Programe de cheltuieli publice privind bunăstarea socială CURS 10 PROF.UNIV.DR. ANDREEA STOIAN DEPARTAMENTUL DE FINANȚE ȘI CEFIMO ASE BUCUREȘTI
Statistici, Barr (1992)
Statul bunăstare Statul providenţă (welfare state) este reprezentat de modul de organizare a unei societăţi care garantează membrilor un minim de protecţie socială şi securitate economică cu ajutorul unei redistribuiri a impozitelor şi contribuţiilor sociale. Principalele direcţii în care acţionează statul providenţă: -garantarea unui venit minim, indiferent de mărimea pieţei şi de forma de proprietate; -diminuarea ariei de nesiguranţă şi punerea în gardă a indivizilor şi familiilor lor în înfruntarea unor situaţii determinate de boli, bătrâneţe, şomaj; -asigurarea pentru toţi membrii societăţii a unor standarde mai bune de viaţă.
Cheltuieli publice pentru educație Motivație Productivitate Îmbunătățirea stării de sănătate Responsabilitate socială Reducerea gradului de criminalitate Redistribuire Creșterea gradului de responsabilitate socială și politică Eșecul pieței creditului pentru educație Creșterea calității capitalului uman
Cheltuielile pentru educație Factori de influență Demografici Politici Economici Sociali
Cheltuielile pentru educație Surse de finanțare Bugetul public Parteneriat public-privat Populația Resurse externe Companiile private Sponsorizări, donații
Furnizarea publică a serviciilor de educație și efectul de evicțiune
Finanțarea serviciilor de educație prin sistemul cupoanelor (vouchers)
Performanțe în educație, HDR 2016
Obiectivele europene în educație 2020 Education and Training Monitor 2016
Cheltuielile publice pentru educație, 2014 Education and Training Monitor 2016
Cheltuielile publice pentru educație-clasificație economică, 2014 Education and Training Monitor 2016
Cheltuielile publice pentru educație-nivel, 2014 Education and Training Monitor 2016
Indicele de preț pentru servicii educaționale, 2014 Education and Training Monitor 2016
Cheltuielile gospodăriilor destinate educației din total cheltuieli publice pentru educație, 2014 Education and Training Monitor 2016
Cheltuielile publice pentru sănătate Tendință și factori Prezintă o tendinţă de creştere datorită unor factori, precum: creşterea numărului populaţiei, modificarea structurii demografice, accentuarea factorilor de risc, apariţia unor noi tipuri de îmbolnăviri, Creşterea costului prestaţiilor medicale Creşterea duratei medii de viaţă
Cheltuielile publice pentru sănătate Destinație Întreţinerii şi funcţionării instituţiilor sanitare Finanţării unor acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, evitare a accidentelor şi de educaţie sanitară Insituţii medicale de stat şi private
Sisteme de finanțare a sănătății Sistemul german (Bismark) Se bazează pe cotizaţii obligatorii suportate atât de salariaţi, cât şi de întreprinderi Cotizaţiile sunt mobilizate de instituţii speciale (case de asigurări) Pacienţii nu plătesc nimic pentru consultaţii, tratamente etc. Raportul dintre finanţarea publică şi cea pe bază de cotizaţii: 25-75% Germania, Belgia, Luxemburg, Olanda, Franţa, Austria
Sisteme de finanțare a sănătății Sistemul englez Oferă îngrijiri medicale gratuite pentru toţi indivizii Sistem bazat pe resursele financiare provenite din impozite Pacienţii nu plătesc nimic, dar au obligaţia de a se înscrie la un medic care primeşte remuneraţia de la Sistemul Naţional de Sănătate Finanţarea bugetară: 85%, restul se suportă din alte fonduri sau de către pacienţi (medicamentele) Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Grecia, Italia, Canada, Marea Britanie
Sisteme de finanțare a sănătății Sistemul american Asigurarea sănătăţii se realizează într-o mare măsură prin intermediul pieţei, prin asigurările private de sănătate aceste sume nu sunt considerate obligatorii Se caracterizează prin asigurări individuale pe baze contractuale Acordarea serviciilor medicale se face prin sistem privat, orientat, în mod predominant, spre profit Este un sistem orientat excesiv către intervenţii pentru afecţiuni acute, în defavoarea celor profilactice Statul american finanţează două programe în domeniul sănătăţii: MEDICARE: destinat persoanelor în vârstă de peste 65 de ani şi celor aflaţi în incapaciatte de muncă MEDICAID: pentru persoane cu venituri sub pragul sărăciei
Sisteme de finanțare a sănătății România Fondul de asigurări sociale pentru sănătate: 80% din cheltuielile publice pentru sănătate Bugetul public: finanţează cheltuielile curente ale unor unităţi sanitare Agenţii economici Cheltuielile populaţiei Organizaţii neguvernamentale (Banca Mondială etc.)
