BUNA VESTIRE. Credinţă drăcească? Şcoala duminicală şi-a început activitatea

Transcription

1 S a i n t Ma r y R o ma n i a n O rth. Church, A n a h eim, Ca l i f o r n i a BUNA VESTIRE Anul xxiv Nr 5 October 1, 2009 PROGRAMUL SERVICIILOR RELIGIOASE LA BISERICA NOASTRĂ Vineri seara la 7, Acatist şi studiu catehetic. Sâmbătă seara la 7, vecernia cu utrenia. Duminecă dimineaţa la 9;30 acatistul, la 10;00 Sfânta Liturghie. În ajun de sărbătoare la 7, vecernia cu litie şi utrenia. În ziua sărbătorii, la 9;30 acatistul sărbătorii, urmat de Sf. Liturghie. Spovedanii, vineri şi sâmbătă seară după vecernie. Parastase în toate d u m i n i c i l e, d u p ă liturghie, când nu este masă. Dar numai cu anunţ prealabil. Când este masă slujim parastase sâmbătă la 6 pm. In această ediţie; Credinţă drăcească? 1 Şcoala duminicală 1 O icoană a Maicii Domnului plânge 2 -Şi dracii cred şi se înfioară! Zice Sf. Iacob 2,19.-Dracii cred? Interesant!! -Dar dacă cred, de ce rămân tot draci? - Pentru că nu vreau să facă voia lui Dumnezeu! Ce-i şi asta să-l vezi pe Dumnezeu şi să nu te smereşti şi să nu-l asculţi!? Să-I cunoşti slava şi toate lucrările Lui din cer şi de pe pământ şi să nu te temi. Să şti de judecata lui Dumnezeu şi să nu te cutremuri! Să sti de răsplata celor ce se smeresc şi se supun voii Lui şi totuşi să nu cauţi să ajungi la ea. Să te mulţumeşti cu nişte ambiţii şi satisfacţii temporare în locul celor veşnice? Este o mare d i f e r e n ţ ă î n t r e cunoştinţa de Dumne- Credinţă drăcească? zeu şi credinţa practică. O astfel de cunoştinţă (credinţă) care duce la iad nu-i bună de nimic. Unii trec puţin mai sus, se mai şi roagă şi zic ceva cu Doamne. Aceştia sunt cei de care spunea Domnul Iisus; De ce Mi ziceţi Doamne Doamne şi nu faceţi ceia ce vă spun Eu? Luca 6,47. Credinţa fără fapte este moartă, zicea tot Ap.Iacov. Adică credinţa care de fapt este similară cu a şti, despre Dumnezeu şi tot ce este legat da taina mântuirii, dar de fapt viaţa trăită este indiferentă sau contrară celor ştiute. Ce fel de credinţă este aceia care calcă în picioare toate poruncile şi sfaturile evangheliei? Nu poţi fi şi fur şi om cinstit. Şi desfrânat şi curat Şi sminteală altora, dar a le şi arăta calea mântuirii. Nu puteţi lua parte la Şcoala duminicală şi-a început activitatea Unde eşti recunoştinţă? Invăţătură catehetică 4 Acoperemântul Maicii Domnului Cele 40 de Liturghii Începănd cu duminecă 4 octombrie ac., şcoala duminicală şi-a început din plin activitatea. Practic se acoperă toate vârstele de la 5 ani, la ultima clasă de liceu. Atragem atenţia în special celor mari, că pentru ei de asemenea este o clasă. Avem clasele, dar asta nu înseamnă nimic, dacă părinţii nu depun efortul de a-şi aduce copiii la lecţia de religie. Cei ce au copii dar nu-i aduc nu mai fac parte din biserica aceasta.. Fără nici o excepţie toţi copiii enoriaşilor bisericii noastre, trebuie înrolaţi în aceste clase. Cei surzi la chemarea bisericii, le amintim de datoria nu numai de a naşte copii dar şi de a-şi educa copiii în spirit

