Capitolul 13 CIRCUITUL ECONOMIC DE ANSAMBLU

Capitolul 13 CIRCUITUL ECONOMIC DE ANSAMBLU CURINS 13.1. Macroeconomia abordări 13.2. Fluxul circular al venitului 13.3. Rezultate macroeconomice. rodusul Intern Brut 13.4. Cererea şi oferta agregată 13.5. Echilibrul macroeconomic BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE CONCETE Economie naţională Cererea Agregată Macroeconomie Oferta Agregată pe Termen Scurt Agenţi economici Echilibrul Macroeconomic Sistemul Contabilităţii Naţionale Venit Naţional otenţial rodusul Intern Brut Oferta Agregată pe Termen Lung rodusul Naţional Brut Decalaj Recesionist rodusul Naţional Net Decalaj inflaţionist Venit Naţional Ajustarea decalajelor Venit disponibil Dezechilibru macroeconomic Cheltuieli aggregate Stabilitatea echilibrului

CIRCUITUL MACROECONOMIC rezentare generală entru cunoaşterea modului de funcţionare a economiei naţionale ca un întreg, o importanţă deosebită o reprezintă elaborarea, prin procedeele de agregare specifice macroeconomiei, a modelului teoretic al circuitului economic de ansamblu. Analiza lui în acest capitol are ca scop, cum rezultă şi din obiectivele menţionate, fundamentarea unor concepte de bază ale macroeconomiei, determinarea acelor agregate şi a relaţiilor dintre variabilele respective care constituie o deschidere pentru capitolele următoare consacrate teoriei şi politicii macroeconomice. 13.1. MACROECONOMIA - ABORDĂRI Economie naţională Macroeconomie Ansamblul activităţilor economice şi sociale, privite în unitatea şi interdependenţele lor, care se desfăşoară în cadrul naţional statal, istoriceşte constituit. arte a economiei care constă din procesele şi fenomenele care rezultă din corelarea activităţilor economice, la nivelul economiei naţionale. Echilibrul general al pieţelor (WALRAS) Cererea şi oferta de pe o anumită piaţă i sunt definite astfel: C i = C(p 1, p 2,, p n ); O i = O(p 1, p 2,, p n ) Echilibrul pe piaţa i: O i = O i Condiţia existenţei echilibrului general: n i= 1 p O i i = n i= 1 p O i i Dificultăţile de formalizare matematică au făcut imposibilă determinarea unei soluţii pentru problema echilibrului general al pieţelor, Walras mulţumindu-se cu statuarea unei condiţii de suficienţă a echilibrului general: Dacă n-1 pieţe sunt în echilibru, atunci şi a n-a piaţă se află în echilibru. n 1 i = 1 n 1 p O = p C p n O n = p n C n O n = C n. i i i = 1 i i

13.2. FLUXUL CIRCULAR AL VENITULUI Fluxul circular al venitului Sectoare instituţionale Gruparea unităţilor economice pe sectoare instituţionale permite evidenţierea fluxurilor dintre aceste sectoare şi oferă o imagine de ansamblu asupra economiei naţionale, numită în literatura de specialitate. SOCIETĂŢI ŞI CVASI-SOCIETĂŢI NEFINANCIARE, produc bunuri şi servicii destinate pieţei nefinanciare şi ale căror resurse provin din vânzarea producţiei. Ex.: SNCFR, Renault-Dacia ş.a. INSTITUTII DE CREDIT, au ca funcţie principală finanţarea activităţii economice (colectarea, transformarea şi redistribuirea disponibilităţilor financiare). Fondurile acestor instituţii provin în principal din angajamentele contractate (depuneri la vedere şi la termen, titluri de valoare etc.) şi dobânzi. Ex.: BNR, BCR, SIF Muntenia ş.a. ÎNTRERINDERI DE ASIGURARI, îndeplinesc funcţia de asigurare, adică de transformare a riscurilor individuale în riscuri colective şi se finanţează din primele de asigurare. Ex.: Astra, Allianz, Interamerican ş.a. ADMINISTRATIILE UBLICE, produc servicii nemarfare şi efectuează operaţii de redistribuire a veniturilor şi bogăţiei naţionale. Finanţarea lor se face din vărsăminte obligatorii ale celorlalte instituţii, primite direct sau indirect, prin redistribuire. ADMINISTRATIILE RIVATE, produc servicii nemarfare pentru grupuri particulare de gospodării şi care se finanţează din contribuţii voluntare efectuate de gospodării în calitate de consumatori şi din veniturile pe proprietate. Ex.: Crucea Roşie Internaţională ş.a. GOSODARIILE, a căror funcţie principală este consumul şi ale căror venituri provin din salarii, proprietate şi transferuri. O altă funcţie importantă a gospodăriilor este producţia de bunuri şi servicii marfare, nefinanciare care conduce la venituri prin vânzarea sa. RESTUL LUMII, sector care grupează unităţile nerezidente în măsura în care ele efectuează operaţiuni cu unităţile instituţionale rezidente. Unităţile economice rezidente sunt acelea care au un centru de interes pe teritoriul ţării respective.

