PROGRAME DE MONITORIZARE REGIONALĂ ŞI GLOBALĂ A ACTIVITĂŢII VULCANICE ŞI SEISMICE

PROGRAME DE MONITORIZARE REGIONALĂ ŞI GLOBALĂ A ACTIVITĂŢII VULCANICE ŞI SEISMICE Conf. univ. dr. Vasile Loghin Introducere Preocupările oamenilor de ştiinţă pentru supravegherea şi investigarea fenomenelor naturale de mare risc într-un mod coordonat, la scară regională şi mondială, sunt tot mai intense, iar rezultatele sunt adesea excepţionale. Aceste eforturi au menirea de a pune la dispoziţia instituţiilor şi autorităţilor naţionale, organismelor / instituţiilor internaţionale (regionale şi mondiale) informaţia necesară, veridică şi completă, cu privire la anumite hazarde / riscuri, atât cu istoria lor recentă, cât mai ales cu caracteristicile în timp real sau aproape real ale producerii fenomenelor respective, în special a celor cu risc de a genera dezastre sau catastrofe. Programele mondiale şi regionale de monitorizare şi cercetare a geosferelor, a sistemului Pământ, a tuturor elementelor şi proceselor naturale, cu parametrii lor specifici şi relevanţi, dar îndeosebi a proceselor cu risc înalt pentru societatea umană, sunt operaţionale de mai mulţi ani, iar rezultatele sunt în multe privinţe extraordinare, date fiind precizia datelor şi calitatea analizelor de sistem, a diagnozelor şi prognozelor elaborate, a alertelor emise pentru protecţia civilă. În acest articol avem în vedere numai vulcanismul şi seismicitatea ca hazarde, ca riscuri majore pentru vaste regiuni geografice ale lumii, unele din cele mai populate. Sunt două procese (hazarde) monitorizate instrumental, staţionar şi expediţionar, dar şi satelitar, prin programe coordonate la scară largă regională şi globală: Global Volcanism Program (Smithsonian s Institution, Cleveland, S.U.A.), Volcano Hazards Program (United States Geological Survey / U.S.G.S.), Earthquake Hazards Program (United States Geological Survey / U.S.G.S.). 1. Monitorizarea punctuală, regională şi globală a vulcanilor activi Monitorizarea vulcanilor activi, a regiunilor cu vulcanism holocen în ansamblul lor, reprezintă una din cele mai solicitate şi avansate direcţii de cercetare geologică contemporană. Vulcanologia dispune astăzi de resurse ştiinţifice şi 1

tehnice de investigare deosebite. Aceasta este şi consecinţa orientării prioritare către studierea unora dintre fenomenele cu risc ridicat pentru colectivităţile umane, pentru unele aglomeraţii urbane aflate în proximitatea vulcanilor cu erupţii frecvente, adesea puternice (Ciudad de Mexico, situat la 73 km de vulcanul Popocatepetl; Catania, oraş aflat la poalele Etnei etc.), sau vulcanilor latenţi, diagnosticaţi cu posibile erupţii în viitorul apropiat (Napoli, la 10 km vest de vulcanul Vezuviu, cu ultima erupţie în 1944). Monitorizarea vulcanilor activi este permanentă şi are loc pe cale instrumentală (staţionar, expediţionar şi satelitar), dar şi prin observare directă d e către specialişti. Sunt monitorizate semnele precursoare ale unei erupţii, erupţiile propriu-zise, procesele post-erupţie şi efectele generate asupra mediului, în special asupra spaţiului locuit şi amenajat (aşezări, infrastructură, culturi agricole etc. ). Sunt supuse supravegherii: norul vulcanic (tephra), alcătuit din cenuşă, zgură (lapilli), bombe, gaze şi vapori de apă; curgerile de lavă şi piroclastite; laharele (curgerile de noroi vulcanic); alunecările de teren. Sunt măsurate gazele vulcanice: H 2 S, CO 2, SO, SO 2, CH 4 etc. Monitorizările tehnice se efectuează automat, în primul rând prin staţii vulcanologice şi seismologice instalate pe mai toţi vulcanii activi