,,Dacă îţi doreşti cu adevărat să realizezi ceva, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză. Jim Rohn 1
Copertă: Andrei Ureche Tehnoredactare: Dinu Virgil Editor de grăunţe: Adelheid Cucu Mulţumesc, dragă prietenă! ISBN 978-973-0-19547-7 Diana Crişan Cluj-Napoca, 2015 2
Sunt oameni care, pur şi simplu, te fac să trăieşti frumos. Mulţumesc!.. colegilor mei, oameni minunaţi, împreună cu care schimbăm lumea;. dragilor mei părinţi, care mi-au oferit, înaintea fiecărei lecţii, iubire;. şi lui Loránd, un lider şi un mentor care mă inspiră în fiecare zi. Loránd, această carte am scris-o datorită ţie. Ai fost un mentor de milioane pentru mine în aceşti ani. Am crescut în această perioadă cât nu mi-aş fi imaginat vreodată. Eşti un şef cum mi-aş dori ca toţi să aibă, dar, înainte de toate, eşti un prieten adevărat. Puţini sunt oamenii care trăiesc pentru a ajuta şi pentru a inspira, iar tu eşti unul dintre ei. 3
CUPRINS Aperitiv pentru succes 1... 6 Aperitiv pentru succes 2... 8 Pe plan personal... 9 1. De vină e Guvernul!... 10 2. Învaţă să visezi!... 16 3. Stoarce-ţi cămaşa... 23 4. Ştergătorul de parbriz... 31 5. Grădina zoologică... 38 6. Donează jucăria preferată... 45 7. Purceluşul de porţelan... 52 8. Bucură-te ca un copil!... 61 9. Fiecare are ce merită... 65 10. Personalul iubeşte profesionalul... 71 11. Love is in the air... 76 12. Renunţă la prieteni... 81 13. Bea lăptic!... 87 Pe plan profesional... 93 14. Cine se trezeşte dimineaţă departe ajunge!... 94 15. Clientul e rudă cu tine... 101 4
16. Nu există proşti... 108 17. Lăsaţi clienţii să vină la mine!... 114 18. Când nu vrei să-l baţi pe şeful tău... 120 19. Împrieteneşte-te cu necunoscuţii... 128 20. Spune-i pinguinului cum să zboare... 137 21. Pomana e sfântă... 143 22. Bogdaproste... 149 23. Perie de la clienţi... 155 24. Nu te supăra, frate!... 160 25. Cucu-bau!... 167 26. Troc... 174 27. Pe cuvânt dacă te mint!... 182 28. Cocoş între găini... 189 29. Fii lunetist!... 196 Pentru cei care vor supliment... 203 30. Fii cel mai bun spălător de vase... 204 31. Şut în fund... 207 32. Uită-te în jurul tău... 211 5
APERITIV PENTRU SUCCES 1 A fost odată ca niciodată un boboc. Creştea într-o familie frumoasă, iar,,hrana zilnică îi era dragostea, respectul, dorinţa de a învăţa şi dragul de a-i ajuta pe cei din jur. În fiecare zi, bobocul învăţa câte o lecţie valoroasă. Până într-o zi, când, deja ajuns în pragul maturităţii, a primit cea mai mare provocare a vieţii sale. Deşi a fost tentat de multe ori să se întoarcă în cuibul său sigur, s-a încăpăţânat să înfrunte fiecare provocare cu maturitate. De câteva ori a pierdut în faţa lor, însă acestea au fost momentele ce anunţau marile victorii de după. Acum, bobocul a crescut, dar păstrează frumuseţea copilăroasă a vieţii. Încă se mai confruntă cu provocări, însă acestea sunt acum situaţiile cu care el se hrăneşte. A învăţat cum să treacă peste ele şi a rămas cu o lecţie după fiecare provocare. Acum ştie care sunt,,grăunţele cu care trebuie să se hrănească pentru a se bucura de viaţă. Bobocul sunt eu, cea care astăzi îţi prezintă nu o reţetă, ci nişte lecţii care m-au învăţat să trăiesc frumos. La şcoală înveţi şi dai un examen. În viaţă dai un examen şi apoi înveţi din greşeli. Am scris această carte pentru că, la rândul meu am citit un număr mare de cărţi care m-au ajutat să învăţ lecţii înainte să dau 6
examene, cărţi care m-au ajutat să nu fac greşeli care să mă ţină pe loc. Am strâns un număr de grăunţe... e rândul meu să ţi le ofer cu prietenie şi cu speranţa că mă vei depăşi în creştere, că viaţa ta va cunoaşte o schimbare, iar drumul pe care o vei apuca va fi cel al visurilor tale. DIANA CRIŞAN 7
APERITIV PENTRU SUCCES 2 Dacă există un lucru pe care l-am învăţat în viaţă este faptul că toţi dorim să creştem. Nu toţi în acelaşi ritm, nu toţi în aceeaşi direcţie, nu toţi suntem dispuşi să depunem acelaşi efort, dar toţi vrem să creştem. Acest lucru este valabil atât pe plan profesional, cât şi personal. Nevoia aceasta nu ne părăseşte niciodată. În această carte vei găsi mici grăunţe care au fost lăsate în urmă pentru a fi culese de cei care doresc o carieră de succes şi o viaţă împlinită. Cu ajutorul acestei cărţi vei putea accelera creşterea ta personală şi profesională, în timp ce îţi păstrezi echilibrul în alte aspecte ale vieţii, precum familie, viaţă spirituală şi odihnă. Nu are niciun rost să munceşti de dimineaţa devreme până seara târziu pentru o familie care nu te mai recunoaşte. Doresc ca această carte să fie o inspiraţie pentru tine, dar mai presus de orice, să te îndemne la acţiune. Cuvintele pot fi inspiratoare, ideile pot fi provocatoare, dar numai acţiunea o să te ducă mai aproape de visurile tale. Îţi doresc o viaţă împlinită! LORÁND SOARES SZÁSZ 8
Pe plan personal 9
1. DE VINĂ E GUVERNUL! Diferenţa între un om de succes şi un om care îşi trăieşte viaţa în mediocritate este doar o linie: linia vieţii. Loránd Soares Szász Guvernul e de vină pentru că îţi merge rău. Guvernul e de vină pentru traficul oribil din oraş care te face să întârzii la muncă. Guvernul e de vină pentru că firma ta nu are profit, pentru că nu sunt autostrăzi în România şi, în special, pentru pensia mică a bunicii tale. Prima mea lecţie în Coaching4you a fost că Guvernul nu e de vină. Şi pentru a mă convinge, Loránd mi-a oferit unul din cele mai de preţ principii ale sale. Este vorba despre linia vieţii, acel principiu de viaţă care mi-a schimbat perspectiva vieţii. E un principiu care ţine de toate aspectele vieţii noastre: personal, profesional, spiritual, fizic etc. E acel principiu care m-a ajutat să mă maturizez, care m-a făcut să devin mai înţeleaptă şi care i-a făcut pe cei din jurul meu să se uite la mine cu admiraţie. Povestea sună cam aşa: se spune că există o linie în viaţa noastră şi că noi putem să fim peste linie adică victorioşi, sau sub linie respectiv victime. 10
