Cateheză pentru copii 1 Nivel:Preşcolari 27 martie, 2011 4-6 ani Domnul a spus: Dacă crezi în Mine, urmează tot ce te-am învăţat.ceea ce te-am învăţat este să fii bun în loc să fii rău. Nu e uşor. Vei vedea că unii oameni nu te plac pentru că eşti o persoană bună şi pentru că eşti iertător chiar şi cu cei care nu sunt buni cu tine. De asemenea te-am învăţat să-ţi ajuţi aproapele. Vei vedea că e dificil să faci acest lucru pentru că trebuie să te gândeşti mai întâi ce îşi doreşte celălalt. Nu trebuie să fi egoist. Când îmi urmezi mie vei învăţa că nu e uşor. Este ca şi cum ai purta o cruce. Dar, oricând îmi urmezi mie voi fi cu tine să te ajut. Şi într-o zi, pentru că îmi urmezi Mie vei fi cu Mine în Cer. E DITATĂ DE PROTOPOPIATUL ORTODOX R OMÂN I RLANDA Urmează-L pe Iisus Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu... Marcu 8: 34-38 1. Iisus ne învaţă că în loc să fim răi, să fim buni şi înţelegători. Îţi aminteşti un lucru bun pe care l-ai făcut? 2. Iisus ne învaţă să îi ajutăm pe ceilalţi. Când un prieten vine la noi acasă de exemplu, să se joace cu noi, putem să-l lăsăm să-şi aleagă cu ce să se joace. Putem să îi oferim jucăriile noastre. E uşor să le împărţi cu altcineva? 3. Când e greu să faci voia lui Iisus putem spune o rugăciune scurtă: Iisus, ajută-mă!" pentru că e nevoie să facem lucrul cel drept. 4. Iisus a spus că nu e întotdeauna uşor să-i urmăm. Cu ce a spus El că se aseamănă acest lucru? 5. Unde a spus Iisus că vom fi dacă-l urmăm pe El?
PAGINA 2 Cateheză pentru copii 2 Nivel:Primar/Juniori 27 martie, 2011 7-9 ani Într-o zi, Domnul nostru Iisus a învăţat că cei care doresc să-i urmeze nu ar trebui să facă ceea ce ei vor să facă. În schimb, ei ar trebui să facă voia Domnului chiar dacă este foarte greu. El a spus că toţi care vor face voia Domului se vor mântui şi că nimic nu e mai important decât sufletul. El le-a mai spus să nu le fie ruşine să-i urmeze pentru că atunci când va veni din nou şi Lui îi va fi ruşine de toţi aceia cărora le-a fost ruşine de El cât timp au trăit pe pământ. Iisus le-a promis că o parte dintre cei care îi vor urma vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu fiind încă în viaţă! E DITATĂ DE PROTOPOPIATUL ORTODOX R OMÂN I RLANDA Urmează-L pe Iisus Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu Marcu 8: 34-38 1. Ar trebui ca cei ce-l urmează pe Iisus să facă tot ce vor ei să facă? Ce trebuie să facă în schimb? 2. Făcând lucrurile pe care Dumnezeu ne învaţă poate fi foarte greu. Iisus a făcut lucrurile pe care Dumnezeu a vrut să le facă când a murit pe cruce. A fost uşor de făcut? 3. Ce se va întâmpla cu toţi cei care fac voia lui Dumnezeu? 4. Întreabă-ţi părinţii sau bunicii despre timpul când ei au făcut voia lui Dumnezeu chiar dacă le era greu. Au fost mulţumiţi?
PAGINA 3 Cateheză pentru copii 3 Nivel:Primar/Seniori 27 martie, 2011 10-12 ani E DITATĂ DE PROTOPOPIATUL ORTODOX R OMÂN I RLANDA Renunţă la tine Zis-a Domnul: Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; dar cine îşi va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere. Gândindu-ne la Cuvintele lui Dumnezeu... Marcu 8: 34-38 1. Ce a spus Domnul nostru că ar trebui să facem ca să-i urmăm Lui. 2. Ce spune Iisus că se va întâmpla dacă ne vom pierde viaţa pentru El şi pentru Evanghelie? Ce crezi că înseamnă? 3. Ce spune Iisus că e mai important - lumea sau sufletul unei persoane? 4. De cine se va ruşina Fiul Omului când va veni în slava Sa? 5. Te-ai ruşinat vreodată de Hristos sau că eşti creştin? Aminteşte-ţi această Evanghelie data viitoare când eşti tentat să îţi fie ruşine de Domnul nostru sau de Biserică!