de pe Glob, dar acestea sunt completate prin cercetări expediţionare şi prin observaţii /măsurători satelitare. Astfel se obţin serii temporale de date asupra unor parametri geofizici, geodezici şi geochimici privind edificiul vulcanic, fluidele din interiorul aparatului vulcanic (magmă, ape geotermale ; componenta magmato-hidrotermală), emisiile vulcanice şi efectele generate de erupţii. Numai în acest fel pot fi constituite sisteme de vigilenţă vulcanică operative. Măsurătorile din staţiile / observatoarele vulcanologice privesc o serie de parametri geofizici. De exemplu, microgravitaţia, care indică schimbări generate de migrarea fluidelor profunde (magme, ape geotermale). Apoi anomalii le magnetice, seismicitatea, deformarea edificiului vulcanic (deformarea orizontală prin observaţii satelitare GPS, care poate să pună în relaţie activitatea tectonică regională cu activitatea vulcanică), hidrogeologia vulcanului (apele geotermale, sistemul magmato-hidrotermal), analiza chimică a gazelor vulcanice. De exemplu, în Insula Tenerife (Insulele Canare) există un Sistem de Vigilenţă şi Alertă Vulcanică servit de o reţea geodezică (3 mareografe şi 5 staţii GPS permanente), o reţea seismică (9 staţii) şi o reţea geomagnetică. Aparatura utilizată este compusă din: seismografe, gravimetre, mareografe, staţii GPS 2

permanente, camere termice (IR), cameră de co ntrol vizual, dilatometre, tiltmetre (tiltmetria electronică pentru măsurarea deformării edificiului vulcanic), magnetometre, înclinometre, la care se adaugă instrumentele pentru densificarea reţelei în caz de necesitate (reţea de nivelment de înaltă preci zie, gravimetre de mediere relativă, staţii seismice digitale portabile, magnetometre portabile, spectrometre de câmp, sisteme de achiziţionare digitală şi de transmisie GPRS). Sistemul de Vigilenţă Vulcanică din Tenerife, integrat la Sistema de Vigilencia Volcanica del IGN en tiempo real (Spania), cuprinde următoarele componente: - Reţeaua staţiilor geofizice, geodezice şi geochimice pentru achiziţia datelor în timp real; - Sistemul de comunicaţii, de procesare şi analiză a datelor care permite urmărirea continuă a schimbărilor parametrilor fizici şi a celor asociaţi activităţii vulcanice; - Sistemul de generare a hărţilor de periculozitate pe termen scurt şi de simulare a scenariilor posibile; - Sistemul de informare şi gestiune (G rupo de volcanológia del Instituto Geográfico Nacional, 2010). Prin această suită de sisteme conexate se asigură transmiterea datelor în timp real, procesarea şi analiza datelor prin programe informatice (automatice) şi disponibilitatea rezultatelor în timp aproape real pentru institutele specializate şi autorităţile decidente. În aceeaşi insulă este pus în funcţiune sistemul de măsurare şi analiză chimică a gazelor vulcanice (fumarolice) emise de stratovulcanul activ El Teide (3.718 m) şi temperatura acestora. Sistemul magmatico-hidrotermal El Teide degajă următoarele gaze: vapori de apă (68-83%), CO 2, N 2, CH 4, H 2, He, O 2, Ar, H 2 S, SO 2, HCl. Cercetările indică faptul că în perioada 2004-2006, temperatura medie a fumarolelor a fost în jur de 85 o C. În aceeaşi perioadă, conţinutul în gaze a înregistrat o creştere semnificativă. În ansamblu, temperatura de echilibru a sistemului hidrotermal El Teide a variat în intervalul menţionat între 200 şi 350 o C (Melian Gladys, 2010). Alţi vulcani activi monitorizaţi cu mare atenţie sunt Vezuviu, Etna, Popocatepetl etc., datorită riscului ce îl prezintă pentru ariile intens populate din vecinătate. De exemplu, pe vulcanul Popocatepetl ( muntele care fumează ) (5.452 m), cu activitate intensă din 1994, cu ultima erupţie puternică pe 18 aprilie 2016, 3