2 Masa Domnului şi la masa dracilor. 1 Cor. 10, 21. Dumnezeu şi mamona sunt doi stăpâni pe care mulţi îi slujesc deopotrivă. Domnul zice foarte clar; nu puteţi sluji la doi domni. Noi lucrăm totdeauna ceva, ori nobil şi demn de răsplată, ori rău, satanic, vrednic de pedeapsa eternă. Ceva indiferent nu există. A nu face ceia ce şti că trebuie să faci, dar nu faci, este o încrâncenare o ambiţie diavolească, un păcat. Poate veţi zice; -nu-i nimeni fără păcat. - Aşa este! Dar deosebirea dintre un om care păcătueşte şi un diavol, este că satan nu se pocăieşte de răul făcut niciodată, n-are smerenie, iar omul se apleacă cu smerenie îşi vine în simţiri şi Dumnezeu îl iartă. De vor fi păcatele tale ca şi cârmâzul (roşii) se vor face albe ca zapada. Isaia 1,18. Să se lase cel rău de la calea lui. şi să se întoarcă la Dumnezeu... care nu oboseşte iertând Isaia 55, 7 Că suntem oameni şi nu demoni, este că acceptăm să trăim conform normelor sale. Dacă Domnul a spus să L iubesc din toată inima, aşa voi face. Să nu fur, nu voi fura. Să nu desfrânez, nu voi desfrâna. Să nu lucrez nimic în ziua Domnului şi-n sărbători, nu voi lucra. Să nu poftesc nimic din ale aproapelui, nu voi pofti. Dacă îmi spune să-mi mărturesesc păcatele şi să mă împărtăşesc, că El se dă mie spre hrană şi viaţă, aşa voi face. Dacă mă învaţă să strâng comori in cer, aşa voi face. Să fiu milostiv, mă voi sili. Să iert ca şi El, voi ierta. Poate vor fi şi puţine greşeli, dar în cea mai mare parte mă voi sili, iar unde eu nu pot, El va ajuta neputinţei mele. Aşa credinţa mea va fi umană şi nu drăcească. părintele LA SCHITUL HUTA, LÂNGĂ BEIUŞ, O ICOANĂ A ÎNCEPUT SĂ PLÂNGĂ ÎN FAŢA CREDINCIOŞILOR De hramul schitului, ochii Maîcii Domnului reprezentată pe o icoană au început să se umezească, impresionând atât preoţii, cât si credincioşii, care zic că-i prevestire de vremuri grele. "Nu cred până nu văd!" Absolvent de Politehnică, părintele Eftimie recunoaşte că a fost sceptic şi nu prea-i venea să creadă că icoana chiar plânge. Aşa că, nici una, nici alta, s-a postat pază lângă ea.''am zis că nu plec până nu văd cu ochii mei ce se întâmplă". Dorinţa i s-a împlinit. Pentru că în timp ce stătea de veghe, a observat că în jurul ochiului drept al Maicii Domnului s-a format din nou o picătură. Asta, fără ca vreun "glumet" să se atingă de ea. "Am văzut cum a pornit de la iris, s-a scurs spre pleoapă şi apoi spre colţul ochiului, exact ca o lacrimă. Să zic că am rămas mirat e mult prea puţin...", mărturiseşte monahul. Oamenii s-au strâns repede în jurul icoanei, au început să facă poze şi să filmeze minunea. "Femeile au început să cânte melodii bisericeşti, iar când ele cântau, lacrima curgea mai tare pe obraz. Atunci mi-am zis că Maicii Domnului îi plac pricesnele", spune părintele. (continuare din pag.1) creştin orthodox. Biserica îi poate ajuta cu această clasă de duminecă dar educaţia trebuie continuată acasă. Educaţia ortodoxă se face numai în biserica ortodoxă, nici decum în alte biserici fie ele numite crestine. Lecţia de religie începe imediat după împărtăşanie şi ţine 40 de minute. Părinţii, bunicii, nu au ce căuta în sălile de clasă şi nu-i vor lua înainte de terminarea lecţiei. In Curând va fi, o consfătuire cu părinţii copiilor, la care măcar un părinte este rugat să participe. Cancelaţi orice alt program pentru copii afară de biserică, duminecă dimineaţa. Orice activitate este socotită o încălcare a sfinţeniei duminicii, când toată suflarea trebuie să fie la închinare în casa Domnului. Două zile a plans continiu iarapoi s a oprit. Asta se întâmpla pe 29 august de Tăierea Capului Sf Ioan Botezătorul. Din; Bihoreanul septembrie 2009 pag 2. Postul Naşterii Domnului va începe pe 15 noiembrie. Se mănâncă peşte în toate sâmbetele şi duminecile din post, până pe 20 decembrie. Dezlegări la peşte mai sunt 23 şi 30 noiembrie şi 4,5,6,16, şi 20 decembrie, dacă nu cad miercurea sau vinerea.

