CONSENSUL ERS/ATS PRIVIND REABILITAREA RESPIRATORIE Conf. Dr. Paraschiva POSTOLACHE Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa Iaşi
American Thoracic Society/European Respiratory Society Statement on Pulmonary Rehabilitation. Am J Respir Crit Care Med Vol 173. pp 1390 1413, 2006. Această declaraţie comună a American Thoracic Society (ATS) şi European Respiratory Society (ERS) a fost adoptată de către ERS Executive Committee în noiembrie 2005 şi de către ATS Board of Directors în decembrie 2005. Declaraţia este complementară altor 2 documente asupra reabilitării respiratorii (RR): 1. the American College of Chest Physicians (ACCP) and American Association of Cardiovascular and Pulmonary Rehabilitation (AACVPR) evidence - based guidelines, care formal gradează nivelul dovezilor ştiinţifice (Pulmonary rehabilitation: joint ACCP/AACVPR evidence-based guidelines. ACCP/AACVPR Pulmonary Rehabilitation Guidelines Panel. Chest 1997; 112: 1363 1396) şi 2. the AACVPR Guidelines for Pulmonary Rehabilitation Programs, care oferă recomandări practice (ZuWallack RZ, Crouch R, editors. American Association of Cardiovascular and Pulmonary Rehabilitation. Guidelines for pulmonary rehabilitation programs, 3rd ed. Champaign, IL: Human Kinetics; 2004) Obs. Ries AL, Bauldoff GS, Carlin BW, Casaburi R, Emery CF, Mahler DA, Make B, Rochester CL, Zuwallack R, Herrerias C. Pulmonary rehabilitation: joint ACCP/AACVPR evidence-based clinical practice guidelines. Chest 2007 May;131(5
Definiţie: Reabilitarea respiratorie este o intervenţie bazată pe dovezi, multidisciplinară şi cuprinzătoare, care se adresează pacienţilor cu boală cronică respiratorie simptomatici şi care manifestă adesea descreşterea activităţilor cotidiene. Integrată într-un tratament individualizat al pacientului, reabilitarea respiratorie este concepută pentru a reduce simptomele, a optimiza statusul funcţional, a creşte participarea şi a reduce costul asistenţei medicale prin stabilizarea ori reversia manifestărilor clinice ale bolii.
Definiţia exprimă poziţia revizuită a ambelor societăţi, formulată anterior de către ERS în 1997 şi ATS în 1999, privind conţinutul, obiectivele şi consecinţele RR, care a devenit recunoscută ca piatră de hotar în managementul cuprinzător şi pe durata vieţii pacientului cu BPOC în documente ca: - ATS/ERS. Standards for the diagnosis and management of patients with COPD. - Global Initiative for Chronic Obstructive Lung Disease. GOLD workshop report. Updated 2003, 2006 și 2008. Definiţia afirmă că RR este o componentă a asistenţei integrate, care a fost definită de OMS ca fiind conceptul care pune împreună intrările, furnizarea, managementul şi organizarea serviciilor legate de diagnostic, tratament, asistenţă, reabilitare şi promovarea sănătăţii în documentul: - European office for integrated health care services. Int J Integr Care 2001;1:1 15. Grone O, Garcia-Barbero M. Integrated care: a position paper of the WHO European office for integrated health care services. Int J Integr Care 2001; 1:1 15.
1: Introducere şi definiţii 2: Exerciţiul fizic: limitări şi intervenţii Introducere Factori contribuitori la intoleranţa la exerciţiu în boala respiratorie cronică Limitarea ventilaţiei Disfuncţia muşchiului scheletic Disfuncţia muşchiului respirator Antrenamentul fizic pentru îmbunătăţirea performanţei fizice Introducere Programele de exerciţiu fizic în BPOC Specificitatea antrenamentului fizic Durata şi intensitatea exerciţiului Consideraţii speciale pentru antrenamentul fizic al pacienţilor fară BPOC Strategii adiţionale pentru îmbunătăţirea performanţei fizice
Antrenamentul fizic pentru îmbunătăţirea performanţei fizice în BPOC 1. Un minim de 20 şedinţe trebuie efectuate cu o frecvenţă de cel puţin 3/săpt. Pentru a obţine beneficiile fiziologice se admite un compromis acceptabil: de 2 şedinţe/săpt. supervizate de specialist plus cel puţin una nesupravegheată, la domiciliu). 2. Exerciţiile de mare intensitate produc beneficii fiziologice mai bune şi ar trebui încurajate; totuşi, antrenamentul la mică intensitate este, de asemenea, eficace pentru acei pacienţi care nu pot atinge un nivel înalt de intensitate. 3. Antrenamentul la anumite intervale de timp poate fi util în promovarea nivelelor înalte de exerciţiu la pacienţii cu simptome mai importante. 4. Trebuie aplicat atât antrenamentul membrelor inferioare, cât şi al membrelor superioare. 5. Combinarea exerciţiilor de intensitate şi durată are în general multiple beneficii şi este bine tolerată; antrenamentul de intensitate este în mod particular indicat pacienţilor cu atrofie musculară semnificativă.