situat la 73 km de Ciudad de Mexico (cca. 25 milioane locuitori), este instalată o reţea de 15 staţii seismologice şi staţii de analiză chimică a gazelor emise. În plus, patru camere de luat imagini supraveghează craterul său de 900 m diametru şi 150 adâncime ( Don Goyo ). Observatoare/staţii de monitorizare sunt amplasate pe foarte mulţi vulcani activi ai planetei, dar fără excepţie pe cei care prezintă un risc major pentru ariile populate din proximitate, pentru aglomeraţiile urbane în special. De exemplu, în Italia, Osservatorio Vesuviano di Napoli, Osservatorio Etneo, Osservatorio Vulcano; în Spania, Observatorio Volcanologico de Tenerife (El Teide); în Grecia, Observatorul din Santorini (Nea Kameni); observatoarele de pe vulcanii indonezieni Rinjani (Insula Lombok) şi Bromo (estul Insulei Jawa). În S.U.A. sunt numeroase observatoare vulcanologice: California Vulcano Observatory, Cascades Vulcano Observatory, Yellowstone Vulcano Observatory, Alaska Vulcano Observatory, Hawaiian Vulcano Observatory. Ca o necesitate, s-au dezvoltat şi o serie de instituţii regionale şi naţionale de cercetări vulcanologice sau secţiuni/departamente/centre specializate în cadrul unor mari institute de cercetări. Aşa sunt Istituto Nazionale di Geofisica e Vulcanologia (INGV) din Italia, Instituto Volcanologico de Canarias (INVOLCAN), Smithsonian s Institution (Cleveland, S.U.A.), Centre de Recherches Volcanologiques de Clermont-Ferrand, Indonesia Center for Volcanology on Disaster Hazard Mitigation etc. După cum sunt şi secţiunile/departamentele specializate din cadrul United States Geological Survey (USGS) sau din cadrul unor institute spaniole: Instituto Geografico Nacional (IGN) şi Instituto Español de Oceanografia. De asemenea, în cadrul unor universităţi sau institute s-au constituit grupuri/centre/divizii de cercetare în domeniul vulcanologiei. Aşa este şi Grupul de investigare vulcanologică GEOVOL din cadrul universităţii Castilla - La Mancha (Ciudad Real), care are ca obiectiv studiul vulcanismului din Campo de Calatrava (Podişul Castilia Nouă). De remarcat că Institutul Smithsonian din Cleveland (aferent Muzeului de Istorie Naturală din S.U.A.) a recunoscut aria Campo de Calatrava ca arie vulcanică activă. Aici a fost amplasată în anul 2010 prima staţie automată de analiză a gazelor vulcanice (H 2 S, CO 2 ) din Peninsula Iberică. Este punctul La Sima, la SE de Ciudad Real. Monitorizarea din spaţiu a vulcanilor activi cu ajutorul sateliţilor de observare a Pământului completează observaţiile terestre. Înregistrările cu diferite 4

categorii de senzori (vizibil, IR termic, Radar, GPS, spectrometre) aduc informaţii de calitate de ordin geodezic, geofizic şi geochimic. De exemplu, prin tehnologia InSAR (Interferometric Aperture Radar) pot fi urmărite şi măsurate deformările topografice (morfolo gice) ale edificiilor vulcanice. Însă rezultate superioare în determinarea deformării în spaţiu şi timp a vulcanilor se obţine prin combinarea tehnologiilor, respectiv prin corelarea interferogramelor cu rezultatele obţinute prin GPS, prin tiltmetrie/dilatometrie automată şi tehnologia EDM (Elevation Digital Model). Un proiect de supraveghere permanentă din spaţiu a vulcanilor este pus n operă de către Agenţia Spaţială Europeană (ESA), cu sprijinul agenţiei franceze CNES (Centre National des Études Spatiales). Programul, numit Space Volcano Observatory (SVO), este realizat cu ajutorul a 6 microsateliţi. Să aducem în atenţie