STUDIUL MORFOLOGIC ŞI CITO-HISTOLOGIC AL PERILOR FOLIARI LA CÂTEVA SPECII DE PLANTE DECORATIVE Rodica Bercu, A. Bavaru

Size: px

Start display at page:

Download "STUDIUL MORFOLOGIC ŞI CITO-HISTOLOGIC AL PERILOR FOLIARI LA CÂTEVA SPECII DE PLANTE DECORATIVE Rodica Bercu, A. Bavaru"

Daniel Phillips
5 years ago
Views:

1 STUDIUL MORFOLOGIC ŞI CITO-HISTOLOGIC L PERILOR FOLIRI L CÂTEV SPECII DE PLNTE DECORTIVE Rodica Bercu,. Bavaru FCULTTE DE STIINŢE LE NTURII ŞI ŞTIINŢE GRICOLE, UNIVERSITTE OVIDIUS, CONSTNŢ bstract. The article comprises the investigation of the morphology and cyto-histology of the protecting and glandular hairs from the leaf of some ornamental plants, belonging to different families, the leaf register the most variety of this epidermal structures and their implications in the plant life, in accordance to their role in the plants defence and metabolism: geratum haustonianum Mill., Begonia boweri Ziesenh. var. Tiger, Cissus rhombifolia L., Saintpaulia jonantha, Wendl. The paper reveals the main morphological and structural hairs patterns, concerning structure, length, shape, size, the hairs cells arrangement on the blade surface. In literature an exclusively study concerning leaf hairs of the ornamental plants almost lack, that is why we consider that any study of the foliar hairs is in need. Rezumat. rticolul cuprinde un studiu morfologic şi cito-histologic al perilor de pe suprafaţa frunzelor unor specii de plante ornamentale cum sunt geratum haustonianum Mill., Begonia boweri Ziesenh. var. Tiger, Cissus rhombifolia L., Saintpaulia jonantha Wendl. Se remarcă prezenţa la unele specii doua tipuri de peri tectori şi glandulari iar la alţii numai tectori. In lucrarea de faţa perii foliari sunt descrişi din punct de vedere morfologic (distribuţie, culoare etc) şi citohistologic (conţinut celular, lungime, grosime, formă etc.). vând în vedere faptul că literatura de specialitate este destul de săracă în informaţii referitoare asupra perilor foliari considerăm că un studiul al acestora la specii ornamentale este bine venit. Introducere neregulat. Begonia bowari este originară Unul dintre criteriile importante în din zonele tropicale ale Mexicului. taxonomia speciilor îl reprezintă perii Frunzele, ca şi celelalte organe vegetative foliari fie tectori fie glandulari (ndrei aeriene ale reprezentanţilor familiei 1978). Begoniaceae conţin acid oxalic, având (în geratum haustonianum Mill. este o special frunzele) proprietăţi antiscorbutice, plantă ierboasă anuală sau perenă, diuretice, laxative. În unele părţi ale aparţinând familiei steraceae. re aspect globului, frunzele begoniilor sunt de tufă datorită ramificaţiilor de la bază ale alimentare (McHoy 1996; Turner, 1998). tulpinii. Este originară din Mexic şi Peru, Cissus rhombifolia L. (fam. denumită popular pufuleţi datorită Vitaceae) sau viţa de apartament este o aspectului florilor tubuloase. Culoare specie proprie mericii de Sud şi Indiei, florilor este albastru azuriu, dar la unele agăţătoare, cu tulpini lungi, robuste soiuri poate fi albă sau roz. Frunzele ca şi păroase. Prezintă numeroşi cârcei care au întreaga plantă emană un miros de aspectul bifurcat sau răsucit. Înfloreşte cumarină (Săvulescu 1964; Charrier, vara, dar florile sunt estetic 2000). Suportă şi tunsul, iar soiurile pitice nesemnificative. Elementul decorativ pot fi folosite ca plante de ghiveci (Bavaru, esenţial al acestei plante îl reprezintă 2005; Preda 1979/82; Sonea et al. 1979). frunzele (Della Beffa 1999; Kruger 1999). spectul frunzelor la Begonia bowari cestea sunt compuse, trifoliate. De la Ziesenh. (fam Begoniaceae) dau denumirea prima vedere se remarcă coloraţia diferită a varietăţii Tiger, pentru că ele prezintă pe limbului foliolelor cu suprafaţa ventrală de ambele feţe pete circulare, cu un contur culoare verde, în timp ce suprafaţa dorsală

este colorată în maroniu roşcat. Saintpaulia jonantha H. Wendl. (fam. Gesneriaceae) cunoscute popular sub numele de violete de frica sau violete de Parma aparţine.