Sub linie sunt acele persoane care mereu găsesc vinovaţi în jurul lor, mereu au scuze pentru greşelile lor şi îşi plâng de milă în continuu. Sunt acele persoane supărate pe Guvern, pe preşedinte, pe şef, pe colegi, pe oricine altcineva, în afară de ei înşişi. Sunt acele persoane care nu cred că în România se poate face ceva, ci, dimpotrivă, pentru ei România este o ţară fără viitor. În sinea lor, sunt chiar mulţumiţi că stau într-o ţară ca aceasta, pentru că le e uşor şi la îndemână să dea vina pe sistem şi să nu se uite niciodată la ei înşişi. Cei care sunt sub linie sunt acele persoane care nu au control asupra vieţilor lor. De ce? În momentul în care ei dau vina pe trafic, pe colega, pe tata sau pe conducătorii ţării, înseamnă că ceilalţi sunt cei care le gestionează vieţile. Dacă ei sunt de vină, înseamnă că ceilalţi decid pentru ei. Este trist, dar mulţi aleg să-şi trăiască astfel viaţa, mulţi decid să îi lase pe alţii să le deseneze viaţa şi ei doar să trăiască într-o zonă mediocră de confort. E uşor şi e foarte convenabil să găsim scuze şi vinovaţi. Loránd îmi zicea:,,diana, noi oamenii avem nevoie de 5 secunde pentru a găsi scuze pentru orice!. 5 secunde!!! Îţi dai seama cât de repede poţi să muţi cârma vieţii tale în mâna altcuiva? De ce ai face una ca asta? De ce, în loc să ne asumăm responsabilitatea vieţii noastre şi în loc să controlăm noi direcţia succesului nostru, îi lăsăm pe alţii să o facă? 11
Şi da, cam atât îmi lua şi mie să îi explic la început când greşeam, care este motivul (pentru că mereu există unul). Practic, în acele momente uitam că viaţa mea e a mea şi că doar eu pot să controlez şi să gestionez acţiunile mele, pierdeam timpul şi, în loc să evoluez, făceam un pas înapoi în dezvoltarea mea. Fiecare dintre noi avem momente când suntem sub linie. E normal să fie aşa, pentru că suntem oameni: şi eu, şi tu, şi cel de lângă noi suntem sub linie din când în când. Ceea ce este foarte important e ca acest fenomen să nu ne devină obicei. Şi atunci, ce înseamnă să fii peste linie? Peste linie sunt persoanele care îşi asumă responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă în jurul lor şi pentru fiecare acţiune pe care o fac. Sunt acele persoane pozitive, care ştiu cât este de important să îşi recunoască greşeala, să înveţe din ea şi, în loc să găsească scuze, mai bine să caute soluţii pentru viitor. Sunt acele persoane care au conştientizat că numai ei înşişi îşi pot gestiona vieţile cu adevărat. Ce se întâmplă, de fapt, când eşti peste linie? E acel moment în care îţi asumi că vrei să îţi trăieşti tu viaţa şi nu să ţi-o trăiască alţii. Acel moment în care decizi că focusul tău e creşterea şi o viaţă fericită, nu neîmplinirea. Mi se întâmpla (şi mi se întâmplă) de multe ori să greşesc şi primul meu reflex era să mă duc la Loránd, să îi cer 12
scuze şi să îi explic de ce s-a întâmplat acea situaţie. Şi mereu eram foarte convinsă de argumentele mele şi mi se părea normal să îi explic. Şi, în momentul în care începeam să ofer explicaţii, Loránd mă întrerupea şi îmi zicea doar atât: Diana, fii peste linie!. Şi eu mă făceam albă la faţă, pentru că ştiam că trebuia să tac pentru că eram sub linie, şi ziceam doar atât: Te rog să mă ierţi, data viitoare nu se va mai întâmpla! şi plecam. A durat ceva timp până am acceptat acest principiu şi până i-am văzut adevărata valoare, dar acum simt că viaţa mea este diferită. În primul rând, simt că acest principiu m-a ajutat să mă respect mai mult pe mine, şi mai apoi pe ceilalţi. Îmi asum deciziile luate, învăţ din ele şi fac paşi frumoşi spre împlinire. Acest principiu este unul care te va ajuta să te bucuri de ceea ce viaţa îţi oferă şi îi va face pe cei din jurul tău să te aprecieze mai mult pentru că şi ei vor iubi sinceritatea şi integritatea de care dai dovadă. Cum să integrezi acest principiu în viaţa ta? Metoda pe care urmează să ţi-o descriu o folosesc zilnic, de fiecare dată când am nevoie. De fiecare dată când tinzi să cazi sub linie, ar fi bine să răspunzi la următoarele 3 întrebări: 13
Cu ce sunt responsabil pentru această greşeală? Cui trebuie să cer scuze/iertare? Care e metoda/soluţia prin care să nu mai repet greşeală? Îţi propun ca 20 de zile să testezi acest principiu. 20 de zile să te abţii de fiecare dată când vrei să ai o atitudine negativă, de fiecare dată când vrei să găseşti vinovaţi în jurul tău şi când vrei să inventezi o scuză. Şi pentru a rezista şapte zile, alege-ţi un obiect pe care să îl porţi mereu cu tine şi care să îţi aducă aminte de această provocare. Dacă după 20 de zile vei observa că relaţia cu persoanele din jurul tău s-a îmbunătăţit şi vei simţi că ai fost mai bun în acele zile, te rog, adoptă acest principiu în viaţa ta. Nu va fi uşor să îl adopţi printre principiile tale, mai ales că majoritatea oamenilor din jurul nostru îşi petrec mare parte din viaţă sub linie, dar sincer, merită, pentru că îţi va schimba complet percepţia asupra vieţii şi rezultatele nu vor întârzia să apară. Aminteşte-ţi întrebarea: Ce e important pentru mine: să evoluez sau să fac un pas înapoi? 14
Loránd spune... În fiecare capitol îmi voi spune părerea în legătură cu principiul prezentat de Diana şi te voi ajuta să implementezi şi în afacerea ta aceste principii, aşa cum am făcut şi eu în afacerea mea. Evident, tu vei decide ce ţi se potriveşte cel mai bine şi vei alege să aplici acele lucruri care crezi că vor contribui cel mai mult la succesul tău. Linia vieţii este un principiu care poate schimba viaţa unei persoane. Problema este că e greu de implementat. Cu cât este mai în vârstă persoana, cu atât este mai greu, pentru că sunt mai multe programe virusate în mintea ei. Dar, după cum probabil ştii, mama învăţării este repetiţia, aşa că îţi recomand să repeţi acest principiu cât mai des, chiar zilnic. Poţi începe fiecare şedinţă cu acest mesaj, îl poţi folosi de mai multe ori în timpul zilei când observi un angajat care cade sub linie sau când un angajat are atitudine de peste linie. Este chiar mai sănătos pentru afacere să le arăţi când fac ceva bine, nu doar când greşesc. Prin urmare, repetă zilnic acest exerciţiu până când va face parte din felul tău de a fi. 15
2. ÎNVAŢĂ SĂ VISEZI! Vizualizează-ţi viaţa perfectă şi o să ajungi acolo unde nici nu visezi acum! Loránd Soares Szász Acest capitol e dedicat copilului din tine! Iubeam să visez cu ochii deschişi, dar reveneam de multe ori cu picioarele pe pământ, pentru că aşa îmi spunea societatea. În momentul în care am început să lucrez cu Loránd, am redevenit copil şi, culmea, această copilărie, m-a maturizat în 3 ani cât nu aş fi făcut-o în 10 ani cu obiceiurile anterioare. Este acel instrument de dezvoltare personală care trebuie transformat în jucăria preferată pe tot parcursul vieţii, în special când devenim adulţi. Nu uit niciodată cum îmi zicea mereu Loránd: Vizualizează-ţi viaţa perfectă şi o să ajungi acolo unde nici nu visezi acum. Visează, Diana, visează la fiecare detaliu de care vrei să te bucuri în viitor pentru că doar aşa le vei avea!. Cu toţii visăm, dar puţini dintre noi ne şi îndeplinim visele. Când eram mici, aveam curaj să spunem că o să zburăm pe lună, că o să ne facem doctori, astronauţi, profesori, Superman sau că o să salvăm lumea. Aveam curajul să acceptăm orice provocare şi 16