Schema fluxului circular al venitului IM IT E FIRME Exporturi (EX) Cheltuieli publice (C) Investitii (I) INJECTII IN FLUX D C B A iaţa factorilor de producţie iaţa bunurilor de consum iaţa financiară Administraţiile publice Restul lumii I EX C D' F G H MENAJE Economii (E) Impozite si taxe (IT) Importuri (IM) RETRAGERI DIN FLUX A oferta de bunuri, B încasări, C plăţi pentru factori, D cerere de factori, D venituri, F oferta de factori, G cheltuieli de consum, H cerere de bunuri. Reţinerile din fluxul circular al venitului Injecţiile în fluxul circular al venitului Economiile (S): venituri pe care gospodăriile nu le cheltuiesc pentru consum şi care în mod normal sunt depuse la bănci sau în alte categorii de instituţii financiare; Taxele (T): includ taxele directe şi indirecte plătite de titularii de venit administraţiilor; Importurile (IM): cuprind cheltuielile gospodăriilor pentru bunurile importate şi cheltuielile firmelor pentru materiile prime achiziţionate din exterior. Investiţiile (I) făcute de firme pentru creşterea stocului de capital; Cheltuielile publice (G) care includ achiziţiile guvernamentale de bunuri şi servicii; Exporturile (EX), respectiv vânzările ţării către restul lumii. 13.3. REZULTATELE MACROECONOMICE. RODUSUL INTERN BRUT Contabilitatea naţională Contabilitatea naţională reprezintă un ansamblu coerent de concepte şi tehnici care permit obţinerea unei reprezentări sistematice, măsurabile şi comparabile a activităţii economice a unei ţări într-un interval de timp, de obicei un an.

rodusul Intern Brut Metoda producţiei IB reprezintă valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor destinate consumului final realizate in interiorul unei ţări, într-o perioadă de timp determinată. Constă în determinarea volumului producţiei finale produse în ţară în perioada respectivă. IB reprezintă suma valorilor adăugate brute (VAB) realizate în interiorul unei economii naţionale în decursul unei perioade. IB= VAB IB la preţurile pieţei: IB = IB F + I IND - S unde, IB F - IB la preţurile factorilor, I IND - impozite indirecte, S - subvenţii Metoda cheltuielilor resupune agregarea cheltuielilor pentru achiziţionarea bunurilor care alcătuiesc producţia finală. IB însumează următoarele categorii de cheltuieli: pentru consumul final privat şi public (C F ), pentru formarea brută a capitalului fix (FBCF) şi variaţia stocurilor (VS), la care se adaugă exportul net de bunuri (EN), calculat ca diferenţa între export (EX) şi import (IM). IB = C + I B + G + E N unde, C - consum final al gospodăriilor, I B - investiţii brute, G - consum guvernamental, E N - export net (export - import). Metoda venitului Constă în însumarea veniturilor ce reprezintă remunerarea factorilor de producţie (salarii, rente, dobânzi, profituri) cu alocările pentru consumul de capital fix. IB include numai veniturile provenite din producţia de bunuri şi servicii (nu şi veniturile care rezultă din plăţi de transfer (pensii, alocaţii): IB = V F + A + I IND - S unde, V F - veniturile factorilor, A - deprecierea capitalului, I IND - impozite indirecte, S - subvenţii. IN, NB, NN, VN şi VD rodusul Intern Net (IN) se determină ca diferenţă între.i.b. şi consumul de capital fix şi este relevant pentru capacitatea maximă de a consuma a unui stat, fără a afecta stocul de capital. rodusul Naţional Brut (NB) reflectă valoarea de piaţă a producţiei de bunuri finale realizate într-o anumită perioadă de timp, prin utilizarea factorilor de producţie aflaţi în proprietatea agenţilor economici naţionali. Se determină prin adăugarea la IB a valorii adăugate brute realizate de unităţile economice naţionale peste graniţă şi scăzând din IB valoarea adăugată brută realizată de unităţile economice străine pe teritoriul ţării.

