METODE SI PROCEDEE DIDACTICE DE BAZA FOLOSITE PENTRU PREGATIREA STUDENTILOR MILITARI LA INSTRUCTIA TRAGERII CU ARMAMENTUL USOR DE INFANTERIE Cpt.instr. DANIEL SOLESCU Cpt.instr. OVIDIU SIMULEAC ABSTRACT To get efficient results in students implementing the specific disciplines, the trainer needs to establish and to use specific methods and procedures, in the training process. The using of the most efficient education methods in the training process, for the military students represents the guarantee to build up and perfect firing skills using light infantry ammunition. Întregul proces de pregătire la InstrucŃia tragerii cu armamentul uşor de infanterie trebuie organizat astfel încât să-i facă pe studenńi să înńeleagă că deprinderile formate, cât şi cunoştinńele însuşite le sunt necesare în activitatea practică, că acestea răspund cerinńelor şi modalităńilor în care vor acńiona pe câmpul de luptă. Trebuie avut în vedere că studenńi îşi însuşesc mai uşor şi temeinic cunoştinńele pe care pot să le aplice în practică. Pentru însuşirea de către studenńi a unor cunoştinńe specifice InstrucŃiei tragerii şi formarea deprinderilor de trăgători în timp cât mai scurt, instructorul şi comandanńii de subunităńi trebuie să stabilească şi să folosească în instruirea subordonańilor metode şi procedee didactice variate, specifice. Metodele şi procedeele metodice, reprezintă modalităńi de lucru, căi de îndeplinire a obiectivelor stabilite sau, etimologic după semnificańia cuvântului grecesc compus (meta spre şi odos cale, drum ) cale spre scop [1]. Metodele se folosesc de regulă, îmbinate şi alternativ, demonstrând o mişcare, instructorul o şi explică, pune întrebări pentru a se convinge că a fost bine înńeles, ordonă trecerea la exersare, corectează greşelile, recurgând din nou la explicare, la demonstrare. Una şi aceeaşi metodă este aplicată în mai multe variante, prin diferite procedee. În cadrul unei metode se utilizează mai multe procedee, iar alteori o metodă devine un simplu procedeu în cadru alteia. La şedinńele practice se foloseşte ca metodă de bază exersarea, dar pe timpul repetărilor acńiunilor, instructorul explică în ce constau greşelile de execuńie, dacă este necesar, repetă demonstrarea părńilor ce se dovedesc mai greu de înńeles. Procedeele metodice sunt aşadar detalii ale metodelor, combinańii de metode prin intermediul cărora activitatea capătă fluenńă, devine coerentă, se adaptează la specificul sarcinilor. Metodele de învăńământ reprezintă căile folosite de instructor pentru transmiterea, completarea, aprofundarea, sistematizarea cunoştinńelor, formarea şi perfecńionarea deprinderilor. Procedeele didactice sunt componente ale metodei şi constau în tehnici limitate, care servesc drept instrument al metodei. La InstrucŃia tragerii cu armamentul de infanterie se folosesc, de regulă, următoarele metode: expunerea, conversańia, demonstrarea, învăńarea prin descoperire, simularea şi algoritmizarea. a) Expunerea vizează transmiterea cunoştinńelor prin intermediul limbajului oral, îmbinat cu modalităńi audio-vizuale, demonstrativ-intuitive etc. pe cât posibil liber. Citirea textelor devine în scurt timp monotonă, duce la scăderea atenńiei şi interesului studenńilor. Expunerea este folosită îndeosebi la cunoaşterea materialului. Ea trebuie să aibă mai multe calităńi: să fie interesantă, convingătoare, logică şi sistematică, să nu ofere însă totul de-a gata, să solicite anumite eforturi voluntare din partea studenńilor pentru a urmări argumentarea, să se sprijine pe cunoştinńele anterioare ale subiecńilor, să utilizeze un limbaj clar, precis, concis, evitându-se cu maximă grijă preńiozităńile, ambiguităńile, cuvintele rare. Ca metodă, ea beneficiază de prezenńa unor procedee didactice, cum sunt: descrierea, explicańia şi prelegerea [2]. 1. Descrierea constă în formularea, exprimarea prin cuvinte, într-o anumită sistematizare a rezultatelor percepńiei (observańiei) un fenomen (proces, acńiune, mişcare) sau unui obiect aflat în fańa studenńilor ori a reprezentărilor (imaginilor) fenomenelor, faptelor sau obiectelor percepute anterior [3]. Pe timpul descrierii se foloseşte comparańia cu ceea ce este deja cunoscut, subliniindu-se asemănările şi deosebirile. În cadrul şedinńelor de InstrucŃia tragerii cu armamentul de infanterie, descrierea se sprijină adesea pe diferite materiale intuitive.