3 Unde eşti recunoştinţă? Despre datoria de a da, din ce câstigăm, am scris de multe ori în acest buletin. Foarte mulţi ştiu că atunci când le lipseşte ceva au scăpare la Dumnezeu, iar El ca unul care dă şi celor buni şi celor răi, le împlineşte lipsurile. Unul din zece se întoarce apoi să-i mulţumească, nouă, bucuroşi de dar, nu se mai întorc niciodată. Dacă demult, când se trăia din munca pământului, omul aducea mulţumire,din seminţe, din pârga roadelor, din fructe, sau cum zicea fariseul din evanghelie din toate câte câştig (Luca 18,12), iar în Matei 23, 23 Domnul le enumeră; daţi zeciuială din izmă şi din chimen.. Cine s o mai gândi astăzi să-i aducă zeciuială lui Dumnezeu din izmă şi din chimen? Dacă cei de atunci şi din aceste puţine lucruri cantitativ, aduceau zeciuială, cei de azi, nici din cele ce câştigă cu îmbelşugare,, nu se îndură. Apostolul Pavel atrăgea atenţia Galatenilor care au fi rămas corigenţi la acest capitol zicându-le; Cine primeşte învăţătură în cuvânt, să facă parte din toate bunurile şi celui ce-l învaţă Gal. 6,6 sau dacă am semănat le voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera b unurile voastre vremelnice? 1 Cor. 9,11. Într un an am fost cu boboteaza la un sat de deal, care nu avea preot. Am fost uimit cum pe masă erau pregătite pentru slujitori; un fuior, o farfurie cu fasole, una cu grâu sau porumb, o afumătură de poc şi puţini bani, că oameni erau lipsiţi. Desigur era o recunoştinţă pentru sfinţenia ce le intra în casă. Cine uită de recunostinţă face mare supărare lui Dumnezeu. În Maleahi 3, 8, Dumnezeu întreabă; se cade un om să înşele pe Dumnezeu, cum Mă îşelaţi voi?... Sunteţi blestemaţi câtă vreme căutaţi să mă înşelaţi...aduceţi însă la (casa Domnul) zeciuelile voastre... Dacă nu-i mai aducem Domnului zeciuelile noastre, îi aducem cincimile sau doimile, ori măcar un procent din ce câştigăm? Şi ne mai întrebăm cănd ne vine câte o palmă, cu ce L-am supărat pe Dumnezeu? Câţi aruncă ce ar trebui dat lui Dumnezeu, pe tutun, alcool, jocuri de cărţi, de noroc, alergări de cai,distracţii pacătoase!? Şi asta fără părari de rău, că-i aruncăm pe nimic sau ne cumpărăm cu bani, boală şi suferinţă! Ce scriem aici, este pentru cei ce se cheamă creştini. Necreştinii, ateiştii, îndoielnicii n au nimic cu biserica, cu Biblia. Cine are o datorie la cineva şi nu i-o dă, îl fură pe acela. Dar a avea o datorie la Dumnezeu, nu înseamnă a-l fura pe Dumnezeu? Noi ortodocşii dăm foarte puţin, faţă de alte culte. Adventistul, evreul, unii baptişti, mormonii dau 10% din ce cîştigă, de aceia au temple, spitale, universităţi. Este la ei un cult al dărniciei. Cineva de la o biserică americană, îmi spunea o dată; - noi postim odată, de două ori pe săptămână, iar banii ce i-am fi cheltuit pe mâncare, îi dăm bisericii pentru misiune. Şi asta-i peste zecuială. Spune-i să facă aşa unul dintre ai noştri!? El dă un dolar pe disc, şi strigă; la ăştia tot bani le trebuie! Poate ziceţi da, dar văduva săracă a dat doi bănuţi. Aşa este, dar ia a dat tot ce avea. Erau ultimii. Cînd văd câte unul care are nevoie de serviciile bisericii, dar se învârte să dea cât mai puţin posibil, cu toate că are de unde, mă cuprinde groaza. Câtă lipsă în frica de Dumnezeu! Cum poţi a-l înşela pe Dumnezeu şi să aştepţi să fie milostiv cu tine cănd vei merge la judecata Lui. În Biblie zice; Judecata lui Dumnezeu va fi fără milă pentru cel ce n-a avut milă. De unii ne rugăm de ani să intre şi ei în rânduială şi nu înţeleg. Alţii carora le intră în casă mii în fiecare lună se scapă cu câte 25 de dollari ca pensionarii de pe SSI! Cine nu dă, nu crede în Dumnezeu şi nici în purtarea Lui de grijă. Acesta nu crede; Înainte ca să mă cheme le voi răspunde, înainte ca să îsprăvească vorba îi voi asculta Is.65,24 Eu sunt Domnul care învii şi omor,.. tot darul de sus se coboară, nu crede în cuvintele; mă duc să vă pregătesc vouă loc ca unde sunt eu şi voi să fiţi, Cheamă-mă în ziua necazului şi eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi. Ps. 49,15. unde este comoara este inima cel ce seamănă cu zgârcenie cu zgârcenie va şi secera. Cum aştepţi mult de la Dumnezeu iar tu să nu dai de loc? Cum aştepţi să găseşti comoară în cer când tu nu ai depus nimic acolo? părintele Pe 31 octombrie ac. va fi POMENIREA MORŢILOR. Este sâmbătă şi vom începe ca în totdeauna cu acatistul celor adormiţi la 9;30 continuând cu Sfânta Liturghie şi parastasul comun. Pomenirea morţilor este o datorie de suflet a fiecărui creştin ortodox, îndiferent dacă cineva din familie îi mai pomeneşte sau nu. Celor afectaţi de concepţii neoprotestante le aducem aminte textul din 2 Macabei 12, 46; Drept aceea sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat. Ei dacă au micşorat biblia cu 14 cărţi au pierdut şi textul acesta referitor la rugăciunile pentru cei morţi.

