PLANUL DE IMPLEMENTARE DE LA JOHANNESBURG-2002 ŞI PRIORITĂŢILE SALE ÎN DOMENIUL APEI.

Transcription

1 PLANUL DE IMPLEMENTARE DE LA JOHANNESBURG-2002 ŞI PRIORITĂŢILE SALE ÎN DOMENIUL APEI. Prof. Dr. Ing. Ioan JELEV Planul de Implementare de la Johannesburg este rezultatul unui proces îndelungat de negocieri derulat de-a lungul a patru reuniuni pregătitoare, dintre care ultima la Bali, în Indonezia (mai-iunie 2002) şi a fost adoptat la Reuniunea la vârf a şefilor de state şi guverne de la Johannesburg (august-septembrie 2002). Planul cuprinde un set de obiective şi ţinte concrete, cuantificabile, formulate în baza priorităţilor actuale ale dezvoltării durbile, armonizate cu obiectivele prioritare formulate în Declaraţia Mileniumului. O parte importantă a obiectivelor cuprinse în Plan, reiau obiective mai vechi din Agenda 21, adoptată la Rio în 1992, ca urmare a înregistrării unor rămâneri în urmă în transpunerea în practică a acestora. Un accent deosebit în timpul reuniunii la vârf a fost pus pe necesitatea implicării şi contribuţiei sectorului privat în atingerea şi îndeplinirea obiectivelor Planului precum şi pe realizarea unor parteneriate de tip I (bazate pe obligaţii legale) şi mai ales de tip II (acestea din urmă reprezentând parteneriate voluntare între autorităţile publice centrale, locale, patronate, asociaţii profesionale, sectorul privat, organizaţii neguvernamentale etc.). De asemenea s-a subliniat necesitatea monitorizării periodice a îndeplinirii sarcinilor asumate, pentru a se evita repetarea situaţiei cu rămânerile în urmă în cazul punerii în practică a prevederilor Agendei 21. Planul de implementare de la Johannesburg, are în vedere cinci domenii prioritare: apa, energia, sănătatea, agricultura şi diversitatea biologică, domenii consacrate prin acronimul WEHAB, iniţialele cuvintelor englezeşti ce definesc cele cinci domenii. Trei piloni ai dezvoltării durabile fundamentează fiecare dintre aceste domenii: economia, mediul şi protecţia socială. În ultima perioadă, la cei trei piloni se adaugă şi un al patrulea şi anume conservarea moştenirilor şi tradiţiilor culturale ale popoarelor. Având ca filosofie abordarea matricială menţionată mai sus, Planul de implementare de la Johannesburg este structurat pe zece capitole mari şi anume: I. Introducerea generală. II. III. Eradicarea sărăciei. Schimbarea modelelor neviabile de consum şi producţie. IV. Protecţia şi managementul bazei de resurse naturale pentru dezvoltare economică şi socială durabilă. V. Dezvoltarea durabilă într-o lume în plin proces de globalizare. VI. VII. VIII. Sănătatea şi dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă a statelor insulare mici în curs de dezvoltare. Dezvoltarea Durabilă pentru Africa. VIII.bis Alte Iniţiative Regionale. IX. Mijloace de implementare. X. Cadrul Instituţional pentru Dezvoltare Durabilă. În continuare sunt prezentate câteva direcţii prioritare relevante pentru domeniul gospodăririi apelor, aşa cum apar ele în Plan. Acestea sunt: Eradicarea sărăciei, schimbarea tiparelor de producţie şi consum neviabile, precum şi protejarea şi managementul bazei de resurse naturale a dezvoltării economice şi sociale. Reducerea la jumătate, până în anul 2015, a numărului populaţiei mondiale al cărei venit este de mai puţin de 1$ pe zi şi a celor care suferă de pe urma foametei, precum şi IWRM MANAGEMENTUL INTEGRAT 1 AL RESURSELOR DE APA 1

