile unor probleme practice imediate în promovarea învăţării asistate de calculator în condiţiile în care ţara noastră înregistrează cel mai scăzut nivel de dotare cu calculatoare şi o slabă dezvoltare a infrastructurii de comunicaţii. Nu ne propunem, însă, un inventar al tuturor învâţâmintelor ce decurg din exemplul proiectului prezentat. Dorim totuşi să subliniem câteva idei:

127 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual ) Proiectul GEM propune o soluţie curriculară transfrontalieră având potenţialul de a facilita oferirea către clientela din România a unui program de pregătire profesională recunoscut la scară mondială. Acest lucru este favorabil întrucât constituie o oportunitate în plus pentru inginerii români de a se instrui la nivelul celor mai înalte exigenţe, transferând competenţele astfel dobândite în sporirea competitivităţii pe pieţe globale a firmelor pentru care lucrează. Pe de altă parte, aceasta ar putea spori concurenţa externă cu care se confruntă universităţile noastre. Avem deja exemple în acest sens. Tot din exemplul proiectului GEM aflăm, însă, că soluţia pentru a înfrunta această concurenţă, în mod aparent paradoxal, nu stă în izolarea universităţilor ci în creşterea comunicării şi cooperării între acestea 2) Cu eforturile conjugate pe parcursul a doi ani a unor prestigioase corporaţii, institute, şi universităţi din lume întreagă şi cu un buget de peste 1 milion de Euro numai pentru componenta europeană, proiectul GEM va produce o programă analitică. Conţinutul cursurilor va fi realizat ulterior printr-un proiect, probabil, de mai mare anvergură. Aceasta ne determină să reflectăm la starea cercetării în favoarea învăţământului şi la căile şi mijloacele de reanimare a acesteia. 3) Formarea profesională trebuie ghidată în mai mare măsură de cerinţele industriei, ale mediilor de afaceri, în general. O direcţie promiţătoare în acest sens ar fi utilizarea învăţării asistate de calculator în contextul integrării învăţării în programul de lucru al specialiştilor conform conceptului de learning organization. Acest tip de transfer de cunoştinţe nu este adaptat organizării universitare, dar în el ar putea să existe germenii dezvoltării în viitor a programelor şi conţinutului cursurilor universitare. În acest context, ar trebui investigată soluţia iniţierii unor lanţuri de distribuţie a cunoştinţelor cu o varietate de intermediari specializaţi şi care să asigure o cât mai bună circulaţie a informaţiei între institute de cercetări, universităţi şi întreprinderi. Bibliografia [1] McVay Lynch, M, The Online Educator. The Guideto Creating the Virtual Classroom, London and New York Routledge, 2002 [2] O Sullivan, D., Precup, L., Van Dongen, S., Duffy, P., şi Guochao, X. Survey of Manufacturing Curricula From Around the World, GEM deliverable, [3] Rolstadås, A. Moseng,B, Global Education in Manufacturing, International CIRP Manufacturing Education Conference CIMEC 2002 [4] Shunk, D., The Creation of a Competency-based, Anytime- Any Place Education System for Academia and Industry, Paper presented at e-business and e-work Conference, Praga 2002 [5] [6]

128 128 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Echipamente pentru achiziţii de imagini Schileru Ion Academia de Studii Economice Bucureşti Abstract Procurarea echipamentelor pentru achiziţii de imagini, începând de la definirea scopului până la exploatarea şi mentenanţa acestora constituie un demers esenţial, cu implicaţii serioase pentru buna desfăşurare a activităţilor didactice şi de cercetare. În textul de faţă sunt prezentate deopotrivă echipamente şi tehnici convenţionale ( analogice ) şi mijloace moderne (digitale) care constituie cele mai întâlnite echipamente din această categorie. Aspectele prezentate reprezintă observaţii şi experienţă ale autorului, angajat ocupaţional prin profesie şi pasiuneîn universul acestor mijloace. O experienţă inedită şi solicitantă a constituit-o derularea unui proiect independent CNFIS având ca obiectiv achiziţionarea de mijloace pentru cercetare şi învăţământ, între care şi echipamente pentru achiziţii de imagini. 1. Surse de imagini Cele mai uzuale surse de imagini pentru realizarea materialelor specifice învăţământului virtual sunt: I. fotografiile clasice scanate; II. fotografiile achiziţionate cu echipamente foto-film digitale sau analogice; III. imaginile create de autorii materialelor multimedia (grafică pe calculator); IV. elementele clipart şi diverse biblioteci de imagini; V. elementele decorative realizate cu programele de prelucrare a textelor; Fotografiile clasice scanate sunt încă mult folosite şi presupun existenţa unor fotografii de calitate bună şi a scanner-ului, ca echipament specific de convertire în digital a unei informaţii de factură pur fizică (aglomerare de granule de argint/ pigmenţi/coloranţi). Tot mai frecvent se observă în materialele multimedia produse de mare efect realizate cu scanner-ul (scanări de obiecte bi- şi tridimensionale, setări ingenioase ale ehipamentelor, prelucrări laborioase ale unor imagini scanate normal etc.), rod al imaginaţiei şi, uneori, al simţului artistic al diverşilor autori. Mai numeroase sunt fotografiile achiziţionate cu echipamente din categoria aparatelor foto digitale (digital still camera) şi camerelor video, analogice sau digitale. În cazul echipamentelor digitale, imaginea este prelucrată direct de echipament în momentul achiziţiei sale, în decurs de câteva fracţiuni de secundă, poate fi vizualizată imediat, acceptată şi memorată sau, dimpotrivă, ştearsă şi reluată operaţiunea. Imaginile salvate se descarcă pe un calculator, în care s-a instalat softul adecvat (livrat împreună cu camera), după conectarea