rodusul Naţional Net (NN) reprezintă valoarea de piaţă a producţiei nete de bunuri finale realizate într-o anumită perioadă de timp, prin utilizarea factorilor de producţie aflaţi în proprietatea agenţilor economici naţionali. Venitul Naţional (VN) exprimă mărimea agregată imputată factorilor de producţie ce au participat la realizarea producţiei naţionale într-o perioadă determinată de timp. El însumează toate veniturile (salarii, profituri, dobânzi, rente) obţinute de agenţii naţionali din furnizarea de servicii ale factorilor în interiorul ţării şi în străinătate. Indicatori ai IB IB NOMINAL măsoară valoarea bunurilor finale în preţurile curente ale perioadei de calcul. IB REAL reflectă modificarea producţiei fizice în economie prin exprimarea tuturor bunurilor finale produse în diferite perioade de timp în preţurile unui an de referinţă, numite preţuri constante sau comparabile. rin compararea IB nominal şi IB real obţinem o măsură a evoluţiei preţurilor, DEFLATORUL IB. IB nominal Deflator IB= IBreal 13.4. CEREREA AGREGATĂ ŞI OFERTA AGREGATĂ Cererea agregată (CA) Totalitatea cheltuielilor agregate pe care agenţii economici intenţionează să le efectueze într-o anumită perioadă de timp, în raport de veniturile agregate şi nivelul general al preţurilor. CA exprimă modificarea cheltuielilor globale (CG) în funcţie de preţ; cheltuielile globale (CG) cuprind: CG=C+G+I+EN unde, C = consumul personal; G = consumul public; I = cererea pentru investiţii; EN = exportul net (export - import). Oferta agregată (OA) Oferta agregată (OA) reprezintă producţia totală de bunuri şi servicii pe care firmele doresc şi pot să o realizeze în funcţie de nivelul mediu al preţurilor din economie. Nivelul ofertei agregate poate să difere de cel al producţiei potenţiale, definită ca acea producţie corespunzătoare utilizării complete a factorilor de producţie.

Curba cererii agregate Curba cererii agregate descrie combinaţiile dintre nivelul general al preţurilor şi mărimea cheltuielilor reale făcute de cumpărători pentru achiziţionarea bunurilor de care au nevoie. Grafic, curba se prezintă astfel : CA Curba ofertei agregate Curba ofertei agregate reflectă combinaţiile dintre nivelul preţurilor şi volumul producţiei interne oferite de producători la nivelul respectiv al preţurilor. Graficul ofertei agregate pe termen scurt este : OATS Se poate observa pierderea de elasticitate a curbei ofertei agregate pe măsura creşterii nivelului venitului naţional. ierderea de elasticitate este explicată prin dificultatea realizării tuturor corelaţiilor dintre diferite sectoare şi pieţe din economia naţională, în cazul unui nivel ridicat al venitului naţional.

