Stiluri de învăţare Chestionar adaptat după Peter Honey şi Alan Mumford Introducere Acest chestionar este destinat să descopere care este/sînt stilul/stilurile tău/tale preferat(e) de învăţare. De-a lungul anilor probabil că ţi-ai dezvoltat anumite obiceiuri de învăţare, care te ajută să beneficiezi mai mult de anumite experienţe decît de altele. Dacă nu eşti conştient de aceasta, chestionarul te va ajuta să îţi identifici preferinţele în domeniul învăţării, în aşa fel încît să fii într-o situaţie mai bună atunci cînd trebuie să alegi acele experienţe de învăţare care ţi se potrivesc. Chestionarul nu impune nici un fel de limite de timp. Îţi vor trebui probabil 10-15 minute. Acurateţea rezultatelor depinde de cît de sincer(ă) poţi fi. Nu există răspunsuri corecte sau greşite. Dacă în privinţa unui enunţ înclini mai mult spre da, decît spre nu, încercuieşte numărul enunţului. Dacă în privinţa altui enunţ înclini mai multe spre nu, decît spre da, taie numărul enunţului cu un X. Ai grijă ca numărul fiecărui enunţ să fie încercuit sau tăiat cu un X. 1 Îmi asum întotdeauna riscuri rezonabile, dacă le consider justificate. 2 Am tendinţa de a rezolva problemele utilizînd abordarea pas cu pas, evitînd ideile fanteziste. 3 Am un stil direct, care nu acceptă nonsensurile. 4 În experienţa mea acţiunile bazate pe sentimente sînt adesea la fel de sănătoase ca cele bazate pe o analiză grijulie. 5 Factorul cheie în judecarea unei idei sau soluţii propuse este dacă aceasta va funcţiona în practică sau nu. 6 Cînd aud despre o idee sau abordare nouă, îmi place să încep să mă gîndesc cum s-o aplic în practică cît mai repede. 7 Îmi place să urmez o abordare de auto-disciplină, să stabilesc rutine clare şi modele de gîndire logică. 8 Mă mîndresc cu faptul că fac o muncă temeinică, metodică. 9 Mă descurc cel mai bine cu oamenii logici, analitici şi mai puţin bine cu cei spontani, iraţionali. 10 Mă ocup de interpretarea datelor disponibile mie şi evit să mă reped să trag concluzii. 11 Îmi place să ajung la o decizie cu grijă, după ce am cîntărit mai multe alternative. 12 Mă simt atras(ă) de ideile noi, mai puţin obişnuite, decît de cele practice. 13 Nu mă simt bine în situaţiile în care nu mă pot încadra într-un model coerent. 14 Îmi place să-mi leg acţiunile de un principiu general. 15 La şedinţe am reputaţia că merg direct la problemă, indiferent ce părere au ceilalţi. 16 Cu cît am mai multe date, cu atît mai bine. Prefer să am cît mai multe surse de informaţie cu putinţă. 17 Am tendinţa de a mă irita atunci cînd oamenii cu care vorbesc nu iau lucrurile suficient de în serios. 18 Prefer să reacţionez la evenimente pe bază de spontaneitate şi flexibilitate, decît sămi planific lucrurile dinainte. 4 ianuarie 2014 1/5
19 Îmi displace foarte mult să trebuiască să-mi prezint concluziile sub presiunea unor termene limită foarte strînse, cînd aş putea să mă gîndesc mai mult timp la problemă. 20 De regulă, judec ideile altor oameni în special pe baza calităţilor lor practice. 21 Mă irită adesea oamenii care vor să se arunce cu capul înainte într-o chestiune. 22 Prezentul este mult mai important decît să te gîndeşti la trecut sau viitor. 23 Cred că deciziile bazate pe o analiză temeinică a tuturor informaţiilor sînt mai sănătoase decît cele bazate pe intuiţie. 24 La întîlniri îmi face plăcere să contribui cu idei, exact aşa cum îmi vin în minte. 