cele mai ample programe de observare a vulcanilor activi, cele cu extensie globală iniţiate în S.U.A. Acestea sunt cunoscute sub numele de Volcano Hazards Program, sub egida bine-cunoscutei instituţii United States Geological Survey (USGS), şi Global Volcanism Program, desfăşurat sub conducerea Institutului Smithsonian (Smithsonian s Institution). Obiectivele urmărite prin Volcano Hazards Program sunt: - monitorizarea terestră, aeriană şi spaţială a vulcanilor din S.U.A., în scopul obţinerii de imagini de la sol, aeriene şi satelitare (Landsat 7, Landsat 8), de produse cartografice, de informaţie în timp real; - colectarea informaţiei asupra vulcanilor din S.U.A. şi analiza geospaţială a acestora; - reducerea riscului provenit din activitatea vulcanilor. Prin proiectul Global Volcanism Program, Smithsonian s Institution asigură observaţii vulcanologice mondiale, fiind monitorizaţi cca. 1540 de vulcani cu erupţii de-a lungul epocii holocene (aproximativ ultimii 10.000 de ani) de pe tot Globul. Baza de date conţine fişe de caracterizare a vulcanilor respectivi şi rapoarte săptămânale de observaţii (Smithsonian/USGS Weekly Volcanic Activity Report). În fişele respective sunt specificate: numele vulcanului şi ţara, coordonatele geografice, situarea tectonică, tipul morfostructural (tipul primar) şi trăsăturile morfologice principale, altitudinea, o evidenţă asupra activităţilor vulcanice recente, ultima erupţie, tipuri de roci (principale, secundare), populaţia din regiune, imagini, codul vulcanului (Etna: 211060; Vulcano: 211050; Rinjani: 264030). De exemplu, vulcanul Etna este caracterizat, succint, astfel: 5

- Număr de cod: 211060 - Tipul primar de vulcan: stratovulcan - Lat: 37 o 733 N - Long: 15 o 004 E - Altit: 3.330 m - Ultima erupţie: 2015 (nov. - dec.) - Trăsăturile morfologice se referă la conurile, craterele şi calderele constitutive. Raportul săptămânal din intervalul 17-23 februarie 2016 conţine următoarele informaţii furnizate de INGV (Secţiunea Catania): de-a lungul ultimei săptămâni a lunii ianuarie şi până pe 6 februarie, un nor roz de gaze a fost localizat la mare altitudine pe flancul estic al Noului Crater de Sud-Est (NSEC). Pe 23 februarie, o explozie pe Craterul de Nord-Est (NEC) a ejectat un nor vulcanic incandescent (tephra) orientat apoi spre NE ca un nor de culoare închisă (Global Volcanism Program / Etna Weekly Reports). Toate aceste date se găsesc în următoarele website-uri: www.volcano.si.edu; www.usgs.gov; earthexplorer.usgs.gov; www.earthobservatory.nasa.gov; landsat.usgs.gov; www.geology.com.volcanoes; www.volcanodiscovery.com; www.universetoday.com; www.volcano-adventure.com 2. Monitorizarea regională şi globală a activităţii seismice Monitorizarea instrumentală a activităţii seismice, la nivel local, regional şi planetar, este un obiectiv de prim ordin al cercetărilor legate de fizica Pământului, având în vedere impactul mişcărilor telurice asupra vieţii şi activităţii oamenilor. Această preocupare este pe deplin justificată, seismicitatea fiind caracteristică unor spaţii geografice vaste, multe dintre ele intens populate, cu mari concentrări urbane (Tokyo Osaka Kobe, Los Angeles San Francisco, Ciudad de Mexico, Istanbul etc.). Regiunile seismice corespund cu cele ale vulcanismului activ, în special cel legat de raporturile tectonice de convergenţă ale plăcilor litosferice (coliziune şi subducţie), respectiv de aliniamentele orogenului alpin, unde se acumulează mari tensiuni / energii crustale şi subcrustale. Monitorizarea activităţii seismice de pe tot Globul se realizează instrumental în staţii seismologice. În ultimele decenii s-au făcut mari progrese în dezvoltarea aparaturii seismologice, fiind creaţi senzori de mare fineţe şi staţii digitale 6