4 Sfântului Ioan Milostivul, despre dragoste şi îndelungarăbdarea lui Dumnezeu Grăia Sfântul Ioan Milostivul: "De am fi cugetat cu întelegere la îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, cea spre noi, apoi, nici la cer nu neam fi ridicat ochii noştri, ci, deapururea cu chip smerit am umbla. Dar vreau să vă spun vouă cum, dintru nefiinţă, întru fiinţă, ne-a făcut pe noi Ziditorul, şi cum ne-a aflat pe noi, rătăciţi fiind, prin greşeala neascultării, şi, cu Sângele Său, ne-a ră scumpărat din moarte. Şi tot pământul, şi chiar cerul, spre slujirea noastră le-a rânduit. şi iarăşi, greşind noi, nu ne pierde, ci îndelunga răbdarea Lui este neclintită, iar milostivirea Lui fără de răutate. Trece cu vederea şi pe cei ce î-l hulesc, de multe ori, pe El şi îi mângâie, prin iubirea Sa de oameni, şi slobozeşte de sus ploaie, pentru viaţa noastră. De câte ori, pe tâlharii, ce merg să ucidă şi să fure, îi acoperă şi îi apără şi nu îi dă să fie prinşi şi să fie osândiţi. Şi pe câţi oameni care merg cu corăbiile să fure, nu îi îneacă în adâncul mării, ci îi porunceste să nui oprească pe ei de la răutaţi. Câţi se jură mincinos, pe Sfântul Lui Trup şi Sânge, iar El rabdă îndelung, nerăsplătindu-le lor, aici, cu nici un rău. Câţi ucid, la drumul mare şi nu-i dă pe ei fiarelor, ca să-i rupă. Câţi se duc să sape, pe dedesupt, casele altora şi nu-i lasă să fie prinşi de câini sau de oameni. Iar alţii, spurcaţi la cuvinte, dormind cu desfrânatele şi încă petrecând în viaţa aceasta, cu înşelăciune, pe toate le rabdă îndelung, aşteptând întoarcerea lor spre El. Cu adevărat, nu voieşte moartea păcătosului, ci la porunca Lui, le dăruieşte toata desfătarea şi dulceaşa. Albinele, zburând prin văi şi pe câmpii, caută să adune roadele, ca se ne ndulcească. Se sârguieşte, prin căldură, sa coacă tot felul de poame, ca să ne sature gura noastră şi să ne veselească inima. Drept aceea, fraţilor, să ne ruşinăm de Bunul Stăpân Dumnezeu, Care atâtea bunătăţi ne dăruieşte nouă, şi să ne para rau de pacatele noastre si sa ne întoarcem la Hristos, Dumnezeul nostru, prin fapte bune." A Căruia este slava, acum si pururea şi în vecii vecilor! Amin. Luna octombrie în 18 zile: pomenirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca. Luca, marele Apostol şi Evanghelist, era grec de neam, şi s-a născut în Antiohia cea mare a Siriei, creştininduse de tânăr. Moştenitor al înţelepciunii greceşti, Sfântul Luca deprinsese şi meşteşugul tămăduirii bolilor şi s-a dovedit şi un iscusit zugrav de icoane. Dar multa lui învăţătură l-a ajutat, mai cu seamă, să înţeleagă cuvântul pe carel propovăduia Hristos, precum şi chemările vremii sale către "Dumnezeul cel necunoscut." In căutarea sa, el s-a facut ucenicul Sfântului Apostol Pavel, care a fost astfel, "luminătorul" său pe calea Domnului şi învăţătorului sau fără de asemănare. Întâlnirea lui cu Pavel a avut loc, la Troas, către anul 50. La rândul său, Sfântul Pavel îl alese să-i fie însoţitorul şi tovarăşul său de lucru la răspândirea Evangheliei, aşa cum făcuse cu o ceata întreagă de alţi ucenici Sfântul Luca deveni astfel "doctorul prea iubit" al Apostolului (Col. 4, 14), acela care-l însoţea şi lua însemnări din marele calătorii evanghelice ale dascălului său, iar după arestarea Apostolului, tot el a fost acela care l-a însoţit şi în prima lui călătorie la Roma "la judecata Cezarului." Din însemnările lui şi din multe alte izvoare, Sfântul Luca ne-a lăsat doua cărţi din Noul Testament, drept mărturisire a credinţei sale în Hristos: o Evanghelie şi Cartea Faptele Apostolilor, amandoua închinate "prea alesului Teofil", un înalt dregător al vremii sale, care crezuse în Hristos. După moa rtea Apostolului, întamplată după a doua arestare a lui Pavel la Roma, sub Nero (29 iunie 67), tradiţia spune ca Sfântul Luca a propovăduit Evanghelia, cu multa însufleţire, în Macedonia şi Dalmaţia, dar mai ales în Grecia, ca el a murit în cetatea Teba, din Beoţia Greciei, la adanci bătraneţi, în vârstă de peste 90 de ani, ca unul din acei curaţi cu inima, care vad pe Dumnezeu din lumea aceasta, binevestind pretutindeni bunătatea, mila şi iertarea, în numele Domnului. Se spune că el, cel dintâi, a zugrăvit icoana Sf. Nascatoare de Dumnezeu, ţinând în braţe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meşteşugul zugravilor "în ceară" şi că, zugrăvind şi alte doua icoane la fel, Evanghelistul le-a dus la Maica Domnului, să vadă dacă Îi sunt plăcute, şi Sfinţia Sa a zis: "Darul Celui născut de Mine să fie cu ele!" Sfântul Luca a mai făcut, de asemenea, şi icoanele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Luna octombrie întru întâia zi: Praznicul Acoperãmântului Maicii Domnului. Cuvânt la Acoperamântul Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, din vedenia Sfântului Andrei şi a lui Epifanie. Praznicul d e a stăzi, a l Acoperământului, a inceput a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: În zilele împăratului Leon cel Întelept ( ), în Constantinopol, s p r e D um i n i c ă, f ă câ n d u - s e priveghere de toată noaptea în cinstita biserică a Vlahernei, întru slava Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, la întâia zi a lunii octombrie şi de faţă stând mulţimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfantul Andrei,