mergeam cu acel entuziasm până în pânzele albe. Îmi amintesc şi acum pasiunea cu care îi ziceam tatălui meu că Eu o să îmi cumpăr o maimuţă când voi creşte mare şi o să plec cu ea în Japonia. Şi răspunsul lui era: Da, sigur.şi eu voiam să mă fac indian când eram mic. Şi eu eram convinsă că o să cresc mare şi am să-i demonstrez tatălui meu că o să am maimuţa mea. Şi sincer, amuzant sau nu, încă mai cred în visul meu Eram atât de creativi şi atât de ambiţioşi să devenim ceea ce ne doream, încât nimic nu ne stătea în cale. Şi pentru că în copilărie am fost treziţi din vis cu replici de genul: Du-te şi fă-ţi temele!, Da, să o crezi tu!, Tu chiar crezi ce zici?, Aşa ziceam şi eu când eram mică!, acum, când am devenit mari, ne e frică să visăm. Am rămas cu acea limită, cu acel handicap care vine din subconştientul nostru şi care ne zice: Opreşte-te, nu mai visa, pentru că visele nu devin realitate şi credem cu tărie această realitate care ne opreşte creşterea. E greu să renunţi la ceva care ţi s-a spus de nenumărate ori. Tocmai de aceea, ca adult, ai nevoie de un ajutor. Am învăţat de la Loránd cum să-mi conving subconştientul că visele pot deveni realitate. Dreamchart-ul a fost instrumentul care m-a ajutat să trec de această limită. În momentul în care am început să îl folosesc, mi-am dat seama că mă dezvolt cu o viteză pe care nu mi-o imaginam înainte. La fiecare sfârşit de an, când îmi făceam o 17
autoevaluare, realizam cu bucurie nu numai că majoritatea viselor de la începutul anului au devenit realitate, ba mai mult, am bifat şi altele. Doamne, ce emoţie frumoasă poţi să ai în acele momente În acest moment, instrumentele care mă ajută să visez şi să cresc cu o viteză mare sunt: dreamchart-ul personal şi cel profesional. Cel profesional este obligatoriu la noi în firmă. De ce? Pentru că Loránd a conştientizat că înainte de viziunea firmei, înainte de visul său, înainte de a fi vorba despre alţii, pentru fiecare dintre noi este vorba despre noi. Una din cele mai puternice tehnici de motivare a angajaţilor este tocmai acest instrument. Obligându-mă să visez, m-a ajutat să îmi vizualizez viitorul, în special dacă aveam să rămân în firmă. Evident că am rămas. Şi ce poate să îţi ofere mai multă energie decât speranţa că vei avea un viitor mai bun şi că tu vei fi o variantă mai bună a ta peste un anumit timp? În momentul în care îmi fac dreamchart-ul profesional, simt că, înainte de toate, este vorba despre mine, despre evoluţia mea. Brusc, viziunea firmei devine şi viziunea mea. Cum poţi să visezi şi să îţi atingi obiectivele? Sunt două mari etape prin care trebuie să treci: 18
Etapa 1: Scrie pe o foaie de hârtie zece obiective pe care vrei să le atingi în următoarele 12 luni (Atenţie! Nu trebuie să începi neapărat din ianuarie, ci dintr-un moment în care decizi că vrei mai mult de la viaţă, de la tine). 1. Alege câte o imagine reprezentativă pentru fiecare obiectiv şi pune-o pe o foaie. Acesta va fi dreamchart-ul tău. 2. Împărtăşeşte-ţi obiectivele cu cel puţin cinci persoane. De ce? Pentru că, astfel, te vei responsabiliza şi îţi va fi ruşine să nu ţi le îndeplineşti. 3. Pune dreamchart-ul undeva la vedere, astfel încât să îl vezi în fiecare zi. În acest mod, îţi vei aminti în fiecare zi pentru ce lupţi şi unde vrei să ajungi. Îţi recomand cu drag să îţi începi ziua citind dreamchart-ul. Sfaturi utile: Obiectivele tale ar fi bine să fie cât mai specifice, cuantificabile. De exemplu, în loc să scrii Vreau să citesc mult, scrie Vreau să citesc 40 de cărţi într-un an sau, în 19
loc de Vreau să câştig mulţi bani, scrie Vreau să câştig 50.000 euro/an. Te sfătuiesc cu drag să cuprinzi obiective atât pe plan personal şi profesional, cât şi spiritual şi fizic. Evoluţia vieţii tale nu ţine doar de job-ul tău, ci de toate aspectele de mai sus. Scrie-ţi obiectivele la timpul prezent şi într-un mod pozitiv. De exemplu: în loc să scrii Nu voi mai câştiga aşa puţin, scrie Peste 4 luni îmi voi mări cu 1000 de euro câştigul lunar. Etapa 2: 1. Pune un termen limită pentru fiecare obiectiv. Dacă nu poţi să decizi ziua exactă, încadrează-l într-o lună sau o dată maximă până la care trebuie îndeplinit. De ce e important să îţi stabileşti o dată exactă? Pentru că aşa nu vei putea amâna la infinit şi vei evita să le faci pe toate la sfârşitul celor 12 luni, când vei observa că ai îndeplinit doar 10% din ce ţi-ai propus. 2. Stabileşte-ţi ce beneficiu ai în urma fiecărui obiectiv. Pune-ţi întrebarea: De ce e important să ating acest 20
obiectiv?. Dacă nu e important pentru tine, cu siguranţă nu îl vei îndeplini. 3. Promite-ţi o recompensă la care visezi de mult timp pentru ziua în care îţi vei atinge obiectivul. Nu mai repede şi nu mai târziu. Astfel, vei lupta mai mult pentru el. 4. Gândeşte-te la ce trebuie să faci pentru a îndeplini acel obiectiv. De exemplu, pentru a citi 40 de cărţi într-un an, trebuie să citesc aproximativ o carte pe săptămână. 5. Gândeşte-te cum trebuie să fii pentru a îndeplini acel obiectiv. De exemplu, pentru a economisi 10 000 de euro trebuie să fiu cumpătată (să nu cumpăr lucruri de care nu am nevoie) şi disciplinată (să pun în fiecare lună aceeaşi sumă de bani deoparte). Dacă vei urma cele două etape complet, fără nicio excepţie, să te aştepţi la o dezvoltare semnificativă. De ce? Nu se va întâmpla o minune, să nu te aştepţi ca, după ce scrii pe o foaie ce-ţi doreşti, Universul să lucreze pentru îndeplinirea acelui vis. Ceea ce se întâmplă în realitate este că tu îi zici subconştientului tău ce vrei să obţii şi el va căuta în toate cămăruţele resurse să atingă acel obiectiv. Şi, brusc, vei găsi metode prin care să ajungi acolo şi vei vedea oportunităţi care nu-ţi ieşeau în faţă înainte. Tu ce vrei să te faci când vei fi mare? 21
