Politici privind cheltuielile bugetare Cheltuieli pentru domeniul social Prof.univ.dr. Andreea STOIAN Departamentul de Finanţe și CEFIMO Academia de Studii Economice București
Statul bunăstare (I) Definiție Este reprezentat de modul de organizare a unei societăţi care garantează membrilor un minim de protecţie socială şi securitate economică cu ajutorul unei redistribuiri a impozitelor şi contribuţiilor sociale. Direcții -garantarea unui venit minim, indiferent de mărimea pieţei şi de forma de proprietate; -diminuarea ariei de nesiguranţă şi punerea în gardă a indivizilor şi familiilor lor în înfruntarea unor situaţii determinate de boli, bătrâneţe, şomaj; -asigurarea pentru toţi membrii societăţii a unor standarde mai bune de viaţă.
Statul bunăstării (II) Sursa: Dobrotă, N. (coord.). (1999), Dicţionar de Economie, Editura Economică, Bucureşti, pag.444-445 stat protector cu rolul de a promova şi proiecta o politică socială prin care populaţia să fie ferită de costurile sociale ridicate induse de evoluţia ciclurilor economice; stat redistributiv, urmărind atenuarea inegalităţilor apărute ca urmare a distribuirii defectuoase a veniturilor
Statul bunăstării (III) Sursa: Barr, N. (1992), Economic Theory and the Welfare State: A Survey and Interpretation, Journal of Economic Litarature, Vol.30, No.2 (Jun.,1992), 741-803 Korpi, W. (2003), Welfare State Regress in Western Europe: Politics, Institutions, Globalization, and Europeanization, Swedish Institute for Social Research (SOFI), Working Paper 5/2003 alocarea eficientă a resurselor la nivel macroeconomic (între instituţiile autorităţii publice), astfel încât să fie evitate distorsiunile care pot conduce la o creştere exagerată a costurilor; alocarea eficientă a resurselor la nivel microeconomic, ceea ce presupune adoptarea acelei politici care să asigure o distribuire optimă între diferitele tipuri de transferuri sociale şi servicii furnizate; minimizarea efectelor adverse ale finanţării serviciilor sociale care pot afecta oferta de muncă, ocuparea şi economiile la scară naţională; sigurarea unui nivel minim al standardului de viaţă pentru toţi indivizii; protejarea standardului de viaţă deja existent; încurajarea indivizilor în vederea alocării propriilor venituri între consum şi economisire sau investire; asigurarea echităţii pe verticală în alocarea resurselor către familiile cu venituri scăzute; asigurarea echităţii pe orizontală în alocarea resurselor între indivizii de aceeaşi vârstă sau acelaşi sex etc.; asigurarea demnităţii fiecărui individ; sisteme de retribuire bazate pe solidaritate socială; construirea unui sistem administrativ simplu, uşor de înţeles şi necostisitor din punct de vedere managerial; lipsa abuzurilor de orice fel în ceea ce priveşte alocarea resurselor între indivizi
Cât de mare este statul bunăstării? 1. Public social spending is worth 22% of GDP on average across the OECD Public social expenditure as a percent of GDP, 2007, peak level after 2007, and 2014 1,2 35 30 2014 ( ) Peak level after 2007 2007 25 20 15 10 5 0
Evoluția mărimii statului bunăstării Public social spending in selected OECD countries, in percent of GDP 1, 1960-2014 30 Mexico Japan Korea United States EU-21 OECD 25 20 15 10 5 0 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 12 2014
Distribuția observată a veniturilor
Inegalitatea distribuirii veniturilor din salarii, 1990 Norway 2.0 Portugal 2.7 Sweden 2.1 Japan 2.8 Denmark 2.2 France 3.1 The Netherlands 2.3 UK 3.4 Belgium 2.3 Austria 3.5 Italy 2.4 Canada 4.4 Germany 2.5 USA 4.5 The distribution of income salary in OECD in 1990, P90/P10
Inegalitatea distribuirii veniturilor, 2012 0.6 12 0.5 0.482 10 10 0.4 0.3 0.2 0.1 0.389 0.324 0.326 0.326 0.335 0.34 0.341 0.249 0.251 0.252 0.252 0.261 0.262 0.276 0.278 0.29 0.299 0.3 0.302 6.2 4.4 4.4 4.3 3.8 3.9 3.8 3.2 3.3 2.9 2.9 3.1 3.3 3.5 3.3 3.5 4.9 4.9 4.7 8 6 4 2 0 0 Gini coefficient of disposable income post-tax and transfers P90/P10
Cheltuielile publice pentru Educație Productivitate Îmbunătățirea stării de sănătate Responsabilitate socială Reducerea gradului de criminalitate Redistribuire Creșterea gradului de responsabilitate socială și politică Eșecul pieței creditului pentru educație Creșterea calității capitalului uman
Surse de finanțare a cheltuielilor pentru educație Bugetul public Parteneriat public-privat Populația Resurse externe Companiile private Sponsorizări, donații
Furnizarea publică a serviciilor de educație Sursa: Gruber, Jonathan (2005), Public Finance and Public Policy, Worth Publishers, pg.277-280