În principiu, se va urmări respectarea următoarei succesiuni: se începe cu o privire generală asupra obiectului (armă, aparat, mecanism) pentru formarea imaginii de ansamblu, ceea ce uşurează mult perceperea şi înńelegerea ulterioară a detaliilor; se comunică la ce serveşte, în ce împrejurări se foloseşte şi se arată cum funcńionează în linii mari (se încarcă şi se descarcă arma); se comunică principalele caracteristici tehnico-tactice (bătaia, efectul la Ńintă, precizia, cadenńa de tragere), dar în aşa fel încât studenńii să devină curioşi să afle şi alte detalii. Încărcarea memoriei studenńilor, de la început, cu numeroase detalii este o încălcare a principiului gradării, complicării treptate a cerinńelor; se arată şi se denumesc părńile mari componente, precum şi rolul lor. Evident, se începe cu partea ce efectuează lucrul final util. Pe măsura comunicărilor denumirilor, acestea pot fi scrise citeń pe tablă şi repetate de studenńii numińi de instructor, în scopul fixării cunoştinńelor. După prezentarea părńilor mari, se trece la detalierea fiecăreia dintre ele, atât cât este necesar, procedând după schema deja cunoscută. Ca procedee metodice ajutătoare, pentru fixarea cunoştinńelor există o mulńime de variante: a) instructorul numeşte piesa, un student o arată; b) instructorul arată piesa, un student o denumeşte; c) un student indică piesa, iar altul o denumeşte; d) un student pronunńă denumirea, iar altul o arată; e) un student arată piesa şi o denumeşte, iar altul o indică pe schemă; f) instructorul arată piesa, pronunńă câteva denumiri, iar studenńii raportează denumirea corectă; g) instructorul spune rolul piesei în funcńionare, iar studenńii o denumesc şi o arată. Descrierea corectă pretinde ca studenńii să fie orientańi asupra elementelor prezentate, să li se indice unde să privească, ce să urmărească. Pentru a-i stimula, din timp în timp, li se va cere să explice ei interacńiunile observate, rolul şi funcńionarea unor piese sau mecanisme. În plus, trebuie să se realizeze asemenea condińii încât tońi să poată vedea bine ceea ce li se prezintă. La nevoie, se folosesc planşe, scheme explicative, fotografii mărite, machete. Când obiectul descris este de mici dimensiuni şi există în dotarea fiecăruia, este obligatoriu ca tońi să-l aibă în fańă, să opereze cu el odată cu instructorul şi potrivit indicańiilor acestuia. Foarte utilă în cadrul descrierii este comparańia cu ceea ce este deja cunoscut, sublinierea asemănărilor, dar neapărat şi a deosebirilor, spre a favoriza transferul, dar în acelaşi timp, a reduce interferenńa. Denumirile noi, mai greu de reńinut, se repetă, se scriu pe tablă. Tot ce este caracteristic şi important pentru funcńionarea sigură, pentru evitarea deteriorărilor se subliniază prin diferite procedee voce, scris pe tablă, repetare. 2. ExplicaŃia presupune o dezvăluire a adevărului pe baza unei argumentańii deductive [4]. Este bine să se explice folosind material intuitiv. AbundenŃa explicańiilor, insistenńa asupra unor detalii duc la teoretizarea instruirii, la verbalism excesiv. ExplicaŃiile se îmbină nu numai cu demonstrarea, ci şi cu conversańia spre a se verifica dacă ideile expuse au fost înńelese corect. 3. Prelegerea constă în expunerea sistematică, neîntreruptă, pentru comunicarea unui conńinut de idei, unui material informativ care se încadrează într-o anumită temă, cu utilizarea de modalităńi ştiinńifice de prezentare şi interpretare (argumentare logică, ipoteze, teorii etc.) [5]. Tipurile de prelegere sunt: prelegerea-dezbatere (discuńie) şi prelegerea cu ilustrańii şi aplicańii. Prelegereadezbatere (discuńie) combină expunerea cu dezbaterea. Prelegerea cu ilustrańii şi aplicańii combină mesajul oral cu demonstrańia intuitivă (desene), mijloacele audio-vizuale şi materialele reale, de exercińiu sau secńionate. Principala calitate a expunerii constă în posibilitatea transmiterii în timp scurt a unui volum apreciabil de date. Ca defect i se reproşează relativa pasivitate a ascultătorilor, motiv pentru care se recomandă activizarea ei prin toate procedeele cunoscute. b) ConversaŃia vizează dialogul dintre instructor şi studenńi, dialog pe timpul căruia instructorul formulează întrebări succesive, stimulând gândirea studenńilor în vederea însuşirii de noi cunoştinńe sau pentru fixarea, adâncirea, sistematizarea sau verificarea cunoştinńelor însuşite. Tipurile de conversańie sunt următoarele: conversańia euristică, conversańia de reactualizare, conversańia de fixare şi conversańia de verificare.