automate, care permit înregistrarea de semne precursoare producerii unui seism şi de caracteristici fizice ale seismului însuşi. Totodată, s-au perfecţionat tehnicile de transmitere a datelor, către centrele de colectare şi analiză, tehnicile de procesare, operaţii ce se pot face în timp real. Ca urmare, informaţia va ajunge în timp util la factorii responsabili cu lansarea alertelor şi cu gestionarea eventualelor crize generate de seismele majore. Pentru observarea regiunilor seismice se utilizează şi teledetecţia satelitară. La bordul unor sateliţi destinaţi observaţiilor geofizice sunt instalaţi senzori RADAR, LIDAR şi spectrometre care înregistrează modificări semnificative de ordin geofizic şi geochimic în scoarţa terestră în faza premergătoare şi în timpul unui cutremur de pământ. Rezultate notabile au fost obţinute în S.U.A., China şi Japonia. În vederea monitorizării cât mai riguroase a activităţii seismice s-a dezvoltat o colaborare internaţională foarte bine organizată şi susţinută tehnico-ştiinţific, o colaborare la nivel regional şi mondial, concretizată în înfiinţarea de institute/centre de observare, colectare şi procesare a informaţiei seismologice, ca Centrul Seismologic European Mediteranean (European Mediterranean Seismological Center / EMSC), dar şi de o reţea globală de staţii seismologice (Global Seismographic Network). Amintim, în acelaşi sens, şi proiectul gestionat de către United States Geological Survey, intitulat Earthquake Hazards Program. În continuare, vom expune modul cum este organizată monitorizarea sesimică în România, monitorizarea prin Centrul Seismologic Euro-Mediteranean şi monitorizarea prin Earthquake Hazards Program şi Global Seismographic Network. În România, reţeaua de observaţii seismologice este alcătuită din staţii amplasate în toate ariile cu activitate seismică semnificativă. În aceşti ani, vechile staţii au fost echipate cu aparatură de ultimă generaţie, apoi s-a recurs la densificarea reţelei, îndeosebi în zona Vrancea, cu cea mai intensă şi mai ridicată activitate seismică, cu focare (hipocentre) situate la diferite adâncimi pe planul de subducţie Berioff, dar şi în aria Bucureştiului, cea mai expusă riscului seismic. Astfel, în Bucureşti şi împrejurimi a fost instalată o reţea de 23 staţii seismice digitale cu senzori de acceleraţie (acceleratoare digitale), din care 10 în cooperare cu Institutul de Geofizică a Universităţii din Karlsruhe (Germania). Transmiterea datelor este realizată în timp real sau aproape real. Staţiile sunt identificate prin: cod, coordonate geografice, altitudine, echipament, modul de 7

transmitere a datelor. De exemplu, staţia Bucureşti are codul Buc, lat. N de 44,410, long. E de 20,093, altitudinea de 82 m, echipamentul alcătuit din Digitizer Mark + Episensor, transferul de date în timp real. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului a dezvoltat reţeaua seismică digitală în timp real pentru întreaga ţară. Aceasta este alcătuită din 82 de staţii seismice digitale având perioada de bandă largă şi scurtă. Informaţia înregistrată de aceste staţii este transmisă în timp real, prin satelit şi internet, la Centrul Naţional de Date din Bucureşti. Două institute de nivel naţional sunt responsabile cu colectarea, tratarea şi analiza datelor înregistrate de staţiile din reţeaua seismică: Institutul Naţional pentru Fizica Pământului (National Institute for Earth Physics) şi