129 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual camerei prin cablul accesoriu. Din echipamentele (camerele video) analogice se pot extrage şi digitiza imagini folosind echipamente specifice: una din căile mai mult folosite o constituie conectarea camerei la un calculator care este echipat cu placă de achiziţie şi extragerea imaginilor dorite (secvenţe) în cursul derulării benzii, urmată de analizarea cadru cu cadru a secvenţei salvate şi selectarea frame-ului dorit. Este evident nevoie de un soft adecvat, livrat de regulă de distribuitorul echipamentului, într-o versiune mai veche dar foarte stabilă. Imaginile realizate pe calculator de graficieni sau amatori talentaţi ocupă o pondere crescândă în volumul de materiale multimedia, graţie pe de o parte atractivităţii acestei ocupaţii generatoare de satisfacţii majore şi pe de altă parte ofertei abundente de programe pentru toate categoriile şi gusturile, care, deşi scumpe în varianta originală, se pot obţine uşor în variantele de încercare, sau chiar gratis în variante reduse ca funcţii. Se detaşează în această categorie Adobe Photo Shop, program scump, greoi, pretenţios, Corell Draw!, Paint Shop Pro, Kai'sPower Tools şi numeroase altele. Elementele clipart şi bibliotecile de imagini sunt imaginistandard care abundă în decorarea materialelor publicitare, afişelor electronice dar şi a tipăriturilor realizare cu imprimante. Sunt disponibile în cantitate mare pe toate versiunile programelor de operare, dar dacă se accesează site-uri dedicate acestui domeniu se pot achiziţiona on-line nenumărate elemente din această categorie. Se pot include în această categorie imaginile unor pagini aflate pe Net, ori fragmente din aceste imagini. Prelucrarea textelor este poate cea mai răspândită şi frecvent practicată metodă de îmbunătăţire a prezentării materialelor tipărite, transmise prin web ori vizualizate în cadrul expunerilor (cursuri / prelegeri / expoziţii). Sunt necesare biblioteci de fonturi şi programe de prelucrare a acestora. Ca şi în situaţia elementelor clipart, aceste fonturi se găsesc la diverse locaţii net, ori se pot achiziţiona pe suporturi flexibile. Cea mai mare parte din programele de prelucrare a imaginilor sunt deopotrivă utilizabile pentru prelucrarea de fonturi şi elemente clipart. 2. Caracteristici esenţiale ale echipamentelor pentru achiziţii de imagini Din categoriile de echipamente prezentate mai sus ca surse de achiziţionare a imaginilor, prezentăm caracteristicile esenţiale ale scanner-ului, camerelor foto (analogice şi digitale) şi camerelor video (analogice şi digitale). Scanner: producătorul şi locul de fabricaţie, aria scanabilă, rezoluţia optică şi rezoluţia maximă, metoda de scanare, timpul de încălzire, adâncimea de culoare, numărul de trepte lumină-umbră, ratele de transfer (color şi gri), tensiunea de alimentare, puterea, tipul interfeţei.

130 130 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Camere foto analogice: producătorul şi locul de fabricaţie, materialul de confecţie, tipul filmului folosit, scala timpilor de expunere, scala diafragmelor, deschiderea relativă maximă, tipul obturatorului, caracteristicile specifice obiectivului (număr lentile, configuraţie, tip, unghi de poză, procedee de acoperire etc.), funcţiile de fotografiere de bază (autofocus / focusare manuală, autoexpunere / expunere manuală, reglarea facilă a profunzimii câmpului, posibilitate de expunere multiplă, viteza de fotografiere în regim cascadă, blitz-ul), regimul de alimentare, autonomia, nivelul de securitate a filmului. Camere foto digitale: în afara caracteristicilor menţionate la camerele foto analogice care sunt aproape în totalitate specifice şi camerelor digitale, se mai adaugă: caracteristicile CCD, respectiv rezoluţia maximă şi nominală pentru toate variantele de fotografiere, zoom-ul optic şi digital, volumul hardului propriu şi al cardului accesoriu (dacă există), sistemul de compresie, tipul de conector la calculator, caracteristicile ecranului LCD, tipul constructiv al conectorilor la TV, unele facilităţi specifice (efecte digitale de imagine). Camere video analogice: producătorul şi modelul, formatul de înregistrare (VHS/S- VHS, Hi8), sisteme TV de lucru (PAL, SECAM, NTSC), calitatea opticii, CCD-ul, zoom-ul (optic şi digital), factorul lux, display-ul, gama de funcţii şi posibilităţi de lucru în modul manual (expunere, diafragmă, focusare), funcţii de editare, funcţia long play, calitatea sunetului (posibilate de opţiune pentru microfon extern), manevrabilitate, alimentare, mediul de stocare a filmului, conectare la echipamente AV. Camere video analogice: la caracteristicile specifice camerelor video analogice se mai adaugă rezoluţia, funcţia Progressive Scan, conexiunile specifice tehnicii IT. 3. Elemente notorii pentru selectarea ofertelor Achiziţionarea echipamentelor pentru imagine presupune considerarea aceloraşi elemente specifice tuturor echipamentelor tehnice, cu un adaos de rigori. Un principiu prioritar se referă la considerarea selectivă a unui avantaj/dezavantaj pentru fiecare situaţie în parte. De exemplu, trebuie făcută delimitarea dintre avantajele şi dezavantajele tehnicii analogice şi tehnicii digitale pentru fiecare categorie de echipament. Astfel, în cazul camerelor foto trebuie ştiut că numai recent s-au realizat modele capabile să egaleze rezultatele camerelor clasice, care lucrează pe suport argentic; or aceste camere sunt mult prea scumpe pentru a fi achiziţionate lejer. În cazul camerelor video, trebuie considerat prioritar faptul că modelele VHS presupun pierderi severe de calitate a imaginii chiar de la prima copie, pe când transferul (copierea) imaginii realizate de camera digitală nu generează pierdere de calitate indiferent de numărul de copii. Acest avantaj se adaugă la unul de asemenea notoriu: posibilitatea de acces la orice secvenţă a materialului digital aproape instantaneu. Un alt principiu care adesea nu este considerat în suficientă măsură este cel al evitării situaţiilor fără ieşire, în concret a unor situaţii care fac ca echipamente foarte scumpe să nu poată fi exploatate, învechindu-se ca inventar nefolosit. Este vorba de insuficienta cunoaştere, dar şi de tratarea superficială a regulii consultării specialiştilor înaintea angajării unui contract de cumpărare a echipamentului. Numeroasele aspecte care trebuie avute în vedere la achiziţionarea unei camere video sunt aproape imposibil

131 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual de cunoscut chiar de un specialist, dar omiterea unor aspecte precum formatul de înregistrare, sistemul TV recunoscut, alimentarea, accesoriile riguros necesare etc. sunt atât de importante încât nu se poate admite nici o grabă ori trecere cu vederea în judecarea fiecărui aspect în parte şi a implicaţiilor pe care le presupune. Mediul românesc de afaceri nu evidenţiază suficientă grijă pentru imaginea firmei şi ca atare nu se poate merge pe încrederea totală în sfaturile personalului acestor firme, chiar şi în cazul firmelor care reprezintă producători de renume pe plan mondial. Acest fapt impune cercetarea riguroasă a documentaţiei tehnice pusă la dispoziţie de distribuitori, dar şi cea existentă pe site-urile firmelor producătoare, consultarea specialiştilor în domeniu, şi mai ales a celor ce utilizează astfel de echipamente (deţinători sigur ai experienţei în această privinţă), solicitarea de informaţii la firmelemamă (care răspund prompt şi relativ obiectiv la întrebările bine puse). Un principiu care merită multă atenţie este cel referitor la caracteristicile problemă ale unui echipament. Trebuie observat că astfel de caracteristici nu fac obiectul unei prezentări detaliate din partea vreunui producător. Chiar şi cei marile firme folosesc metoda avertizării voalate asupra unor situaţii de acest fel (de exemplu, în cazul echipamentelor digitale, utilizatorii constată că unele funcţii sunt foarte energofage, cum este situaţia transferului de imagini pe calculatoare; or, asupra acestor funcţii, prospectele sugerează doar că la transfer este preferabil să se folosească transformatoare sau să se ţină la dispoziţie seturi de baterii ). Reguli elementare de comerţ stabilesc că prezentările corecte şi complete ale caracteristicilor produselor sunt dovadă de profesionalism şi comerţ civilizat. O bună parte din fondurile destinate achiziţiei de echipamente se cheltuieşte fără considerarea justă şi riguroasă a caracteristicilor acestora, a cerinţelor prefigurate, a condiţiilor de exploatare, şi a cerinţelor de compatibilizare cu alte echipamente. În condiţiile în care se cere o calitate sporită a actului de învăţământ şi o trecere spre forme moderne de comunicare, în care rolul echipamentelor este hotărâtor, se pune problema găsirii unor forme de sporire a cointeresării celor responsabili de astfel de activităţi, corelat cu accentuarea acestei răspunderi. 4. Bibliografie [1] Schileru, Ion, Audit final. Proiect Grant CNFIS 133, Bucureşti, 1998 [2] * * * Cataloage şi Manuale (JVC, Sony)