2 reducerea la jumătate, până la data amintită, a numărului populaţiei fără acces la apă potabilă sănătoasă. Construirea infrastructurii rurale de bază, diversificarea economiei şi îmbunătăţirea transportului şi accesului pe pieţe. Combaterea înaintării deşertului şi diminuarea efectelor secetei şi ale inundaţiilor prin măsuri cum ar fi: valorificare în mai mare măsură a condiţiilor climatice favorabile, ale informaţiilor şi previziunilor meteo, ale unui sistem de avertizare preventiv; managementul pământului şi al resurselor naturale, prin utilizarea bunelor practici agricole şi conservarea ecosistemelor, cu scopul de a inversa tendinţele actuale de deteriorare a acestora şi de a minimiza procesele de degradare a pământului şi a resurselor de apă, inclusiv prin asigurarea resurselor financiare adecvate şi predictibile, necesare implementării Convenţiei Naţiunilor Unite pentru Combaterea Deşertificării în ţările ce se confruntă cu secete şi/sau deşertificări masive. În special în Africa, aceste măsuri constituie un instrument de eradicare a sărăciei. Creşterea accesului la igienă cu scopul de a îmbunătăţi sănătatea omului şi de a reduce mortalitatea infantilă, instituind drept priorităţi apa şi igiena în cadrul strategiilor pentru dezvoltare durabilă şi reducere a sărăciei, acolo unde acestea există. Asigurarea unei ape de băut curate şi a unei igiene adecvate necesare pentru protecţia sănătăţii umane si a mediului înconjurător. Încurajarea autorităţilor relevante de la toate nivelurile să ia în considerare aspecte ale dezvoltării durabile în cadrul procesului de luare a deciziilor, inclusiv privind planificarea dezvoltării la nivel naţional şi local, a investiţiilor în infrastructură, dezvoltarea afacerilor şi serviciilor publice de achiziţii. Promovarea internalizării costurilor de protecţie a mediului şi utilizarea instrumentelor economice, luând în considerare abordarea conform căreia agentul poluator trebuie, în principiu, să suporte costurile poluării, acordând atenţia necesară interesului public şi fără a influenţa negativ investiţiile şi comerţul internaţional. Prevenirea şi minimizarea producerii deşeurilor, precum şi sporirea la maximum a reutilizării, reciclării şi folosirii materialelor ecologice alternative, cu participarea autorităţilor guvernamentale şi a tuturor părţilor interesate, cu scopul de a minimiza efectele adverse asupra mediului înconjurător şi de a îmbunătăţi eficienţa utilizării resurselor, inclusiv prin asigurarea de asistenţă tehnică şi financiară pentru ţările aflate în curs de dezvoltare. Dezvoltarea unui management ecologic al substanţelor chimice, de-a lungul duratei de viaţă a acestora şi a deşeurilor cu grad sporit de risc în vederea dezvoltării durabile şi pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului, inter alia, avându-se ca obiectiv, până în anul 2020, utilizarea şi producerea substanţelor chimice prin metode care reduc efectele adverse semnificative asupra sănătăţii umane şi a mediului, bazate pe metode ştiinţifice solide, pe evaluarea şi managementul riscurilor. Reducerea la jumatate până în anul 2015, a numărului oamenilor care nu au acces la apa potabilă sigură aşa cum s-a subliniat în Declaraţia Mileniului şi un efort similar pentru reducerea la jumătate până în anul 2015 a populaţiei fără acces la igienă îmbunătăţită. Acest aspect ar include întreprinderea de acţiuni la toate nivelurile pentru: (a) a mobiliza resursele financiare internaţionale şi interne la toate nivelurile, transferul de tehnologii, promovarea celor mai bune practici şi sprijinirea consolidării capacităţii pentru dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor de aprovizionare cu apă şi de igienă, asigurându-se că astfel de servicii şi infrastructuri vin în întâmpinarea cerinţelor populaţiei sărace şi sunt sensibile la diferenţele