Institutul Român pentru Seismologie Aplicată (Romanian Institute for Applied Seismology). Sunt cele două institute afiliate Centrului Seismologic Euro-Mediteranean (EMSC). Centrul Seismologic Euro-Mediteranean este o organizaţie internaţională, nonguvernamentală şi nonprofit care urmăreşte promovarea cercetărilor seismologice din regiunea respectivă şi de la nivel mondial. În cuprinsul său se află 84 de institute din 55 de ţări. EMSC a devenit operaţional de la 1 ianuarie 1975 în cadrul Institutului de Fizică a Globului de la Strasbourg. Statutul final l-a primit în 1983. În anul 1987 a fost afiliat Consiliului Europei ca instituţie care furnizează date pentru European Alert System în cazul hazardelor majore. EMSC cooperează cu International Seismological Center (ISC), cu United States National Earthquake Information Center (NEIC). Obiectivele concrete ale Centrului Seismologic Euro-Mediteranean sunt: - Stabilirea şi operarea de sisteme de determinare rapidă a epicentrelor cutremurelor din regiunea Euro-Mediteraneană; - Determinarea parametrilor epicentrelor pentru cutremurele majore din regiunea Euro-Mediteraneană (coordonatele geografice, adâncimea, magnitudinea) şi transmiterea rapidă a rezultatelor; - Colectarea datelor de la centre/institute mondiale (ISC), regionale şi naţionale; - Încurajarea cooperării ştiinţifice între ţările din regiunea Euro- Mediteraneană în domeniul cercetării cutremurelor, pentru studii de interes general, precum: metode de localizare a epicentrelor, de determinare a magnitudinii etc.; 8

- Promovarea schimbului de date seismologice între institutele din aria Euro- Mediteraneană; - Dezvoltarea de studii detaliate asupra evenimentelor seismice majore; - Constituirea unei bănci de date seismologice la scara regiunii Euro- Mediteraneene ; - Îmbunătăţirea calităţii observaţiilor şi a transmiterii acestora către Centrul Seismologic Euro-Mediteranean. Centrul Seismologic Euro-Mediteranean (Eur opean-mediterranean Seismological Center / EMSC) ( www.emsc-csem.org) achiziţionează în timp real datele parametrice omogene furnizate de către cele 79 de reţele seismologice din regiunea Euro-Mediteraneană prin internet (e -mail) sau via PDL (Product Distribution Layer). Datele colectate sunt arhivate automat între bază de date şi vizualizate pe un website. Astfel, informaţia este trimisă în timp real sau aproape real către institutele seismologice principale în vederea determinărilor rapide. Pentru cutremure cu potenţial distructiv, EMSC operează un Serviciu de Notificare a Cutremurelor prin e-mail / sms / fax, în vederea diseminării datelor înregistrate către instituţii seismologice şi către utilizatori finali într-un interval, în medie, de 20-30 de minute de la producerea cutremurului. Serviciul de informaţie în timp real este automat, este disponibil şi gratuit. Website-ul EMSC (www.emsc-csem.org) conţine următoarele informaţii: - Ultimele cutremure semnificative, cu o hartă planetară (Worldwide earthquakes swith M 4,07), o hartă a Europei (Euro -Med earthquakes), cu cutremure de la 2 la 7 Magnitudine, indicând cutremurele care au avut loc în ultima oră, ultimele două ore, ultimele 48 de ore, ultima săptămână, ultimele două săptămâni); - Rapoarte speciale (acestea privesc cutremurele cu magnitudinea de peste 6 pe scara Richter); - Noutăţi şi anunţuri; - Explorarea informaţiei şi servicii; - Imagini recente din arii afectate; - Lista completă a cutremurelor din regiunea Euro-Mediteraneană şi din toată lumea; - Lista cutremurelor de peste M3: - Data (UTC) 9