13.5. ECHILIBRUL MACROECONOMIC Echilibrul macroeconomic Se stabileşte la intersecţia dintre curba cererii agregate şi curba ofertei agregate pe termen scurt. OATS CA Realizarea echilibrului venitului naţional din perspectiva cererii şi ofertei agregate necesită îndeplinirea următoarelor condiţii: Agenţii economici doresc să consume tot ce s-a produs. La un anumit nivel general al preţurilor întregul venit naţional este cheltuit. Această condiţie se verifică de-a lungul întregii curbe a cererii agregate. La un anumit nivel general al preţurilor, întreprinderile doresc să producă un anumit nivel a venitului naţional (IB). Această condiţie se verifică în orice punct al ofertei agregate. Dacă venitu ar fi mai mare sau mai mic, curba ofertei agregate pe termen scurt nu ar fi determinată unic, iar echilibrul venitului naţional ar fi instabil.

Stabilitatea echilibrului macroeconomic Echilibrul venitului naţional poate suferi modificări în funcţie de variaţia cererii şi ofertei agregate. Modificările cererii agregate şi ale ofertei agregate pe termen scurt mai sunt numite şi şocuri pentru a evidenţia efectele pe scară largă ale acestora. Şocurile cererii agregate OATS 3 2 CA 3 CA 2 CA CA 1 1 - creşterea cererii agregate (CA CA 1 ), are ca efect creşterea venitului naţional ( 1 ) şi o creştere nesemnificativă ( ) a nivelului general al preţurilor. - şocul cererii agregate care are loc în zona inelastică a curbei OATS va avea ca efect o modificare minoră ( ) a venitului naţional, dar o modificare semnificativă a nivelului general al preţurilor. - o creştere (CA 2 CA 3 ) va produce o creştere minoră a venitului naţional ( ), dar o inflaţie puternică ( 2 3 ). Cazuri extreme Cazurile extreme ale acestor şocuri sunt: Oferta agregată este perfect elastică (situaţie analizată de către Keynes), în care nu există modificare a nivelului general al preţurilor, ci numai modificare de acelaşi sens şi mărime a venitului naţional realizat. Oferta agregată este perfect inelastică (situaţie analizată de către noii economişti clasici), în care şocul cererii agregate modifică în acelaşi sens doar nivelul general al preţurilor, lăsând neschimbat nivelul venitului naţional realizat.

Şocurile ofertei agregate pe termen scurt OATS OATS1 1 1 - creşterea ofertei agregate (OATS OATS 1 ) produce o creştere a venitului naţional ( 1 ) şi o diminuare a nivelului general al preţurilor ( 1 ). - şocul ofertei agregate va avea ca efect modificarea în acelaşi sens a venitului naţional şi o modificare de sens contrar a nivelului general al preţurilor. Decalajele venitului naţional Evaluarea efectelor şocurilor cererii şi ofertei agregate asupra echilibrului venitului naţional are loc în funcţie de venitul naţional potenţial. Venitul naţional potenţial: nivelul maxim al venitului naţional obţinut în condiţiile în care factorii de producţie din economia naţională sunt utilizaţi la nivelurile optime. Decalajul recesionist (DR): intersecţia dintre cererea agregată şi oferta are loc la stânga ofertei agregate pe termen lung (care corespunde nivelului potenţial al venitului naţional) venitul naţional realizat ( R ) este mai mic decât venitul naţional potenţial (*). OATL OATS DR * R CA

Decalajul inflaţionist (DI): intersecţia dintre cererea agregată şi oferta agregată pe termen scurt are loc la dreapta venitului naţional ( R >*). OATL OATS CA * DI R Ajustarea decalajului recesionist Ajustare prin oferta agregată: presupune creşterea ofertei agregate pe termen scurt (deplasarea spre dreapta a curbei OATS, de la OATS la OATS 1 ). Ca urmare a acestui fapt scade nivelul general al preţurilor (de la la 1 ), iar venitul naţional realizat ( R ) tinde spre venitul naţional potenţial (*), decalajul recesionist fiind eliminat. OATS OATS 1 * R Creşterea ofertei agregate pe termen scurt poate avea loc în două moduri: rintr-o relansare de la sine a activităţilor economice. În starea de criză economică factorii de producţie sunt sub-utilizaţi (cantităţile folosite sunt mai mici decât cele corespunzătoare nivelurilor optime). Datorită acestui fapt cererile de factori de producţie scad, ceea ce face ca preţurile acestora să se diminueze. Ieftinirea factorilor de producţie dă posibilitatea întreprinzătorilor ca la acelaşi volum al bugetelor de producţie să poată utiliza o cantitate mai mare de factori de producţie, adică să crească volumul producţiei realizate. În cazul în care iniţiativa privată nu reuşeşte să iniţieze relansarea economică, guvernul poate aplica o politică macroeconomică de CA