Specia este o plantă ierboasă, cu dimensiuni de până la 15 cm, fără tulpini sau cu tulpini foarte scurte, cu aspect cărnos, pubescent (Brickel 1998; Diaconescu 1970).

2 este colorată în maroniu roşcat. Saintpaulia jonantha H. Wendl. (fam. Gesneriaceae) cunoscute popular sub numele de violete de frica sau violete de Parma aparţine. Este o plantă originară din frica tropicală. Specia este o plantă ierboasă, cu dimensiuni de până la 15 cm, fără tulpini sau cu tulpini foarte scurte, cu aspect cărnos, pubescent (Brickel 1998; Diaconescu 1970). Material şi metode Frunzele mature ale taxonilor luaţi în studiu provin din serele S.C. Iris International SRL. Constanţa. Colectarea lor a fost urmată şi de păstrarea materialului în laborator (în vase cu apă sau conservarea lui în soluţie.f.). Pentru efectuarea observaţiilor citohistologice, s-au realizat şi secţiuni transversale sau tangenţiale care au fost colorate cu Safranină 1%. Includerea preparatelor s-a efectuat în gelatină glicerinată (Bercu şi Jianu 2003). Observaţiile s-au efectuat la microscopul optic tip BIOROM T. Desenele originale au fost realizate cu ajutorul camere clare, ataşată la acelaşi microscop. Rezultate şi discuţii Limbul frunzelor de geratum haustonianum este lat triunghiular cu baza cordată, uşor asimetric atenuată, iar marginea limbului este uşor dinţată, cu vârful obtuz. Limbul (la fel ca şi peţiolul) este de culoare verde, acoperit pe ambele feţe de numeroşi peri şi este asimetric. Peţiolul frunzelor este de lungime medie, uşor canaliculat şi prezintă pe suprafaţa sa peri asemănători cu cei ai limbului (Fig. 1, B). Perii limbului foliar (la fel ca şi cei ai peţiolului) sunt rigizi, scurţi, de culoare albicioasă. Ei sunt dispuşi oblic pe suprafaţa limbului, având o răspândire uniformă. B Fig. 1. geratum haustonianum Mill. spectul morfologic al plantei (). Frunza - faţa ventrală (B). La nivelul epidermei foliare, din loc în loc se observă două tipuri de peri, tectori şi glandulari. Perii tectori sunt simpli, pluricelulari, uniseriati, subţiri, mai lungi şi cu vârful ascuţit. Fiecare păr este alcătuit din 4 5 celule. Celula bazală este mai voluminoasă decât celulele epidermei propriu-zise între care se situează. Urmează o celulă scurtă şi uşor aplatizată şi alte 2 3 celule ceva mai mari, mai mult sau mai puţin izodiametrice. Ultima celulă (cea din vârf) este mult alungită şi ascuţită, formând vârful părului. Pereţii părului sunt subţiri şi netezi. În fiecare celulă se poate distinge câte un nucleu, voluminos, citoplasmă densă şi 1 3 vacuole (Fig. 1, ). Perii glandulari sunt scurţi şi groşi, cu vârful capitat şi pereţii uşor cutinizaţi.din punct de vedere structural perii glandulari sunt pluricelulari cu piciorul constituit din 7 8 celule de diferite forme, unele alungite, dispuse biseriat. Porţiunea glandulară a părului (terminală) este formată din 4 celule (Fig. 1, B-C). 197

Tiger sunt simple, peţiolate, dispuse în număr mare pe tulpina scurtă, în apropierea solului, dând aspectul de tufă al plantei. Limbul are aspect diferit pe cele două feţe.