1. ConversaŃia euristică are scopul de a asigura însuşirea de către studenńi a unor cunoştinńe noi, pe baza informańiilor existente deja în mintea lor. 2. ConversaŃia de reactualizare asigură reactualizarea cunoştinńelor şi introducerea în tema nouă. 3. ConversaŃia de fixare asigură fixarea şi sistematizarea cunoştinńelor însuşite. 4. ConversaŃia de verificare asigură verificarea orală a cunoştinńelor însuşite. Întrebările trebuie adresate tuturor studenńilor, să asigure desfăşurarea dinamică a convorbirii şi înńelegerea temeinică a problemelor ce se dezbat. Se foloseşte mai frecvent la şedinńele de principii şi reguli de tragere şi la cunoaşterea armamentului. c) Demonstrarea presupune prezentarea de către instructor a unei acńiuni (însońită de observarea complementară realizată de student) direct sau prin mijloace intuitive [6]. Principalele obiective ale demonstrării sunt următoarele: oferirea unei imagini de ansamblu; arătarea nivelului de performanńă ce trebuie îndeplinit; asigurarea înńelegerii mecanismului de execuńie a acńiunii (mişcării, operańiunii), a structurii logice a unei scheme, a interacńiunii diferitelor componente pe timpul funcńionării armamentului; dezvoltarea spiritului de observańie, a capacităńii de analiză, sintezei, generalizare, comparare, investigare, descoperire şi concluzionare; arătarea greşelilor ce trebuie evitate pe timpul acńiunii (mişcării, operańiunii) şi pericolul acestor greşeli pentru securitatea executantului şi pentru funcńionarea armamentului; formarea capacităńii de a descoperi aspecte esenńiale şi caracteristice. Tipurile de demonstrare utilizate sunt următoarele: demonstrarea cu obiecte, procese şi fenomene reale, demonstrarea acńiunilor (mişcărilor, operańiunilor) şi demonstrarea cu ajutorul reprezentărilor grafice. 1. Demonstrarea cu obiecte, procese şi fenomene reale trebuie să respecte următoarele cerinńe: perceperea obiectului, procesului sau fenomenului prin mai mulńi analizatori, pentru a se întipări cât mai multe date cu privire la forma, mărimea, culoarea, greutatea etc.; demonstrarea să respecte succesiunea: ansamblu, părńi componente principale, detalii şi revenirea la ansamblu; demonstrarea să prezinte diferite faze, ca: funcńionarea pe timpul încărcării, funcńionarea pe timpul tragerii etc.; menńinerea obiectului în câmpul vizual cât este necesar pentru a putea fi observat şi studiat; demontarea, montarea şi punerea în funcńiune a obiectului (armament, simulatoare etc.); respectarea pe timpul demontării şi montării a succesiunii regulamentare. 2. Demonstrarea acńiunilor (mişcărilor, operańiunilor) trebuie să respecte următoarea succesiune: demonstrarea întrunită şi în întregime, în ritm regulamentar, model, fără explicańii; demonstrarea pe componente (părńi, etape etc.) în ritm încetinit, cu explicańii; revenirea la demonstrarea întrunită şi în întregime, în ritm regulamentar, model, fără explicańii. Pe timpul demonstrării pe componente, în ritm încetinit, cu explicańii vor fi respectate următoarele cerinńe: demonstrarea fiecărei componente, în ritm lent, adaptat la nivelul de înńelegere şi la dificultăńile de execuńie; evidenńierea părńilor (fazelor, etapelor, timpilor), execuńiei considerate puncte-cheie; folosirea tuturor materialelor necesare pentru demonstrarea acńiunilor (mişcărilor, operańiunilor); evitarea prezentării simultane a mai multor acńiuni (mişcări, operańiuni), pentru a nu se produce dispersarea atenńiei şi neglijarea aspectelor esenńiale. 3. Demonstrarea cu ajutorul reprezentărilor grafice va respecta următoarele cerinńe: respectarea semnelor convenńionale regulamentare;