PAGINA 4 Cateheză pentru copii 4 Nivel:Secundar/Juniori 27 martie, 2011 13-16 ani E DITATĂ DE PROTOPOPIATUL ORTODOX R OMÂN I RLANDA Renunţă la tine Zis-a Domnul: Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; dar cine îşi va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere. Reflecţii Marcu 8: 34-38 1. Ce spune Iisus că trebuie să facă o persoană pentru a se mântui? 2. Ce a făcut Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pentru a face voia lui Dumnezeu? 3. Ce crezi că a pierdut pentru a face aceasta? Întreab-o pe mama sau pe naşa ta ce crede că a putut pierde Maria pentru a deveni Mama lui Iisus. 4. Ce crezi că a câştigat renunţând la aceste lucruri? 5. Crezi că ea trebuia să renunţe la toate aceste lucruri mai întâi? De ce? 6. Ce înseamnă a fi un următor al Lui Hristos?
PAGINA 5 Cateheză pentru copii 5 Nivel:Secundar/Seniori 27 martie, 2011 17-19 ani E DITATĂ DE PROTOPOPIATUL ORTODOX R OMÂN I RLANDA Renunţă la tine Zis-a Domnul: Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; dar cine îşi va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere. Reflecţii Marcu 8: 34-38 1. Ce spune Iisus, care va fi rezultatul celui care îşi va pierde sufletul Său pentru El şi pentru Evanghelie? 2. Ce a făcut Sfântul tău protector pentru Evanghelie? 3. La ce crezi că a renunţat el sau ea pentru ca să poată face voia Domnului? 4. Crezi că Sfântul tău protector a câştigat totul făcând aceasta? Dacă da, ce anume? Dacă nu, de ce? 5. Crezi că o persoană trebuie să renunţe la ceva pentru a-i urma lui Iisus? 6. Ce crezi despre această idee? Ce te deranjează la ea? Ce îţi place? Protopopiatul Ortodox Român Dublin Christ Church, Leeson Park, D 6, mobil: +353876148140 Comitetul de redacţie: Dr. Tatiana Tăbircă, Sabina Tăbircă, Maria Plămadă, Pr. Călin Florea e-mail: revcalin.florea@gmail.com, tabirca1@cs.ucc.ie, mariaplamada_ccl@yahoo.ie
PAGINA 6 Planşă de colorat 27 martie, 2011
PAGINA 7 Evanghelia: Marcu 8, 34-38 Î n vremea aceea chemând Iisus la Sine mulţimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela O va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşi-na de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le spunea: Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. Apostolul: Evrei 4, 14-16; 5, 1-6 F raţilor, drept aceea, având noi un Mare Arhiereu Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ţinem cu tărie mărturisirea; că nu avem un Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci Unul după asemănarea noastră întru toate ispitit, în afară de păcat. Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, pentru ca milă să primim şi har să aflăm spre ajutor la vreme potrivită. Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, pentru oameni este pus în slujba lui Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, deoarece şi el e cuprins de slăbiciune, şi din această pricină dator este ca pentru păcate să aducă jertfe şi pentru el însuşi, aşa ca şi pentru popor. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci numai cel chemat de Dumnezeu, precum Aaron. Aşa şi Hristos, nu El Şi-a dat Luişi slava de a deveni Arhiereu, ci Acela Care I-a grăit: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut, aşa cum în alt loc El zice: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec.