25 Am tendinţa de a vorbi mai mult decît se cuvine şi ar trebui să-mi dezvolt calităţile de ascultător. 26 La şedinţe îmi pierd răbdarea cînd oamenii pierd din vedere obiectivele. 27 Îmi face plăcere să-mi comunic ideile şi opiniile celorlalţi. 28 La şedinţe, oamenii ar trebui să fie realişti, să rămînă la problemă şi să evite să se delecteze cu idei şi opinii fanteziste. 29 Îmi place să iau în considerare mai multe alternative înainte să mă decid. 30 Ţinînd seama de modul în care reacţionează colegii mei la şedinţe, recunosc că sînt, în general, mai obiectiv şi puţin emoţional. 31 La şedinţe am tendinţa să mă menţin mai mult în umbră, decît să preiau conducerea şi să vorbesc cel mai mult. 32 Prefer să ascult, decît să vorbesc. 33 Consider că în cele mai multe cazuri scopul scuză mijloacele. 34 Atingerea obiectivelor şi ţintelor grupului trebuie să fie mai importantă decît sentimentele şi obiecţiile individuale. 35 Fac tot ceea ce pare necesar pentru ca treaba să fie făcută. 36 Mă plictisesc repede de munca metodică, detaliată. 37 Sînt dornic(ă) să explorez ipotezele şi principiile de bază şi să argumenteze lucrurile şi evenimentele cu ajutorul lor. 38 Îmi place ca şedinţele să se desfăşoare după anumite linii metodice, să se respecte agendele stabilite. 39 Evit temele subiective sau ambigue. 40 Îmi face plăcere caracterul dramatic şi incitant al unei crize. 4 ianuarie 2014 2/5
Foaia de punctaj Încercuieşte numărul enunţului care a fost încercuit şi în lista anterioară şi fă totalul pe orizontală: Total 1 4 12 18 22 24 25 27 36 40 Stil activ 8 10 11 16 19 21 23 29 31 32 Stil reflexiv 2 7 9 13 14 17 30 37 38 39 Stil teoretizant 3 5 6 15 20 26 28 33 34 35 Stil pragmatic Tabelul semnificaţiei punctajului Dublează punctajul total pe care l-ai înregistrat pe fiecare din cele 4 linii de deasupra: Punctaj dublu Punctaj dublu Punctaj dublu Punctaj dublu Stil activ:... Stil reflexiv:... Stil teoretizant:... Stil pragmatic:... În tabelul de mai jos încercuieşte numărul care reprezintă punctajul tău dublat în fiecare din cele 4 coloane din stînga şi citeşte semnificaţia în coloana din dreapta: Stil activ Stil reflexiv Stil teoretizant Stil pragmatic 20 20 20 20 19 18 19 17 19 19 16 18 18 15 17 14 13 18 16 17 Semnificaţia Preferinţă foarte puternică 12 17 15 16 16 11 15 14 15 10 14 13 14 9 13 12 13 8 7 12 11 12 6 11 10 11 5 10 9 10 4 9 8 9 3 8 7 8 7 6 7 6 5 6 2 5 4 5 4 4 1 3 3 3 2 2 2 0 1 1 1 0 0 0 Preferinţă puternică Preferinţă moderată Preferinţă scăzută Preferinţă foarte scăzută 4 ianuarie 2014 3/5
Descrierea generală a stilurilor de învăţare după Peter Honey şi Alan Mumford Diferite persoane învaţă în diferite moduri. Aţi observat pe cineva care citeşte cu mare atenţie instrucţiunile de folosire ale televizorului nou cumpărat, înainte de a-l pune în priză pentru prima oară? Aţi văzut pe cineva care butonează imediat mobilul nou cumpărat, în încercarea de a descoperi cum se foloseşte? În mod empiric s-au identificat 4 stiluri diferite de învăţare. Fiecare persoană trebuie să identifice tipul de învăţare pe care îl preferă, pentru că învăţarea este mai facilă şi mai rapidă atunci cînd se poate utiliza acest stil. Stilul activ Activiştii se implică fără şovăială în experienţe noi. Le place ceea ce se întîmplă aici şi acum, şi sînt mulţumiţi să se lase dominaţi de experienţele imediate. Au o gîndire deschisă, nu sînt sceptici şi aceasta