Soluție: sistemul voucherelor Sursa: Gruber, Jonathan (2005), Public Finance and Public Policy, Worth Publishers, pg.280-282
Cheltuielile publice pentru educație, 2014 Education and Training Monitor 2016
Indicele de preț pentru servicii educaționale, 2014 Education and Training Monitor 2016
Cheltuielile gospodăriilor destinate educației din total cheltuieli publice pentru educație, 2014 Education and Training Monitor 2016
Indicatori Romania (52) Norvegia (1) Expected Years of Schooling (years) 14.2 17.5 Gross enrolment ratio: pre-primary (% of preschool-age children) 77.4 98.9 Gross enrolment ratio, primary (% of primary school-age population) 94.2 99.4 Gross enrolment ratio, secondary (% of secondary school-age population) 95 111.1 Gross enrolment ratio, tertiary (% of tertiary school-age population) 51.6 74.1 Mean years of schooling (years) 10.8 12.6 Population with at least some secondary education (% aged 25 and above) 88.9 97.1 Primary school dropout rate (% of primary school cohort) 6 1.5 Public expenditure on education (% of GDP) 3.1 6.6 Sursa: UNDP, Human Development Reports, 2015
Cheltuielile publice pentru Sănătate Prezintă o tendinţă de creştere datorită unor factori, precum: creşterea numărului populaţiei, modificarea structurii demografice, accentuarea factorilor de risc, apariţia unor noi tipuri de îmbolnăviri, Creşterea costului prestaţiilor medicale Creşterea duratei medii de viaţă
Cheltuielile publice pentru sănătate Destinație Sunt destinate: Întreţinerii şi funcţionării instituţiilor sanitare Finanţării unor acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, evitare a accidentelor şi de educaţie sanitară Insituţii medicale de stat şi private
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul german (Bismark) Se bazează pe cotizaţii obligatorii suportate atât de salariaţi, cât şi de întreprinderi Cotizaţiile sunt mobilizate de instituţii speciale (case de asigurări) Pacienţii nu plătesc nimic pentru consultaţii, tratamente etc. Raportul dintre finanţarea publică şi cea pe bază de cotizaţii: 25-75% Germania, Belgia, Luxemburg, Olanda, Franţa, Austria
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul englez Oferă îngrijiri medicale gratuite pentru toţi indivizii Sistem bazat pe resursele financiare provenite din impozite Pacienţii nu plătesc nimic, dar au obligaţia de a se înscrie la un medic care primeşte remuneraţia de la Sistemul Naţional de Sănătate Finanţarea bugetară: 85%, restul se suportă din alte fonduri sau de către pacienţi (medicamentele) Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Grecia, Italia, Canada, Marea Britanie
Sisteme de finanțare a sănătății. Sistemul american Asigurarea sănătăţii se realizează într-o mare măsură prin intermediul pieţei, prin asigurările private de sănătate aceste sume nu sunt considerate obligatorii Se caracterizează prin asigurări individuale pe baze contractuale Acordarea serviciilor medicale se face prin sistem privat, orientat, în mod predominant, spre profit Este un sistem orientat excesiv către intervenţii pentru afecţiuni acute, în defavoarea celor profilactice Statul american finanţează două programe în domeniul sănătăţii: MEDICARE: destinat persoanelor în vârstă de peste 65 de ani şi celor aflaţi în incapaciatte de muncă MEDICAID: pentru persoane cu venituri sub pragul sărăciei
Finanțarea cheltuielilor pentru sănătate în România Fondul de asigurări sociale pentru sănătate: 80% din cheltuielile publice pentru sănătate Bugetul public: finanţează cheltuielile curente ale unor unităţi sanitare Agenţii economici Cheltuielile populaţiei Organizaţii neguvernamentale (Banca Mondială etc.)
Speranța de viață la naștere, 2002-14 Eurostat
Speranța de viață la naștere, 1980-2014 Eurostat
Cheltuielile pentru sănătate, 2014 Eurostat
Cheltuieli pentru sănătate în funcție de sursa de finanțare, 2014 Eurostat
Indicatori Romania (52) Norway (1) Life expectancy at birth 74.7 81.6 Adult mortality rate, female (per 1,000 people) 81 47 Adult mortality rate, male (per 1,000 people) 205 73 Deaths due to tuberculosis (per 100,000 people) 5.6 0.1 Infant mortality rate (per 1,000 live births) 10.5 2.3 Infants lacking immunization, DTP (% of one-year-olds) 4 1 Infants lacking immunization, measles (% of one-year-olds) 8 7 Public health expenditure (% of GDP) 5.3 9.6 Under-five mortality rate (per 1,000 live births) 12 2.8 Sursa: UNDP, Human Development Reports, 2015
Securitatea socială Securitatea socială cuprinde un ansamblu de prestaţii care asigură individului şi familiei un venit minim şi îl protejează în faţa unor evenimente considerate a fi riscuri sociale şi care acţionează negativ asupra nivelului de trai.
