Politici privind cheltuielile bugetare Cheltuieli pentru domeniul social Conf.univ.dr. Andreea STOIAN Departamentul de Finanţe și CEFIMO Academia de Studii Economice București
Clasificația funcțională Definiție Foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinaţii ale cheltuielilor legate de efcetuarea unor transferuri între diferitele niveluri ale administraţiei publice, plata dobânzilor la datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziţia autorităţii executive (reflectă obiectivele politicii financiare a statului). Legea finanțelor publice domeniul social: învăţământ, sănătate, ocrotire socială, cultură, artă, tineret şi sport, refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic şi altele; susţinerea unor programe prioritare de cercetare, îndeosebi fundamentală; domeniul economic: realizarea unor investiţii şi a altor acţiuni economice de interes public, acordarea de subvenţii, facilităţi etc.; asigurarea cerinţelor de apărare a ţării, ordinii publice şi siguranţă naţională; finanţarea administraţiei publice centrale şi locale; -dobânzile aferente datoriei publice etc.
Cheltuieli pentru domeniul social învăţământ; sănătate; cultură, recreere şi religie; asigurări şi asistenţă socială Sursa: Văcărel, Iulian (2006), Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică, București, cap.7
Evolutia categoriilor de cheltuieli publice conform clasificatiei fucntionale in Polonia, in perioada 1996-2000 Evolutia categoriilor de cheltuieli publice conform clasificatiei functionale in Tunisia in perioada 1996-2000 60.00 50.00 40.00 30.00 20.00 15.00 20.00 10.00 0.00 1996 1997 1998 1999 2000 Servicii publice generale (%) Aparare nationala (%) Siguranta si ordine publica (%) Educatie (%) Sanatate (%) Asistenta sociala sociala (%) Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%) Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%) Industrie (%) Agricultura si silvicultura (%) Transporturi si comunicatii (%) 10.00 5.00 0.00 1996 1997 1998 1999 2000 Servicii publice generale (%) Aparare nationala (%) Siguranta si ordine publica (%) Educatie (%) Sanatate (%) Asistenta sociala sociala (%) Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%) Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%) Evolutia categoriilor de cheltuieli publice conform clasificatiei functionale in SUA in perioada 1996-1999 Evolutia categoriilor de cheltuieli publice conform clasificatiei functionale in Romania in perioada 1996-2000 40.00 30.00 20.00 10.00 0.00 1996 1997 1998 1999 2000 Servicii publice generale (%) Siguranta si ordine publica (%) Educatie (%) Sanatate (%) Asistenta sociala sociala (%) Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%) Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%) Industrie (%) 40.00 30.00 20.00 10.00 0.00 1996 1997 1998 1999 2000 Servicii publice generale (%) Aparare nationala (%) Siguranta si ordine publica (%) Educatie (%) Sanatate (%) Asistenta sociala sociala (%) Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape (%) Cultura, religie si actiuni privind activitatea sportiva si de tineret (%)
Cheltuieli guvernamentale sociale(% PIB) Total cheltuieli guvernamentale (%PIB) Coeficient de elasticitate Tara 1970 1975 1970 1975 Australia 7.4 12.7 26 32.5 2.86 Canada 11.8 15.4 35.8 40.6 2.28 Germania 19.5 27.1 37.3 47.4 1.44 Japonia 5.7 9.3 19.5 26.4 1.78 Olanda 22.5 29.6 40.6 50.4 1.31 Noua Zeelanda 9.2 11.8 27.2 30.7 2.20 Suedia 16.7 21.2 43.4 49 2.09 Elvetia 8.5 13.6 21.3 29.1 1.64 Marea Britanie 13.2 15.6 37.9 45.6 0.89 SUA 10.4 14.5 33 36 4.34 Barr, N. (1992), Economic Theory and the Welfare State: A Survey and Interpretation, Journal of Economic Litarature, Vol.30, No.2 (Jun.,1992), 741-803
Statul bunăstare (I) Definiție Este reprezentat de modul de organizare a unei societăţi care garantează membrilor un minim de protecţie socială şi securitate economică cu ajutorul unei redistribuiri a impozitelor şi contribuţiilor sociale. Direcții -garantarea unui venit minim, indiferent de mărimea pieţei şi de forma de proprietate; -diminuarea ariei de nesiguranţă şi punerea în gardă a indivizilor şi familiilor lor în înfruntarea unor situaţii determinate de boli, bătrâneţe, şomaj; -asigurarea pentru toţi membrii societăţii a unor standrade mai bune de viaţă.