132 132 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică E-learning-soluţie pentru asigurarea calităţii şi competitivităţii învăţământului universitar Chiru Lelia Academia de Studii Economice Bucureşti, Abstract Lucrarea îşi propune să realizeze o scurtă analiză a aspectelor referitoare la societatea informaţională, atât la nivel internaţional, cât şi la nivel naţional şi să evidenţieze rolul e-learning-ului în asigurarea calităţii şi a competitivităţii instituţiilor de învăţământ superior. În prima parte sunt prezentate succint demersurile întreprinse de ţările dezvoltate pentru trecerea la societatea informaţională şi dimensiunile unei societăţi informaţionale bazată pe cunoaştere. De asemenea, este prezentat şi stadiul implementării societăţii informaţionale în România. În partea a doua a lucrării este subliniată contribuţia e-learning-ului la îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor oferite de instituţiile de învăţământ superior. 1. Privire de ansamblu asupra stadiului implementării societăţii informaţionale la nivel internaţional şi naţional În ultima perioadă şi în România se vorbeşte tot mai mult despre societatea informaţională şi despre rolul acesteia în asigurarea dezvoltării durabile şi a integrării în structurile europene. Această problemă a fost dezbătută pe larg cu ocazia a numeroase manifestări ştiinţifice şi a făcut obiectul unor studii şi proiecte cu finanţare internaţională. Societatea informaţională sau societatea bazată pe informaţie este o sintagmă de provenienţă americană, care însă a suscitat un interes deosebit şi în ţările din Europa, mai ales după redactarea unui raport al Uniunii Europene, care poartă chiar numele autorului său, Martin Bangemann. Avansul către societatea informaţională în ţările dezvoltate a apărut ca o consecinţă a firească a societăţii post-industriale. Pentru trecerea la o nouă etapă de dezvoltare a societăţii, cea bazată pe informaţie, demersurile întreprinse s-au concretizat în: adoptarea unui cadru favorabil pentru dezvoltarea infrastructurii societăţii informaţionale; dezvoltarea educaţiei şi instruirii în domeniul calculatoarelor pentru tineri şi adulţi; promovarea muncii la distanţă, ca fiind o cale de a oferi un loc de muncă şi persoanelor care se găsesc în situaţii speciale (persoane cu diferite handicapuri, persoane situate în zone rurale); promovarea învăţământului la distanţă;

133 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual facilitarea comunicării prin generalizarea poştei electronice; înlesnirea accesului la baze de date de interes general, referitoare la forţa de muncă, informaţii culturale, asigurările de sănătate; reconsiderarea rolului Internet-ului în circulaţia informaţiei şi schimbarea mentalităţilor; crearea unor magistrale de transmitere a informaţiei. Experienţa ţărilor dezvoltate arată că societatea informaţională, pentru a-şi aduce contribuţia la realizarea unei civilizaţii socio-umane avansate, trebuie să fie bazată pe cunoaştere. O societate informaţională bazată pe cunoaştere, dincolo de progresul tehnologiilor şi al aplicaţiilor informaticii şi comunicaţiilor-care reprezintă nucleul de bază-poate fi privită şi din perspectiva altor dimensiuni care o definesc: dimensiunea socială-generată de impactul puternic asupra ocrotirii sănătăţii şi protecţiei sociale, pieţei muncii, sistemului educaţiei şi formării continue; dimensiunea culturală-relevată de contribuţia la conservarea patrimoniului cultural, atât naţional, cât şi internaţional, la promovarea pluralismului cultural, la dezvoltarea industriei multimedia; dimensiunea economică - dată de implicaţia în dezvoltarea comerţului electronic, a economiei bazată pe cultura managerială şi a educaţiei consumatorului; dimensiunea ambientală - evidenţiată de impactul asupra protecţiei mediului şi asupra raţionalizării utilizării resurselor. Având în vedere aspectele expuse mai sus, întrebarea firească care se ridică este următoarea: Poate exista societatea informaţională în România? România încă mai orbecăie în labirintul unei tranziţii nesfârşite, căutând drumul spre centru, care ar trebui să conducă către economia de piaţă. O analiză atentă a situaţiei actuale ne duce cu gândul la teoria formelor fără fond. Cu toate eforturile întreprinse, atât la nivel investiţional, cât şi legislativ, se poate afirma că tehnologiile informaţiei sunt la noi într-o fază încă incipientă. Deşi învăţământul la distanţă cunoaşte o largă expansiune, deşi comerţul electronic a devenit o practică nu numai în rândul agenţilor economici privaţi, ci şi în rândul unora dintre cei publici, care prin OG 20/2002 au fost obligaţi să achiziţioneze bunuri în sistem lectronic, deşi Internet-ul oferă soluţii de acces la numeroase baze de date online de interes public, există totuşi numeroase constrângeri în calea trecerii către o societate informaţională în România. Datele statistice confirmă acest lucru: consumul de calculatoare este de 2-3 bucăţi/an la 1000 de locuitori; ponderea cheltuielilor cu tehnologia informaţiei în PIB este de aproximativ 0,5%, de peste 15 ori mai mică decât cea a ţărilor care construiesc societatea informaţională; numărul total de calculatoare în şcoli este mult prea mic, raportat la numărul total de potenţiali utilizatori; în instituţiile publice, fondurile pentru investiţii în domeniul tehnologiei informaţiei sunt infiime sau chiar inexistente, iar personalul nu beneficiază de programe de instruire; tarifele operatorilor de telecomunicaţii sunt nejustificat de mari şi restrâng considearbil sfera utilizatorilor Internet-ului.