3 Fig. 2. geratum haustonianum Mill. Păr tector pluricelular simplu (). Păr glandular pluricelular (B) Porţiunea glandulară a părului (C): cb- celulă bazală, cp- corpul părului, cs- celule secretoare, ctcuticulă, ep- epidermă, n- nucleu, vp- vârful părului (orig.). Frunzele speciei Begonia boweri var. Tiger sunt simple, peţiolate, dispuse în număr mare pe tulpina scurtă, în apropierea solului, dând aspectul de tufă al plantei. Limbul are aspect diferit pe cele două feţe. El este verde cu pete deschise la culoare superior şi roşu inferior. Din punct de vedere al formei, limbul este asimetric, cu marginea dinţată, vârful acuminat şi baza asimetrică (lobii bazei frunzei se pot suprapune uneori). Pe partea superioară limbul are un aspect moale, catifelat, iar inferior este lucios, glabru (Fig. 3, B,a, b). Fig. 3. Begonia boweri Ziesenh. var. Tiger. spectul morfologic al plantei (). Frunza (B): a- faţa ventrală, b- faţa dorsală. Marginea limbului prezintă peri albi roşiatici, rigizi, orientaţi oblic în raport cu suprafaţa foliară Peţiolul, mai lung sau mai scurt, este cărnos, cilindric, cu peri de culoare roşie pe suprafaţa sa (Fig. 4). Perii foliari sunt prezenţi la Begonia boweri var. Tiger atât la nivelul peţiolului cât şi pe marginea limbului. Cei de pe peţiol aderă la suprafaţa acestuia şi au culoarea roşie. Perii de pe marginea limbului sunt dispuşi oblic în raport de suprafaţa foliară. Ei sunt roşiatici, au un aspect rigid, dar nu sunt asprii la pipăit. Dispunerea acestor peri de pe marginea limbului se face în pereche sau doar câte unul, numărul nefiind prea mare. Din punct de vedere structural şi funcţional, perii foliari la specia luată în studiu sunt de tip glandular masiv. Corpul perilor este constituit dintr-un număr mare de celule dispuse uniseriat a căror conformaţie se modifică structural de la bază spre vârf (Fig. 4). 198

cp Fig. 4. Begonia boweri Ziesenh. var. Tiger. Păr glandular pluricelular masiv: cp- corpul părului, cscelulă secretoare, se- soclu epidermic, vcs- vărf capitat secretor (orig.).

Microscopic se evidenţiază produsului de secreţie care se elimină la exterior sub formă de picături şi are culoare roz roşiatică. Cuticula de la exteriorul părului este foarte subţire.

4 cp Fig. 4. Begonia boweri Ziesenh. var. Tiger. Păr glandular pluricelular masiv: cp- corpul părului, cscelulă secretoare, se- soclu epidermic, vcs- vărf capitat secretor (orig.). stfel, la bază celulele au un contur rotunjit, sunt mai mari, în număr de 7-8 pe un rând; spre vârf celulele devin tetraedrice, mai mult sau mai puţin izodiametrice, ultimele fiind aşezate biseriat. Microscopic se evidenţiază produsului de secreţie care se elimină la exterior sub formă de picături şi are culoare roz roşiatică. Cuticula de la exteriorul părului este foarte subţire. Baza părului este susţinută de un soclu epidermic evident (Fig. 4). După cum afirmă Şerbănescu-Jitariu (1975) celulele de la extremitatea părului nu sunt glandulare, produsul de secreţie fiind rezultatul activităţii unor celule din straturile interne. Din punct de vedere morfologic nu există mari deosebiri între foliolele frunzelor de Cissus rhombifolia în ceea ce priveşte forma, baza şi marginea limbului. Se remarcă totuşi faptul că cele două foliole au limbul asimetric, în timp ce a treia (centrală) are formă romboică. Marginea limbului tuturor foliolelor este serată, fiecare dintre ele prelungindu-se cu un vârf ascuţit. B Fig. 5. Cissus rhombifolia L. spectul morfologic al plantei (). Frunza (B): a- faţa ventrală, b- faţa dorsală. 199