de sex; (b) a facilita accesul la informare şi participare publică, inclusiv a femeilor, la toate nivelurile, pentru a veni în sprijinul procesului de elaborare a politicilor şi de luare a deciziilor referitoare la managementul resurselor de apă şi la implementarea proiectelor; (c) a promova activităţi prioritare ale guvernelor, cu sprijinul părţilor interesate, în domeniul managementului resurselor de apă şi al consolidării capacităţilor instituţionale şi umane la nivel naţional şi, după caz, la nivel regional, precum şi pentru a promova şi oferi resurse financiare suplimentare şi tehnologii inovatoare în vederea implementării capitolului 18 al Agendei 21; (d) a intensifica prevenirea poluării apelor în vederea reducerii riscurilor îmbolnăvirii şi a proteja ecosistemele prin introducerea unor tehnologii de igienizare accesibile din IWRM MANAGEMENTUL INTEGRAT 2 AL RESURSELOR DE APA 2

3 punct de vedere financiar şi tratarea apelor menajere provenite din gospodării şi a celor industriale, în vederea diminuării efectelor contaminării pânzei de apă freatică şi prin instituirea, la nivel naţional, a sistemelor de monitorizare şi a unui cadru legal eficient; (e) a adopta măsuri de protecţie şi prevenire pentru promovarea exploatării durabile a apei şi rezolvarea crizelor de apă. Dezvoltarea managementului integrat al resurselor de apă şi ale unor planuri de exploatare eficientă a apei până în anul 2005, oferind sprijin ţărilor aflate în curs de dezvoltare, prin intermediul acţiunilor întreprinse la toate nivelurile cu scopul de a: (a) dezvolta şi implementa strategii naţionale/regionale, planuri şi programe referitoare la managementul integrat al bazinelor râurilor şi al pînzei de apă freatică, precum şi pentru a introduce măsuri de îmbunătăţire a eficienţei infrastructurii de exploatare a apei în vederea reducerii pierderilor şi a creşterii reciclării apei; (b) pune în practică întreaga gamă de instrumente politice, inclusiv a măsurilor voluntare de reglementare şi monitorizare, a instrumentelor de piaţă şi bazat pe informaţiile culese, a managementului exploatării terenurilor şi a serviciilor de recuperare a costurilor de exploatare a apei, fără ca obiectivele de recuperare a costurilor să devină o barieră în calea accesului populaţiei sărace la apă potabilă, şi pentru a adopta o abodare integrată a problemelor bazinelor de apă; (c) îmbunătăţi exploatarea eficientă a resurselor de apă şi a promova alocarea lor în funcţie de utilităţile aflate în competiţie, astfel încât să se dea prioritate satisfacerii nevoilor umane de bază şi să se menţină echilibrul dintre cerinţele de conservare ori refacere a ecosistemelor şi a funcţiilor acestora, în special în mediile fragile, şi necesităţile umane industriale, agricole şi menajere, incluzând asigurarea calităţii apei potabile; (d) dezvolta programe de diminuare a efectelor evenimentelor extreme legate de fenomene hidrologice periculoase; (e) sprijini transferul de tehnologii şi consolidarea capacităţii de utilizare a resurselor de apă neconvenţionale şi a tehnologiilor de conservare, către ţările aflate în curs de dezvoltare şi regiunile confruntate cu problema rezervelor insuficiente de apă sau cu secete şi deşertificare, prin asistenţă tehnică şi financiară şi consolidarea capacităţilor proprii; (f) sprijini, unde este cazul, eforturile şi programele de desalinizare ale apei de mare, eficiente din punct de vedere energetic, viabile şi profitabile, de reciclare şi colectare a apei din ceaţa de coastă în ţările aflate în curs de dezvoltare, prin intermediul asistenţei tehnice, tehnologice şi financiare şi