Dezvoltarea Durabilă a Turismului în Centrele Urbane Sustainable Tourism Development in Urban Centers Asistent univ. OGÂRLACI ELENA MONICA Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic şi Comercial Timişoara Rezumat: Activitatea turistică se numără printre fenomenele care au înregistrat în epoca contemporană o dezvoltare spectaculoasă, iar ţara noastră dispune de un potenţial turistic deloc de neglijat, interesul autorităţilor publice locale şi centrale din România pentru acest sector este destul de ridicat, acest lucru fiind benefic nu numai autorităţiilor, ci şi cetăţenilor. Pentru dezvoltarea turistică sunt necesare numeroase resurse financiare care să acopere costurile diferitelor amenajări şi operaţiuni. Dezvoltarea turismului este consecinţa mutaţiilor social-economice din epoca contemporanǎ. Aceastǎ ramurǎ a economiei stimuleazǎ dezvoltarea altor ramuri ale economiei naţionale cum ar fi: industria, agricultura, construcţiile, transporturile, comerţul. Prin aceasta se poate spune cǎ turismul stimuleazǎ activitǎţi naţionale rentabile ca: hotelǎria, alimentaţia, suveniruri, artizanat etc. Abstract: Tourism activity is among the phenomena that have experienced spectacular growth in our times and our country has not insignificant the tourism potential, local and central authorities' interest in Romania for this sector is quite high, this is beneficial not only authority, but also citizens. For tourism development many financial resources are needed to cover costs of various facilities and operations. Tourism development is a consequence of socio-economic change in the contemporary era. This branch stimulate economic development of other branches of national economy such as industry, agriculture, construction, transport, trade. This can be said that tourism stimulate national activities profitable as: hospitality, food, souvenirs, crafts. Cuvinte cheie: dezvoltare durabilă, turism durabil, turism urban, efect multiplicator, centre urbane, impact social. Keywords: sustainable development, sustainable tourism, urban tourism, multiplier effect, urban centers, social impact. Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural. Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a- şi satisface propriile nevoi". Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social. Concepul de dezvoltare durabilă, care include şi dezvoltarea durabilă a turismului, a fost adoptat de Naţiunile Unite, Organizaţia Mondială a Turismului şi multe guverne şi organizaţii naţionale şi regionale.
Turismul durabil implică conservarea resurselor naturale, istorice şi culturale pentru a putea fi exploatate şi în viitor. Turismul durabil presupune că dezvoltarea sa nu generează probleme mediului înconjurător sau sociocultural, iar pe ansamblu calitatea mediului se menţine sau este îmbunătăţită, nivelul înalt al satisfacţiei turistului să fie menţinut astfel încât pieţele turistice să se păstreze, iar beneficiile din turism să fie cunoscute întregii societăţi. Dezvoltarea turismului durabil satisface necesităţile turiştilor prezenţi şi ale regiunilor gazdă, în acelaşi timp cu protejarea şi creşterea şanselor şi oportunităţilor pentru viitor. Turismul durabil acoperă toate formele şi activităţile din industria ospitalităţii, incluzând turismul convenţional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de croazieră, turismul religios, turismul sportiv etc. Procesul de orientare către durabilitate trebuie să fie coordonat la nivel naţional de către factorii guvernamentali şi susţinut de factorii locali, la nivelul comunităţilor. Dezvoltarea durabilă, pentru turism la fel ca şi pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, sociocultural şi de mediu. Dezvoltarea durabilă implică permanenţă, ceea ce înseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a diversităţii biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural şi ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităţilor locale, economiilor naţionale şi asupra conservării naturii. Ca o consecinţă firească, durabilitatea se referă şi la structurile manageriale necesare în vederea îndeplinirii acestor deziderate. Scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naţionale şi regionale de dezvoltare economică şi socială. Acţiunile pot acoperi scopuri economice (creşterea veniturilor, diversificarea şi integrarea activităţilor, controlul, potenţarea şi zonarea dezvoltării), scopuri sociale (ameliorarea sărăciei şi a inegalităţii distribuţiei veniturilor, protecţia patrimoniului socio-cultural indigen, participarea şi implicarea comunităţilor locale) ori scopuri ecologice (protejarea funcţiilor ecoturismelor, conservarea şi utilizarea durabilă a biodiversităţii). Unii specialişti preferă să vorbească despre dezvoltarea durabilă a turismului, mai degrabă decât despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltării, iar al doilea la unele aspecte şi componente ale turismului cum ar fi transportul aerian la mare distanţă care pot pur şi simplu să nu fie durabile, în condiţiile tehnologiilor actuale, chiar şi cu utilizarea celor mai bune practici. În condiţiile respectării şi promovării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare şi valorificare al potenţialului cultural, istoric, folcloric şi arhitectural al ţărilor. În ţările mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic, unul dintre motivele esenţiale pentru promovarea unei regiuni ca destinaţie turistică îl constituie efectul aşteptat asupra creşterii şi dezvoltării economice. Este cunoscut faptul că industria turismului antrenează, printr-un efect în lanţ, şi dezvoltarea altor activităţi complementare, cum sunt: transportul de pasageri şi de mărfuri, producţia produselor alimentare, comerţul etc. Cheltuielile turistice şi exportul/importul de bunuri complementare generează venituri însemnate pentru economiile ţărilor receptoare şi stimulează investiţiile necesare finanţării altor sectoare, accelerând astfel, prin efectul multiplicator, creşterea şi dezvoltarea economică. Dezvoltarea turismului generează crearea de noi locuri de muncă în hoteluri, restaurante, cluburi, precum şi în firme cu activităţi complementare. Implementarea unor politici şi strategii în vederea dezvoltării durabile a turismului Implementarea politicilor şi planurilor turistice reprezintă o responsabilitate a guvernului, cât şi a sectorului privat. Sectorul public răspunde de stabilirea tacticii, planificării şi cercetării, realizarea infrastructurii de bază, dezvoltarea anumitor atracţii turistice, stabilirea şi administrarea normelor de oferire a facilităţilor şi serviciilor, stabilirea măsurilor de administrare şi valorificare a teritoriului şi de protecţie a mediului înconjurător, stabilirea standardelor pentru pregătirea şi perfecţionarea în domeniul turismului, menţinerea sănătăţii securităţii publice. Sectorul privat răspunde de dezvoltarea serviciilor de
cazare, operaţiunilor agenţiilor de turism, de activitatea întreprinderilor comerciale cu specific turistic, şi se bazează pe infrastructură, pe dezvoltarea unor atracţii turistice, promovarea acestora prin activităţi specifice de marketing. Pentru dezvoltarea unui turism durabil sunt uitilizate diferite tehnici de implementare. Montajul logic şi programarea proiectelor de dezvoltare şi a altor acţiuni necesare (programul de acţiune turistică) sunt de asemenea esenţiale. În turism trebuie să existe organizaţii eficiente atât ale sectorului public cât şi ale celui privat şi trebuie adoptată o legislaţie corespunzătoare referitoare la valorificarea teritoriului, măsurile de protejare a mediului înconjurător şi standardele facilităţilor turistice. Proiectele specifice turismului trebuie dezvoltate într-o manieră sistematică, aplicându-se metoda drumului critic. Securitatea financiară a proiectelor, atât pentru sectorul public, cât şi pentru cel privat reprezintă o condiţie foarte importantă. Pentru fiecare activitate turistică ar trebui să se stabilească o strategie de finanţare iar comunităţile trebuie să se implice în dezvolatrea turismului prin acţiuni şi mijloace specifice. Dezvoltarea resurselor umane pentru turism trebuie să fie o prioritate în vederea oferirii serviciilor de calitate aşteptate de piaţa turistică şi necesită o abordare sistematică a proiectării nevoilor de personal şi stabilirea modalităţiilor de instruire necesare pentru a furniza personal calificat. Personalul trebuie să fie instruit atat în sectorul public, cât şi în cel privat. Dacă instituţiile naţionale şi regionale specializate în pregătirea personalului în domeniul hotelier, cateringului şi turismului nu