134 134 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică În România sunt încă multe etape de parcurs până la crearea unei societăţi informaţionale în adevăratul sens al cuvântului. Primul pas ar trebui să se concretizeze în construirea unei economii dezvoltate. O altă etapă în trecerea spre societatea informaţională poate consta în utilizarea tehnologiilor informaţiei în sprijinul dezvoltării. Revenind la teoria formelor fără fond şi parafrazându-l pe Maiorescu am putea afirma că în unele cazuri se poate accepta şi forma fără fond, dar în acest caz avem datoria de a ridica fondul la nivelul formei. Acestă teorie, extrapolată la societatea informaţională, s-ar putea traduce printr-o soluţie de salt. Un rol important în acest salt revine guvernelor şi decidenţilor din instituţiile publice, care, prin strategiile adoptate, trebuie să contureze cadrul favorabil pentru: dezvoltarea infrastructurii naţionale informaţionale şi de comunicaţii; accesul nediscriminatoriu la informaţia publică (programe de instruire, accesibilitate a infrastructurii); oferirea unui model de utilizare eficientă a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în instituţiile publice (educaţie, sănătate, cultură, transporturi). 2. E-learning- modalitate de îmbunătăţire continuă a serviciilor oferite de instituţiile de învăţământ E-learning-ul este o formă de învăţământ care a cunoscut o largă expansiune. Acest tip de învăţământ, nu reprezintă numai una dintre modalităţile de accedere la societatea informaţională, ci reprezintă totodată şi o cale de îmbunătăţire continuă a calităţii serviciilor prestate de unităţile de învăţământ. Învăţământul electronic a fost promovat la toate nivelurile (secundar, liceal şi universitar), dar cunoaşte cea mai amplă dezvoltare la nivelul universitar. Deoarece calitatea s-a impus ca factor determinant al competitivităţii, organizaţiile, indiferent de forma de proprietate şi de domeniul de activitate, au devenit preocupate de problemele referitoare la managementul calităţii şi asigurarea calităţii. Familia de standarde ISO 9000 defineşte managementul calităţii ca reprezentând un ansamblu de activităţi coordonate şi corelate pentru a orienta şi controla o organizaţie în ceea ce priveşte calitatea. Managementul calităţii este definit de componenetele sale. Aspectele centrale sunt Asigurarea Calităţii şi Controlul Calităţii, pe care ni le putem imagina ca fiind cele două jumătăţi ale unui întreg. Elementele lor sunt integrate într-un Sistem al Calităţii, care este dezvoltat pe baza unei Politici a Calităţii. În arena acerbei competiţii globale a zilelor noastre, calitatea reprezintă baza pentru supravieţuire. În aceste condiţii, instituţiile de învâţămînt sunt din ce în ce mai preocupate de oferirea unor servicii de calitate, care să le sporească prestigiul şi să conducă la diferenţirea ofertei lor pe piaţă. Pentru realizarea acestui deziderat, instituţiile de învăţământ superior trebuie să implementeze sistemul de management al calităţii, în conformitate cu cerinţele prevăzute de standardul ISO 9001: Majoritatea cerinţelor specificate în acest standard pun accentul pe procesele ale căror rezultate se reflectă în gradul de satisfacere a clientului. De altfel, cerinţele noii viziuni, cea din 2000, a standardelor

135 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual ISO 9000 pun accentul pe satisfacţia clientului, îmbunătăţirea continuă a calităţii şi pregătirea şi perfecţionarea personalului. Învăţământul electronic reprezintă o cale de îmbunătăţire continuă a calităţii serviciilor prestate de universităţi şi de satisfacere a cerinţelor clienţilor (studenţii), din numeroase motive: crearea de site-uri pe Internet ale universităţilor, pentru a facilita accesul studenţilor la suporturile de curs, la informaţiile cu privire la programele de învăţământ, la informaţiile de natură administrativă şi pentru a asigura o mai mare transparenţă a activităţilor; crearea de biblioteci virtuale; posibilitatea de evaluare on-line a studenţilor; dezvoltarea de noi forme de învăţământ, cum ar fi Învăţământul Deschis la Distanţă-o modalitate de asigurare a accesului la formele de învăţământ superior a unui număr mai mare de indivizi, prin eliminarea barierelor de ordin spaţial şi temporal. Deoarece implementarea tehnologiilor e-learning are ca obiectiv principal satisfacerea clienţilor, instituţiile de învăţământ superior îşi pot defini politica în domeniul calităţii prin prisma teoriei competitivităţii, promovată de J.M. Juran. Rolul politicii calităţii nu este doar de a indica direcţiile de urmat în ceea ce priveşte calitatea, ci şi de a aduce o schimbare în mentalitatea angajaţilor acestor instituţii, indiferent de poziţia ierarhică. Îmbunătăţirea calităţii este posibilă doar printr-un efort colectiv, deci cu participarea tuturor angajaţilor. În acest sens, instruirea personalului apare ca o condiţie obligatorie pentru succesul implementării tehnologiilor e-learning Bibliografia [1]. Ionescu, S.C., Excelenţa industrială- practica şi teoria calităţii, Editura Economică, Bucureşti, 1997 [2]. Olaru, M., Managementul calităţii, Editura Ecomonică, Bucureşti, 1999

136 136 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Analiza eficienţei educaţionale a paginilor de web Conf. Dr. PLEŞEA DORU ALEXANDRU Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Comerţ, Catedra de Merceologie şi Managementul Calităţii, plesea_doru@hotmail.com Abstract Dezvoltarea Internetului a condus, în domeniul educaţional, la apariţia unui mare număr de site-uri şi pagini de web. Relativa uşurinţă de realizare a lor a condus la apariţia unor site-uri şi pagini de web cu reduse valenţe pedagogice. De asemenea există şi nu trebuie neglijată influenţa site-urilor pseudo-educaţionale care au un substrat comercial, ascunzând adesea o reclamă mascată. Prezenta lucrare îşi propune să stabilească criteriile care determină eficienţa educaţională a unui site (pagini de web) şi modul în care îndeplinirea acestora poate fi evaluată. 1. Aspecte teoretice Dezvoltarea învăţământului deschis la distanţă şi a universităţilor virtuale se datorează în primul rând dezvoltării şi generalizării noului mediu de comunicare care este Internetul. Acesta a adus în domeniul educaţional o serie de noi medii de învăţare precum: pagini de web, cursuri on-line, programe interactive de instruire şi programe de simulare a unor experimente de laborator ce pot fi accesate pe web. Dintre acestea cea mai largă răspândire o au paginile de web şi cursuri on-line deoarece pot fi utilizate practic la orice disciplină (sunt medii independente de disciplină). Dacă, din punct de vedere educaţional, cursurile on-line pot fi considerate echivalentul digital al cursurilor tradiţionale tipărite pe hârtie, iar programele de instruire şi simulare a experimentelor de laborator sunt realizate de echipe interdisciplinare din care fac parte şi pedagogi şi psihologi, în cazul paginilor de web, realizarea acestora cade de regulă în sarcina webmasterilor sau a proiectanţilor. De aceea, din păcate foarte multe pagini de web cu caracter educaţional deşi sunt atractive la prima vedere şi ireproşabile din punct de vedere tehnic nu sunt capabile să asigure transferul optim de informaţie către cursanţi. Problema eficienţei paginilor de web cu caracter didactic necesită o abordare mai largă decât cea de ordin tehnic. Nu este suficient să considerăm că dacă paginile de web se descarcă repede iar structura de hiperlegături este bine realizată din punct de vedere funcţional şi logic, eficienţa educaţională a paginilor de web este ridicată. Aprecierea eficienţei educaţionale a paginilor de web presupune o abordare multidisciplinară care să ia în considerare şi aspectele de ordin pedagogic, didactic, metodologic, al comunicării didactice, psihologic.