- Ora, minutul, secunda, diviziuni de secundă - Coordonatele geografice - Adâncimea (km) - Magnitudinea [+]: 3,1; 4,2; 4,7 etc. - Numele regiunii - Distanţa faţă de oraşele importante În acelaşi website găsim şi o hartă intitulată Report on EMSC Real Time Earthquake Information Services in 2015. Acest document cuprinde date provenite de la cele 79 de reţele şi respectiv de la cele peste 2500 staţii seismice, respectiv peste 40.000 de evenimente. Serviciul de informaţii are loc prin e-mail (Email Notification Service), prin Webservices şi Seismicity on Google Earth. Tabelul institutelor/observatoarelor/sistemelor seismice/reţelelor seismice cuprinde şi cele două institute româneşte de profil: National Institute for Earth Physics şi Romanian Institute for Applied Seismology. Ele sunt desemnate prin cod, ţară şi oraş. Din Italia sunt incluse 10 asemenea entităţi de specialitate, printre care Italian National Seismic Network (Roma), Osservatorio Vesuviano (Napoli), Osservatorio Seismologico Universita di Bari. Centrul Seismologic Euro-Mediteranean editează un buletin ştiinţific numit Euro-Med Bulletin (EMB) începând din 2002. Acesta ar e ca suport informaţia omogenă furnizată de cei 79 de contributori din reţea. EMB a realizat un catalog de referinţă a seismicităţii din ianuarie 1998 până în iulie 2012. EMB (1998-2012) conţine 500.000 de evenimente, 11 milioane de informaţii de la 3.727 staţii din regiunea Euro-Med. Datele sunt furnizate online. Se poate, aşadar, accesa şi se poate crea catalogul propriu sau harta proprie. Concret, EMB are următorul cuprins: - Catalogue and maps - Request data - Station information - Report & articles - Contributors Monitorizarea seismică globală este coordonată de către renumita instituţie americană United States Geological Survey (USCS) prin crearea unei Reţele Seismografice Globale (Global Seismographic Network / GSN) şi prin proiectul Earthquake Hazards Program (earthquake.usgs.gov/monitoring/gsn). 10

Reţeaua Seismografică Globală (The Global Seismographic Network) este o reţea permanentă digitală de senzori seismologici şi geofizici conectaţi printr-un sistem de telecomunicaţii. Aceasta oferă facilităţi ştiinţifice pentru cercetare, facilităţi pentru monitorizarea şi gestionarea riscurilor seismice, facilităţi pentru educaţia populaţiei. Cu cele peste 150 de staţii automate distribuite în toată lumea, Reţeaua Seismografică Globală (GSN) asigură monitoriza rea seismică a întregii planete. Această structură tehnico-ştiinţifică este rezultatul parteneriatului cu United States Geological Survey (USGS), cu National Science Fondation (NSF), Incorporated Research Institutions for Seismology (IRIS) şi University of California San Diego. Staţiile GSN sunt operate de către USGS Albuquerque Seismological Laboratory, de IDA group al University of California din San Diego şi de alte organizaţii afiliate. Datele din Reţeaua Seismologică Globală sunt arhivate în IRIS Data Center. O hartă a reţelei de staţii GSN este postată pe website-ul earthquake.usgs.gov/monitoring/gsn (Station Information and Operation Status). Prin reţeaua GSN se efectuează observaţii asupra deformării crustei terestre (Crustal Deformation Monitoring). Măsurătorile geodetice privesc modificările topografiei suprafeţei terestre şi deformările superficiale ale structurilor geologice (până la 100 m în interiorul scoarţei) care au loc în timpul cutremurelor. Aceste date sunt aplicate în cunoaşterea proceselor fizice interne asociate, în evaluarea hazardului seismic, în formularea alertei seismice. Măsurătorile geodetice se realizează cu ajutorul seismometrelor şi