Loránd spune... Dreamchart-ul este un instrument foarte util şi pentru proprietarii de firmă. De multe ori sunt întrebat, în afară de bani, ce alte metode se pot găsi pentru a motiva o persoană? Cea mai bună formă de motivare este să ajuţi persoana să obţină ceea ce îşi doreşte. Un angajat stă în firmă atâta timp cât crede şi simte că firma îl ajută să obţină ce îşi doreşte. De exemplu, un angajat îşi doreşte o carieră de succes şi vrea să ajungă director executiv. În momentul în care simte că firma nu îi mai permite să crească în carieră, se simte plafonat şi, văzând că ţinta lui nu are cum să fie atinsă în aceea firmă, pleacă. Cere-le angajaţilor tăi să-şi facă dreamchart-ul sau cel puţin wishlist-ul şi să ţi-l dea. Când vrei să recompensezi pe cineva din firmă pentru un lucru bine făcut, ce poate fi mai bun decât un cadou de pe lista lui de dorinţe? În urmă cu câteva luni, o colegă a ajutat firma să economisească peste 5.000 de lei. În loc să îi dau un bonus în bani sau să îi mulţumesc pur şi simplu pentru efort, m-am uitat pe lista ei de dorinţe şi i-am cumpărat două piese de îmbrăcăminte pe care şi le dorea. Surpriza a fost excelentă şi scopul a fost atins. Deci, cere dreamchart sau wishlist fiecărui angajat din firmă! 22
3. STOARCE-ŢI CĂMAŞA Dă 100% în tot ceea ce faci, indiferent ce faci! Loránd Soares Szász Ţi-ai pus vreodată întrebarea: De ce unii cresc mai repede şi au mai multe decât tine?. Eu mi-am pus această întrebare şi nu o dată. Am fost mereu curioasă să văd cum au reuşit acei oameni şi ce anume fac diferit faţă de mine şi de ce încă nu am ajuns la cea mai bună variantă a mea. Am citit o mulţime de cărţi, am studiat mulţi oameni de succes, am fost la evenimente, am urmărit video-uri, am făcut orice pentru a descoperi acele principii de viaţă care te ajută să treci la următorul nivel. Şi am găsit unul la fiecare dintre ei, un principiu care este, de fapt, un stil de viaţă pentru ei. Dă 100% în tot ceea ce faci, indiferent ce faci!. Am auzit aceste cuvinte de nenumărate ori spuse de Loránd şi le-am văzut puse în practică, în fiecare aspect al vieţii lui. Dacă e vorba de business, dă 100%, dacă e vorba de angajaţi, dă 100%, dacă e vorba de oameni pe care poţi să-i ajuţi, dă 100%, dacă e vorba de soţia sa, dă 200%. Nu face rabat de la acest principiu, în nicio circumstanţă. 23
Este un obicei pe care îl dobândisem de acasă şi m-am bucurat enorm când l-am regăsit în filosofia lui Loránd. Este dovedit că principiile părinţilor tăi te urmăresc toată viaţa. Preluăm, inconştient, stilul de viaţă al părinţilor noştri, pentru că ei au fost primul nostru model şi pentru că de la ei am învăţat aproape fiecare gest. Îmi amintesc de când eram copil cum ai mei făceau tot ce le stătea în putinţă şi un pic mai mult. Şi acel un pic mai mult era cel mai important aspect pentru ei. Ştiam că la muncă erau foarte apreciaţi pentru că tot timpul ei reuşeau să facă mai mult şi chiar să îi ajute şi pe cei din jurul lor. Ţin minte că tata a fost angajat pe un post şi în 4 luni a avansat de trei ori şi asta doar pentru că oferea cea mai bună variantă a muncii lui de fiecare dată. În astfel de momente, unii îl apreciau dovadă schimbările de funcţie, iar alţii îl invidiau. Colegii lui chiar spuneau că ridică standardul de muncă şi ei nu aveau chef să ofere atât de mult. Iar mama, draga de ea, îmi spunea de mică: Fă ce ţi se cere, cum poţi tu mai bine şi mereu ceva în plus, adu valoare în viaţa oamenilor, draga mamii. De fiecare dată când veneam de la şcoală, de la facultate, de la muncă sau de oriunde, întrebarea pe care o auzeam prima dată era: Ai adus o idee nouă azi? Ai adus mai multă valoare în vieţile celor din jur?. 24
Da, frumoşi părinţi am, şi le mulţumesc pentru educaţia primită! Aceste gesturi pe care le-am văzut la ei, le-am copiat şi, Doamne, bine îmi mai prind acum! În momentul în care l-am întâlnit pe Loránd aplicam acest principiu în viaţa mea, dar nu conştientizam amplitudinea puterii sale. Ştiam că e un principiu bun, îl respectam, dar niciodată nu am conştientizat efectele lui reale. Aşa am învăţat că trebuie să ofer înainte să primesc. Am realizat că nu trebuie să aştept ceva în schimb, pentru că o faptă cu adevărat bună se va întoarce cu siguranţă la mine, de cele mai multe ori înzecit. Loránd obişnuia să spună: Eu ofer tot ce am eu mai bun, fără să aştept nimic în schimb, pentru că sunt sigur că totul se întoarce. Mare dreptate avea. Eram mereu curioasă de povestea lui, de cum a reuşit să crească de la grădinar la business coach în trei ani. Şi, povestindu-mi viaţa lui din Portugalia, am regăsit un principiu în fiecare episod pe care mi l-a povestit: când a fost ajutor de bucătar a fost cel mai bun, când a devenit business coach a fost cel mai bun. Nu e o excepţie şi nu e un personaj dintr-o poveste ireală, e doar o persoană care a dat 100% mereu într-o lume în care realitatea nu e roz. Am învăţat că dezvoltarea mea ţine de cât de fericiţi îi fac pe cei din jurul meu şi că, indiferent pe cine am în faţă, trebuie să 25
fac tot ceea ce depinde de mine să aduc valoare în viaţa persoanei respective. A da 100% nu înseamnă să stai peste program sau să nu mai faci lucruri pentru tine, ci doar pentru ceilalţi. Înseamnă cu totul şi cu totul altceva. Înseamnă să te gândeşti la metode prin care să aduci valoare în vieţile celor din jur. De ce? Majoritatea oamenilor se concentrează toată viaţa pe cum să câştige mai mult, în loc de cum să ofere mai mult. Stranie această afirmaţie, dar pe cât de stranie, pe atât de adevărată. Instinctul de supravieţuire ne face să luptăm să acumulăm cât mai multe pentru a fi fericiţi. Dar ştii ce se întâmplă în momentul în care nu te mai concentrezi asupra ta, ci a celorlalţi? Faci tot posibilul să oferi valoare celor din jur, fără să aştepţi ceva în schimb. Iar ceilalţi vor avea grijă să primeşti înzecit înapoi. Reciprocitatea e un principiu simplu, dar bine impregnat în creierele noastre, încă de mici copii. Când cineva se preocupă de fericirea ta, te ocupi şi tu de fericirea lui. Practic, nu te vei mai lupta toată viaţa să dobândeşti şi să primeşti multe, nu vei mai simţi asta ca pe o povară, ci te vei concentra pe a aduce valoare în vieţile celorlalţi. Şi, crede-mă, e mult mai plăcut să te surprindă mai mulţi oameni fericiţi şi recunoscători, decât să duci o luptă continuă cu tine. Acest principiu m-a ajutat să ajung de la asistentă la director executiv în 3 ani. Niciodată, dar niciodată, nu a fost nevoie 26
