Cunoaşterea în ecuaţia noii economii Muntean Doina Academia Comercială Satu Mare, d_muntean_ro@yahoo.com Abstract Noua economie îşi are geneza în dinamica economică marcată de amplificarea şi diversificarea sectoarelor economice de mare performanţă, de expansiunea mijloacelor informaţionale, de creşterea rolului mass-mediei în promovarea ideilor şi realităţilor economice. Reactivitatea şi creativitatea umană constituie valorile-cheie ale lumii economice care se naşte şi prinde contur sub ochii noştri. Aplicarea tehnologiilor digitale a devenit un factor vital al creşterii şi al asigurării de locuri de muncă în noua economie. Profundele transformări care îmbogăţesc mediul creat de om, ca şi amplificarea relaţiei între om şi mediul ambiant, deschid noi orizonturi cunoaşterii şi creativităţii ştiinţifico-tehnice, economice şi ecologice. 1. Introducere Zilnic observăm ritmul accelerat al schimbării atingând toate aspectele existenţei umane. Creativitatea umană ne-a adus la un punct în care nu avem nici o idee ce se va întâmpla în viitor. Educaţia este aceea care ar trebui să ne ducă spre acest viitor ce nu-l putem înţelege. Elevii zilelor noastre sunt aceia care se vor pensiona peste 40 50 de ani. Nimeni nu are nici o idee cum va arăta lumea peste 5 ani. Şi totuşi trebuie să-i educăm pentru acest viitor! În asemenea împrejurări specifice erei multimedia educaţia este unul din lucrurile ce-i defineşte pe oameni. În zilele noastre creativitatea este la fel de importantă în educaţie precum ştiinţa de carte. Lumea de astăzi fiind foarte diversă, s-a conturat conceptul de Nouă economie, ca realitate a începutului mileniului trei. Prima oară noţiunea de noua economie a fost relevată în anul 1996 în publicaţia Business Week, ca model economic de provenienţă americană, de expresie liberală, ca o sinteză între realităţi, aspiraţii şi anticipări spre care se consideră că va trebui ca toate economiile ţărilor lumii să evolueze. Lansarea acestui concept a generat o mare preocupare pentru mulţi specialişti economişti, sociologi, psihologi şi politicieni din Europa şi Asia, formulându-se atât opinii favorabile, precum şi unele nuanţări sau chiar reticenţe. Noua economie îşi are geneza în dinamica economică marcată de amplificarea şi diversificarea sectoarelor economice de mare performanţă, de expansiunea mijloacelor informaţionale, de creşterea rolului mass-mediei în promovarea ideilor şi realităţilor economice. Pornind de la unul dintre cele mai importante fenomene, Internet-ul, şi de la revoluţia computerelor care l-au creat, ţinând seama de declinul IBM şi ascensiunea Microsoft, putem aprecia mai bine rolul şi funcţiile teoriei economice generale. Tehnologiile se schimbă rapid, iar teoria economică continuă să ghideze activităţile umane raţionale, ne permite să înţelegem mai bine cum funcţionează economiile la începutul mileniului trei.[1] Profundele transformări care îmbogăţesc mediul creat de om, ca şi amplificarea relaţiei între om şi mediul ambiant, deschid noi orizonturi cunoaşterii şi creativităţii ştiinţifico-tehnice, economice şi ecologice. Este vorba de vocaţia omului de a crea punţi şi de a înlesni trecerea de la o perioadă la alta a evoluţiei societăţii, în general, şi a economiei, în special, parcurgându-se un anumit tip de mişcare, tranziţia fiind permanentă.