Strategii adiţionale pentru îmbunătăţirea performanţei fizice - Se maximizează funcţia pulmonară înainte de iniţierea antrenamentului fizic la indivizii cu limitarea fluxului aeric terapia optimă cu bronhodilatatoare trebuie administrată înaintea exerciţiului pentru a amplifica performanţa. -- Oxigenul suplimentarea în timpul RR, fie că este sau nu desaturare, permite antrenamentul de intensitate şi/sau reducerea simptomelor; în prezent este neclar dacă acest tratament conduce la îmbunătăţirea efectelor. -- Ventilaţia mecanică neinvazivă NPV poate fi luată în considerare la pacienţii cu boală severă şi răspuns suboptimal la exerciţiu. -- Antrenamentul muşchilor respiratori deşi datele nu sunt evidente trebuie luat în considerare antrenamentul muşchilor inspiratori mai ales la pacienţii cu insuficienţă a acestora suspectată sau dovedită. -- Stimularea electrică neuro - musculară se aplică la pacienţii imobilizaţi la pat sau cu slăbirea accentuată a musculaturii scheletice.
3: Compoziţia organismului: anormalităţi şi intervenţii Amploarea anormalităţilor compoziţiei organismului în boala pulmonară cronică Intervenţii pentru tratarea anormalităţilor compoziţiei corpului Suplimentarea calorică Intervenţiile fiziologice Intervenţiile farmacologice Consideraţii speciale în cazul obezităţii
4: Educaţia self-managementului Introducere Dezvoltarea Curriculei (programei de educaţie) Prevenţia şi tratamentul precoce al exacerbărilor Abordarea deciziilor legate de end-of-life Strategii respiratorii Tehnici de igienă bronşică Beneficiile educaţiei pentru self-management Aderenţa la intervenţia terapeutică şi transferul educaţiei şi exerciţiului la domiciliu 5: Consideraţii sociale şi psihologice Introducere Intervenţie şi evaluare
6: Evaluarea efectelor centrate pe pacient Evaluarea simptomelor Evaluarea performanţei Capacitatea de a efectua exerciţiul fizic Măsurarea calităţii vieţii (Quality-of-Life) Efectele în insuficienţa respiratorie cronică
7: Organizarea programului Introducere Selecţia şi evaluarea pacienţilor Punerea în practică a programului Structura programului şi personalul Audit Auditul programului şi controlul calităţii Strategiile pe termen lung 8: Utilizarea asistenţei de sănătate 9: Concluzii şi direcţii viitoare de acţiune
Concluzii (1): RR trebuie să fie disponibilă tuturor pacienţilor care au nevoie. Aceasta necesită educarea profesioniştilor asistenţei sanitare la toate nivelurile de instruire, cu obiectivul ca RR să fie incorporată în lanţul proceselor practicilor medicale. Suplimentar, sunt necesare eforturi concertate de a încuraja sistemul furnizorilor asistenţei de sănătate să ofere această terapie şi să o facă abordabilă. Studii recente au demonstrat că beneficiile pe termen lung (inclusiv reducerea resurselor asistenţei de sănătate) sunt realizabile de intervenţii cu cost redus, ceea ce favorizează acest efort.
Concluzii (2): Sunt necesare mai multe cercetări pentru a optimiza eficacitatea RR, inclusiv căi mai eficiente pentru a ţinti RR nevoilor unice ale pacientului individual. Aceasta include, ex., definirea duratei şi intensităţii optime a exerciţiului fizic şi definirea efectelor componentelor non-exerciţiu ale RR cuprinzătoare. Este necesară şi evaluarea eficacităţii strategiilor complementare care au fost dezvoltate, precum terapia hormonală, administrarea suplimentară de O 2 pacienţilor non - hipoxemici şi ventilaţia non - invazivă. Raţionalitatea ştiinţifică a RR în alte boli pulmonare cronice este evidentă, dar eficacitatea RR trebuie dovedită
Concluzii (3): Este necesar a dezvolta căile de menţinere a beneficiilor RR, în special prin îmbunătăţirea self-managementului pe termen lung şi aderenţa la programul de exerciţii la domiciliu. Chiar dacă se oferă accesul la RR se constată că un număr considerabil de subiecţi aleg să nu participe şi se cunoaşte puţin despre motivul acestei alegeri. Este necesară mai multă informaţie despre raţiunea şi predictorii non-aderenţei şi non-participării la programele RR pentru a dezvolta strategii eficace de influenţare a comportamentului acestor subiecţi.
Concluzii (4): Sunt necesare mai multe eforturi concertate pentru a evalua efectele RR asupra supravieţuirii, deoarece este pe deplin posibil ca să influenţeze acest efect. RR îmbunătăţeşte dispneea, capacitatea de a efectua exerciţiul fizic şi calitatea vieţii, fiecare dintre aceste elemente fiind recunoscute ca predictori ai mortalităţii. Pentru a examina şi a dovedi efectul RR asupra supravieţuirii este necesar un studiu controlat, prospectiv şi de amploare.
Concluzie finală: Conţinutul declaraţiei oferă dovezi raţionale optimiste. O cantitate considerabilă de cunoştiinţe practice şi teoretice a fost acumulată de la ultimele declaraţii ale societăţilor, care justifică a declara că REABILITAREA RESPIRATORIE a devenit o adevărată ştiinţă, care dispune de obiect şi metode. Se are în vedere perfecţionarea proceselor sale, îmbunătăţirea eficacităţii, a eficienţei, optimizarea beneficilor sale şi lărgirea ariei de cuprindere în viitor.