să mă duc să cer o mărire de salariu sau o altă funcţie. M-am concentrat doar pe a oferi ce am eu mai bun şi mereu, dar mereu, răsplata a ajuns la mine înainte să o aştept. Şi da, e mult mai frumos să vină de la ceilalţi, să simţi aprecierea lor şi respectul lor pentru ce ai făcut pentru ei. Mai e un aspect. S-ar putea să-mi zici: E uşor să dai 100% când ai un mediu de muncă frumos, dar în situaţia mea e aiurea pentru că nu fac ceea ce îmi place. Aici sunt două variante: e timpul să îţi schimbi job-ul şi să mergi undeva unde vei fi apreciat sau e timpul să realizezi că perfecţiunea nu există. Şi eu am sarcini care nu îmi plac, sarcini pe care nu le fac cu plăcere, dar e normal să fie aşa. Oricât de mare vei creşte, mereu vei face activităţi care îţi plac şi altele pe care ai prefera să nu le faci. Mereu am privit fiecare job, fiecare sarcină, fiecare situaţie deosebită cu care m-am întâlnit ca fiind o etapă în drumul către ţinta mea. Am acceptat şi chiar m-am bucurat de fiecare moment, oricât de dureros a fost, pentru că ştiam că era exact de ce aveam nevoie atunci ca să învăţ şi să cresc. Şi am dat 100% indiferent de ce a fost, iar viteza evoluţiei mele a fost pe măsură. Acest principiu m-a ajutat să devin un lider adevărat mai târziu. Şi, apropo de leadership şi de a da 100%, îţi recomand cu drag să citeşti cartea Lider fără funcţie, de Robin Sharma, o carte minunată pe care o citesc în fiecare an pentru a nu uita beneficiile acestui principiu. 27
Ce trebuie să faci pentru a da 100%? Stabileşte ce ar trebui să faci pentru persoana în cauză pentru a fi mulţumită de tine. Ce trebuie să faci pentru a-ţi face treaba bine? Atunci când vei realiza acele acţiuni, vei folosi 99% din potenţialul tău. Gândeşte-te ce ai putea să faci pentru a aduce mai multă valoare în viaţa acelei persoane. Ce poţi să faci pentru a o surprinde plăcut? Acel 1% din eforturile tale, de multe ori, contează cel mai mult. Fă-ţi un obicei din a oferi mai mult decât ţi se pare normal. Fii proactiv! Surprinde-i pe ceilalţi şi ei vor avea grijă să te surprindă la rândul lor. Tu ce faci azi pentru a da 100%? Loránd spune... Primul pas pentru a-i putea învăţa pe cei din jurul tău (angajaţi, colegi, echipă, soţ, soţie, copii etc.) este să dai tu 100%. Nu poţi să te aştepţi ca cei din jurul tău să dea 100%, dacă văd că tu, la rândul tău, nu trăieşti acest principiu. 28
Acest aspect se aplică la oricare dintre principiile din această carte. Cel mai bun exemplu de leadership este leadershipul prin exemplu. Jerry McClain La fel ca şi primul principiu, pentru ca toată firma să trăiască după acest principiu e nevoie să-l repeţi în fiecare zi. O metodă bună ar fi ca la sfârşit de zi să treci pe la angajaţii tăi şi să le spui: Mă bucur că şi azi aţi dat 100% pentru firmă. Apreciez acest lucru la voi. E posibil (chiar sigur) ca la început să nu fie adevărat. Dar legea aşteptărilor spune că dacă ai aşteptări pozitive de la echipa ta, ea va performa în concordanţă cu aşteptările tale. S-a făcut un studiu în America în cadrul unei şcoli private. Au chemat trei profesori şi le-au spus că au fost aleşi dintre toţi profesorii din şcoală ca fiind cei mai buni şi că au un proiect special pentru ei. Au făcut cercetări în timpul anului precedent şi au creat trei clase de elevi. Le-au transmis profesorilor că în acele clase sunt cei mai performanţi elevi ai şcolii şi că se vor ocupa de ei tocmai pentru că şi ei sunt cei mai buni dascăli. Profesorii s-au apucat de lucru şi au dat 100% la ore, s-au pregătit foarte temeinic pentru fiecare oră, au studiat extra ca să poată să predea într-un mod atractiv materialul, ţinând cont că în clasă aveau cei mai buni elevi din şcoală. Mergeau la ore cu mult 29
entuziasm şi încurajau elevii să participe la olimpiade, să facă teme extra şi să depună lucrări la diferite concursuri. La sfârşitul anului următor, elevii din cele trei clase au avut rezultate extraordinare. O mare parte dintre ei au ajuns olimpici şi campioni la majoritatea competiţiilor. În vacanţa imediat următoare, cercetătorii i-au chemat din pe cei trei profesori la o discuţie. În această întâlnire le-au dezvăluit că, de fapt, nu au făcut nicio selecţie între elevi, ci pur şi simplu au luat la întâmplare copii din şcoală şi au format cele trei clase. Totuşi, rezultatele au fost fantastice. Profesorii au răspuns: Ah interesant, dar era normal să se întâmple aşa, doar suntem cei mai buni profesori din şcoală. Au ajuns acolo datorită nouă. Cercetătorii au hotărât să dezvăluie tot adevărul şi le-au spus profesorilor că nu au făcut nicio selecţie între profesori, ci pur şi simplu au luat la nimereală trei dintre profesorii din şcoală. Această situaţie arată foarte bine cum funcţionează legea aşteptării. Dacă ai aşteptări înalte de la angajaţii tăi, vor face tot posibilul să se ridice la aşteptările tale. Dacă arăţi prin vorbe şi fapte că te aştepţi la 100% din partea lor, vor face tot posibilul să se ridice la aşteptările tale. Evident, şi tu trebuie să dai 100% la rândul tău. Dă 100% în tot ce faci, indiferent ce faci. Doar când donezi sânge să nu dai 100%. 30
4. ŞTERGĂTORUL DE PARBRIZ Atitudinea îţi va defini ziua! Loránd Soares Szász Suntem ceea ce gândim. Se prea poate să ţi se pară un clişeu acest capitol, dar este principiul care pe foarte mulţi oameni de succes i-a condus spre un alt nivel, i-a făcut mai sănătoşi şi mai fericiţi. E o banalitate, dar e vital. De ce unii oameni sunt mai fericiţi şi au mai mult succes? Te-ai întrebat vreodată care sunt acele principii care stau la baza fericirii lor? Sunt sigură că ai auzit, nu o dată, de atitudinea pozitivă şi despre importanţa ei. Ieşim cu toţii din acelaşi ou, adică cu aceeaşi mentalitate nepătată. Gândeşte-te puţin la cum erai când erai mic. Nu îţi era frică de nimic. Când voiai ceva, luptai până în pânzele albe, indiferent de ce se întâmplă în jurul tău. Cădeai şi te ridicai fără să fii supărat. Erai vesel şi te bucurai de orice îţi pica în mâini frunză sau bomboană. Când suntem mici, părinţii ne formează realitatea şi, datorită lor şi a persoanelor din jurul nostru, începem să înţelegem ce este viaţa. Se spune că până la vârsta de şapte ani copilul studiază, analizează şi imită tot ceea ce vede, trăind după realitatea celor din 31