5 La foliola centrală, dinţii ascuţiti sunt prezenţi doar la jumătatea superioară a limbului, în timp ce la foliolele laterale aceştia sunt dispuşi de jur împrejur. Din punct de vedere al bazei limbului la foliola centrală, aceasta este rotunjită, pe când la cele laterale este asimetrică (Fig. 5, ). Există însă şi caractere morfologice comune pentru cele trei foliole (vârful limbului ascuţit, nervaţiune penată). Coloraţia maroniu roşiatică a părţii ventrale a limbului, datorează prezenţei perilor, find prezentă şi la nivelul peţiolului. Peţiolul este relativ scurt, cilindric şi subţire (Fig. 5, B, a, b). Dispoziţia perilor pe frunza acestei specii este diferită, în sensul că sunt rari pe faţa dorsală a limbului şi mult mai înghesuiţi pe nervuri şi peţiol. Sub aspect macroscopic morfologia perilor de pe limb, nervuri şi peţiol ar fi asemănătoare (peri filiformi, lungi, brun roşcaţi). naliza microscopică indică însă deosebiri din punct de vedere cito-histologic între perii foliari ai limbului şi cei de pe nervuri şi peţiol. Caracteristica comună este dată numai de rolul lor fiziologic, de peri tectori. Fig. 6. Cissus rhombifolia L. Păr tector unicelular simplu () şi ramificat (B): ep- epidermă, rpramificaţiile părului (orig.). Perii de pe limbul foliar sunt unicelulari, simpli, netezi, subţiri, cu vârful ascuţit, situaţi printre celulele epidermale. Baza părului, cu contur rotunjit, prezintă o uşoară învaginare în porţiunea sa mediană. Peretele celular este acoperit de o cuticulă fină. În interiorul celulei se poate distinge o citoplasmă densă (colorată în brun roşcat), un nucleu situat parietal şi vacuole mici (Fig. 6, ). Perii de pe nervuri şi peţiol sunt tot unicelulari, dar ramificaţi (în secţiune), asemănători celor de la Capsella bursa pastoris (Batanouny 1992; Bavaru şi Bercu, 2002). Baza părului, situată între celulele epidermale are un contur rotunjit. Ramificaţiile părului, care pornesc cam la aproximativ o treime de la baza sa sunt mai îngustate spre vârf şi ascuţite. spectul citologic al acestor peri este asemănători cu cel al perilor tectori, prezenţi pe faţa dorsală a limbului (Fig. 6, ). Specia Saintpaulia jonantha are frunze simple, ovate, aşezate în mai multe rozete bazale, scurt peţiolate, cărnoase, acoperite cu peri scurţi şi moi. 200

Fig. 7. Saintpaulia jonantha Wendl. spectul morfologic al plantei (). Frunza (B): a- faţa ventrală, b- faţa dorsală. Fig. 8. Saintpaulia jonantha Wendl. Păr tector pluricelular simplu: cp- corpul părului, ep- epidermă, v- vacuolă, vp- vârful părului (orig).

Peţiolul circular scurt este şi el acoperit cu aceeaşi tip de peri ca şi limbul (Preda 1979, 1982 Sonea et al. 1979).

6 Fig. 7. Saintpaulia jonantha Wendl. spectul morfologic al plantei (). Frunza (B): a- faţa ventrală, b- faţa dorsală. Fig. 8. Saintpaulia jonantha Wendl. Păr tector pluricelular simplu: cp- corpul părului, ep- epidermă, v- vacuolă, vp- vârful părului (orig). Limbul, de un verde închis pe partea superioară şi cenuşie albicios pe cea inferioară, are marginea crenată. Vârful şi baza limbului sunt rotunde, iar nervaţiunea penată. Peţiolul circular scurt este şi el acoperit cu aceeaşi tip de peri ca şi limbul (Preda 1979, 1982 Sonea et al. 1979). Întreaga suprafaţă a limbului şi a peţiolului este acoperită cu peri mici, moi, de culoare albă, îndesiţi şi răspândiţi uniform (Fig. 7, B). Dispoziţia perilor în raport cu suprafaţa acoperită este oblică dinspre bază spre vârful organului; ei dau un aspect albicios, argintiu frunzei. Perii identificaţi la Saintpaulia jonantha sunt tectori pluricelulari uniseriaţi. Fiecare păr viu este alcătuit din 2 3 celule aşezate cap la cap, celula de bază fiind mai voluminoasă decât celulele epidermice propriu zise, iar restul celulelor, care constituie corpul părului, îşi micşorează dimensiunile spre vârf. Se observă că fiecare celulă a părului are o formă tetraedrică cu porţiunea mediană uşor îngustată. Baza părului este înconjurată de o rozetă de celule epidermice (anexe) care nu se ridică deasupra nivelului epidermei. Vârful părului este ascuţit şi uşor curbat. În fiecare celulă se poate identifica un nucleu parietal şi o citoplasma mai puţin densă (Fig. 8). Concluzii Observaţiile morfologice efectuate la perii foliari ai taxonilor studiaţi, indică o dispunerea uniformă a acestora pe suprafaţa limbului, peţiolului sau pe marginea sa (Begonia boweri var. Tiger ). Ei sunt rari dar şi deşi (Cissus rhombifolia - peţiol) şi Saintpaulia jonantha (limb). Orientarea perilor oblică (Cissus rhombifolia) sau perpendiculară (restul speciilor), fie dinspre bază spre vârful frunzei. Culoare este frecvent alb argintie, dar la Cissus rhombifolia şi la Begonia boweri var. Tiger, perii sunt bruniroşiatici sau roşu-rozalii. Dimensiunile perilor sunt medii la geratum 201