PAGINA 8 The Third Sunday of Great Lent (Sunday of the Veneration of the Holy Cross) The Gospel: Mark 8:34-38; 9:1 T he Lord said: "If anyone wishes to come after me, let him deny himself and take up his cross and follow me. For whoever would save his life will lose it; and whoever loses his life for my sake and the gospel's will save it. For what does it profit a man, to gain the whole world and forfeit his life? For what can a man give in return for his life? For whoever is ashamed of me and my words in this adulterous and sinful generation, of him will the Son of man also be ashamed, when he comes in the glory of his Father with the holy angels." And he said to them, "Truly, I say to you, there are some standing here who will not taste death before they see the kingdom of God come with power." The Apostle: St. Paul's Letter to the Hebrews 4:14-16; 5:1-6 B rethren, since we have a high priest who has passed through the heavens, Jesus, the Son of God, let us hold fast our confession. For we have not a high priest who is unable to sympathize with our weaknesses, but one who in every respect has been tempted as we are, yet without sin. Let us then with confidence draw near to the throne of grace, that we may receive mercy and find grace to help in time of need. For every high priest chosen from among men is appointed to act on behalf of men in relation to God, to offer gifts and sacrifices for sins. He can deal gently with the ignorant and wayward, since he himself is beset with weakness. Because of this he is bound to offer sacrifice for his own sins as well as for those of the people. And one does not take the honor upon himself, but he is called by God, just as Aaron was. So also Christ did not exalt himself to be made a high priest, but was appointed by him who said to him, "Thou art my Son, today I have begotten thee"; as he says also in another place, "Thou art a priest for ever, after the order of Melchizedek."
PAGINA 9 Crucea şi tronul De ce vrei să fii creştin? Apostolul de la Evrei ( 4:14-5:6 ) din duminica aceasta, duminica Sfintei Cruci, dă un răspuns convingător. Ne prezintă şi darurile pe care Mântuitorul ni le face şi ne lămureşte cine e El. Versurile de început ale textului ne spun că Iisus Hristos a străbătut cerurile - cu alte cuvinte El s-a Înălţat ca Fiu al lui Dumnezeu. Versul următor descrie munca Lui ca Om, pe pământ. Am citit că noi nu avem un Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci Unul după asemănarea noastră întru toate ispitit, în afară de păcat. S-ar crede că avem un Mântuitor, care fiind Fiul lui Dumnezeu nu ar putea înţelege ce înseamnă a fi ispitit, aşa cum noi oamenii suntem continuu. Hristos a împărtăşit toate ispitele oamenilor. Dar pentru că El nu a cedat, a arătat că e suficient de puternic ca să ne mântuiască, înţelegând întru-totul slăbiciunile noastre. Ca Fiu al lui Dumnezeu El a deschis calea spre Împărăţie. Mai mult, noi putem să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, pentru ca milă să primim şi har să aflăm spre ajutor la vreme potrivită. El ne face un mare dar şi privilegiu. Putem, prin El să ne apropiem de tronul lui Dumnezeu - care e chiar prezenţa Lui cu curaj, fără a fi loviţi de moarte pentru îndrăzneala noastră. Putem primi astfel har, milă şi ajutor. Cu aceste daruri şi asigurări, cine nu ar dori să fie creştin? Evanghelia de la Marcu 8: 34-38, care se citeşte în această zi, ne aminteşte că lucrul acesta nu e aşa de uşor. Iisus a chemat mulţimea şi pe ucenicii Lui ca să audă cuvintele Sale, ce le sunt destinate tuturor: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie. Ce înseamnă să-şi ia crucea? Unii oameni cred că aceste cuvinte se referă la lucruri, ca de exemplu lătratul putenic al câinelui vecinului ca fiind crucea pe care trebuie să o poarte. Dar când Hristos a luat crucea şi a purtat-o, crucea a însemnat o mare nedreptate, o durere chinuitoare, ridicularizare în public şi umilinţă. El ne avertizează că aceste lucruri ne aşteaptă dacă vrem cu adevărat să-l urmăm, ele sunt pe calea către tronul harului descris de Apostolul acestei duminici. După cum cântăm în timpul Sfintei Liturghii: Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine. În pasajul de la Marcu, Iisus vorbeşte şi despre timpul când El va veni: întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Atunci tronul, va fi un tron al judecăţii. Dacă ne-am ruşinat de Hristos, nedorind să îndurăm ridicolul şi umilinţa pentru El, El ne va judeca în consecinţă, ca nefiind ai Lui. Dar dacă suntem credincioşi şi plătim preţul acestei credinţe putem, chiar înainte de moarte, să vedem împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. ( text tradus şi adaptat după dce.oca.org/page/bulletins/)