5 împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, şi-au ridicat ochii în sus şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, pe Preasfanta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se. Şi era ea strălucind de lumină ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, împreună cu oşti cereşti şi cu mulţimea de Sfinţi, care în haine albe şi in cucernicie stateau împrejurul ei, dintre care doi erau m a i a l e ş i : S f â n t u l I o a n Înaintemergătorul şi Sfântul Evanghelist Ioan. Pe aceasta văzând-o, Sfântul Andrei a zis către ucenicul sau, fericitul Epifanie: "Oare vezi, frate, pe Împarateasa si doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?" Iar el a zis: "O văd, sfinte părinte, şi mă înspăimântez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în biserică cu cinstitul ei omofor, ce străluceşte mai mult decât soarele." Şi s-au auzit graiurile cele cu umilinţă ale rugăciunii ei către iubitul ei Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos: "Împărate ceresc, primeşte pe omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău. Şi acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfinţeşte şi proslăveşte pe cei ce te proslăvesc pe Tine şi rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta, şi făgăduinţele, primeşte-le toate şi din toate nevoile şi răutaţile îi izbăveşte". Deci, nădăjduindu-ne, Stapana, spre milostivele tale cuvinte, care leai zis catre Fiul tau, am voit sa nu rămână fără praznic sfântul tău Acoperământ, o, Preabună, ci precum tu voieşti a-ţi descoperi cinstitul p r a z n i c a l Acoperamântului tău, o, întrutot m i l o s t i v ă, împodobeste-l. Ca si cei ce te proslavesc pe tine să se veselească, văzând n u m i t e l e t a l e p ra znice m ult s t r ă l u c i n d ; ş i precum acolo pe norodul cel ce era în b i s e r i c a c u milostivire l-ai acoperit, asa ne acopera şi pe noi, păcătoşii robii tai, cu acoperământul a r i p i l o r t a l e, F e c i o a r ă, A c o p e r i t o a r e a noastră Preasfantă Fecioară, surpând s f a t u r i l e ş i gândurile celor ce cugetă rele asupra noastra. Şi, în ziua răutăţilor noastre, să ne acoperi pe noi, iar mai ales în ziua cea rea, când sufletul se va despărţi de trup, de faţa să stai noua într-ajutor şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşatei judecaţi să ne acoperi pe noi sub oblăduirea Acoperământului tău. Cu ale careia preaputernice şi bine primite rugăciuni şi cu ale tuturor Sfinţilor Tăi, Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin. PELEDGE-UL PE 2010 În fiecare an în ultimul trimestru ne înscriem pledgeul pentru anul următor. Rugăm aşadar pe toţi enoriaşii să completeze cardul de pledge şi să-l depună la masa epitropilor sau să-l expedieze cu poşta. Recomandarea consiliului este ca minimum 25 de dollari să aibe pensionarii. Iar cei cu salar un pledgi conform venitului. Dar nu mai mic de minimum admis. Noi încă nu avem pe nimeni care să dea 10%, nu ştiu dacă 5%. Nu am cerut ca mormonii declaraţia de taxe. Nu asta este important! Poţi da 10% şi să plângi după ce dai. Dă cât crezi, dar din toată inima.puţin dai puţin vei primi! Numai pe cei ce dau din toată inima-i iubeşte Dumnezeu! Citiţi şi articolul; Unde eşti recunoştinţă? grafic; din pag. 3. Iată un La 800, 10%=80, 5%=40, 2,5%=20 La 1000, 10%-=100, 5%=50, 2,%=25 La 3000, 10%=300, 5%=150, 2,5%=75 La 5000, 10%=500, 5%=250,2,5%=125 La 7000, 10%=700, 5%=350, 2,5%=175 La 10000,10%=1000, 5%=500, 2,5%=250 Nu săriţi în sus! Este doar un grafic de măsurare a temperaturii credinţei. Socotiţi cam cum îl înşelăm noi pe Dumnezeu, şi să ne dăm nota! MULŢUMIRI Din cauze necunoscute un scurt circuit în cutia de comandă aerului condnţionat de la biserică, ne-a lăsat fără tihnă. Dar ne-a scos din impas Ion Avramescu înlocuind toate piesele stricate. De fapt el este cel care a făcut cam toată instalaţia elecrică a bisericii. Îi mulţumim. Mulţumim şi d-lui Virgil Macavei pentru destule lucrări electrotehnice. Echipei de epitropi în frunte cu Sorin Şandor, care în fiecare duminecă sunt la datorie. Casierului Vasile Popovici, care cu devotament gestionează cele a bisericii.