pot satisface necesităţile locale, atunci ar trebui ca o instituţie de pregătire sa fie înfiinţată pe plan local. De asemenea, este esenţială folosirea tehniciilor şi metodelor marketingului turistic.trebuie stabilite obictivele şi strategiile de marketing, fiind necesară şi realizarea unui program promoţional. Activităţile de marketing trebuie sa se desfăşoare la nivelul oficiilor de turism guvernamentale, la oficiul turistic local şi în sectorul turistic privat. Dezvoltarea unei imagini pozitive a noului sector turistic pe pieţele turistice potenţiale este foarte importantă. Efecte pozitive ale dezvoltării turismului urban Turismul urban poate aduce localnicilor beneficii prin creearea de noi locuri de muncǎ în structurile turistice dar şi prin veniturile suplimentare obţinute din taxele pentru muzee şi teatre, cheltuielile turiştilor în restaurante şi în alte unităţi de alimentaţie. Acestea duc la creşterea veniturilor, ameliorând calitatea vieţii locuitorilor, impozitele şi taxele locale permiţând dezvoltarea infrastructurii, instalaţiilor, echipamentelor şi serviciilor în folosul comunitǎţii locale spaţii verzi, spaţii recreative, parcuri, dotǎri tehnico-edilitare, alimentare cu apǎ, energie electricǎ, şcoli, dispensare etc. De toate acestea profitǎ atât populaţia localǎ cât şi turistul. Prin turism sunt finanţate adesea şi activitǎţi culturale ca spectacole de teatru, muzicale, festivaluri, reuniuni, expoziţii, competiţii sportive care antreneazǎ şi populaţia localǎ. Aceasta duce la creşterea nivelului de culturǎ şi civilizaţie al locuitorilor din zona turisticǎ respectivǎ, largirea orizontului de cunoaştere al acestora, schimb de cunoştinţe şi experienţe între sat şi oraş. Un alt efect pozitiv determinat de activitatea turisticǎ este efectul multiplicator al acestuia. Astfel banii primiţi de la vizitatori sunt repartizaţi în diferitele sectoare ale economiei naţionale, pentru achiziţionarea de echipamente moderne, achiziţionarea de mǎrfuri, plata personalului, provocând de fiecare datǎ noi venituri şi realizând investiţii de care vor beneficia viitorii vizitatori. Planificarea turismului urban
Turismul urban poate fi foarte important pentru o zonă, de aceea trebuie realizate planuri de turism urban. Satele, oraşele, zonele cu valoare istorică trebuie valorificate astfel încât să aibă caracter de atractivitate pentru turişti şi în acelaşi timp să ofere acestora diverse facilităţi. În zonele urbane se impune crearea unor centre care să furnizeze informaţii turistice complete. Trebuie dezvoltat un centru de informare pentru zona urbană şi împrejurimi, care să dispună de materiale informative şi să asigure informaţii, pliante, prezentări audovizuale, cărţi şi suveniruri. Zonele urbane servesc ca porţi de intrare în regiunile şi zonele turistice sau ca atracţii principale pentru zonele arheologice şi parcurile pe care le posedă, astfel turismul poate fi o activitate socioeconomică foarte importantă în oraşe. Unele zone urbane au importanţă în realizarea de afaceri, atrăgând astfel călătoriile de afaceri şi oferind facilităţi petru conferinţe şi întâlniri. Planificarea turismului urban trebuie realizată ca o componentă integrată a planificării oraşului sau a planului de dezvoltare a unui cartier al oraşului datorită faptului că dezvoltarea turismului în zonele urbane poate prezenta unele probleme legate de dezvoltarea hotelurilor, clădirilor pentru birouri, congestionarea traficului şi uneori suprautilizarea principalelor atracţii. Astfel, turismul poate fi bine integrat în structura urbană, iar problemele pot fi minimizate. Procedura de planificare a dezvoltării turismului urban reprezintă baza pentru realizarea studiilor de prefezabilitate, stabileşte obiectivele şi dirijează analizele, formulează planuri alternative şi selectează sistematic planul optim, face recomandări privind elementele institiţionale, de implementare şi de management. Studiile de piaţă trebuie în considerare atracţiile disponibile, rolul zonei urbane ca bază de plecare a turiştilor pentru vizite în regiune, posibilităţile de a furniza servicii pentru călătorii de afaceri şi pentru turismul de vacanţă. Zonele urbane au multe obiective de importanţă istorică şi cartiere cu potenţial turistic mare, acestea trebuie evaluate iar apoi sprijinite în vederea dezvoltării