îi face să fie entuziasmaţi de tot ceea ce e nou. Filozofia lor este Încerc orice pentru o dată în viaţă. Au tendinţa de a acţiona mai întîi şi a examina consecinţele după aceea. Zilele lor sînt pline de activităţi. Rezolvă problemele prin brainstorming. Imediat ce emoţia produsă de o activitate moare, se preocupă să găsească alta. Preferă să ia iniţiativa şi prosperă datorită provocărilor experienţelor noi, dar le plictiseşte implementarea şi consolidarea pe termen lung, sînt persoane gregare, cărora le place să lucreze cu alţi oameni, dar încearcă să centreze toată activitatea în jurul lor înşişi. Activiştii învaţă cel mai bine atunci cînd: Sînt implicaţi în noi experienţe, probleme şi oportunităţi de acţiune Lucrează cu alţii în grup pentru simulări, jocuri de roluri, lucru în echipă Li se dă spre soluţionat o sarcină dificilă Conduc şedinţe, discuţii Stilul reflexiv Activiştii învaţă cel mai puţin atunci cînd: Ascultă prelegeri sau explicaţii lungi Citesc, scriu sau se gîndesc singuri la o anumită temă Absorb şi înţeleg datele transmise Urmăresc instrucţiuni precise de lucru Gînditorii doresc să-şi acorde un răgaz pentru a cîntări şi observa experienţele din mai multe perspective. Stau deoparte şi observă situaţia din diferite perspective. Adună datele, atît direct, cît şi prin intermediul altora, şi preferă să se gîndească la ele temeinic înainte de a ajunge la o concluzie. Colectarea şi analiza temeinică a datelor despre experienţe şi evenimente este ceea ce contează cel mai mult, astfel că au tendinţa de a amîna formularea unei concluzii definitive cît mai mult timp cu putinţă. Filozofia lor este să fie precauţi. Sînt oameni care gîndesc mult şi cărora le place să ia în considerare toate unghiurile de vedere şi implicaţiile înainte de a face o mişcare. La şedinţe şi în discuţii preferă să stea pe un scaun mai în spate. Le place să-i urmărească pe ceilalţi în acţiune. Îi ascultă pe ceilalţi şi văd cum se orientează discuţia înainte de a-şi prezenta propria părere. Au tendinţa de a nu ieşi în evidenţă şi un aer oarecum distant, tolerant. Atunci cînd acţionează, o fac într-un cadru mai amplu, care include şi trecutul şi prezentul, observaţiile celorlalţi şi observaţiile proprii. Gînditorii învaţă cel mai bine atunci cînd: Observă persoane sau grupuri în timp ce realizează anumite activităţi Au ocazia de a analiza ceea ce s-a întîmplat şi de a se gîndi la lecţiile învăţate Produc analize şi rapoarte în condiţii de termene relaxate (nu pe termen scurt) Gînditorii învaţă cel mai puţin atunci cînd: Acţionează ca lideri de echipă sau joacă roluri în faţa celorlalţi Trebuie să facă unele acţiuni fără a avea timp suficient de pregătire Sînt puşi în faţa unei situaţii în care trebuie să acţioneze, nu să gîndească Se confruntă cu termene urgente şi sînt presaţi să acţioneze 4 ianuarie 2014 4/5
Stilul teoretizant Teoreticienii adaptează şi integrează observaţiile în teorii complexe, dar sănătoase din punct de vedere logic. Le place să înţeleagă teoria şi să fie totul clar înainte de a pune ceva în practică. Gîndesc problemele într-un mod vertical, logic, pas cu pas. Asimilează faptele disparate în teorii coerente au tendinţa să fie perfecţionişti, care nu au odihnă pînă nu limpezesc lucrurile şi nu le includ într-o schemă raţională. Le place să analizeze şi să sintetizeze. Le plac ipotezele fundamentale, principiile, teoriile, modelele