6 Povestire a părintelui Cleopa Ilie, despre folosul celor 40 de Liturghii -Să vă spun ceva. Noi, ca fraţi fireşti, tot am dori să fim împreună. Aşa ne leagă dragostea asta firească. Aşa au fost fraţii mei. Când a murit fratele Vasile, Gherasim era în armată la Cernăuţi, un frate al meu mai mic, Mihai, era la Durău cu părintele Dorotei; sora mea era la Agafton şi eu am rămas din familie singur în mănăstirea asta, din câţi fraţi eram noi pe drumurile astea. Şi fratele meu a stat la oi până în Joia Mare şi a început a scuipa sânge, că a răcit în pădure cu oile. El a venit jos şi m-a dat pe mine în locul lui. I-am schimbat eu ascultarea. Eu tot veneam pe de vale, după cea venit Paştile, să-i aduc ceva, şi-l găseam veşnic în rugăciune, veşnic în rugăciune. Şi cu trei zile înainte de a muri, era în ograda mănăstirii, i s-a arătat Maica Domnului. El avea mare evlavie la Maica Domnului, ştia toate acatistele ei pe de rost. Părintele Ioanichie Moroi l-a văzut bolnav şi a vrut să-l facă călugăr. Făcuse armata. A fost sergent. Om cuminte. Dar eram schit dependent de Mănăstirea Secu. Şi ei au spus: «Nu! Să vină la Secu să-l facă călugăr», că a spus că aici se înmulţesc călugării şi apoi o să ieşim autonomi. De ce s-au temut, de aceea n-au scăpat, că pe urmă a devenit aici mănăstire. Putea să-l facă cu un an doi înainte, dar au spus să se ducă la Secu, şi atunci stareţul nostru n-a călcat porunca şi nu l-a mai făcut. Era îmbrăcat frate şi era cu metania în mână şi era în faţa bisericii de piatră. Şi acolo era oleacă de prisacă. El zicea rugăciuni şi rugăciuni pe-un scaun acolo, cu faţa la biserică. Şi a apărut Maica Domnului. Părinţii erau la masă cu tot soborul. La masă afară, într-un coridor colo la fântână. Şi el numai ce a văzut că s-a coborât Maica Domnului peste nori, până deasupra bisericii, cu un cârd de îngeri cu aripi de aur în jur. El, când a văzut-o, a lăsat rugăciunea «Doamne Iisuse» şi a început a striga: «Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă!...». Şi a tot strigat, până a căzut jos. Tot se uita în sus şi striga! Călugării au auzit de la masă şi au zis: «Ce strigă, măi, săracul Vasile acolo? A căzut jos!». Când au venit călugării, el le-a spus: «Părinte stareţ, părinţilor, închinaţi-vă! Nu vedeţi pe Maica Domnului deasupra bisericii? Uite, este înconjurată de nori albi şi are nişte copii cu aripi de aur în jurul ei». Dar stareţul a zis: «Unde, Vasilică, unde?». Uitaţivă! Închinaţi-vă, că Maica Domnului blagosloveşte! Mântuitorul în braţele Maicii Domnului a binecuvântat mănăstirea noastră cu amândouă mâinile, ca un arhiereu!». Toţi călugării de la masă se uitau la dânsul şi în văzduh. Eu nu eram aici; eram la oi în locul lui. Şi părintele stareţ îl întreabă: «Frate Vasile, dar ce ţi-a spus?». «A spus că după trei zile vine să mă ia». Şi era la ora 11.30, în ziua când a văzut pe Maica Domnului. «Vai de mine, Maica Domnului se înalţă la cer». Şi călugării au început să facă metanii,dar n-o vedeau, numai cum spunea el. «S-a dus! zice. N-o mai văd». Apoi fratele Vasile s-a dus în chilie. Avea o chilie mică în dos, unde a stat Dionisie Iorga. Se ruga. A venit stareţul repede, l-a împărtăşit din nou cu Preacuratele Taine şi s-a rugat. Atunci eu am auzit că a avut descoperirea asta şi am venit la el. Era cu picioarele umflate de reumatism. «Fratele meu, mi-a zis el, mai am o zi şi jumătate şi mă duc la Domnul! A fost Maica Domnului şi mi-a spus!...». Eu credeam că a fost vreo nălucire, că şi vrăjmaşul îţi face în vremea morţii năluciri. Toţi părinţii au urmărit. Exact în ceasul şi minutul acela la trei zile a murit. Avea o cruce de chiparos de la unul Ghenadie din Sfântul Munte, pe care o săruta pe amândouă părţile, şi a spus: «Iertaţi-mă, că vine ceasul meu!». Şi s-a dus, sărutând acea sfântă cruce. Şi atunci