unor noi atracţii, facilităţi şi servicii. Se poate valorifica activitatea muzeelor şi a teatrelor existente, pot fi dezvoltate zonele comerciale, pentru a deveni cât mai interesante pentru turişti. În oraşele unde există grădini zoologice, grădini botanice, acvarii, centre culturale, pot atrage turiştii dacă sunt dezvoltate şi îmbunătăţite folosind tehnici moderne. În momentul realizării planului trebuie luate în considerare şi atracţiile accesibile situate în afara zonei urbane. În planificarea turismului urban un punct foarte important îl constituie dezvoltarea de facilităţi pentru întâlniri de afaceri, conferinţe şi convenţii, care pot atrage mulţi turişti în afaceri. Construirea de facilităţi pentru conferinţe este foarte costisitoare, dar turismul de afaceri este foarte competitivşi de aceea trebuie făcută o analiză serioasă în ceea ce priveşte fezabilitate acestei forme de turism în anumite zone urbane. Oraşele istorice şi zonele istorice ale oraşelor, dacă sunt bine restaurate şi valorificate, oferă un potenţial însemnat pentru dezvoltarea turismului bazat pe teme istorice şi stiluri arhitecturale. Planificarea zonelor istorice necesită consideraţii speciale, legate de îmbunătăţirea accesului în zonele dificile, pe străzile înguste şi în parcurile care să minimizeze aglomerarea traficului. Cea mai bună soluţie este aceea de a controla accesul vehiculelor prin parcarea maşinilor turiştilor în afara ariei istorice, iar accesul turiştilor să se facă numai pe jos sau cu mijloace nepoluante. Trebuie avută în vedere coservarea întregii regiuni istorice, iar unele cădiri istorice importante pot deveni prin restaurarea şi dezvoltarea lor muzee. Multe clădiri istorice pot deveni facilităţi pentru turişti, ca centre de cazare, restaurante şi magazine, exteriorul acestora fiind convertite la o funcţie modernă, dar menţinându-şi caracterul istoric. Regulamentul de exploatare a zonelor istorice precizează că arhitectura clădirilor istorice nu poate fi modificată decât dacă este avizată în mod expres. Clădirilor care sunt
proprietate privată li se pot acorda stimulente pentru a încuraja restaurarea lor. Autorităţile locale trebuie să-şi asume rolul de iniţiator în restaurarea clădirilor importante şi să ofere asistenţă tehnică şi avantaje proprietarilor clădirilor. Clădirile noi construite în zona istorică trebuie să fie concepute în stilul istoric al zonei sau într-un stil contemporan care este compatibil cu cel istoric. Beneficiile economice obţinute din turism şi creşterea valorii proprietăţii, justifică costul conservării acestor clădiri. Finanţarea dezvoltării turistice urbane Pentru dezvoltarea turistică sunt necesare numeroase resurse financiare care să acopere costurile diferitelor amenajări şi operaţiuni. Finanţarea planificării turistice la nivel local, a planurilor de turism urban şi ecoturism şi planificarea atracţiilor cu caracter public, cum sunt parcurile naţionale şi siturile arheologice sau istorice, intră în aria de responsabilitate a autorităţilor locale şi centrale. Finanţarea planurilor de dezvoltare detaliate şi a studiilor de fezabilitate este în mod obişnuit responsabilitatea sectorului privat. Planificarea unei staţiuni mai mari poate fi realizată de stat, o companie privată sau o societate de dezvoltare. Chiar dacă planificarea este făcută de sectorul privat, guvernul are responsabilitatea de a stabili standardele aşa cum au fost aprobate iniţial, de a revizui planurile şi de a le accepta doar dacă îndeplinesc standardele aprobate. Finanţarea instituţiilor guvernamentale de turism şi de marketing este asigurată de către guvern, dar pot fi suportate şi de către agenţii economici din turism sau chiar de către turişti. Principalele componente ale infrastructurii sunt în mod obişnuit finanţate de guvern sau de întreprinderi publice. Taxele de folosinţă pot recupera cea mai mare parte din această investiţie sau măcar costurile operaţionale. Această infrastructură serveşte nevoilor generale de dezvoltare. În cadrul unui program de dezvoltare, finanţarea infrastructurii interioare este realizată de către sectorul privat, care preia iniţiativa dezvoltării. Parcurile locale, regionale şi naţionale, zonele istorice şi arheologice, muzeele, centrele culturale şi alte tipuri de atracţii sunt în mod obişnuit finanţate de