şi sistemele de gîndire. Filozofia lor se mîndreşte cu raţionalitatea şi logica: Dacă e logic e bun. Întrebările pe care le pun cel mai des sînt. E logic? Cum se potriveşte cu aceasta? Care sînt ipotezele de bază?. Au tendinţa de a fi detaşaţi, analitici şi devotaţi obiectivităţii raţionale, le plac mai puţin lucrurile subiective şi ambigue. Abordarea unei probleme este în cazul lor întotdeauna logică. Aşa este alcătuită gîndirea lor şi resping în mod rigid tot ceea ce nu se potriveşte cu aceasta. Preferă să maximizeze certitudinea şi nu le plac judecăţile subiective, gîndirea laterală şi nimic superficial. Teoreticienii învaţă cel mai puţin atunci cînd: Se află în situaţii complexe, unde îşi pot utiliza cunoştinţele şi aptitudinile Situaţiile sînt clar structurate şi cunosc obiectivele de urmărit Li se oferă idei interesante sau concepte, chiar dacă nu sînt de uz imediat sau relevante pentru tema cursului Au şansa de a pune întrebări şi de verifica ideile care stau în spatele conceptelor vehiculate Stilul pragmatic Teoreticienii învaţă cel mai puţin atunci cînd: Trebuie să participe la situaţii care pun accent pe emoţii şi sentimente Activitatea nu este clar structurată sau indicaţiile furnizate sînt confuze Trebuie să facă unele lucruri fără să li se explice principiile sau conceptele implicate Se simt pe altă lungime de undă faţă de ceilalţi participanţi (cu stiluri diferite de învăţare) Pragmaticii sînt gata să încerce idei, teorii şi tehnici noi pentru a vedea dacă funcţionează în practică. Le place să primească cîteva indicaţii practice şi tehnici de bază de la cineva. Caută idei noi şi profită de prima ocazie pentru a experimenta idei noi pe care doresc să le încerce în practică. Le place să acţioneze rapid şi cu încredere în cazul ideilor care îi atrag. Au tendinţa să fie nerăbdători cînd discuţiile se prelungesc prea mult pentru analiza unei chestiuni. Sînt în esenţă practici, oameni cu picioarele pe pămînt cărora le place să ia decizii practice şi să rezolve probleme. Reacţionează la probleme şi oportunităţi ca provocări. Filozofia lor este Există întotdeauna o cale mai bună şi Dacă funcţionează, e bun. Le plac conceptele care se pot aplica imediat în practică la locul lor de muncă. Au tendinţa să fie nerăbdători cînd se confruntă cu discuţii lungi şi preferă acţiunile practice, nesofisticate. Pragmatiştii învaţă cel mai puţin atunci cînd: Există o legătură evidentă între tema cursului şi locul de muncă Au şansa de a încerca practicile prezentate şi să dea feedback de exemplu jocul de roluri Le sînt prezentate tehnici cu avantaje evidente, de exemplu reducerea timpului pentru realizarea unei anumite activităţi Li se prezintă un model pe care îl pot copia, de exemplu un film sau o personalitate recunoscută Pragmatiştii învaţă cel mai puţin atunci cînd: Nu există nici un beneficiu clar sau imediat care să poată fi obţinut Nu există instrucţiuni sau recomandări de aplicare practică a conceptelor prezentate Nu există aparent nici un fel de recuperare a investiţiei în învăţare, de exemplu cursuri mai scurte Acţiunea de formare este doar teorie Majoritatea persoanelor au stiluri de învăţare care înglobează anumite elemente ale acestor 4 stiluri pure. Trebuie doar determinat stilul predominant şi cel nesemnificativ, pentru a putea identifica situaţiile optime de învăţare pentru o persoană. 4 ianuarie 2014 5/5