jur. Ai observat cum reacţionează un copil când cade? Prima lui reacţie este să se uite la cei din jurul lui. Acel moment este definitoriu pentru comportamentul lui: dacă părinţii se sperie şi fug la el să îl alinte, el va plânge şi mai tare pentru că îi va imita pe ei şi va copia atitudinea lor. În schimb, dacă părinţii vor trata incidentul ca fiind perfect normal, el se va ridica şi va merge din nou, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Am crescut mari şi am început să ne conturăm propriile realităţi, bazate pe experienţele şi trăirile noastre. Câte persoane există pe acest pământ, atâtea realităţi există în lume. Tocmai pentru că fiecare dintre noi e diferit. Şi pentru că suntem diferiţi, avem stiluri de viaţă diferite şi rezultate diferite. Şi cu toate acestea, interogaţi fiind, oamenii de succes menţionează un aspect care i-a ajutat să se împlinească: atitudinea pozitivă. Când suntem copii, ne bucurăm de orice, nu cunoaştem frica şi avem ambiţia să depăşim orice limită, pentru că nu o percepem ca fiind o limită. Acest mod de a privi realitatea este un dar. Când creştem, ne bucurăm de un alt dar liberul arbitru şi puterea de a ne crea un filtru prin care să privim lumea ce ne înconjoară. Am învăţat că doar de noi depinde dacă vrem să fim persoane negative sau pozitive. De noi depinde dacă vrem să vedem cine e vinovatul, ce ne lipseşte şi ce defecte au cei din jurul 32
nostru sau dacă vrem să fim recunoscători pentru ceea ce avem. Să vedem oportunităţile şi să găsim soluţii pentru orice problemă. Şi aici poate că ai vrea să îmi zici: Da, Diana, doar că tu nu ştii ce problemă am eu şi prin ce trec. Îmi e imposibil să am o atitudine pozitivă. La mine e diferit.. Cu părere de rău, dar trebuie să îţi spun că nu eşti deosebit, doar pentru că aşa vrei tu să fii. Şi îţi spun o mică povestioară din viaţa mea pentru a te convinge că nu contează ce se întâmplă în jurul tău atâta timp cât tu ai o viziune sănătoasă. Acum 10 ani mama a aflat că are leucemie şi că în sânge are 68% blaşti (celulele cancerigene). A fost un moment care ne-a maturizat pe fiecare din familie. A urmat un an de zile în care mama a făcut tratament citostatic, zile de durere şi teroare pentru ea şi de frică pentru noi. În momentul în care am aflat că este bolnavă, am plâns trei zile încontinuu, după care m-am oprit şi am zis: Dacă eu nu sunt cu zâmbetul pe buze, mama nu va fi optimistă şi nu va trece peste această încercare. Din acel moment, am zâmbit de fiecare dată când am fost lângă ea atât de mult, încât toţi doctorii se întrebau de unde am atâta putere. Dar nu eu am avut de suferit în acea perioadă, ci mama, care de multe ori a fost între viaţă şi moarte. După un an de zile, mama s-a vindecat şi a venit acasă. A fost printre puţinii pacienţi care s-a vindecat fără un transplant. 33
După câţiva ani, mama mi-a zis aşa: Draga mamii, în prima lună mă gândeam numai la tine, în grija cui vei rămâne tu, dar la sfârşitul primei cure, m-am hotărât să îmi schimb gândurile. La următoarele 4 cure de citostatice nu mi-a mai trecut nici măcar o dată prin minte varianta morţii. Pentru mine era imposibil să plec de pe această lume, deşi în jurul meu vedeam zilnic că se mai stinge cineva, şi, fizic, simţeam că sunt la limită. Pur şi simplu, pentru mine moartea nu mai era o variantă. Mă bucur că am avut puterea să gândesc pozitiv pentru că acum sunt aici şi mă bucur de voi. Şi sincer, sunt convinsă că atitudinea ei a vindecat-o. Veselia ei e molipsitoare şi sunt recunoscătoare în fiecare zi pentru aceasta. E o poveste dură, dar acest principiu se aplică în fiecare situaţie din viaţa de zi cu zi. În timp ce unii văd soluţii, oportunităţi, calităţi ale celor din jur şi se bucură de tot ce îi înconjoară, alţii caută scuze, vinovaţi, defecte, critică şi îşi distrug viaţa singura viaţă pe care o au. (Îţi recomand cu drag să citeşti cartea Atitudinea este totul, de Jeff Keller). Mi se întâmplă de multe ori să mă întâlnesc cu prieteni, cunoştinţe şi să ne întrebăm reciproc ce mai facem. De multe ori primesc un răspuns trist, de genul: Cu munca, aceeaşi atmosferă plictisitoare şi frustrantă, în rest nimic deosebit. Şi 34
apoi vine rândul meu şi, cum îmi stă în fire, cu multă energie şi bucurie pe faţă, îi spun: Sunt foarte bine, chiar foarte bine, împlinită din toate punctele de vedere: şi la muncă şi acasă. Sunt fericită. Nu vă imaginaţi ce senzaţie ciudată îmi dă privirea acelei persoane căreia parcă i-am răspuns într-o limbă necunoscută. Mulţi se uită la mine suspicios să se asigure că nu mint, iar alţii îmi răspund:,,e normal să fii aşa. Ai avut noroc. În acel moment fug de acei oameni, fug pentru că nu vreau să mă întristeze starea lor, vreau să mă bucur în continuare de fericirea mea. Nu sunt cea mai norocoasă persoană. Singurul motiv pentru care sunt atât de fericită este că mă bucur de fiecare moment, de fiecare persoană frumoasă din viaţa mea şi nu las nicio etapă să treacă nesărbătorită la maxim. E acea bucurie care apare şi când stau cu picioarele desculţe pe iarba verde şi când reuşesc să duc la bun sfârşit un proiect. Un sfat frumos pe care l-am primit de la Loránd a fost următorul: Diana, în momentele în care ceva nu e bine, în care ai putea să te enervezi, să te superi sau să te întristezi, spune-ţi doar atât: nu am timp pentru aşa ceva, învăţ ce am de învăţat şi mă bucur de ceea ce urmează. 35
Atitudinea pozitivă este stilul de viaţă al oamenilor de succes, al persoanelor fericite, este ştergătorul de parbriz, care în momentul când vine ploaia, te ajută să vezi dincolo de ea, să vezi mai mult şi să mergi mai departe. Este doar un stil de viaţă pe care poţi să îl alegi pentru tine sau poţi să îl ignori. Doar de tine depinde cum te vei bucura de viaţă. Ce poţi să faci pentru a avea o atitudine pozitivă în fiecare zi? Dimineaţa, când te trezeşti, ia o foaie de hârtie şi scrie zece aspecte din viaţa ta pentru care eşti recunoscător. De multe ori ajungem să nu ne mai bucurăm de ce avem pentru că ni se pare normal să beneficiem de acele lucruri. Dar gândeşte-te puţin cum ar fi dacă nu ai mai avea ce ai azi? Când îţi începi ziua, pune-ţi următoarea întrebare: Cum ar fi ziua mea perfectă?. paharului? Ce alegi să vezi: partea plină sau cea goală a 36