tiltmetrelor. De exemplu, în SUA se efectuează măsurători asupra ratei de deplasare / deformare a faliilor din regiunea Golfului San Francisco, asupra activităţii geofizice din Long Valley (Estul Californiei). În acelaşi scop este folosit şi sistemul GPS (Global Positioning System), sistemul satelitar american de poziţionare şi navigaţie. Acesta oferă informaţie zilnică şi aproape în timp real pentru staţiile seismice observate (serii de date, hărţi). Staţiile din Global Seismographic Network sunt descrise prin: instrumente cu care sunt dotate, canale de informaţii folosite, telemetrie (telemetry status), disponibilitate şi alţi parametri. Este de reţinut şi sistemul de monitorizare voluntară prin amplasarea, la cerere, de seismografe în clădiri publice şi private, sistem practicat în S.U.A. şi multe alte ţări. 11

În vestul S.U.A. (nordul şi centrul Californiei), unde seismicitatea este legată îndeosebi de sistemul de falii San Andreas, operează UC Berkeley Seismological Laboratory, Berkeley Digital Seismic Network, Northern California Earthquake Data Center (pentru arhivarea datelor). Seismogramele digitale pot fi interpretate şi difuzate în timp aproape real. În legătură cu predicţia cutremurelor, preocupările pentru depistarea de noi indicii precursoare sunt notabile. Astăzi se cunoaşte că dilatarea rocilor şi creşterea, în consecinţă, a conţinutului de radon (gaz radioactiv în apele subterane) reprezintă un indiciu al deformării structurilor geologice şi un semnal de declanşare iminentă a unui seism (Hazards Center of the University of Colorado: http://colorado.edu/hazards). În final, ne vom referi la programul american de monitorizare a cutremurelor la scara S.U.A. şi a întregului Glob USGS Earthquake Hazards Program. Acesta este o parte a iniţiativei mai largi National Earthquake Hazards Reduction Program (NEHRP), stabilită de Congres încă din anul 1977. La proiect participă şi patru agenţii aparţinând de National Institute of Standards and Technology (NIST). Prin acest program se monitorizează şi se raportează cutremurele de pământ semnificative. În prezent există o Arhivă a cutremurelor mai puternice, cu indicarea cauzelor şi a efectelor. USGS furnizează prin Serviciul de Notificare a Cutremurelor produse informatice în timp real: caracteristici fizice, hărţi, modele (date derivate). Toate pentru a contribui la mai buna înţelegere a acestor fenomene telurice şi la reducerea efectelor asupra populaţiei. Website-ul USGS ( www.usgs.gov), conţinând date despre activitatea vulcanică şi seismică de pe Glob, dar şi asupra altor hazarde naturale, este disponibil pentru noi toţi. Informaţia are o componentă istorică recentă şi una în timp-real sau aproape real (ultima oră, ultimele două ore, ultimele 48 de ore, ultima săptămână, ultimele două săptămâni). 12

Referinţe: Melian Gladys et al. (2010), Geodinámica de las fumarolas del volcan Teide (Tenerife, Islas Canarios), Aportaciones recientes en volcanológia (2005-2008), Centro de Estudios Calatravos, Ciudad Real Grupo de volcanológia del Instituto Geográfico Nacional (IGN), Sistema de vigilencia volcánica del IGN en tiempo real y campañas de densioficatión de datos, Aportaciones recientes en volcanológia (2005-2006), Centro de Estudios Calatravos, Ciudad Real, 2010 www.volcano.si.edu; www.usgs.gov; www.earthexplorer.usgs.gov; www.earthobservatory.nasa.gov; www.landsat.usgs.gov; www.geology.com.volcanoes; www.volcanodiscovery.com; www.universetoday.com; www.volcano-adventure.com www.emsc-csem.org www.earthquake.usgs.gov/monitoring/gsn http://colorado.edu/hazards 13