PAGINA 10 S-a trudit singură şi în tăcere Pe dată de 1 aprilie, sărbătorim o mare sfântă a deşertului, Maria Egipteanca. Ea e atât de respectată, fiind un exemplu de sfinţenie, încât i se citeşte viaţa în bisercă în fiecare an. Cunoaştem mai multe etape ale vieţii ei. După o copilărie grea petrecută acasă, ea a făcut o călătorie în oraşul Alexandria. Aici a trăit câţiva ani ca o cerşetoare, foarte superficial, rănindu-şi sufletul în urma întâlnirilor cu bărbaţi. Urmând o mulţime de pelerini care mergeau la Ierusalim, a ajuns cu ei la Biserica Sfântului Mormânt. Prima dată nu a reuşit să intre, dar ca răspuns la rugăciunile ei, Născătoarea de Dumnezeu i-a permis să intre în Biserică, iar apoi a trimis-o dincolo de Iordan, în deşert. Acolo a petrecut zeci de ani în pustie, într-o mare pocăinţă, maturizându-se duhovniceşte printr-un efort uriaş. Drumul Mariei în deşert este pus alături de drumul unei alte mari figuri despre care citim în aceeaşi zi, în Facere 12:1-7. Este vorba de drumul pe care l-a făcut Avram, trimis fiind de Dumnezeu: Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Avram a primit promisiunea că dacă va face aşa Dumnezeu va ridica din El un mare popor, şi apoi l-a binecuvântat şi a făcut numele lui cunoscut. Şi Mariei, Născătoarea de Dumnezeu i-a făcut o promisiune, aceea că pustia îi va aduce pacea. Dar pentru ea, ca şi pentru Avram, a face voia Domnului necesita o mare schimbare a vieţii lor. Pentru Avram (mai târziu Avraam) însemna a părăsi tot ce îi era familiar şi fundamental în viaţă. Pe drumul către noua casă avea să facă faţă foametei, unui faraon furios, unor grupuri războinice şi la o tristeţe cauzată de lipsa copiilor. Pentru Maria, care avea mai puţine legături cu lumea şi mult mai puţină stabilitate, schimbarea însemna să cucerească demonul care i-a condus viaţa pentru mulţi ani. Ea nu a avut nici o fiinţă umană în jurul ei care să o ajute şi a trebuit să trăiască într-un loc nou şi nefamiliar. Şi ea şi Avraam au trebuit să aibă încredere totală în Domnul! Un singur lucru face diferenţa dintre Avraam şi Maria. El a discutat cu oamenii, chiar dacă uneori doar ca să se explice, uneori ca să poată ieşi din situaţii grele sau alteori pentru a menţine pacea. Viaţa lui a fost sau a trebuit să fie inundată de cuvinte şi întâlniri. Pentru Maria, nu au existat discuţii, până când călugărul Zosima a găsit-o. Alte întâlniri nu au mai fost ci doar o tăcere profundă, tăcerea deşertului. Din altă citire din aceeaşi zi ne putem face a idee despre valoarea tăcerii: Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă (Pildele lui Solomon 14:23). Osteneala Mariei a condus spre un imens profit duhovnicesc. Absenţa cuvintelor fără rost a fost o parte necesară a efortului ei, a victoriei ei. ( text tradus şi adaptat după dce.oca.org/page/bulletins/)
PAGINA 11 The Cross and the Throne "Why would you want to be a Christian?" The verses from Hebrews (4:14-5:6) for this Sunday of the Veneration of the Precious Cross provide a convincing answer. They outline the gifts our Savior bestows. They also tell us precisely who He is. The passage tells us that Jesus Christ has "passed through the heavens" in other words, He has been exalted as God's Son. The next verses describe His work among us when He became Man. We read that we do not have a high priest who is "unable to sympathize with our weaknesses, but one who in every respect has been tempted as we are, yet without sin." This means that we do not have a Savior who, being God's Son, can't understand what it means to be tempted as we humans constantly are. Christ fully shared human testing and temptation. But because He did not succumb, He is strong enough to save us, while still understanding our weakness. As God's Son, He has opened the way to the Kingdom. Therefore we can "approach the throne of grace with boldness, so that we may receive mercy and find grace to help in time of need." So He gives us an immense gift and privilege. We can approach God's "throne" His very presence with boldness, and