7 haustonianum, şi mari la Begonia boweri var. Tiger, Saintpaulia jonantha şi Cissus rhombifolia. Perii studiaţi sunt tectori şi glandulari, la unele specii fiind prezent doar unul din tipurile funcţionale amintite. Structural perii tectori sunt unicelulari, simpli la Cissus rhombifolia (limb) şi ramificaţi la Cissus rhombifolia (peţiol). Toţi perii tectori unicelulari sunt ascuţiti la vârf. Cei pluricelulari, la toate speciile, sunt simpli, uniseriaţi şi constituiţi din bază şi corpul părului (Saintpaulia jonantha, geratum haustonianum) cu vârful părului ascuţit. Perii glandulari sunt pluricelulari biseriati ca la frunza de geratum haustonianum, sau pluricelulari masivi la Begonia boweri var. Tiger. În interiorul celulelor perilor glandulari s-au decelat unele elemente citologice cum ar fi un nucleu (deseori parietal) care înconjurat de o citoplasmă densă (cordoane citoplasmatice), 1 2 vacuole, şi unele incluziuni. La exterior perii (tectori şi secretori) sunt protejaţi de o cuticulă subţire, continuarea celei epidermice. Produsul de secreţie la perii glandulari poate fi eliminat în urma acumulării între celulele secretoare şi cuticula protectoare sau sub formă de picături (la părul masivi). Bibliografie ndrei, M.: natomia plantelor. Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, Batanouny, K.H.: Plant natomy. 1992, University Press, Cairo. Bavaru,., Bercu Rodica: Morfologia şi anatomia plantelor. 2002, Ed. Ex Ponto, Constanţa. Bavaru Elena: Noţiuni de bază în Horticultură. 2005, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti. Bercu Rodica, Jianu, D., Loreley: Practicum de Morfologia şi anatomia plantelor, 2003, Ed. Ovidius University Press, Constanţa. Brickell, C. (eds.): Encyclopedia of Garden Plants. 1998, Dorling Kindersley, London, New York, Stuttgart, Moskow. Charrier, M. (réalisation): Jardins Ręvés et Réussis. Catalogue Végétal Sélection, 2001, Jardilland S.., 8, 1-50, Paris, Della Beffa, Maria Tereza: Plante de apartament. 1999, Ed. ll Educational, Bucureşti: Diaconescu, V.: Plante decorative. 1970, Ed. Ştiinţifică Bucureşti. Krüger, Ursula: Plante decorative de interior. 1999,Ed. quila 93, Oradea. Mc Hoy, P.: Les plantes d appartament, 1996, Celiv, Paris. Preda, M.: Floricultură. 1979, Ed., Ceres, Bucureşti. Preda, M.: Dicţionar dendrofloricol. 1982, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Săvulescu, Tr., (eds): Flora R.S.R., Vol. IX, 1955, Ed. cademiei Române, Bucureşti. Sonea, V., Pavel,., ilincăi, N., Şelaru Elena: Floricultură. 1979, Ed. Did. şi Ped Bucureşti. Şerbănescu-Jitariu Gabriela: Morfologia şi anatomia plantelor. Citologie şi Histologie. Vol. I, 1975, Tipografia Universităţii, Bucureşti. Turner, R.G.: Botanica - the most complete garden encyclopaedia ever published. 1998, Barnes and Noble Books, New York 202

GRAFURI NEORIENTATE. 1. Notiunea de graf neorientat

GRAFURI NEORIENTATE. 1. Notiunea de graf neorientat GRAFURI NEORIENTATE 1. Notiunea de graf neorientat Se numeşte graf neorientat o pereche ordonată de multimi notată G=(V, M) unde: V : este o multime finită şi nevidă, ale cărei elemente se numesc noduri