137 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Analiza eficienţei educaţionale a unui site sau pagini de web presupune abordarea acestora din punctul de vedere al utilităţii pedagogice, al uşurinţei în utilizare şi al calităţii informaţionale. Conceptul de utilitate este foarte general. Într-un cadru mai larg, software-ul este considerat util în măsura în care acesta răspunde nevoilor utilizatorilor. Din punct de vedere didactic, la stabilirea utilităţii software-ului trebuie avute în vedere utilitatea sa pedagogică şi valoarea adăugată de acesta. [2] Utilitatea pedagogică vizează măsura în care uneltele, conţinutul, interfaţa şi sarcinile impuse site-urilor şi paginilor de web cu caracter educativ permit cursanţilor aflaţi în varii contexte să-şi însuşească cunoştinţele în concordanţă cu obiectivele pedagogice avute în vedere. Utilitatea pedagogică a paginilor de web este determinată de măsura în care acestea sprijină organizarea proceselor educative (predare-învăţare, studiu individual, evaluare), îndeplinirea obiectivelor educaţionale propuse, dezvoltarea deprinderii de a învăţa independent (creşterea capacităţii de auto-instruire şi auto-evaluare). Importanţa utilităţii pedagogice a paginilor de web depinde de măsura în care Internet-ul este implicat în procesul educativ. Dacă paginile de web sunt utilizate doar pentru a furniza informaţii cu caracter general şi materiale didactice în format electronic, atunci importanţa utilităţii pedagogice a paginilor de web este mai redusă decât în cazul în care acestea sunt utilizate nemijlocit în procesul de predare-învăţare sau pentru a dezvolta capacitatea cursanţilor de a se autoevalua şi autoinstrui. Evaluarea utilităţii pedagogice trebuie realizată întotdeauna în conexiune cu obiectivele proiectate (pedagogice şi de valoare adăugată). Obiectivele pedagogice sunt influenţate atât de obiectivele de fond ale învăţării cât şi de metodele de predareînvăţare. Pentru a se evalua corect utilitatea pedagogică este important a se şti dacă proiectarea paginilor de web se bazează pe teoriile educaţionale adecvate şi dacă deprinderile şi nevoile individuale ale cursanţilor (nivelul cunoştinţelor proprii, deprinderile în utilizarea Internet-ului, motivaţia etc.) sunt luate în considerare. O modalitate practică de stabilire a utilităţii pedagogice presupune în primul rând evaluarea modului în care site-ul sau pagina de web sprijină organizarea proceselor de învăţare şi studiu. Urmează apoi stabilirea criteriilor de evaluare a sprijinului pentru procesele tutoriale şi de învăţare, a atingerii obiectivelor educaţionale cât şi a suportului acordat dezvoltării deprinderii de a învăţa. Mediile de instruire bazate pe Internet aduc cu sine atât un nou mediu educaţional (Internet-ul) cât şi noi metode de predare-învăţare care adaugă noi valenţe procesului de învăţământ. Valoarea adăugată de acestea vizează organizarea procesului de învăţământ şi creşterea calităţii sale, dezvoltarea deprinderii de a lucra în echipă şi de a privi profesorul ca îndrumător în procesul de învăţare, testarea şi dezvoltarea de noi mijloace de învăţământ. Uşurinţa în utilizare este un alt factor determinant pentru eficienţa educaţională a paginilor de web. Interfaţa cu utilizatorul trebuie să fie eficace şi uşor de folosit astfel încât atenţia utilizatorului să se concentreze pe informaţie. O pagină de web este deci uşor de utilizat atunci când ea este atractivă şi conţine puţine erori, iar informaţiile sunt uşor de reţinut. [3] Practic stabilirea uşurinţei în utilizare presupune evaluarea aspectului, a modului în care sunt utilizate elementele multimedia şi hiperlegăturile, a uşurinţei cu care se poate

138 138 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică naviga pe site şi pot fi parcurse on-line paginile, evaluarea erorilor existente şi a modului în care acestea distrag atenţia de la informaţiile prezentate etc. Este de asemenea foarte important a se evalua calitatea informaţională a mediilor de instruire bazate pe Internet. Acesta este determinată în principal de următorii factori: acurateţea informaţiilor prezentate, competenţa autorilor în domeniu, obiectivitatea şi actualitatea informaţiilor, accesibilitatea paginilor de web. [1] La aprecierea acurateţei informaţiilor prezentate trebuie avute în vedere scopul în care a fost realizat materialul, prezentarea de către autor a adresei de sau a unei adrese de contact. Competenţa autorului în domeniu poate fi apreciată având în vedere instituţia al cărui site găzduieşte materialul, poziţia autorului în cadrul acesteia şi nu în ultimul rând pregătirea sa în domeniul abordat. Obiectivitatea informaţiilor prezentate poate fi stabilită având în vedere obiectivele pe care şi le propune pagina de web, gradul de detaliere a informaţiilor, punctul de vedere al autorului în domeniu (dacă acesta şi-l expune). Actualitatea poate fi apreciată după o serie de elemente precum: data la care pagina a fost realizată, ultima dată la care au fost reactualizate informaţiile şi legăturile, numărul legăturilor inactive existente pe site etc. Accesibilitatea paginilor de web cu caracter educaţional este determinată de independenţa de browser a site-ului, de eventuala necesitate a utilizării unui software special pentru accesarea informaţiei, de costurile pe care le implică accesul la informaţie (costurile accesului la Internet la care se adaugă costurile accesului la informaţiile dorite), disponibilitatea din punct de vedere temporal a materialului etc. 2. Aspecte de ordin practic Un chestionar pentru evaluarea eficienţei educaţionale a unui site sau pagini de web poate conţine pentru fiecare criteriu (utilitate pedagogică, uşurinţă în utilizare, calitate informaţională, realizare tehnică) un set de 5-10 întrebări la care evaluatorul trebuie să răspundă. Întrebările trebuie astfel formulate încât să nu influenţeze evaluatorul, sugerându-i răspunsurile. De asemenea chestionarul trebuie particularizat pentru fiecare site şi pagină de web în parte. De exemplu, dacă site-ul nu conţine elemente multimedia, atunci din chestionar trebuie eliminate toate întrebările legate de acestea. Pentru realizarea unei evaluări rapide dar nu foarte exacte se pot utiliza răspunsuri de tip afirmativ/negativ. Această evaluare preliminară este recomandabil a fi urmată de o evaluare mai precisă care să utilizeze pentru răspunsurile la întrebările din chestionar o scală de evaluare cu 4-5 variante de răspuns, în funcţie de situaţie (de exemplu: nesatisfăcător, satisfăcător, bine, foarte bine sau niciodată, rar, câteodată, adesea, întotdeauna). Fiecărei variante de răspuns i se asociază un anumit punctaj. La final se calculează punctajul total obţinut prin însumarea punctajelor acordate la fiecare întrebare. Este recomandabil ca la fiecare întrebare din chestionar să existe spaţii în care evaluatorul să-şi poată introduce eventualele comentarii. În cele ce urmează sunt prezentate o serie de întrebări care pot fi utilizate în cadrul unui chestionar de analiză a eficienţei educaţionale a unui site sau pagini de web cu caracter didactic:

139 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual a. Întrebări vizând utilitatea pedagogică 1. Care sunt scopurile şi obiectivele pe care şi le propune site-ul şi în ce măsură sunt ele îndeplinite? 2. Sunt strategiile didactice adecvate scopului şi obiectivelor propuse? 3. Dezvoltă pagina de web capacitatea de colaborare şi de muncă în echipă? 4. Permite pagina de web individualizarea învăţării? 5. Permite pagina de web înţelegerea unor concepte abstracte? 6. Pagina de web permite o învăţare interactivă? b. Întrebări vizând uşurinţa în utilizare 1. Sunt informaţiile sintetizate şi structurate într-o manieră coerentă? 2. Legăturile dintre pagini ţin cont de ordinea în care trebuie structurată cunoaşterea? 3. Pagina conţine erori sau legături inactive? 4. Permite pagina citirea on-line a informaţiei? 5. Elementele multimedia vin în sprijinul unei mai bune înţelegeri a conceptelor prezentate? 6. Cum apreciaţi ergonomia interfeţei cu utilizatorul? c. Întrebări vizând calitatea informaţională 1. Care este scopul în care a fost realizată pagina de web? 2. Autorul este precizat şi dacă da îşi prezintă el coordonatele de contact (adresă de e- amil, telefon, afilierea etc.)? 3. Al cărei instituţii este site-ul care găzduieşte pagina de web? 4. Care sunt obiectivele pe care şi le propune pagina de web? 5. Cât de detaliate sunt informaţiile prezentate? 6. Care este opinia exprimată de autor? 7. Când a fost realizat site-ul? 8. Când au fost reactualizate ultima dată informaţiile? 9. Titlul paginii este elocvent pentru conţinut? 10. Accesul la informaţie este gratuit? d. Întrebări legate de aspectele tehnice 1. Care sunt browserele web care pot fi utilizate la vizualizarea paginii de web? 2. Pentru vizualizarea imaginilor şi a elementelor multimedia sunt necesare şi alte programe? 3. Cum apreciaţi durata necesară încărcării paginii? 3. Bibliografia [1] Alexander, J., Tate, M. Web Resource Evaluation Techniques. [2] Bostock, S. CoursewareEnginering an overview of the courseware development process. [3] Nielsen, J. Usability engineering. Academic Press, 1993

140 140 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Aplicatii elearning in formarea profesionala initiala si continua Conf. Dr. Ing. Irina SEVERIN, Expert AN LdV Conf. Dr. Ing. Mihai CARAMIHAI, Expert AN LdV Ing. Magda CURT, Expert AN LdV Abstract Lucrarea de fata isi propune analiza produselor LdV dezvoltate in cadrul proiectelor pilot finantate prin Programul Comunitar Leonardo da Vinci cu tematica formarea profesionala initiala si continua la distanta- elearning. 1. Introducere Programul european Leonardo da Vinci se inscrie in politica Uniunii Europene de dezvoltare a unui spatiu european de formare profesionala. Programul contribuie la actiunile statelor participante destinate formarii profesionale initiale si pe parcursul intregii vieti, stimuleaza creativitatea si inovarea pentru facilitarea insertiei cetatenilor Europei in viata profesionala, sustine procesele de adaptare a sistemelor educationale si de formare la evolutiile economice si tehnologice si la mutatiile constante specifice pietei muncii. Proiectele pilot cu promotori din Romania, finantate in cadrul Programului LdV au vizat tematici diverse, dintre care se pot enumera: utilizarea TIC in educatia continua, rezolvarea unor nevoi de formare profesionala specifice (sectoriale), dezvoltarea ed centre de informare - formare profesionala, contribuie la dezvoltarea competitivitatii si spiritului antreprenorial. Utilizarea TIC in formarea profesionala a constituit si constituie o prioritate a Comisiei Europene. Astfel, integrarea tehnologiilor informatice in procesul educational si formativ se regaseste ca prioritate distincta (e-learning) in Apelul la propuneri , apel care a stat la baza actiunii de monitorizare tematica a proiectelor pilot initiate si dezvoltata de CE precum si ca prioritate in Apelul comunitar la propuneri (in cadrul prioritatii noi forme de invatare si predare). In concordanta atat cu prioritatile apelurilor comunitare cat si cu mesajele cheie din Memorandumul de invatare permanenta, in cadrul proiectelor pilot au fost dezvoltate, o serie de produse ce au ca obiectiv principal aplicatii de elearning. 2. Studiu de caz 2.1. Proiecte procedura B Anul 2000 Analizand tematica proiectelor pilot cu promotori din Romania, finantate in anul 2000, se onstata ca dintre cele 8 proiecte, 5 au o componenta de elearning. Din analiza acestor date, rezulta ca 62.5% din numarul total de proiecte au o componenta de

141 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual elearning (v. Figura 1 valorile din figura au fost rotunjite la intreg), iar din acestea, 80% au fost promovate de universitati. Proiecte cu componenta elearning promovate de universitati 4 50% Proiecte cu componenta elearning nepromovate de universitati 1 12% Proiecte fara componenta elearning 3 38% Figura 1. Gruparea proiectelor Procedura B, in functie de componenta de elearning (Anul 2000) 2.2. Proiecte procedura B Anul 2001 In anul 2001 a fost selectat pentru finantare un numar de 6 proiecte, din care 4 cu componenta de elearning. Astfel, in anul 2001, 67% din numarul total de proiecte au o componenta de elearning (v. Figura 2; valorile din figura au fost rotunjite la intreg), iar din acestea, 25% au fost promovate de universitati. Singura universitate ce a promovat in acest an un proiect de formare profesionala cu o componenta de elearning este Universitatea Transilvania din Brasov (proiect RO/01/B/F/PP141024, cu titlul Using information & communication technologies in development of virtual & remote laboratories for initial & continuos education oriented on efficient professional (re)insertion in electrical domain ) care isi propune dezvoltarea de laboratoare virtuale in domeniul electric.

142 142 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Proiecte fara componenta elearning 2 33% Proiecte cu componenta elearning promovate de universitati 1 17% Proiecte cu componenta elearning nepromovate de universitati 3 50% Figura 2. Gruparea proiectelor Procedura B, in functie de componenta de elearning (Anul 2001) 2.3. Proiecte procedura B Anul 2002 In anul 2002 au fost selectate pentru finantare 6 proiecte pilot, din care doar 3 cu o componenta de elearning (Anexa). Din analiza acestor date, rezulta ca 50% din numarul total de proiecte au o componenta de elearning (v. Figura 3; valorile din figura au fost rotunjite la intreg), iar din acestea, 33% au fost promovate de universitati. Si in acest an singura universitate ce a promovat un proiect de formare profesionala cu o componenta de elearning este Universitatea Transilvania din Brasov (proiect RO/02/B/F/PP141026, cu titlul Surse regenerabile de energie si instrumente TIC pentru un management nondestructiv al mediului inconjurator ) care si-a propus dezvoltarea de laboratoare virtuale in managementului nedestructiv al mediului inconjurator.