Loránd spune... Acest principiu este extrem de puternic, dar foarte ignorat. Majoritatea oamenilor îmi spun: Loránd, lasă-mă cu aceste abureli! Imaginează-ţi că doi oameni de afaceri încep o afacere în acelaşi timp şi în acelaşi domeniu. Unul are o atitudine pozitivă şi unul are o atitudine negativă. Care crezi că va avea mai mult succes? E destul de evident, nu? Şi totuşi, mulţi oameni de afaceri consideră atitudinea pozitivă o abureală din dezvoltarea personală. Tot aceşti oameni de afaceri vin la mine şi se plâng că angajaţii lor nu sunt dedicaţi, nu caută soluţii şi nu se implică. Este o vorbă în limba română: Peştele de la cap se împute. Cum este atitudinea ta, aşa este şi atitudinea angajaţilor tăi. Pentru a implementa această gândire în firmă, îţi recomand să faceţi o listă cu 200 de motive pentru care consideraţi că atitudinea poate să influenţeze în mod pozitiv succesul firmei. În încheiere, aş dori să te întreb un lucru. Dacă vine un client supărat şi se plânge în faţa altor clienţi de firma ta, ai dori să fie preluat de un angajat cu atitudine pozitivă sau de un angajat cu atitudine negativă? 37
5. GRĂDINA ZOOLOGICĂ Nu e dificil, e doar diferit! Loránd Soares Szász De câte ori ţi s-a întâmplat să te uiţi la cel din faţa ta şi pur şi simplu să nu-l înţelegi, să ţi se pară imposibil de discutat cu el, ba mai mult, chiar să te irite? Citind acest capitol, vei înţelege de ce sunt persoane care îţi plac şi altele care îţi displac, de ce ţi se par absurzi unii şi de ce te îndrăgosteşti de alţii. Dar cel mai important este că vei şti ce să faci pentru a comunica eficient cu orice tip de persoană. Una dintre primele lecţii pe care le-am învăţat alături de Loránd a fost despre cum să înţeleg că cel din faţa mea nu e defect sau dificil, ci e doar diferit. Nu a fost uşor pentru că e mult mai simplu să judecăm oamenii şi să le punem o etichetă, în loc să-i acceptăm aşa diferiţi cum sunt. Am învăţat că există patru tipuri de personalităţi diferite şi am reuşit să îi înţeleg pe cei din jurul meu şi să îi accept aşa cum sunt. Această informaţie a fost cea care m-a învăţat cum să îmi creez relaţii de calitate cu colaboratorii şi colegii de la muncă, cum să vând, cum să îmi gestionez relaţia cu iubitul şi cum să mă comport cu părinţii mei. Mi-a îmbunătăţit semnificativ viaţa. 38
Chiar în prima zi în firma, Loránd mi-a explicat ce înseamnă ABC-ul personalităţii şi care sunt cele patru tipuri de personalităţi şi animalele asociate lor: dominant (tigrul), influent (maimuţa), stabil (elefantul) şi conştiincios (furnica). Testul DISC este adus în ţară de către Persolog, iar Loránd a studiat acest domeniu pe vremea când încă lucra în firma de coaching din Portugalia. În momentul în care am reuşit să acord atenţia cuvenită nevoilor celor din jur, mi-am îmbunătăţit relaţiile sociale, atmosfera de la muncă, din familie şi m-am bucurat mai mult de tot ceea ce mi se întâmplă. Cunoaşterea celor patru tipuri de personalităţi te va ajuta şi pe tine să îţi îmbunătăţeşti abilităţile de comunicare şi lucru în echipă, te va ajuta să înveţi cum să conduci, influenţezi şi dezvolţi o echipă, cum să te raportezi la situaţii critice şi conflicte şi cum să fii responsabil faţă de tine însuţi şi faţă de cei din jur. În fiecare dintre noi se regăsesc toate cele patru tipuri de personalitate, dar una este predominantă. Fiecare dintre noi are un tip de personalitate sau două vizibile când ne simţim în largul nostru. De cele mai multe ori, când regăsim aceste trăsături în altcineva, sunt şanse foarte mari să se pună bazele unei frumoase relaţii de prietenie. 39
Am să vă povestesc tot ce am învăţat eu despre acest concept, câteva aspecte specifice fiecărui tip de personalitate şi câteva sfaturi despre cum să vă raportaţi la fiecare în parte. Dominantul este acea persoană încrezătoare în sine, curajoasă, orientată spre rezultate, autoritară, competitivă, hotărâtă şi directă. Provocările sunt hrana sa şi lupta pentru câştig e un mod de viaţă. Iniţiază lucruri şi le demarează, urmăreşte rezultate imediat, ia decizii rapid şi simte mereu nevoia să aibă control. Slăbiciunile unei persoane D ar putea fi: tinde să îi lipsească sensibilitatea pentru sentimentele celorlalţi, are pretenţii prea mari de la ceilalţi, ignoră detalii importante şi riscurile unei situaţii, doreşte prea mult dintr-odată şi exagerează cu controlul asupra celorlalţi. Cum să te comporţi când întâlneşti o persoană D? Răspunde-i direct, scurt şi la obiect la orice discuţie, lasă-l să preia controlul, lansează-i provocări, nu îl întrerupe, nu intra în prea multe detalii şi arată-i rezultate clare. Influentul este orientat spre relaţii, entuziast, emoţional, vorbăreţ, optimist şi spontan. Este acea persoană care trăieşte pentru oameni şi iubeşte să fie în centrul atenţiei. Influentul este cel 40
care îi bine dispune pe ceilalţi, degajă optimism, entuziasm, creează o atmosferă motivantă în jurul lui, este creativ, se exprimă clar, este deschis şi lucrează foarte bine în echipă. Dar, evident, că are şi el câteva slăbiciuni: tinde să vorbească prea mult, tinde să nu ducă lucrurile până la capăt, este subiectiv în luarea deciziilor, poate evalua prea optimist rezultatele, nu îi place singurătatea şi are o teamă nejustificată de respingere. Cum să te comporţi cu un I? Oferă-i libertate de exprimare, o atmosferă prietenoasă, plăcută, lasă-l să îşi exprime ideile şi soluţiile, recunoaşte-i abilităţile în public, scuteşte-l de munca cu detalii, oferă-i sprijin şi faceţi activităţi împreună. Stabilul este acea persoană liniştită, răbdătoare, care preferă stabilitatea şi siguranţa, menţine pacea în jurul ei, se concentrează pe sarcini, respectă procedurile stabilite şi creează un mediu de muncă previzibil. Limitările sale sunt următoarele: se teme de schimbări, când nu se simte în siguranţă amână să ia o decizie, e prea dependentă de relaţii, e influenţabilă, îi este frică să preia iniţiativa şi câteodată e prea îngăduitoare şi tolerantă. 41
Cum să te comporţi cu un S? Oferă-i apreciere reală şi sinceră, recunoaştere pentru munca lui, evită situaţiile conflictuale, sarcini delimitate şi neschimbătoare, proceduri clare, ordonate, oportunităţi pentru interacţiunea personală şi motivează-i cu argumente solide posibilele schimbări. Conştiinciosul este disciplinat, prudent, cu standarde înalte, e cel care respectă normele şi instrucţiunile, acceptă bucuros autoritatea, lucrează în condiţii bine definite, se concentrează asupra detaliilor, gândeşte critic şi verifică exactitatea, cel care decide analitic, după ce a adunat şi evaluat toate datele. Dar, în extreme, tinde să devină sensibil la critica personală, se pierde în detalii, nu se poate detaşa şi nu poate delega, îi e teamă de greşeli, ezită să încerce lucruri noi şi gândeşte prea prudent şi pesimist. Cum să te comporţi cu un C? Oferă-i o descriere clară a sarcinilor şi timp suficient pentru îndeplinirea lor, muncă de detaliu şi de calitate, proceduri care au dat rezultate, garanţii de securitate, schimbări pregătite din timp şi oportunitatea de a-şi exprima criticile obiective. 42