ale altor modalităţi; (g) facilita iniţierea de parteneriate între sectoarele public şi privat care să ofere prioritate satisfacerii necesităţilor populaţiei sărace, respectând cadrul de reglementări naţionale oferit de guvern, respectând în acelaşi timp condiţiile locale, implicând toţi acţionarii şi monitorizând performanţa şi responsabilitatea instituţiilor publice şi a companiilor private. Sprijinirea ţărilor aflate în curs de dezvoltare şi a ţărilor cu economii în perioadă de tranziţie, în eforturile lor de a monitoriza şi a evalua cantitatea şi calitatea resurselor de apă, inclusiv prin stabilirea şi/sau dezvoltarea ulterioară a reţelelor naţionale de monitorizare şi a bazelor de date privind resursele de apă, precum şi dezvoltarea indicatorilor naţionali relevanţi. Îmbunătăţirea managementul resurselor de apă şi a înţelegerii ştiinţifice a ciclului apei prin intermediul cooperării în cadrul programelor de cercetare şi observaţii, încurajarea şi promovarea diseminării informaţiilor, asigurarea consolidării capacităţii instituţionale şi a transferului tehnologic, conform acordurilor mutuale, inclusiv ale tehnologiilor de detectare la distanţă şi prin satelit, în special către ţările aflate în curs de dezvoltare şi cu economii în perioadă de tranziţie. Promovarea coordonării eficiente dintre diferitele organisme internaţionale şi interguvernamentale şi procesele referitoare la problemele de exploatare ale apei, atât în interiorul sistemului ONU, cât şi între ONU şi instituţiile financiare internaţionale, beneficiind de pe urma contribuţiilor altor instituţii internaţionale şi ale societăţii civile în vederea informării factorilor guvernamentali de decizie; o coordonare susţinută ar trebui de asemenea promovată în vederea elaborării şi sprijinirii propunerilor şi desfăşurării activităţilor legate de Anul Internaţional al Apei Potabile 2003 şi după acesta. IWRM MANAGEMENTUL INTEGRAT 3 AL RESURSELOR DE APA 3

4 Un element esenţial pentru o lume mai sigură în secolul 21 este o abordare integrată, care să se adreseze inclusiv diferitelor pericole, pentru a realiza evaluarea vulnerabilităţii, a riscurilor şi managementul dezastrelor, incluzând prevenirea, diminuarea, gradul de pregătire şi reacţie şi recuperarea. Se impun acţiuni la toate nivelurile pentru: (a) a întări rolul Strategiei Internaţionale de Reducere a Dezastrelor (SIRD) şi a încuraja comunitatea internaţională să ofere resursele financiare necesare Fondului Comun; (b) a sprijini stabilirea unor strategii regionale, subregionale şi naţionale eficiente şi a suportului insituţional ştiinţific şi tehnic pentru managementul dezastrelor; (c) a întări capacităţile instituţionale ale ţărilor şi a promova cercetarea şi observarea comună la nivel internaţional, printr-o monitorizare îmbunătăţită la nivelul solului şi o utilizare sporită a datelor culese prin sateliţi, difuzarea cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice, precum şi asigurarea asistenţei către ţările expuse; (d) a reduce riscurile inundaţiilor şi secetei în ţările expuse prin promovarea, inter alia, a protecţiei şi refacerii zonelor de luncă şi mlăştinoase, a unei planificări îmbunătăţite a exploatării terenurilor, îmbunătăţind şi aplicând la o scară mai mare tehnici şi metode de evaluare a efectelor adverse potenţiale ale schimbărilor climatice asupra zonelor de luncă şi asistând ţările expuse unor astfel de efecte, după caz; (e) a îmbunătăţi metodele şi tehnicile de evaluare a efectelor schimbărilor climatice şi a încuraja evaluarea permanentă a acestor efecte adverse de către Comitetul Interguvernamental pentru