143 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Proiecte cu componenta elearning promovate de universitati 1 17% Proiecte fara componenta elearning 3 50% Proiecte cu componenta elearning nepromovate de universitati 2 33% Figura 3. Gruparea proiectelor Procedura B, in functie de componenta de elearning (Anul 2002) Concluzie: Considerand aplicatiile e-learning dezvoltate in cadrul proiectelor LdV, se poate aprecia ca notabila contributia programului LdV ca notabila contributia programului la dezvoltarea invatamantului la distanta. Aplicatiile dezvoltate sunt disponibile la institutiile promotor si la CNLdV si pot fi utilizate de catre institutiile interesate.

144 144 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Proiectarea Sistemică a Cursurilor Universitare Inginereşti pentru e-learning Adrian A. Adăscăliţei Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi, aadascal@ee.tuiasi.ro Abstract Lucrarea are ca obiectiv fundamentarea teoretică a unui mediu informatic pentru conceperea. administrarea şi distribuirea în reţeaua Web a Cursurilor Interactive Inginereşti, mediu care exploatează Tehnologia Informaţiei (TI). Se prezintă metodologia unui mediu de realizare, administrare şi distrubuire a cursurilor interactive on line (sau Web), exploatând cât mai bine tehnologii de comunicaţii şi prelucrarea informaţiilor. Mediul informatic pentru instruire este conceput ca un complement al activităţilor didactice convenţionale. Studenţii, profesorii şi administratorii de sistem sunt principalii participanţi în cadrul acestui sistem de instruire interactiv. 1. Introducere Obiectivele principale ale proiectării sistemice a cursurilor universitare inginereşti pentru e-learning sunt : proiectarea şi evaluarea interfeţelor grafice interactive de tip student; proiectarea şi evaluarea arhitecturii mediului interactiv de instruire a studenţilor ingineri, în termenii concepţiei şi realizării sistemelor hypermedia de tip autor pentru predare şi studiu individual. Obiectivele au impus realizarea unui studiu multidisciplinar despre diferitele direcţii de cercetare implicate în Sistemele de Instruire Web: Sisteme de autorare Hypermedia, Interacţiunea dintre Om şi Calculator; Comunicarea mediată de calculator; şi Caracteristici pedagogice ale mediilor informatice. Proiectarea Interfeţelor Grafice Utilizator reprezintă una din fazele importante a procesului de implementare a unui sistem de instruire informatic. Interfaţa cu utilizatorul student trebuie să furnizeze toate facilităţile necesare unui student pentru a putea naviga în aplicaţie intuitiv şi cât mai transparent posibil. Proiectarea concentrată asupra utilizatorului impune Interfeţei caracteristicile care permit utilizatorului să controleze procesul de instruire. Un alt punct important al sistemelor de instruire Web este modul de atestare a asimilării cunoştinţelor de către studenţi, fapt care evaluează eficienţa pedagogică a sistemului de instruire cu ajutorul unui set de teste semi-automate. 2. Sistemul de instruire Web Sistemul de instruire Web (VIRTUiS) este organizat sub forma unor spaţii de lucru virtuale (Lecţii, Exerciţii, Discuţii), pentru a putea fi astfel satisfăcute toate cerinţele predării tradiţionale.

145 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual Perfecţionarea utilizării sistemelor moderne multimedia în procesul didactic de asimilare a cunoştinţelor din domeniul disciplinelor electrotehnice a condus la realizarea unui produs informatic distribuit în reţea intitulat Campus Virtual în care să fie integrat cursul on-line de Compatibilitate Electromagnetică ; produsul informatic trebuie să asigure transferul optim de cunoştinţe de la Profesor la Student prin intermediul reţelei Web. Metodele de Instruire On-Line Focalizate pe Profesor Focalizate Profesor Focalizate Student 1. 1 Lecţii Online 1 1.3Indrumare On-Line Predare Online 1.2 Simpozion On-line 2.1Lecţii Ghidate, Tutoriale, Exerciţii Prectice Tutoriale Flexible / Simulări / Micro Univers 1.4 Dialog condus de Profesor Tutoriale On-line Metode de Instruire Studii de Caz Studii de Corespondenţă 3.2 Teste Web 3 Atestare Evaluare 3.3 Atestare Online Online Discuţii Libere 4.6Învăţare în Grup 4.1Exprimarea Opiniei Online 4.3 Discuţii Structurate 4 Discuţii On-line Raport 4.7 Activitate Grup 4.2Simularea unui Rol 4.4Discuţii Tematice 4.8 Instruire Pe Cicluri Figura 1. Metodele de Instruire On-Line Campusul Virtual al Universităţii Tehnice Gh. Asachi Iaşi (VIR TU is) este un sistem care integrează echipamentul (calculatoarele), programele software şi reţelele pentru a putea deservi diferiţii participanţi angajaţi în activităţi de educaţie şi instruire. Comunicarea Tradiţională dintre Student şi Profesor este înlocuită cu o Comunicare Mediată de Sistemul Informatic. Transferul de cunoştinţe de la Profesorul Inginer la Student are loc în procesul de predare învăţare prin intermediul unor evenimente didactice tradiţionale, evenimente adaptate însă funcţionării şi capabilităţilor Sistemului Informatic : Lecţia ; Tutorialul (lecţia interactivă supervizată sau cu îndrumare) ; Exerciţiul ghidat ; Lucrare de Laborator (simulări) ; Proiectul ; Examen. Mediul Informatic comportă două elemente: componenta software (inteligentă) şi componenta hardware (infrastructura sistemelor informatice). Structura tehnologică (hardware) a sistemului informatic este analizată numai din perspectiva utilizării sistemului pentru Instruirea On-Line. Aspectele de Pedagogie Inginerească Informatică se referă la componenta software (inteligentă) şi cuprind Analiza şi Conceperea următoarelor componente ale Instruirii On-Line: Interfaţa Student Sistem Informatic (PC); Structurarea şi Organizarea Materialului Predat (de Instruire); Navigabilitatea în Domeniul de Cunoştinţe; Prezentarea Vizuală a Informaţiilor Multimedia Focalizate pe Student Focalizate pe Lucrul în Echipă 145

146 146 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Mediu de Învăţare în Reţea Informatică Administrare - Management Comunicatii - Prezentare Resurse Educationale Banca de Date Prezentarea Materialului educational Soft Educational Resurse Distribuite studenti instructori cursuri Mesaje Banca de Date pentru Mesaje Aplicatii de Administrare Administrare Banci de Date Procesare Statistica Presentarea Mesajelor Schimburi de Mesaje Administrare mesaje Structura Mediului Informatizat de Învăţare în Reţea Figura 2. Structura Mediului Informatizat de Învăţare Utilizarea componentelor software specifice Sistemului Informatic în Instruire (navigarea documentelor hypermedia, poşta electronică, transferul de fişiere, videoconferinţe). 3. Definiţia procesului de Proiectare a Instruirii. Educaţia tehnologică. Cultura societăţii postindustriale conferă tehnologiei calitatea de ştiinţă aplicată. Această calitate reflectă mutaţiile înregistrate la nivel global prin: susţinerea legăturilor dintre dimensiunea normativă a tehnologiei (calitatea proiectelor), dimensiunea materială a tehnologiei (calitatea mijloacelor folosite) şi dimensiunea socială a tehnologiei (calitatea consecinţelor psihologice angajate la nivelul personalităţii şi al colectivităţilor umane); reducerea distanţei în timp dintre descoperirea ştiinţifică şi aplicaţia socială a acestei descoperiri. Educaţia tehnologică reprezintă activitatea de formare dezvoltare a personalităţii umane, proiectată şi realizată prin aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice din diferite domenii, dobândite la diferite niveluri, în viaţa socială şi în viaţa economică. Instruirea. Instruirea reprezintă activitatea principală realizată în cadrul procesului de învăţământ conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem, în termenii de politică a educaţiei. Instructorul proiectează o acţiune bazată pe patru operaţii concrete: definirea obiectivelor pedagogice; stabilirea conţinutului; aplicarea metodologiei; asigurarea evaluării activităţii didactice / educative respective. Conţinutul conceptului de instruire are o sferă mai restrânsă în raport cu educaţia (care se referă la formarea dezvoltarea permanentă a personalităţii umane) dar mai largă decât învăţarea deoarece include mai multe forme de muncă intelectuală (forme 146