toţi s-au încredinţat că n-a fost nălucire, că şi diavolul vine în vremea morţii cu năluciri, fel de fel, ca să te arunce în mândrie sau în slavă deşartă. Dar n-a fost nălucire, că stareţul a zis, că dacă se va împlini ce i-a spus Maica Domnului, este de la Dumnezeu. Şi drept în acelaşi minut s-a dus fratele meu. Aşa a murit fratele meu Vasile, mai mare şi decât Gherasim cu care am venit eu la mănăstire. Când a murit era o primăvară ploioasă, pe la sfârşitul lui mai. Şi ploua, ploua toată ziua, de nu se mai usca apa în opinci. Eu eram cu oile prin pădure. Şi am început a citi câte o Psaltire în fiecare zi, până la 40 de zile, ca să văd: «Oare s-a mântuit fratele Vasile?». La 40 de zile eram cu oile sterpe şi am venit ud şi năcăjit, ca vai de capul meu, că toată ziua m-a plouat. Am vrut să fac oleacă de foc şi mi l-a stins ploaia şi m-am culcat aşa ud. Aveam un butuc acolo de mesteacăn şi am adormit mort. Se împliniseră şase săptămâni. A doua zi era sâmbătă, trebuia să-i facă pomenirea de şase săptămâni, că aşa se face. Şi eu am adormit de obosit ce eram, dar am uitat în care zi este. Şi m-am făcut deodată, într-o grădină frumoasă, cu o livadă. Şi iaca văd biserica Sihăstriei acolo şi cimitirul cu cruci, cu toate, şi în mijlocul cimitirului un tânăr foarte frumos, îmbrăcat cu un brâu în trei culori. Zice Sfântul Ioan Scărarul să nu crezi vedeniile şi visurile, că toate sunt de la diavoli. Numai care îţi vestesc ţie moarte şi judecată, acelea sunt de la Dumnezeu. Iar dacă te duc la deznădejde, şi acelea sunt de la diavoli. Să nu le crezi. Şi eu eram atent. Şi parcă acela m-a întrebat: «Pe cine cauţi? Pe fratele Vasile?». Când am auzit de fratele Vasile, eram bucuros. «Hai să vezi ce se petrece cu fratele Vasile!». Şi m-a dus drept lângă biserica noastră, că acolo a fost mormântul lui; acum am mutat cimitirul în locul unde este acum, cu toţi părinţii. El a fost drept lângă geamul altarului. Şi iaca s-a deschis mormântul fratelui. Eu voiam să ştiu dacă s-a mântuit, de aceea am citit 40 de Psaltiri. S-a deschis mormântul, s-a deschis sicriul. Şi l-am văzut îmbrăcat

7 cum l-au pus. Că i-au pus în cap un culion frumos de pluş şi pe faţă i-a pus un voal alb; i se vedea faţa prin voalul acela. Dar tânărul acela se uita şi la mine şi la el. Din sfântul altar ieşea o ţeavă cu apă rece şi curgea pe faţa lui în sicriu. Şi curgând apă, el se făcea tot alb, curat, frumos, mai frumos şi a început a se lumina la faţă, a străluci. Şi apa aceea a început să spele veşmintele de pe el. Şi veşmintele în loc să fie negre, se făceau albe şi acelea. Şi numai văd că a înviat fratele din sicriu şi mi-a zis: «Măi, frate, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi». Aceste cuvinte mi le-a spus. Şi pe urmă m-am trezit. «Măi, zic, dar frumos mai era!». Şi când miam adus aminte, zic: «Măi, astăzi sunt 40 de zile!». Şi vin la stareţ, nu cumva să mă înşel, că diavolul poate să te prăpădească cu visurile, mai tare ca şi cu orice. Şi mă mărturisesc întâi de păcatele mele de la ultima spovedanie şi i-am spus ce am visat.când i-am spus stareţului, el mi-a zis: «Ai văzut, băiete? S-au împlinit 40 de zile. I-am facut de 40 de zile). Fratele Vasile ce nevointă mare avea! Ştia atâtea acatiste pe de rost. A murit martir în ascultare. Până la ultima suflare s-a ţinut de oile mănăstirii. Ai văzut de unde vine izbăvirea şi izvorul? Din Sfântul Altar. Acea apă pe care ai văzut-o că venea pe ţeavă din altar şi curgea pe faţa şi pe hainele lui, sunt Liturghiile pe care le-am slujit 40 de zile. Şi prin Liturghiile Bisericii şi cu cât a mai făcut el fapte bune, l-a spălat Durnnezeu şi l-a albit». Aşa mi-a tâlcuit starcţul visul". PENTRU BISERICA Din vacanţa de două săptămâni părintele s a întors şi cu câteva lucruri pentru biserică Cei care vor să le doneze, pot