Schimbările Climatice; (f) a încuraja difuzarea şi utilizarea cunoştinţelor tradiţionale şi locale în vederea diminuării impacturilor dezastrelor şi promovarea planificării unui management al dezastrelor bazat pe comunităţile locale, de către autorităţile locale, inclusiv prin activităţi de pregătire profesională şi campanii de informare a opiniei publice; (g) a sprijini contribuţia voluntară deja existentă a ONG-urilor, a comunităţii ştiinţifice şi a altor parteneri, după caz, la managementul dezastrelor naturale în conformitate cu ghidurile relevante aprobate; (h) a dezvolta şi a întări sistemele de avertizare din timp şi reţelele de informare pentru managementul dezastrelor, în conformitate cu SIRD; (i) a dezvolta şi întări la toate nivelurile capacitatea de a colecta şi difuza informaţiile tehnice şi ştiinţifice, inclusiv îmbunătăţirea sistemelor de avertizare timpurie a fenomenelor meteo extreme, în special El Niño/La Niña, prin asigurarea de asistenţă instituţiilor destinate a gestiona aceste evenimente, inclusiv Centrului Internaţional de Studiu al fenomenului El Niño; (j) a promova cooperarea în domeniul acţiunilor de prevenire, diminuare, pregătire, reacţie şi recuperare necesare în urma unor dezastre tehnologice majore şi ale altor dezastre cu impact negativ asupra mediului, cu scopul de a spori capacitatea ţărilor afectate de a face faţă unor astfel de situaţii; În vederea prevenirii modificărilor climatice se impun acţiuni internaţionale, regionale şi naţionale pentru: (a) a oferi asistenţă tehnică şi financiară şi a consolida capacitatea ţărilor aflate în curs de dezvoltare şi a ţărilor cu economie în tranziţie, în conformitate cu acordurile de la Marrakech, în vederea implementării Convenţiei Cadru a ONU privind schimbările climatice; (b) a consolida capacitatea şi reţelele ştiinţifice şi tehnologice de schimb de informaţii şi date ştiinţifice, în special pe cele ale ţărilor aflate în curs de dezvoltare; (c) a promova observaţia sistematică a atmosferei terestre prin îmbunătăţirea sistemelor de monitorizare de la sol, utilizarea crescândă a sateliţilor şi integrarea adecvată a acestor observaţii în vederea producerii datelor de înaltă calitate care ar putea fi difuzate pentru uzul tuturor ţărilor, în special ale celor aflate în curs de dezvoltare; (d) a implementa o strategie pentru observaţiile globale integrate în vederea monitorizării atmosferei terestre, prin cooperarea organizaţiilor internaţionale relevante, în special a agenţiilor specializate ale ONU, în colaborare cu secretariatul Convenţiei Cadru a ONU privind schimbările climatice; (e) a sprijini iniţiativa Consiliului Arctic de a evalua consecinţele ecologice, sociale şi economice ale schimbărilor climatice asupra Oceanului Arctic şi a Antarcticii, în special a impactului asupra comunităţilor locale, indigene. IWRM MANAGEMENTUL INTEGRAT 4 AL RESURSELOR DE APA 4

5 Priorităţile legate de gospodărirea apelor sunt strâns legate de o agricultură viabilă şi o dezvoltare rurală pe măsură, esenţiale pentru implementarea unei abordări integrate a creşterii producţiei alimentare şi a siguranţei alimentelor într-o manieră ecologic viabilă. Acest aspect ar include întreprinderea de măsuri la toate nivelurile pentru: (a) a atinge obiectivul Declaraţiei Mileniului de a reduce la jumătate, până în anul 2015, numărul populaţiei care suferă din pricina foametei, şi de a conştientiza dreptul la un standard de viaţă adecvat pentru sănătatea şi bunăstarea acesteia, inclusiv prin promovarea siguranţei alimentelor şi lupta împotriva foametei în corelaţie cu adoptarea de măsuri destinate soluţionării