guvern, iar prin plata unor taxe de intrare se acoperă o parte din costurile operaţionale. Aceste atracţii determină turiştii să viziteze o zonă şi să cheltuiască. Aşa cum a fost explicat anterior, finanţarea restaurării zonelor istorice poate fi realizată de către sectorul privat, dar cu sprijin din partea guvernului. Atracţiile de tip comercial, cum sunt parcurile tematice, sunt finanţate de sectorul privat, în speranţa că vor aduce profituri. Sectorul privat este sursa obişnuită de finanţare pentru modernizarea hotelurilor şi a altor facilităţi comerciale, aceasta fiind politica şi tendinţa în cele mai multe regiuni turistice. Guvernul poate fi iniţiatorul dezvoltării în zonele turistice noi, înainte ca investitorii particulari să decidă să facă investiţii, sau poate coopera cu investitorii particulari pentru anumite proiecte. Atunci când resursele de capital public sau privat nu sunt suficiente poate fi cerută asistenţă internaţională. Finanţarea proiectelor private poate fi făcută dintr-o combinaţie de surse. Fiecare ţară sau regiune îşi poate formula o strategie de finanţare, de atragere a investiţiilor, corespunzător cu nevoile şi situaţia sa economică. Impactul economic al dezvoltării turismului urban Între turism şi mediu există o relaţie strânsă.turismul poate avea atât impact pozitiv, cât şi negativ, în funcţie de modul în care care este planificat, dezvoltat şi condus. Trebuie luate măsuri de protecţie a mediului, cum ar fi dezvoltarea unor sisteme adecvate de utilităţi şi transport, utilizarea corectă
terenurilor şi aplicarea unor principii şi standarde de dezvolatre, administrarea fluxului de vizitatori şi controlul accesului turiştilor la obiectivele turistice. Turismul este unul dintre factorii externi de influenţă asupra unei zone. Pentru a minimiza efectele negative şi pentru a le întări pe cele pozitive, pot fi adoptate diverse politici. O abordare de bază, deja evidenţiată, se referă la încurajarea comunităţii de a se implica în sectorul turismului. Căile cele mai importante de intensificare a beneficiilor economice sunt: stabilirea unor legături puternice între turism şi alte sectoare economice, încurajarea angajării de forţă de muncă locală, deţinerea proprietăţilor şi administarea întreprinderilor de turism de către localnici şi creşterea cheltuielilor turistice mai ales prin cumpărarea articolelor din producţia locală. Pentru minimalizarea efectelor socio-culturale negative sunt necesare unele măsuri: menţinerea autenticităţii artei şi meşteşugurilor locale, asigurarea accesului localnicilor la atracţiile si facilităţiile turistice, prevenirea aglomerării punctelor de atracţie, informarea localnicilor în privinţa turismului, de exemplu despre obiceiurile şi portul local, aplicarea unui control strict asupra traficului şi utilizării drogurilor, asupra criminalităţii şi prostituţiei, dacă în zonă există astfel de probleme. Chiar dacă proiectele turistice au fost planificate cu respectarea normelor de mediu, iar procedura de evaluare a efectelor asupra mediului este aplicată corect, dezvoltarea turismului trebuie monitorizată în permanenţă pentru a se evita apariţia unui impact negativ serios. Tehnica utilizată în prezent pentru monitorizarea efectelor este stabilirea indicatorilor de mediu pentru fiecare zonă turistică sau zonă de dezvoltare (Tabel nr.1). Aceşti indicatori trebuie măsuraţi periodic şi dacă apar probleme trebuie luate măsuri corective. Trebuie menţinută calitatea produsului turistic, iar produsul trebuie revitalizat periodic, astfel încât nivelul de satisfacţie a clientului să fie menţinut ridicat, iar piaţa turistică săşi menţină dimensiunile. Tabe l nr. 1. Surs a: Stănciulescu G., Managementu l turismului