Mai multe despre acest subiect găseşti în cartea ABC-ul personalităţii, editura Persolog. Aceasta este o carte de analizat, de studiat, nu de citit sau de frunzărit. Este o carte care te va face să râzi, care te va surprinde, care te va face să treci printr-o mulţime de emoţii pentru că acela va fi momentul în care îţi vei da seama cum eşti tu, dar în special cum sunt ceilalţi, de ce mama ta îţi spunea mereu să pui lucrurile ordonat în dulap pentru că altfel nu vei reuşi în viaţă, sau de ce prietenul tău cel mai bun e mereu în lumea lui. În momentul în care vei descoperi detalii despre aceste personalităţi, pur şi simplu te vei simţi mai liber de prejudecăţi şi de frustrări. Aceste tipare de personalitate m-au ajutat să îi înţeleg pe cei din jurul meu şi să nu îi mai privesc ciudat. Chiar am învăţat cum să le fiu pe plac. Am învăţat cum să mă adaptez la realitatea fiecăruia, să nu mai judec şi să mă bucur de fiecare persoană aşa cum e ea. Dar, cel mai important este că am reuşit să mă cunosc mai bine pe mine însămi, să îmi cunosc atuurile şi limitările, astfel încât să le gestionez cât mai eficient posibil. Eu sunt tigru şi maimuţă. Tu ce tip de personalitate ai? 43
Loránd spune... Albert Einstein spunea: Dacă judeci un melc după viteza cu care aleargă, o să-l consideri toată viaţa incompetent. Ca proprietar de firmă sau lider de echipă este important să înţelegem că oamenii din subordinea noastră sunt diferiţi. Nu putem să tragem un şablon peste toţi şi să aplicăm un anumit stil de comunicare şi motivare. Acest lucru va duce la frustrare în timp, atât pentru noi, cât şi pentru echipă. Adaptarea la stilul de personalitate al persoanei cu care relaţionezi este cel mai bun sfat pe care ţi-l pot da în comunicare, relaţionare, negociere, marketing, afaceri, vânzări şi căsnicie. După un curs de vânzări în care am prezentat în doar 50 de minute cum funcţionează stilurile de personalitate, o doamnă a venit la mine şi mi-a spus: Loránd, acum am înţeles 25 de ani de căsnicie. Îţi mulţumesc. Da, aceste informaţii îţi pot fi utile în afaceri, dar şi în viaţa personală. Îţi recomand să citeşti cartea ABC-ul Personalităţii ca să aprofundezi acest subiect. Dacă vrei mai mult, poţi încerca să faci un test de personalitate pentru tine şi echipa ta sau chiar un curs despre stilurile de personalitate. 44
6. DONEAZĂ JUCĂRIA PREFERATĂ Vei ajunge la succes în momentul în care îi vei ajuta pe cei din jurul tău fără să aştepţi la nimic în schimb. Loránd Soares Szász Cât de bine te simţi când primeşti de la cel din faţa ta ceva la care visezi de mult sau care pur şi simplu te ajută să fii fericit, să treci la un alt nivel? Acest capitol e din suflet pentru suflet. Acest principiu este dincolo de orice reguli şi obiceiuri impuse, este despre a trăi în armonie cu tine. Dacă aş fi nevoită să îl caracterizez pe Loránd în două cuvinte aş spune doar atât: om frumos. Nu există succes, bucurie sau reuşită pe care să nu o împartă cu cei din jurul lui. Ştiţi cum tuturor ni se pare normal să fim fericiţi, să cumpărăm lucruri care ne încântă, să găsim metode prin care să fim mai împliniţi? Ei bine, la fel de normal este pentru Loránd să îi ajute pe cei din jurul lui. De multe ori mă uit la el şi nu înţeleg de ce este aşa de bun cu unele persoane, nu înţeleg ce îl determină, în ciuda unor circumstanţe neplăcute, el să ofere în continuare bunătate. Răspunsul lui este mereu acelaşi: Diana, prefer să fiu bun cu ei de 45
nenumărate ori pentru că există doar două posibilităţi: să renunţe la orgoliu şi să se comporte frumos şi ei cu mine, sau să continue în acelaşi stil şi atunci ştiu sigur că trebuie să mă îndepărtez de ei. Dar măcar ştiu că am încercat. Fără cuvinte şi... de urmat. Am învăţat de mică să împart tot ce am cu cei din jur şi am făcut din acest principiu un stil de viaţă, nu o regulă. Când mergeam pe stradă cu ai mei şi întâlneam un alt copil, dacă se întâmpla să am un pachet de biscuiţi la mine, îmi luam eu un biscuite şi restul pachetului i-l ofeream cadou noului meu prieten. Sincer, habar nu am ce era în mintea mea la câţiva anişori, dar era un gest cât se poate de natural şi le mulţumesc părinţilor pentru că m-au învăţat să trăiesc aşa viaţa. Acum, fericirea de a ajuta pe cineva e de nedescris. Mi-am dorit mereu pe lângă mine oameni care să gândească la fel şi care să ajute pentru că aşa se simt ei bine şi împliniţi şi nu pentru că aşa impune societatea. Când l-am cunoscut pe Loránd, am dat nu numai de o persoana bună sufleteşte, ci şi de un mentor extraordinar. Pe drumurile noastre prin ţară, profit mereu de el îi pun multe întrebări şi îi cer sfaturi. Cred că cel mai important sfat primit de la el a fost să ofer tot ce am eu mai valoros, fără să mă aştept la nimic în schimb. Deşi până atunci mi se părea normal să ajut, nu am 46
realizat niciodată cât de mult contează acest aspect pentru creşterea mea. Am învăţat două lecţii importante, prima fiind că voi creşte doar atunci când i-am ajutat pe alţii să crească, iar a doua este să oferi ce ai tu mai valoros, gratuit şi fără alte pretenţii. Şi aici putem discuta pe plan profesional sau personal. V-aţi pus întrebarea de ce Loránd este cel mai bun şi iubit trainer din România şi ce face diferenţa între el şi alţi traineri de business? Ei bine, el oferă informaţiile cele mai valoroase gratuit, el este cel care le răspunde oamenilor pe Facebook şi nu cere taxă de coaching pentru acest fapt şi tot el e cel care la sfârşitul oricărui eveniment rămâne cu participanţii, îi ascultă şi le oferă sfaturi şi strategii de succes pentru business-ul lor. Şi astfel, reuşeşte să creeze valoare în jurul lui fără interese ascunse. Al doilea lucru care-l face pe Loránd să fie atât de apreciat este autenticitatea. Nu joacă un rol pe scenă. Cum e pe scenă, aşa este şi în viaţa de zi cu zi şi invers. El spune la cursuri că este important să ajutăm fără să ne aşteptăm la o recompensă directă. El nu doar spune, ci şi practică acest lucru. Şi, apropo de gesturile unui om frumos, într-o seară, după ce a susţinut un seminar în Bucureşti, am plecat la drum spre Cluj. Ne-am oprit într-o benzinărie în Otopeni, la ora 23:00 şi, în timp ce 47