problemei foametei, în conformitate cu rezultatul Summit-ului Mondial pe probleme de Alimentaţie şi, în cazul statelor parte, în conformitate cu obligaţiile asumate prin Articoul 11 al Convenţiei Drepturilor Economice, Sociale şi Culturale. (b) a dezvolta şi implementa managementul integrat al terenurilor şi planurile de exploatare a apelor care să fie bazate pe utilizarea viabilă a resurselor refolosibile şi pe evaluări integrate ale potenţialelor socio-economice şi ecologice, şi întărirea capacităţii guvernelor, autorităţilor locale şi comunităţilor de a monotoriza şi a controla cantitatea şi calitatea resurselor de apă şi sol; (c) a spori înţelegerea importanţei utilizării durabile, protecţiei şi managementului resurselor de apă pentru a susţine viabilitatea pe termen lung a ecosistemelor de ape dulci, de coastă şi a celor marine; (d) a promova programe de creştere susţinută a productivităţii terenurilor şi exploatării eficiente a resurselor de apă în agricultură, activităţi forestiere, lunci, crescătorii de peşti şi culturi acvatice, în special prin intermediul abordărilor specifice populaţiilor indigene şi bazate pe comunităţile locale; În cadrul Parteneriatului Strategic între Uniunea Europeană, Statele Europei de Răsărit, Caucaz, şi Asia Centrală în domeniul Apei pentru dezvoltare durabilă, lansat la Johannesburg în 2002, părţile, între care şi România, s-au angajat să pună în aplicare o serie dintre prevederile menţionate mai sus. În cadrul parteneriatului, o atenţie deosebită se acordă dezvoltării Planurilor de Management Integrat ale resurselor de apă şi Planurilor de Eficienţă în toate ţările până în anul 2005, incluzând unde este cazul, coordonarea pentru cursurile de apă transfrontieră, pentru a asigura că programele de acţiune elaborate pentru atingerea acestor ţinte, asigură un echilibru între cerinţele umane şi cele de mediu, astfel încât să se contribuie cât mai repede posibil la inversarea tendinţei actuale de degradare a resurselor naturale şi pentru o reducere semnificativă a diminuării diversităţii biologice până în anul În acest scop părţile s-au angajat să: Aducă o contribuţie decisivă la punerea în aplicare a Planului adoptat la Johannesburg; Implementeze elementele relativ la apă şi salubritate din Planul de la Johannesburg; Asigure că apei, salubrizării şi Managementului resurselor de apă li se acordă prioritatea cuvenită în strategiile de mediu şi programele de dezvoltare durabilă. Acorde asistenţă în aplicarea abordării managementului integrat al apei în cazul cursurilor transfrontieră şi susţinere în stabilirea cadrului legal regional necesar organizării bazinelor hidrografice. Sporească transferul de cunoştinţe şi know-how şi să îmbunătăţească baza de cunoştinţe prin dezvoltarea de capacităţi şi programe de cercetare direcţionate, bazate pe mecanismele şi organizaţiile existente. Să încurajeze dezvoltarea unor mecanisme financiare inovative, de strategii financiare durabile, incluzând politici de preţuri pentru apă sensibile la situaţia populaţiei sărace, şi a unui set de principii privind finanţarea utilizatorilor şi sectorului privat în scopul maximizării fondurilor publice, minimizării riscului, şi atragerea implicării sectorului privat în investiţii. Uniunea Europeană este gata ca pe baza acestui parteneriat nou, a angajamentelor luate la Monterey, să sporească şi asigure resurse în viitorii ani, ca răspuns la creşterea priorităţii acordate de ţări apei şi salubrizării în strategiile de dezvoltare durabilă naţionale şi reducere a sărăciei, acolo unde acestea există. IWRM MANAGEMENTUL INTEGRAT 5 AL RESURSELOR DE APA 5