Statul bunăstării (II) Sursa: Dobrotă, N. (coord.). (1999), Dicţionar de Economie, Editura Economică, Bucureşti, pag.444-445 stat protector cu rolul de a promova şi proiecta o politică socială prin care populaţia să fie ferită de costurile sociale ridicate induse de evoluţia ciclurilor economice; stat redistributiv, urmărind atenuarea inegalităţilor apărute ca urmare a distribuirii defectuoase a veniturilor
Statul bunăstării (III) Sursa: Barr, N. (1992), Economic Theory and the Welfare State: A Survey and Interpretation, Journal of Economic Litarature, Vol.30, No.2 (Jun.,1992), 741-803 Korpi, W. (2003), Welfare State Regress in Western Europe: Politics, Institutions, Globalization, and Europeanization, Swedish Institute for Social Research (SOFI), Working Paper 5/2003 alocarea eficientă a resurselor la nivel macroeconomic (între instituţiile autorităţii publice), astfel încât să fie evitate distorsiunile care pot conduce la o creştere exagerată a costurilor; alocarea eficientă a resurselor la nivel microeconomic, ceea ce presupune adoptarea acelei politici care să asigure o distribuire optimă între diferitele tipuri de transferuri sociale şi servicii furnizate; minimizarea efectelor adverse ale finanţării serviciilor sociale care pot afecta oferta de muncă, ocuparea şi economiile la scară naţională; sigurarea unui nivel minim al standardului de viaţă pentru toţi indivizii; protejarea standardului de viaţă deja existent; încurajarea indivizilor în vederea alocării propriilor venituri între consum şi economisire sau investire; asigurarea echităţii pe verticală în alocarea resurselor către familiile cu venituri scăzute; asigurarea echităţii pe orizontală în alocarea resurselor între indivizii de aceeaşi vârstă sau acelaşi sex etc.; asigurarea demnităţii fiecărui individ; sisteme de retribuire bazate pe solidaritate socială; construirea unui sistem administrativ simplu, uşor de înţeles şi necostisitor din punct de vedere managerial; lipsa abuzurilor de orice fel în ceea ce priveşte alocarea resurselor între indivizi
MOTIVAȚIE Sursa: Gruber, Jonathan (2005), Public Finance and Public Policy, Worth Publishers, pg.275-277 Educație Productivitate Responsabilitate socială Eșecul pieței creditului Eșecul maximizării utilității la nivelul gospodăriilor Redistribuire
Furnizarea publică a serviciilor de educație și efectul de evicțiune (crowding out) Sursa: Gruber, Jonathan (2005), Public Finance and Public Policy, Worth Publishers, pg.277-280
Soluție: sistemul voucherelor Sursa: Gruber, Jonathan (2005), Public Finance and Public Policy, Worth Publishers, pg.280-282
Efecte Sursa: Gruber, Jonathan (2005), Public Finance and Public Policy, Worth Publishers, pg.290-295 Productivitate Capital uman Participarea în cadrul procesului politic Scăderea gradului de criminalitate Îmbunătățirea stării de sănătate
Stats Sursa: HDR, 2006
More stats Sursa: HDR, 2014
Cheltuielile publice pentru educație Factori Factori demografici Factori economici Factori sociali și politici Surse de finanțare Bugetul de stat: principala sursă de finanţare Populaţia Companiile private Sponsorizări, donaţii Resursele externe Parteneriat public privat
Sănătate Cheltuielile publice pentru sănătate Prezintă o tendinţă de creştere datorită unor factori, precum: creşterea numărului populaţiei, modificarea structurii demografice, accentuarea factorilor de risc, apariţia unor noi tipuri de îmbolnăviri, Creşterea costului prestaţiilor medicale Creşterea duratei medii de viaţă
Cheltuielile publice pentru sănătate Sunt destinate: Întreţinerii şi funcţionării instituţiilor sanitare Finanţării unor acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, evitare a accidentelor şi de educaţie sanitară Insituţii medicale de stat şi private
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul german (Bismark) Se bazează pe cotizaţii obligatorii suportate atât de salariaţi, cât şi de întreprinderi Cotizaţiile sunt mobilizate de instituţii speciale (case de asigurări) Pacienţii nu plătesc nimic pentru consultaţii, tratamente etc. Raportul dintre finanţarea publică şi ce pe bază de cotizaţii: 25-75% Germania, Belgia, Luxemburg, Olanda, Franţa, Austria
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul englez Oferă îngrijiri medicale gratuite pentru toţi indivizii Sistem bazat pe resursele financiare provenite din impozite Pacienţii nu plătesc nimic, dar au obligaţia de a se înscrie la un medic care primeşte remuneraţia de la Sistemul Naţional de Sănătate Finanţarea bugetară: 85%, restul se suportă din alte fonduri sau de către pacienţi (medicamentele) Danemarca, finlanda, Islanda, Norvegia, suedia, Grecia, Italia, Canada, Marea Britanie
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul american Asigurarea sănătăţii se realizează într-o mare măsură prin intermediul pieţei, prin asigurările private de sănătate aceste sume nu sunt considerate obligatorii Se caracterizează prin asigurări individuale pe baze contractuale Acordarea serviciilor medicale se face prin sistem privat, orientat, în mod predominant, spre profit Este un sistem orientat excesiv către intervenţii pentru afecţiuni acute, în defavoarea celor profilactice Statul american finanţează două programe în domeniul sănătăţii: MEDICARE: destinat persoanelor în vârstă de peste 65 de ani şi celor aflaţi în incapaciatte de muncă MEDICAID: pentru persoane cu venituri sub pragul sărăciei
Stats
Finanțarea cheltuielilor publice pentru sănătate în România Fondul de asigurări sociale pentru sănătate: 80% din cheltuielile publice pentru sănătate Bugetul de stat: finanţează cheltuielile curente ale unor unităţi sanitare Agenţii economici Cheltuielile populaţiei Organizaţii neguvernamentale (Banca Mondială etc.)