380 Universitatea din Bucureşti şi Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi 2. Societatea informaţională Reactivitatea şi creativitatea umană constituie valorile-cheie ale lumii economice care se naşte şi prinde contur sub ochii noştri. Aplicarea tehnologiilor digitale a devenit un factor vital al creşterii şi al asigurării de locuri de muncă în noua economie. Cu marile avantaje pe care Internetul le aduce (e-mail, comerţ electronic şi tranzacţii electronice, piaţa Internet, cybermarketingul, distribuţia de conţinut, teleactivităţile etc.) prin cuprinderea în sfera informaţiei electronice a unui număr cât mai mare de cetăţeni, se trece la Societatea Informaţională. Rapiditatea cu care Societatea Informaţională se transformă într-o societate a informaţiei şi a cunoaşterii determină o nouă gândire care să ţină seama nu numai de piaţa Internet şi efectul informaţiei pe Internet asupra tuturor, ci şi de efectul cunoaşterii ca factor care impune recunoaşterea bunurilor intangibile, în general, în crearea de valoare, precum şi de cerinţele realizării unei societăţi sustenabile. Se spune astfel că societatea spre care ne îndreptăm este, sau va fi, Societatea Informaţională cu economia bazată pe cunoaştere. Pe plan internaţional se înţelege tot mai bine legătura care există între crearea noii economii bazate pe cunoaştere şi inovare, tehnologie, productivitate şi bunăstare, legătură care se stabileşte fără a lua în considerare diferenţele culturale şi este aplicabilă atât statelor dezvoltate din punct de vedere industrial, cât şi statelor în curs de dezvoltare. Acest tip nou de economie este o economie bazată pe cunoştinţe şi idei, în care factorul-cheie al prosperităţii şi creării de locuri de muncă îl constituie gradul de implementare a ideilor, inovaţiei şi tehnologiei în toate sectoarele economiei. Pentru epoca pe care o parcurgem, noua economie înseamnă: dezvoltarea noilor forme de business făcute posibile de comunicarea cvasiinstantanee prin intermediul reţelelor inteligente (Internet, GSM, etc.); dezvoltarea tehnologiilor înalte (high tech); activităţile legate de compensarea efectelor nocive ale dezvoltării societăţii umane asupra mediului. Studierea problemelor legate de noua economie începe prin studiul utilizării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor ţinându-se seama de aspecte de ordin: tehnic (hardware şi software, vulnerabilitatea sistemelor informatice), managerial (de mare utilitate în stabilirea politicii afacerilor); legal (noi reglementări şi legi, impunerea aplicării eficiente a prevederilor legale, sancţionarea criminalităţii economice etc.); educaţional (utilizatorii tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor trebuie să devină conştienţi de funcţiile şi efectele potenţiale generate de mijloacele tehnice utilizate şi să înveţe cum şi când le pot folosi în siguranţă); etic (etica informaticienilor); şi de piaţă (competiţia şi cererea utilizatorilor de mijloace tehnice pot genera multe perfecţionări tehnice atât ca hard cât şi ca soft).[2] În prezent se arată din ce în ce mai clar că lumea face o trecere rapidă de la economia bazată pe industrie la una bazată pe cunoaştere. În timp ce a doua revoluţie industrială a fost iniţiată în industria bazată pe munca intensivă de producţie de pionieri ai automobilelor precum Ford, este clar că această a treia revoluţie este condusă de sectorul serviciilor bazate pe cunoaştere care ar putea fi numit sectorul quaternar al Societăţii Informaţionale. Ca urmare a dezvoltării sectorului quaternar, apare cu necesitate nevoia conceperii, susţinerii şi implementării unor strategii de formare şi dezvoltare a noilor competenţe. Literatura de specialitate relevă ca fiind fundamentale următoarele strategii de formare şi dezvoltare a competenţelor şi utilizării tehnologiei informaţiei: Învăţarea prin explorare. Acest tip de strategie de învăţare are avantajul substanţial că subiectul este sprijinit şi încurajat să exploreze sistemul prin prisma activităţilor, sarcinilor pe care le are de realizat.
Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a VII-a, 2009 381 Învăţarea prin descoperire. Interfaţarea este proiectată astfel încât să sugereze descoperirea diverselor instrumente şi funcţiile asociate acestora. Utilizarea erorilor în învăţare. Managementul erorii susţine rolul pozitiv al erorii în învăţare. Dacă prevenirea erorii încearcă să reducă numărul de acţiuni incorecte, ridicând o barieră între acţiune şi eroare (deşi eroarea va rămâne omniprezentă), managementul erorii încearcă să ridice bariere între eroare şi consecinţele ei negative. Managementul erorii arată ca eroarea are efecte negative dar şi efecte pozitive. Sub aspect negativ, eroarea tulbură şi frustrează subiectul. Aceste aspecte afective negative pot fi reduse prin