depune banii la casierul bisericii sau direct părintelui. O cruce de binecuvântat s 1000 Un stihar s 150. Un acoperemânt alb, brodat pt. sfintele vase Un material de veşmănt -350 Contragreutăţi pentru 6 candele -200 Doi prapori albaştri brodaţi -500 buc. Alţi doi prapori pe catifea vişinie buc. LA FLORILE DE HRAM Viorica şi Cristian Prăjescu au donat aranjamentele florale pentru biserică. Au donat; Simona Popovici 5, Iliana Stan 15, Mariana Corchiş 10, Maria Belteu 10, Ana Maria Belteu 10, Florin Minea 10, Mariana Marinascu 10, Nicoleta Blaga 10, Vali Radu 10, Santioana Lomonar 5, Ionela Martinascu 10, Florica Blaga 20, Adriana Buhar 30, Gearge Michaelle 25, Stana Luca 5, Iulia Roşca 5, Vanda Boieru 50, Tereza Sefcic 20, Tatiana Andoniu 20,Cosmina Anca 50, Floarea Buzlea 10, Margareta Buzlea 10, Lenuţa Enache 20, Mihaela Hatfaludi 50, Renica Chilinţan 10, Minodora Şandor 10, Amalia Ardelean 10, Iulia Tudor 10, Marinala Lasc 10, Alice Sandu 10, Marinela Ioniţă 10, Niţa Pătraş 10, Adriana Borcea 10, Ana Şandru 100, Ioana McKay 10, Ramona Miclea 10, Elena Schipor 20, Carmen Calciu 15, Mariana Corchş 27, Steriana Ştefan 10, Adriana G e a n ă 1 0, M i h a e l a Avramescu 10, preoteasa 20, COLĂCEI Vali Radu 10, Minodora Ş a nd o r 1 0, Ma ri l en a Constantin 10, Iulia Roşca 20, Florin Minea 10, Lenuţa Enache 10, Maria Belteu 10, Ana-Maria Belteu 10, Anemarie Belteu 10, Iliana Stan 10, Renica Chilinţan 10, Cipriana Petre 20,Iulia Tudor 10, Adriana Geană 10,d-na preoteasa 20. DONAŢII PENTRU PREGĂTIREA MESEI DE HRAM Pavel Şand ru 300, Mariana Corchiş 100, Livia Abrudan 100, Doru Bogdan 100, Domnica Zica 100, Vasile Popovici 100, Maria Filip 100, Gheorghe Stan 100, Jeni Lucescu 50, Mariana Marinescu 30, Helen Na sta se 25, Dumitru Borcea 50, Iulia Roşca 100, Mihai Belteu 50, Ionel / Fănica Avarvarei 55, Ioana / Alexandru Mioc 100, Florin Sixt 50, Robert Mateescu 300, Olga 15, Marinca Diana 40, Sorin Benga 100, Maria Oneţ 50, Florin Tudor 50, Mihai Grecu 50, Marilena Constantin 40, Constantin M a t i e ş 1 0 0, D r u g ă 100,Tătar 30, părintele 100, Monica Chilinţanprăjitura 300, Iulia Roscaconopida murată. Florica Blaga toate sarmalele. Gavril Corchiş pâinea, La curăţenia generală, Veniamin Chira, Florin Minea, Vasile, Vanda Boieru, Adriana Buhar, Mariana Corchiş, Maria Belteu, Andreia Belu, Tereza Sefcic, Steriana Ştefan, Iulia Roşca, Miha ela Hatfaluidi, Matilda cu mama, Lenuţa Enache, Letiţia Belei, Angela Ionesu, Minodora Ş a n d o r, p r e o t e a s a Eugenia. Prelatele la cort; Ion Avramescu, Sorin Şandor, T y l o r, E u g e n A v r a m e s c u, V e n i a m i n Chira şi Florin Minea. Echipa de la bucătărie Renica Chilinţan, Ana Şandru, Iulia Tudor, A n g e l a Ionescu,Simona Popovici, Iliana S t a n, M a r i a Belteu, Maria C o n s t a n t i n, Monica Chilinţan, Doina Leonte, Letiţia Belei, Mariana Corchiş, I u l i a R o ş c a, Ramona Miclea, Nicoleta Rahovan, Virgil Macavei sprinclerele de apă La mormântul Maicii Domnului au ajutat-o pe p r e o t e a s a u r m ă t o a r e l e, Emma C hira, I oana McKa y Elisabeth McKay Rozalia Tabără, Ioana Căprar. Mulţumim tuturor care au depus şi cel mai mic efort pentru ca hramul să fie un succes. M u l ţ u m i m preoţilor care car au participat la serviciul religios şi neu întărit în credinţă p r e z e n ţ a c u v â n t u l învăţătură. p rin ş i d e M a s a p e n t r u l u n a noiembrie va fi pe data de 15. Va fi o masă peşte. cu Mulţumiri corului!

8 VENIŢI LA SFÂNTA LITURGHIE DE LA ÎNCEPUT ŞI STAŢI PÂNĂ LA SFĂRŞIT, ÎNCLUSIV LA PREDICĂ. CINE LIPSEŞTE MAI MULT DE TREI DUMINICI CONSECUTIV, NEJUSTIFICAT, RUPE LEGĂTURA CU BISERICA. A LUCRA SAU A MERGE AIUREA ÎN ZIUA DUMINICII, ESTE PĂCAT DE MOARTE, CARE ATRAGE MÂNIA LUI DUMNEZEU. DUMINECA ESTE PENTRU SUFLET, PENTRU A NE ÎNCHINA DOMNULUI.