stimulare a ofertei (supply side policy). De exemplu, pot fi acordate subvenţii pentru încurajarea anumitor activităţi economice, sau pot fi reduse impozitele pe profit. Ajustare prin cererea agregată: relansarea economică se bazează pe creşterea cererii agregate (de la CA la CA 1 ). Aceasta face ca venitul naţional realizat ( R ) să tindă spre venitul naţional potenţial (*), iar nivelul general al preţurilor va creşte (de la la 1 ). OATL OATS CA 1 * R Există două modalităţi de creştere a cererii agregate: rintr-o relansare de la sine a cheltuielilor agregate. Anticipând depăşirea crizei unii agenţi economici vor face investiţii (pentru a fi pregătiţi ca să beneficieze de viitoarea conjunctură favorabilă). În cazul în care iniţiativa privată nu este suficientă pentru a susţine creşterea cererii agregate, guvernul poate implementa o politică macroeconomică de stimulare a cererii (demand side policy). Ex.: creşterea cheltuielilor bugetare. CA Ajustarea decalajului inflaţionist Ajustare prin oferta agregată: presupune scăderea (deplasarea spre stânga a curbei) ofertei agregate pe termen scurt. Ca urmare va creşte nivelul general al preţurilor (de la la 1 ), iar venitul naţional realizat ( R ) va reveni la nivelul venitului naţional potenţial (*).

OATS 1 OATL OATS CA Diminuarea ofertei agregate pe termen scurt poate avea loc tot în două moduri: Reducerea de la sine a nivelului activităţilor economice. Supra-utilizarea factorilor de producţie din perioada de expansiune, provoacă creşteri ale cererilor de factori de producţie şi implicit ale preţurilor acestora. Scumpirea factorilor de producţie va face ca la acelaşi volum al bugetelor de producţie, întreprinzătorii să poată utiliza cantităţi mai mici de factori de producţie, ceea ce va duce la scăderea volumului producţiei agregate. entru a evita supraîncălzirea economiei, guvernul poate implementa o politică macroeconomică de temperare a activităţii economice. Ex.: creşterea fiscalităţii la nivelul întreprinzătorilor. Ajustare prin cererea agregată: se bazează pe diminuarea cererii agregate (de la CA la CA 1 ). Aceasta face ca nivelul venitului naţional realizat ( R ) să revină la cel al venitului naţional potenţial (*). * R OATL OATS CA CA 1 * R Există două modalităţi de realizarea a acestui tip de ajustare: rin reducerea de la sine a nivelului cheltuielilor agregate şi implicit al cererii agregate. Agenţii economici îşi vor ajusta anticipările privind consumul, constatând că nu vor putea susţine nivelul ridicat al cererii. De exemplu, vor fi revizuite anumite proiecte de investiţii în sensul reducerii capacităţilor de producţie.