durabil în centrele urbane, Edit. Economică, Bucureşti, 2004 Impactul turismului, privit pe plan economic, socio-cultural, dar şi în relaţie cu mediul şi diversitatea biologică, include aspecte pozitive şi negative. În dimensiunea socio-economică şi culturală a dezvoltării turismului, impactul negativ asupra diferitelor segmente din populaţie poate cuprinde degradarea socială a comunităţilor locale, efecte nedorite asupra obiceiurilor, tradiţiilor şi stilului de viaţă, efectul asupra structurii ocupării, nivelului şi distribuţiei veniturilor. Pe plan ecologic, impactul negativ se manifestă prin deprecierea resurselor naturale, alterarea ecosistemelor, contaminarea şi poluarea din diferite surse datorate activităţilor turistice, producţia de deşeuri, alienarea speciilor florei şi faunei. În construirea unei politici de dezvoltare durabilă evaluarea efectelor economice ale dezvoltării turismului este importantă şi trebuie avut în vedere impactul pozitiv care, de cele mai multe ori, nu mai necesită o argumentare suplimentară dar şi impactul negativ. Din această perspectivă este utilă o analiză mai atentă a efectelor negative, tocmai pentru a oferi posibilitatea desfăşurării unor acţiuni de eliminare a dezavantajelor şi de creştere a beneficiilor dezvoltării acestui sector de activitate. Efecte socio-economice ale dezvoltării turismului urban Descrierea şi analiza impactului socio-cultural al turismului presupune luarea în consideraţie a efectelor, directe şi indirecte, induse asupra comunităţilor gazdă de către complexitatea relaţiilor cu turiştii, ca şi de interacţiunea cu industria ospitalităţii. Dintr-o mulţime de motive, colectivităţile gazdă pot fi adesea vulnerabile şi prea receptive la influenţele vizitatorilor şi furnizorilor de servicii; cu toate acestea, efectele sunt nu numai greu de identificat, dar şi dificil de măsurat, putând fi directe sau indirecte, deopotrivă dependente de judecăţile de valoare. Impactul negativ apare atunci când turismul aduce schimbări în sistemele de valori şi comportament, în obiceiuri şi tradiţii şi, de aceea, afectează identitatea cetăţenilor din regiunile gazdă. Ca urmare, apar schimbări în structura comunităţii locale, în relaţiile familiale, în stilul de viaţă individual şi colectiv. Dar turismul poate genera şi efecte pozitive, dacă luăm în considerare doar faptul că el se constituie ca o forţă activă pentru pace, pentru promovarea tradiţiilor culturale şi ajută la rezolvarea unor probleme sociale, de pildă prin crearea unor locuri de muncă. Desigur că efectele pozitive şi negative se pot, uneori, împleti, iar importanţa lor este percepută diferit, în condiţii şi în grupuri sociale diferite. Turismul are potenţialul de a contribui la promovarea dezvoltării sociale prin efectele pe planul ocupării, prin redistribuirea veniturilor şi atenuarea sărăciei. Unul dintre principalele efecte benefice ale turismului, în plan social, este acela că întăreşte comunităţile gazdă şi aduce un plus de vitalitate, pe mai multe căi. Astfel, crearea locurilor de muncă în industria ospitalităţii joacă un rol important în reducerea emigrărilor din zonele rurale, în creşterea şanselor unor câştiguri mai bune pentru populaţia activă locală, nu doar pentru activităţile legate direct de turism, ci şi prin activităţile complementare. Se stimulează astfel revigorarea economică, dezvoltarea afacerilor şi a abilităţilor întreprinzătorilor. Cum turismul poate susţine crearea unor facilităţi şi servicii pentru comunităţile locale care în absenţa industriei ospitalităţii nu s-ar fi dezvoltat el poate contribui la creşterea standardului de viaţă, într-o anumită zonă de destinaţie turistică. Efectele benefice pot include modernizarea infrastructurii, îmbunătăţirea asistenţei sanitare şi a serviciilor de transport, crearea unor facilităţi recreative,spaţii publice, teatre, restaurante, la fel ca şi creşterea calităţii bunurilor şi serviciilor destinate pieţei. Pe plan socio-cultural, turismul poate ajuta la reevaluarea poziţiei şi importanţei obiceiurilor şi tradiţiilor, constituindu-se ca un mijloc de transmitere a valorilor culturale. Nu este lipsit de importanţă să subliniem că dincolo de stimularea interesului pentru
conservarea patrimoniului local cultural şi a interesului pentru implicarea civică, acest lucru duce şi la un management durabil al resurselor naturale, al biodiversităţii şi mediului. Acestea sunt câteva consecinţe pozitive, care pot să apară atunci când turismul se dezvoltă într-o manieră durabilă, ceea ce implică şi capacitatea populaţiei gazdă de a lua decizii pe plan economic, social şi ecologic, pe termen lung. Totodată, dincolo de impactul pozitiv pe plan economic, alte efecte benefice potenţiale includ rolul turismului în promovarea păcii. Astfel, călătoriile facilitează contactul între oameni şi, cum turismul are şi o latură educaţională, el poate ajuta şi la mai buna înţelegere între