învăţarea strategiilor de manipulare a erorilor. Multe din adversităţile erorilor provin din stări care sunt dificil de eliminat sau nu se ştie cum să fie eliminate. Învăţare prin utilizare. Efectuarea de sarcini cu ajutorul tehnologiei informaţiei implică învăţarea prin a face : realizarea de sarcini în contexte variate care să permită operaţionalizarea cunoştinţelor şi facilitarea transferului lor în contexte noi. Acest fapt este cu atât mai important cu cât evoluţia sarcinilor, dar mai ales a tehnologiei informaţiei este extrem de dinamică. Învăţarea permanentă. Conţinutul trebuinţelor, a mijloacelor de satisfacere a lor, a sarcinilor, ca şi tehnologia informaţiei, sunt într-o continuă evoluţie. Dacă totul este dinamic, stilul de viaţă şi strategiile de activitate sunt obligate să ţină pasul cu această evoluţie. Aceasta înseamnă că învăţarea trebuie să fie permanentă, şi să susţină adaptarea continuă la schimbare. Învăţare prin imersiune. Rezultatul învăţării printr-o astfel de strategie este foarte fiabil, dar foarte costisitor din punct de vedere al efortului şi timpului consumat. Acest efort poate fi însă puternic susţinut afectiv şi motivaţional. Se consideră că economia viitorului va fi în linii generale cu totul diferită de ceea ce este astăzi. Această nouă economie îşi va găsi suportul în progresele ştiintei şi tehnicii, în tehnologiile viitorului, care ar trebui să funcţioneze prioritar în funcţie de cerinţele de mediu. Această tendinţă se manifestă cu precădere în industria informatică. Economia viitorului, pe de altă parte, va trebui să fie mult mai eficientă decât cea de astăzi; motivaţia este cunoscută deja: populaţia creşte mereu, iar resursele sunt adesea limitate, chiar dacă în prezent are loc o importantă mutaţie în locul şi rolul factorilor de producţie. Este vorba de procesul de creare a unui nou mod de civilizaţie (având la bază mai ales elemente ce decurg din ştiinţă şi tehnică), dar care se va găsi într-un permanent conflict cu celelalte civilizaţii existente astăzi, care şi ele încearcă să îşi extindă influenţele.[3] În societatea informaţională, resursa economică de bază, nu mai este nici capitalul, nici pământul, nici munca fizică, ci cunoaşterea. Cel mai important factor de producţie devine fiinţa umană - cheia competitivităţii stă în capacitatea indivizilor şi a grupurilor de a produce cunoaştere şi a o utiliza în mod eficient. Rolul central acordat actorului social, individ sau colectivitate, în producerea cunoaşterii, modifică percepţia privitoare la avuţia productivă a naţiunilor. 3. Rolul Internet-ului în noua economie Internetul este vital în viaţa modernă. Apariţia sa a provocat progresul organizaţiilor virtuale, companii ale căror activităţi sunt exclusiv pe Internet, în acelaşi timp în care afacerile tradiţionale au devenit active pe web. Au apărut noi forme de asociere şi relaţionare în afaceri. IT face viabilă o nouă forma de integrare - integrarea virtuală, care a devenit o alternativă puternică la integrarea verticală care îşi pierde eficacitatea ca şi sursa de avantaje competitive. La rândul său, Internet-ul este bazat pe un protocol deschis care a fost conceput să tolereze erori cauzate de utilizarea căilor redundante, cu ideea de a fi o reţea publică la nivel mondial. Permite creştere continuă şi aderenţa noilor participanţi fără costuri ridicate. Este o tehnologie puternică care măreşte foarte mult eficienţa operaţională şi deschide noi oportunităţi de afaceri.
382 Universitatea din Bucureşti şi Universitatea Tehnică Gh. Asachi Iaşi Internet-ul reprezintă mai mult decât o simplă evoluţie naturală a aplicaţiilor IT. El reprezintă o resursă nouă, calitativă pentru comunicarea universală. Natura publică a Internet-ului s-a alăturat bogăţiei sale în creştere şi funcţionalităţii, a produs un scenariu care revoluţionează structura corporativă a erei industriale şi creează noi căi pentru strategia competitivă. Cei mai mari beneficiari sunt reprezentaţi de companiile tradiţionale care din ce în ce mai mult realizează parteneriate pentru a-şi dezvolta afacerile. Internet-ul este încă în plina evoluţie şi mult din întregul său potenţial nu a fost încă explorat. Este în creştere şi învăţare prin utilizarea tehnologiei. În acest mod, Internet-ul va fi infrastructura economiei secolului al XXI-lea la fel ca electricitatea, căile ferate, autostrăzile şi alte sisteme de transport care au servit acest scop la începutul secolului XX. Internet-ul a produs deja câştiguri necontestate prin reducerea costurilor tranzacţiilor, facilitarea căutărilor, coordonarea şi acordul între companii, diferit de modelul tradiţional al erei industriale. Majoritatea modelelor de afaceri ale erei industriale se luptă să folosească cât mai bine tehnologiile Internet. Unul dintre motivele acestei lupte este că