eliminarea detaliilor nesemnificative; explicarea compunerii schemelor, anterior demonstrării; precizarea sarcinilor concrete pentru reproducerea reprezentărilor grafice în caiet. d) ÎnvăŃarea prin descoperire este metoda prin care instructorul concepe, organizează şi conduce activitatea astfel încât să asigure descoperirea de către studenńi, prin efort propriu, a cunoştinńelor, conexiunilor, explicańiilor şi legilor, proceselor şi fenomenelor, prin parcurgerea identică sau diferită a drumului descoperirii inińiale a adevărului. Strategiile didactice prin care se realizează învăńarea prin descoperire, sunt următoarele: observarea dirijată, observarea independentă, învăńarea prin încercări-experienńe, studiul de caz, problematizarea, studiului individual, activitatea independentă, elaborarea de lucrări etc. Principalele tipuri de descoperire, în funcńie de forma de rańionament pe care se bazează, sunt următoarele: descoperirea inductivă, descoperirea deductivă, descoperirea analogică şi descoperirea transductivă [7]. 1. Descoperirea inductivă constă în organizarea de situańii care oferă studenńilor elemente, situańii similare şi particulare pe baza cărora, prin propriul efort, studenńii vor ajunge la generalizări, reguli şi definińii. 2. Descoperirea deductivă porneşte de la adevăruri generale, la cunoştinńe particulare. StudenŃii compară anumite situańii particulare cu principii cunoscute pentru a constata apartenenńa sau neapartenenńa acestor situańii la principiul cunoscut. 3. Descoperirea analogică se asigură prin sesizarea asemănării unor componente a cel puńin două sisteme. 4. Descoperirea transductivă se realizează prin prezentarea metaforică a unui anumit conńinut, în scopul creării unei viziuni comparative, de la abstract la concret sau invers. e) Antrenamentul (exercińiul, exersarea) este metoda de bază, cu ajutorul căreia, prin repetări sistematice, se formează şi perfecńionează abilităńi şi deprinderi intelectuale, motrice sau comportamentale. Etapele desfăşurării antrenamentului sunt următoarele: etapa pregătitoare, etapa de execuńie, etapa de automatizare şi etapa de perfecńionare. 1. Etapa pregătitoare comportă: prezentarea modelului acńiunii (mişcării, operańiunii); familiarizarea studenńilor cu acńiunea (mişcarea, operańiunea), prin explicarea modalităńii de lucru. 2. Etapa de execuńia cuprinde: exersarea acńiunii (mişcării, operańiunii); supravegherea modului de execuńie; corectarea greşelilor. 3. Etapa de automatizare constă în exersarea pentru coerenńa acńiunii (mişcării, operańiunii) şi pentru atingerea baremului prevăzut. 4. Etapa de perfecńionare vizează reducerea baremelor şi obńinerea performanńelor de corectitudine şi măiestrie. f) Simularea este metoda didactică bazată pe imitarea şi producerea în mod artificial a unor sisteme şi fenomene sau pe acńiuni fictive, traductibile însă mai târziu în acńiuni reale, în scopul însuşirii temeinice a cunoştinńelor şi formării corecte a deprinderilor. Ea se regăseşte în învăńământul militar sub două variante: jocul de rol şi învăńarea pe simulator. Jocul de rol constă în aceea că, pe parcursul unei forme de organizare specifice şedinńa practică studenńii îşi exersează capacităńile necesare îndeplinirii în realitate a unei anumite responsabilităńi (Cdt. Pl., Cdt.Gr., şef de atelier). Acest mod de acńiune caracterizat prin numeroase valenńe instructiv-educative, facilitează atât însuşirea, sistematizarea şi aprofundarea cunoştinńelor, formarea deprinderilor profesionale, intelectuale, motrice şi senzoriale, individuale sau colective, de execuńie, de conducere sau metodice, cât şi dezvoltarea unor trăsături de personalitate specifice viitorilor lideri militari. Înainte şi pe parcursul şedinńei practice, studenńii sunt puşi succesiv sau simultan în situańia de a organiza şi conduce instrucńia la un atelier specific şedinńei respective. Fiecare participant este urmărit cum preia şi interpretează rolul şi cât de mult se identifică cu el, acesta trebuind să cunoască