Dacă nu vor exista semnale că iniţiativa privată tinde să se tempereze, guvernul va implementa o politică macroeconomică de descurajarea a cererii agregate. Ex.: o politică bugetară de austeritate. Teoria dezechilibrului Fondată de către economiştii francezi Jean ierrre Bénnassy, Jacques Drêze şi Edmond Malinvaux, la începutul anilor 7, ca o încercare de fundamentare microeconomică a teoriei keynesiene. Teoria dezechilibrului are ca punct de plecare modelul concurenţei perfecte. Ipoteza de bază este că pot exista schimburi pe pieţe la preţuri diferite de preţul de echilibru (de unde şi denumirea de teoria dezechilibrului). Aceasta face să nu mai existe egalitate între cererea totală şi oferta totală pentru anumite bunuri. entru a evita apariţia unor complicaţii în model, teoreticienii dezechilibrului introduc o ipoteză suplimentară a pieţelor eficiente (la un anumit nivel de preţ nu pot exista simultan, pentru acelaşi bun, ofertă excedentară şi cerere excedentară). Teoria dezechilibrului presupune existenţa unui comisar preluator (comissaire priseur) care afişează preţurile, centralizează cantităţile cerute şi oferite şi caută preţurile la care s-ar putea restabili echilibrul pentru fiecare bun, propunând reguli de raţionament. resupunând anumite preţuri de afişare pentru tranzacţii şi căutarea anumitor preţuri pentru restabilirea echilibrului, teoria dezechilibrului face apele la teorema punctului fix, iar cadrul de lucru nu diferă fundamental de cel al modelului de echilibru macroeconomic Arrow-Debreu. În prezent această teorie a fost abandonată, fiind considerată depăşită în raport cu evoluţiile economiilor moderne. Cu toate acestea, există şi alte direcţii prin care se încearcă relansarea paradigmei dezechilibrelor economice: abordare inspirată de biologie bioeconomics; modele economice bazate pe teoria structurilor disipative, pe teoria bifurcaţiei, pe teoria catastrofelor, sau pe teoria haosului.

Model de rezolvare 1. În cadrul cărei metode de determinare a.i.b., dintre cele enumerate mai jos, se iau în calcul dobânzile? a) metoda veniturilor; b) metoda cheltuielilor; c) metoda intrărilor; d) metoda ieşirilor; e) metoda costului de oportunitate. Răspuns: a, deoarece prin metoda veniturilor IB = Vf + A + Iind - Sexp, în care -Vf = veniturile factorilor de producţie -A = consumul de capital fix. 2. rodusul intern brut la preţurile pieţei (IB ) este suma următoarelor componente: a) C + I B + G + EN; b) V F (salarii, rente, dobânzi, profituri) + A c) IN + I IND S EX ; d) C + I N + G + (EX IM); e) IN CF + A. Răspuns: a, deoarece prin metoda cheltuielilor IB = CF + FBCF + VS + EN, în care: - CF = consum final; - FBCF = formare brută de capital fix; - VS = variaţia stocurilor; - EN = export net.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Ailenei, Dorel iaţa ca spaţiu economic, Editura Didactică şi edagogică, Bucureşti, 1999 Bertalanffy, L. Von Thoérie générale des systêmes, Dunod, aris, 1973 Colectivul Catedrei de Economie şi olitici Economice Colectivul Catedrei de Economie şi olitici Economice Dornbusch, R; Fischer, S Economie. Aplicaţii, Ediţia a 4-a, Editura Economică, Bucureşti, 23 Economie, Ediţia a 6-a, Editura Economică, Bucureşti, 23 Macroeconomia, Editura Sedona, Timişoara, 1997 Heyne, aul Modul economic de gândire, Editura Didactică şi edagogică, Bucureşti, 1991 Lipsey, Richard G.; Chrystal, K. Alec Economia pozitivă (traducere în limba română), Editura Economică, Bucureşti, 1999 Keynes, J.M. Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 197. Ramsey, F.K. A mathematical theory of savings, Economic Journal 38/1928 Romer, David Advanced Macroeconomics, McGraw-Hill, 1996 Sloman, John Economics, Second Edition, London, 1994 Colectivul Catedrei de Economie şi olitici Economice Dicţionar de Economie, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 23

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE Arătaţi motivele sau împrejurările care fac să existe o pantă negativă a cererii agregate şi o pantă pozitivă a ofertei agregate. Ce evidenţiază, în fiecare caz în parte, mărimea pantei respective? Ce s-ar întâmpla, în fluxul circular al venitului, dacă guvernul ar mări volumul cheltuielilor iar firmele volumul investiţiilor? Cum ar influenţa aceste opţiuni cererea agregată şi care pot fi efectele asupra unor variabile macroeconomice? Explicaţi pe baza conturilor naţionale, diferenţele dintre: IB şi NB; IB nominal şi IB real; deflatorul IB şi IC; IN şi NN. Explicaţi pe baza conturilor naţionale, diferenţele dintre: IB şi NB; IB nominal şi IB real; deflatorul IB şi IC; IN şi NN. recizaţi caracteristicile principale ale modelului keynesian al echilibrului.