147 Bucureşti, Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual extradidactice şi extraşcolare ; cu resurse substanţiale ; directe şi indirecte ; de natură morală, tehnologică, estetică, psiho fizică). Instruirea asistată de calculator (IAC). Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă o metodă didactică sau o metodă de învăţământ, care valorifică principiile de modelare şi analiză cibernetică a activităţii de instruire în contextul noilor tehnologii informatice şi de comunicaţii, caracteristice societăţii contemporane. Sinteza dintre resursele pedagogice ale instruirii programate şi disponibilităţile tehnologice ale calculatorului (sistemului de procesare a informaţiei) conferă acestei metode didactice ( Instruirea asistată de calculator ) calităţi privind : informatizarea activităţii de predare învăţare evaluare ; îmbunătăţirea IAC prin intermediul unor acţiuni de : gestionare, documentare, interogare ; simulare automatizată interactivă a cunoştinţelor şi capacităţilor angajate în procesul de învăţământ, conform documentelor oficiale de planificare a educaţiei. Metoda IAC valorifică următoarele operaţii didactice integrate la nivelul unei acţiuni de dirijare euristică şi individualizată a activităţilor de predare învăţare evaluare : organizarea informaţiei conform cerinţelor programei adaptabile la capacităţile fiecărui student ; provocarea cognitivă a studentului prin secvenţe didactice şi întrebări care vizează depistarea unor lacune, probleme, situaţii problemă ; rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau obţinerea informaţiilor necesare de la resursele informatice apelate prin intermediul calculatorului ; realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme, module de studiu ; lecţii, grupuri de lecţii, subcapitole, capitole, discipline şcolare ; asigurarea unor exerciţii suplimentare de stimulare a creativităţii studentului. Proiectarea instruirii. Proiectarea instruirii implică organizarea şi ordonarea materialului care urmează să fie predat învăţat evaluat la nivelul corelaţiei funcţional structurale dintre profesor şi student. Profesorul sau instructorul proiectează o acţiune bazată pe patru operaţii concrete: definirea obiectivelor pedagogice; stabilirea conţinutului; aplicarea metodologiei; asigurarea evaluării activităţii didactice, educative, respective. Proiectarea instruirii asistate de calculator (IAC) poate fi definită ca fiind dezvoltarea sistematică a specificaţiilor procesului de instruire utilizând teoriile învăţării şi instruirii pentru a asigura realizarea calităţii procesului de instruire. Proiectarea instruirii este definită de un întreg proces : de analiză a necesarului de deprinderi şi cunoştinţe şi a obiectivelor învăţării ; şi de concepere a unui sistem de transfer şi de livrare care să asigure satisfacerea acestor necesităţi. Proiectarea instruirii include : dezvoltarea unor activităţi şi materiale de instruire ; şi testarea şi evaluarea tuturor activităţilor de instruire şi învăţare (caracteristice studentului). Tehnologie de Instruire. Tehnologiile de Instruire constituie aplicaţii sistemice şi sistematice a strategiilor derivate din teoriile comportamentale, cognitive şi constructiviste în vederea soluţionării problemelor care apar în procesele de instruire. Tehnologiile de Instruire sunt reprezentate de suma dintre Proiectarea Instruirii şi Realizarea Procesului de Instruire. Tehnologiile de Instruire sunt de fapt aplicarea sistematică a teoriilor şi a altor cunoştinţe sistematizate la conceperea, proiectarea şi realizarea unui proces de instruire. Dezvoltarea Instruirii. Avantajele Proiectării Sistematice a Instruirii. Prin dezvoltarea instruirii se defineşte întreg procesul de implementare a planurilor de proiectare a instruirii. 147

148 148 Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Matematică şi Informatică Studiu Individual Navigarea Cursului Proiectare Concepte Introducere Alegerea Ecranului Test Rezumat Instruire Demonstraţie Exerciţiu Practic Sarcină Evaluare Curs HTML Notă --> <-- Resetare Ok Reţeaua Studenţi Ion Student Maria Student Adrian Tutore Dan Expert Lista Lista Utilizatori Lista Activităţi Mesaj Poştal Trimite VIRTUiS Configurarea Studiului Individual în Campusul Virtual VIR TU is Figura 3. Configurarea Studiului Individual în Campusul Virtual VIR TU is Proiectarea sistematică şi metodică a procesului de instruire este avantajoasă deoarece: 1. Susţine instruirea centrată pe învăţare; 2. Menţine o instruire efectivă, eficientă, şi atractivă; 3. Susţine comunicarea şi colaborarea dintre proiectanţi, profesori, specialişti în informatică aplicată (reţele informatice) şi utilizatori; 4. Facilitează difuzia şi diseminarea cunoştinţelor pedagogice de către educatorii profesionişti; 5. Oferă soluţii practice, posibile, şi acceptabile pentru problemele de instruire; 6. Faza de analiză susţine de asemenea elaborarea ulterioară a unor alte tipuri de materiale didactice; 7. Asigură că ceea ce se predă este necesar pentru realizarea obiectivelor de învăţare ale studenţilor; 8. Facilitează o evaluare corectă şi precisă a procesului de instruire. 4. Modele pentru Proiectarea Instruirii Proiectarea pedagogică. Proiectarea pedagogică reprezintă activitatea de structurare a acţiunilor şi operaţiilor care asigură funcţionalitatea sistemului şi a procesului de învăţământ la nivel general, specific / intermediar şi concret / operaţional conform finalităţilor elaborate în termeni de politică a educaţiei. Activitatea de proiectare este complexă atât din punct de vedere pedagogic cât şi din punct de vedere social şi angajează acţiunile şi operaţiile de definire anticipativă a obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor învăţării, probelor de evaluare şi mai ales a relaţiilor dintre acţiuni şi operaţii, în condiţiile specifice unui anumit mod de organizare a procesului de învăţământ. Specificul activităţii de proiectare pedagogică. Modelele de acţiune angajate în activitatea de proiectare pedagogică desemnează un set de valori şi de factori care conferă acţiunii didactice o anumită linie de evoluţie probabilă asociată cu programele 148