atât comportamentele pe care trebuie să le adopte ca şef de atelier, cât şi pe cele care trebuie să le aştepte de la membrii echipei constituite. Jocul de rol se completează în mod eficient cu cealaltă variantă a metodei simulării învăńarea pe simulator, metodă didactică ce asigură însuşirea cunoştinńelor, formarea priceperilor şi deprinderilor prin acńiune fictivă cu ajutorul simulatoarelor şi a dispozitivelor de verificare. Simulatoarele şi dispozitivele de verificare sunt sisteme tehnice, analog sau similare cu sistemele originale, folosite în procesul de învăńământ în scopul formării şi verificării deprinderilor de mânuire şi exploatare a armamentului din dotare. Principala lor caracteristică rezidă din faptul că, pe o parte, simulează, reproduce condińiile de lucru apropiate de cele reale, iar pe de altă parte, oferă instructorului, dar şi celor care se instruiesc date imediate asupra calităńii lucrului, felul greşelilor şi numărul total al acestora. Metoda este deosebit de eficientă, ieftină în comparańie cu instruirea directă pe tehnica de luptă reală, contând atât reducerea consumului de munińie de război, cât şi executarea unor programe de instruire intensivă, independent de condińiile meteorologice. Algoritmizarea, metodă modernă de instruire, constă în formarea unor deprinderi, urmând cu stricteńe, pas cu pas, un şir de reguli determinate cu precizie, ajungând astfel în mod sigur la rezultatul corect. Şirul de reguli strict determinate, de la care nu se admite abatere, se numeşte algoritm. Algoritmii reprezintă un grupaj de scheme procedurale, o suită de operańiuni standard, prin parcurgerea cărora se rezolvă o serie mai largă de probleme asemănătoare [8]. În cazul când regulile nu sunt atât de stricte, existând un spańiu de orientare, de inińiativă, lista se numeşte prescripńie algoritmică. Algoritmii întocmińi din timp, de persoane competente pe linie de specialitate şi metodică, servesc, fie ca instrucńiuni Ńinute în rezervă pentru ca, la nevoie, să rezolve rapid, corect, fără căutări şi erori, multe probleme curente, fie se transformă, prin exersare şi antrenament, în priceperi şi deprinderi, în cazul acelor acńiuni, ce trebuie efectuate rapid, neexistând timp pentru a scoate lista cu reguli şi a le aplica una câte una (de exemplu: demontarea unei arme). Indiferent de metodele şi procedeele folosite, pentru formarea la studenńi a unor temeinice deprinderi de trăgători, instructorul şi comandanńii de subunităńi trebuie să cunoască şi să aplice metodica observării şi corectării greşelilor. În mod deosebit, la InstrucŃia tragerii cu armamentul de infanterie, principala condińie pentru corectarea greşelilor constă în descoperirea cauzelor acestora. Pentru a stabili cauza este necesar să se verifice dacă studentul a înńeles bine şi a reńinut structura mişcării, acńiunii, fenomenului. Uneori, studentul execută corect mişcarea în ritm încetinit, dar greşeşte când o execută mai rapid sau în barem, rezultând că nu a executat un număr suficient de exersări pentru a o transforma în deprindere. Alteori studentul întârzie în executarea acńiuni sau face greşeli numai într-o anumită parte a acńiunii, caz în care este necesar să se măsoare ritmul de execuńie pe părńi a acńiunii. În orice caz, studentul trebuie să înńeleagă exact în ce constă greşeala şi cauza care a provocat-o. Instructorul şi comandantul de subunitate trebuie să-şi îndrepte atenńia mai întâi pentru corectarea greşelilor esenńiale şi apoi succesiv pentru cele mai puńin importante. Corectarea pe rând a greşelilor permite studentului să-şi concentreze atenńia asupra fiecăreia şi să le lichideze astfel mai repede. Modul de execuńie al fiecărui student trebuie verificat de mai multe ori, să fie corectat de fiecare dată şi să se urmărească remedierea celor observate anterior. Fiecare student trebuie să fie tratat ca o individualitate şi în raport cu particularităńile sale, să se folosească metodele şi procedeele de instruire corespunzătoare. NOTE BIBLIOGRAFICE [1] David, Eugen, Întrebări şi răspunsuri pe teme pedagogice, Sibiu, Editura Mira Design, 2001, p. 142 [2] Jinga, Ioan, Istrate, Elena, Manual de pedagogie, Bucureşti, Editura ALL, 2001, p. 264 [3] Lt.col. Rizescu, Alexandru, Introducere în metodica predării specialităńii, Sibiu, Editura Academiei ForŃelor Terestre, 2002, p. 58 [4] Cucoş Constantin, Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 2002, p. 292 [5] Jinga, Ioan, Istrate, Elena, op.cit., p. 265 [6] Lt.col. Rizescu, Alexandru, op.cit., p. 82 [7] Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 1996, p. 383 [8] Cucoş, Constantin, op.cit., p. 297