Riscuri sociale Riscuri fizice: care afectează parţial sau total capacitatea de muncă Riscuri economice: care împiedică o persoană să exercite o activitate producătoare de venit şomajul Riscuri sociale propriu-zise: care afectează în mod substanţial veniturile persoanelor cheltuielile medicale
Cheltuieli pentru protecție socială Acordarea de ajutoare Alocaţii Pensii Indemnizaţii unor persoane salariate sau nesalariate (bătrâni, invalizi, handicapaţi, şomeri, femei, copii, tineri)
Mecanisme financiare pentru realizarea securității sociale Plata unor cotizaţii pentru constituirea fondurilor securităţii sociale Activitatea de asigurare a securităţii sociale are la bază principiul mutualităţii, solidarităţii, echităţii şi asigurării Universalizarea acordării ajutoarelor sau prestaţiilor sociale Existenţa unor instituţii si în sectorul privat care furnizează prestaţii sau servicii sociale Existenţa sau nu a unui venit minim garantat
Programe Sociale Combaterea sărăciei Ajutorarea persoanelor cu handicap, a familiilor cu mulţi copii etc. Economice Reducerea șomajului Măsuri de stimulare a muncii, în general
Codul European al Securității Sociale (Strasbourg, aprilie 1964) Îngrijiri medicale: fiecare parte contractantă trebuie să garanteze acordarea de prestaţii persoanelor protejate, atunci când starea lor de sănătate necesită îngrijiri medicale preventive şi curative Indemnizaţii de boală: fiecare parte contractantă trebuie să garanteze atribuirea indemnizaţiilor de boală persoanelor protejate. Riscul social acoperit include incapacitatea de muncă, rezultând în urma unei stări morbide şi atrenând suspendarea câştigului Prestaţii de şomaj: acordarea prestaţiilor de şomaj este garantată. Riscul social acoperă suspendarea câştigului, datorat imposibilităţii de a obţine un loc de muncă portivit de către o persoană protejată care este aptă şi disponibilă de muncă Prestaţii de bătrâneţe: riscul social acoperă supravieţuirea la o vârstă prevăzută Sursa: http://conventions.coe.int/treaty/en/treaties/html/048.htm
continuare Prestaţii în caz de accidente de muncă şi boli profesionale. Riscurile sociale acoperite: stare morbidă, incapacitate d emuncă în urma unei stări morbide etc. Prestaţii familiale. Riscul social acoperit include ajutorul acordat copiilor Prestaţii de maternitate: riscul social acoperit include sarcina, naşterea şi urmările lor şi suspendarea câştigului din cauza acestora Prestaţii de invaliditate Prestaţii pentru urmaşi: riscul social acoperit este pierderea mijloacelor de existenţă de către văduvă sau copii în urma decesului susţinătorului familiei
Cheltuieli pentru șomaj Ajutor de șomaj Formă de susţinere materială a persoanelor peste o vârstă stabilită legal, care nu exercită o muncă retribuită sau nu sunt lucrători independenţi Se acordă dintr-un fond financiar constitui din contribuţii obligatorii ale salriaţilor şi patronilor, din subvenţii alocate din fonduri bugetare Asigurare de șomaj Protejează indivizii împotriva pierderii unui anumit nivel al veniturilor şi asigură o anumită rată de înlocuire a salariului anterior Se finanţează din cotizaţii plătite de salariaţi şi patroni Se acordă în raport de nivelul salariului avut anterior, de perioada lucrată şi de cea de contribuţie
Politici sociale pentru șomeri Măsuri pasive: acordarea de asigurări pentru şomeri sau alocaţii Măsuri active: creare de noi locuri de muncă sau acordarea de facilităţi celor care angajează şomeri.
Cheltuieli pentru asistență socială Cuprind acţiunile întreprinse de societate pentru ocrotirea şi susţinerea materială a familiilor şi persoanelor în vârstă şi fără venituri, a săracilor, a persoanelor handicapate, invalizilor, foştilor combatanţi, a emigranţilor, refugiaţilor, vagabonzilor alocaţii pentru copii, pentru soţia (soţul) care este singur(ă) şi creşte un copil, bătrâni, persoane defavorizate (invalizi de război, văduve, orfani etc.)
Sursa: Eurostat, 2016
Cheltuieli pentru protecție socială, 2003-13 Eurostat
Structura cheltuielilor pentru protecție socială, UE- 28, 2012 Eurostat
Cheltuielile pentru asigurările sociale de stat, 2013 Eurostat
Minutul studentului
Întrebarea profesorului Este România un stat al bunăstării? Argumentați răspunsul! Care sunt provocările cu care se confruntă la momentul actual sistemul asigurărilor sociale din România?