Performanțe în sănătate, HDR 2016
Personal implicat în serviciile de asistență medicală, 2014 Eurostat
Speranța de viață la naștere, 2002-14 Eurostat
Speranța de viață la naștere, 1980-2014 Eurostat
Cheltuielile pentru sănătate, 2014 Eurostat
Cheltuieli pentru sănătate în funcție de sursa de finanțare, 2014 Eurostat
Cheltuielile pentru sănătate în funcție de program, 2014 Eurostat
Cheltuieli publice pentru securitate socială Securitatea socială cuprinde un ansamblu de prestaţii care asigură individului şi familiei un venit minim şi îl protejează în faţa unor evenimente considerate a fi riscuri sociale şi care acţionează negativ asupra nivelului de trai.
Riscuri sociale Riscuri fizice: care afectează parţial sau total capacitatea de muncă Riscuri economice: care împiedică o persoană să exercite o activitate producătoare de venit şomajul Riscuri sociale propriu-zise: care afectează în mod substanţial veniturile persoanelor cheltuielile medicale
Mecanisme financiare pentru realizarea securității sociale Plata unor cotizaţii pentru constituirea fondurilor securităţii sociale Activitatea de asigurare a securităţii sociale are la bază principiul mutualităţii, solidarităţii, echităţii şi asigurării Universalizarea acordării ajutoarelor sau prestaţiilor sociale Existenţa unor instituţii si în sectorul privat care furnizează prestaţii sau servicii sociale Existenţa sau nu a unui venit minim garantat
Programe de cheltuieli pentru securitate socială SOCIALE Combaterea sărăciei Ajutorarea persoanelor cu handicap, a familiilor cu mulţi copii etc. ECONOMICE Reducerea șomajului Măsuri de stimulare a muncii, în general
Cheltuielile pentru ajutorul de șomaj AJUTOR DE ȘOMAJ Formă de susţinere materială a persoanelor peste o vârstă stabilită legal, care nu exercită o muncă retribuită sau nu sunt lucrători independenţi Se acordă dintr-un fond financiar constitui din contribuţii obligatorii ale salriaţilor şi patronilor, din subvenţii alocate din fonduri bugetare ASIGURARE DE ȘOMAJ Protejează indivizii împotriva pierderii unui anumit nivel al veniturilor şi asigură o anumită rată de înlocuire a salariului anterior Se finanţează din cotizaţii plătite de salariaţi şi patroni Se acordă în raport de nivelul salariului avut anterior, de perioada lucrată şi de cea de contribuţie
Politici sociale pentru șomeri MĂSURI PASIVE acordarea de asigurări pentru şomeri sau alocaţii MĂSURI ACTIVE creare de noi locuri de muncă sau acordarea de facilităţi celor care angajează şomeri
Cheltuielile pentru asistență socială Cuprind acţiunile întreprinse de societate pentru ocrotirea şi susţinerea materială a familiilor şi persoanelor în vârstă şi fără venituri, a săracilor, a persoanelor handicapate, invalizilor, foştilor combatanţi, a emigranţilor, refugiaţilor, vagabonzilor alocaţii pentru copii, pentru soţia (soţul) care este singur(ă) şi creşte un copil, bătrâni, persoane defavorizate (invalizi de război, văduve, orfani etc.)
Cheltuieli pentru protecție socială, 2003-13 Eurostat
Structura cheltuielilor pentru protecție socială, UE-28, 2012 Eurostat
Cheltuielile pentru asigurările sociale de stat, 2013 Eurostat