culturi şi popoare, poate stimula schimburile culturale între gazde şi vizitatori. Din aceste motive, vor creşte şansele dezvoltării simpatiei, înţelegerii şi reducerii prejudecăţilor, ceea ce conduce la eliminarea tensiunilor, contribuind la eliminarea tensiunilor, contribuind astfel la promovarea păcii. În ceea ce priveşte efectele negative pe plan social, trebuie spus că turismul poate cauza schimbări sau pierderi ale identităţii locale şi ale sistemului de valori, determinate de modificarea structurii cererii de mărfuri şi servicii, de standardizare şi de diluarea autenticităţii. Astfel, venind în întâmpinarea aşteptărilor şi dorinţelor turiştilor, populaţia locală este înclinată să transforme obiceiurile şi tradiţiile culturale în mărfuri, iar obiectele şi locurile cu încărcătură etnică (uneori chiar sacră) îşi pierd semnificaţia pe măsură ce devin bunuri destinate comercializării. Restaurante de tip fast-food, hoteluri şi magazine amplasate în apropierea sau în interiorul unor zone pitoreşti pot schimba aceste locuri într-un mediu complet nefamiliar. Atmosfera locală are şi ea de suferit dacă manifestările şi evenimentele culturale îşi pierd semnificaţia istorică ori religioasă. Eroziunea culturală, etnică şi religioasă poate să apară şi din cauza mobilităţii populaţiei locale sau a creării unor locuri de muncă suplimentare, ceea ce duce la imigrări în zonele de destinaţie turistică. Atitudinea rezidenţilor variază de la euforie la apatie şi chiar iritare. Expansiunea turismului poate schimba facilităţi în special în regiuni mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic tipologia consumului şi stilul de viaţă, populaţia locală fiind înclinată să copieze trăsăturile comportamentale ale vizitatorilor. Pe de altă parte, chiar dacă acceptăm rolul turismului în îmbunătăţirea şanselor comunităţilor locale pentru ocupare şi pentru venituri crescute, trebuie să subliniem că, în special în zonele mai puţin dezvoltate, multe locuri de muncă sunt disponibile la un nivel scăzut de profesionalizare, cu o salarizare necorespunzătoare şi cu şanse reduse de calificare, dincolo de o sezonalitate accentuată şi un program de lucru prelungit. Mai mult decât atât, pentru multe din activităţile legate de industria ospitalităţii se constată o feminizare ceea ce, evident, afectează oportunităţile de dezvoltare socială a persoanelor de sex feminin sau o orientare către persoane foarte tinere sau copii, angajaţi mai ieftin şi, uneori, la negru. Prin măsuri în planul politicilor economice şi sociale, efectele negative pot şi trebuie să fie eliminate sau cel puţin reduse pe cât posibil, iar consecinţele pozitive socio-culturale trebuie să fie stimulate şi amplificate, în ideea dezvoltării unui turism durabil, în toate cele trei dimensiuni ale sale: economic, social şi ecologic. Pe plan global, ultimele decenii au marcat o atentie sporita acordata dezvoltarii durabile, aproape în orice domeniu, cu un accent special pe turism, care reprezintă unul dintre cele mai dinamice şi potenţial generatoare de profit din industria ospitalităţii. Turismul, fiind un consumator de spaţii şi resurse turistice, participă implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător a potenţialului turistic, fie prin presiunea directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi faunei sau altor obiective turistice pe care le poate deteriora parţial sau total, fie prin concepţia greşită de valorificare şi echipare a unor zone, puncte sau obiective turistice. De aceea, în conformitate cu documentele europene
este necesară promovarea unor forme de turism durabil, bazate pe cunoaşterea profundă a ecosistemelor şi a capacităţii de suport a mediului în ceea ce priveşte activităţile turistice. Bibliografie: 1. Bǎltǎreţu Andreea Amenajarea turisticǎ durabilǎ a teritoriului, Editura Sylvi, Bucureşti, 2003. 2. Băltăreţu, Andreea Ecoturism şi dezvoltare durabilă, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007 3. Minciu Rodica Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2004. 4. Snak Oscar, Baron Petre, Neacsu Nicolae Economia Turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2003 5.Stănciulescu Gabriela Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Economică, Bucureşti, 2004 6. www.mturism.ro 7. www.romaniatravel.ro 8. www.infoturism.ro