corporaţiile valului al doilea şi chiar al treilea văd tehnologia ca un mijloc care face posibilă îndeplinirea mai bună a unor scopuri. În mod tipic, tehnologiile dezvoltate la scară largă de către corporaţiile industriale sunt produsul unei efort de regândire şi replanificare astfel încât noile tehnologii să reducă costul şi în acelaşi timp să îmbunătăţească calitatea produselor şi viteza de reacţie pe piaţă. O dată ce oportunităţile sunt identificate, echipele evaluează rolul pe care tehnologia informaţiei îl joacă în implementarea celor mai bune soluţii. Dar în Noua economie, tehnologia Internet nu este un simplu mijloc (enabler) ci un mijloc în sine de progres (driver), sau mai bine spus principalul factor de creştere şi dezvoltare al unui nou model de afaceri. Net-economia sau Noua economie va modifica profund natura întreprinderii de mâine. Va impune o nouă paradigmă organizaţională pentru întreprinderi. Noile tehnologii informaţionale şi comunicaţionale vor antrena modificări cu impact pe termen lung asupra organizării întreprinderilor.[4] Disponibilitatea universală a informaţiei şi schimbarea acesteia în timp real permite o mai bună administrare a organizaţiilor, din ce în ce mai mari şi din ce în ce mai complexe. 4. Era cunoaşterii Era cunoaşterii funcţionează. Cunoaşterea este caracteristica principală a societăţilor de mâine. Se poate defini cunoaşterea drept capacitatea de a acţiona, ca un potenţial de acţiune. Cunoaşterea ştiinţifică şi tehnică nu este nimic altceva decât abilitatea de a acţiona. Statutul privilegiat al cunoaşterii ştiinţifice şi tehnice în societatea modernă derivă nu din faptul că descoperirile ştiinţifice sunt în general considerate a fi credibile, obiective, conforme realităţii, sau de nediscutat, ci din faptul că această formă de cunoaştere, mai mult decât oricare alta, creează continuu noi oportunităţi de acţiune. Cunoaşterea devine din ce în ce mai mult baza şi principiile care ghidează activitatea omului. Cu alte cuvinte, acum organizăm realitatea după cunoaşterea pe care o posedăm. Un aspect nou al cunoaşterii este acela de factor economic. Într-o companie crearea de cunoaştere nouă nu este o activitate specializată a departamentului de cercetare şi dezvoltare. Este un mod de comportare, un mod de a fi. Într-o companie fiecare este un lucrător al cunoaşterii (knowledge worker), ceea ce îi conferă şi caracterul de antreprenor. Giovanni Dosi consideră economia ca un sistem distribuit de diverse piese (obiecte) de cunoaştere.[5] Se poate defini cunoaşterea drept capacitatea de a acţiona, ca un potenţial de acţiune. Cunoaşterea ştiinţifică şi tehnică nu este nimic altceva decât abilitatea de a acţiona. Statutul privilegiat al cunoaşterii ştiinţifice şi tehnice în societatea modernă derivă nu din faptul că descoperirile ştiinţifice sunt în general considerate a fi credibile, obiective, conforme realităţii, sau
Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual, ediţia a VII-a, 2009 383 de nediscutat, ci din faptul că această formă de cunoaştere, mai mult decât oricare alta, creează continuu noi oportunităţi de acţiune. Cunoaşterea, spre deosebire de muncă, pământ şi capital, este un activ care se apreciază pe măsura utilizării. Cu cât sunt utilizate mai mult, cu atât cunoştinţele devin mai efective şi eficiente. În acest sens trebuie să folosim darul imaginaţiei umane inteligent. Singurul mod în care se poate face acest lucru este să apreciem capacităţile noastre creative pentru bogăţia de care dau dovadă, şi tinerii noştri pentru speranţa ce o reprezintă. Iar sarcina noastră este să educăm întreaga lor fiinţă pentru a face faţă viitorului. Este posibil ca noi să nu vedem acest viitor, dar ei îl vor vedea. Sarcina noastră este să-i ajutăm să facă ceva din el. Putem trage concluzia că în acest Mileniu al Minţii, unica manieră de a fi competitivi şi de a menţine un echilibru în vieţile noastre este nu să muncim mai mult, ci mai bine, să alegem calitatea, în detrimentul cantităţii. BIBLIOGRAFIA [1] Paul Tănase Ghiţă, Convergenţe. Aşteptări şi realităţi observabile, în Convergenţe economice, Bucureşti, Editura Economică, 2002, p. 22 şi urm. [2] E. Dobrescu, T. Postolache, Consemnări economice, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1990, p. 7-10. [3] Barbu, C., M., (2004), Conturarea societăţii viitoare: Economie şi Cunoaştere, articol electronic disponibil la: http://ro-gateway.ro/node/181669/comfile/download/barbu.1.doc.doc?version_id=187726; [4] Thomas S. Wurster, Philip Evans, Blown to bits. How the new economics of information transforms strategy, Harvard Business School Press, Boston, Massachusetts, Hardcover, 2000. Microsoft Reader edition (ebook), 2000. [5] Giovanni Dosi, The Contribution of Economic Theory to the Understanding of a Knowledge Based Economy, p. 123-129.