not be struck dead for our presumption. We can receive grace, mercy, and help. With such gifts and assurances, who wouldn't want to be a Christian? But the day's Gospel reading (Mark 8:34-9:1) reminds us that it is no easy task. Jesus calls the crowd as well as the disciples to hear His words, so we know they are meant for everyone: "If any want to become my followers, let them deny themselves and take up their cross and follow me." What does "take up (or bear) one's cross" mean? Some people refer to things like the loud barking of the neighbor's dog as "a cross I have to bear." But when Christ took up and bore the cross, it meant gross injustice, excruciating pain, public ridicule and humiliation. He warns us that these things await us if we really want to follow Him. They are there on the path to the throne of grace described in Hebrews. As we sing during most Divine Liturgies: "Blessed are you when men shall revile you and persecute you and say all manner of evil against you falsely for my sake." In the passage from Mark, Jesus also speaks of the time when He will come "in the glory of His Father and the holy angels." The throne, at that time, will be the throne of judgment. If we have been ashamed of Christ, unwilling to endure ridicule and humiliation for Him, He will judge us accordingly as wanting no part of Him. But if we have stayed faithful and paid the cost of our faith, we can know even before we die that, in Mark's words, "the kingdom of God has come with power." (dce.oca.org/page/bulletins/)
PAGINA 12 She Toiled Alone and in Silence On April 1 we remember the great desert saint, Mary of Egypt. She is such a revered person, such an example of holiness, that we read the story of her life every year in church. We know many of the elements of her story. Years of what must have been a miserable childhood at home made her run away to the city of Alexandria. Then there were years of living as a beggar, and of superficial and soul-wounding encounters with men. We know how she followed a crowd of pilgrims to Jerusalem, even going with them to the Church of the Holy Sepulchre. At first she was barred from entering, until the Theotokos answered her prayers, allowed her to enter the church, and then sent her on her way across the Jordan to spend decades in the wilderness, repenting and through great effort growing into a seasoned spiritual warrior. Mary's journey into the desert puts her in the company of another great figure we read about on this day. Genesis 12: 1-7 is the account of God telling Abram to "go from your country and your kindred and your father's house to the land that I will show you." Abram receives the promise that God will make of him a great nation, and bless him, and make his name great. Mary received a promise, too: the assurance of the Theotokos that the wilderness would bring her true peace. But for Mary, as for Abraham, doing God's will required a huge life change. For Abram (later Abraham) it meant leaving everything familiar and fundamental in his life. Along the way to his new home he would have to face famine, an angry Pharaoh, warring groups, and the continuing sadness of being childless. For Mary, who had fewer ties and far less stability than Abraham, the life change meant struggling to conquer the demon of lust that had driven and often overpowered her for so many years. She would have no human companions to help her, and she too would be in a new and unfamiliar place. She and Abraham both had to trust God completely. One thing differentiates Abraham's experience from Mary's. He was constantly talking to people, sometimes to explain himself, sometimes to get himself out of bad situations, and sometimes to keep peace. Whether telling his wife Sarah to pose as his sister or giving his nephew Lot first choice of grazing land, Abraham's life was, and had to be, inundated with words and encounters. For Mary, there were no words of conversation, and until the monk Zossimus found her there were no encounters. Instead there was silence, the profound silence of the desert. Another reading for this day gives us an idea of the value of silence: "In all toil there is profit, but mere talk tends only to want" (Proverbs 14: 23). Mary's toil led to immense spiritual profit. The absence of "mere talk" was a necessary part of her effort, and her victory. (dce.oca.org/page/bulletins/)