lumile livide livid world

Size: px

Start display at page:

Download "lumile livide livid world"

Frank Hall
6 years ago
Views:

2 Ioan Es. POP lumile livide livid world TEditura Virtual 2011

3 -II- ISBN(e): Avertisment Acest volum digital este prevăzut cu sisteme de siguranţă anti-piratare. Multiplicarea textului, sub orice formă este sancţionată conform legilor penale în vigoare. Digitizare realizată de Merlin IT Consulting Ltd. London, U.K.

4 -III- roman gotic traducere de nathaniel smith, k. shaver & ion creţu the livid worlds a gothic novel translated from the romanian by nathaniel smith, k. shaver & ion creţu

5 -IV- Cuprins casa...2 the house...3 m-am ferit de ea de parcă, fugind, aş fi putut scăpa...4 i avoided it as if, by running away, i could have escaped...6 mă întorc acasă o singură dată pe an, în noiembrie,...8 i come back home once a year, in november,...9 la treizeci şi şase, am învăţat să mă rog. am făcut cu chiu cu vai...10 at thirty-six, i learned to pray. i barely managed to find...12 peste drum de crâşma unde stau şi beau...14 across the street from the bar where i sit and drink...16 nu mă pot ruga decât cutremurat de oroare. pentru asta...18 i can only pray shaking with horror. to do that...20 n-am îndrăznit să-l întreb niciodată: noi de...22 i never dared ask him: why do we...23 vei înţelege: noaptea suie deasupra casei un...24 you will understand: at night, above the house climbs a...25 nu ştiu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car...26 i don't know what got into my father to yoke the oxen to the cart...27 anul subţire al pulberii e aproape de sfârşit...28 the thin year of the dust is almost at its end octombrie october 12, octombrie, altădată...32 october 12, some other time...33 banchetul...34 the banquet...36 olteţului 15, camera olteţului street, room (fotografia de grup)...42 (the group photograph)...43 (arcul de triumf)...44 (the arch of triumph)...46 (botezul)...48 (the baptism)...49

6 -V- am angajat, nene, doi de la camera 24, se...50 pal, we hired two guys from room 24,...51 patru jnepeni cu bărbi fac înconjurul căminului de nefamilişti four bearded juniper trees roam around the bachelors' dormitory (pasărea hans)...54 (a bird called hans)...55 zoli...56 zoli...57 mă gândesc şi acum că puteam s-o iau mai pe de-alături...58 i keep thinking i could have gone even more astray...59 ieudul fără ieşire...60 the ieud without exit...61 compunere a elevei ilea ioana din clasa a v-a b...62 composition of the pupil ilea ioana from class v b...63 l-am rugat pe mircea i-am zis mircea zideşte odată...64 i asked mircea i told him mircea for chrissake wall up this...65 batem în uşi să ne deschidă să ne...66 we knock on the doors for them to open, to...67 tot timpul au avut ai mei grijă ca eu să nu am timp all the time my folks took care that i not have time...69 biruitori rămân aici doar cei căzuţi pe câmpul de luptă only the fallen on the battlefield are victorious here...72 tu chiar crezi că nu suntem mai mult decât suntem aci...74 you really believe we are not more than we are here...76 eu sunt proprietarul, zice, eu locuiesc numai în pod...78 i am the owner, he says, i live only in the attic...79 puţină moarte marţea la noi, dar şi...80 a bit of death for us on tuesdays, but also octombrie october 12, octombrie october 12, octombrie october 12, octombrie

7 -VI- october 12, taci şi ascultă: când l-au dus pe bunicul la groapă...90 shut up and listen: when they took grandfather to the grave...91 (acum cioplesc la o unghie mare. eu n-am voie să am unghii mari (now i'm carving a big fingernail. i'm not allowed to have big...93 fingernails...93 (aud cum pereţii se apropie pe zi ce trece. dar ea...94 (i hear the walls getting closer day by day. but it...95 iov. iova. iona. ion...96 iov. iova. iona. ion...98 eu acum vorbesc de sub unghii. ele au crescut deja i speak now from under my fingernails. they have already grown pe vremea când era spurcată de alcooluri, in the time when it was soiled by alcohols, năneşti năneşti vinicius vinicius gore gore mă rog unui dumnezeu care fie a plecat deja, i'm praying to a god who either has already left, ţi-am spus să te fereşti de dimineţi, i told you to stay away from mornings, de partea asta nu mai este decât râul. am văzut adesea on this side there is nothing except the river. i've often seen pantelimon 113 bis pantelimon 113 bis momfa (I) momfa (I) momfa (II) momfa (II) fotografia de familie family photograph câtă vreme e noapte aici,...140

8 -VII- as long as it's night here, ei sunt adânci ca rozele. ca pe nişte frunze they are deep like roses. like leaves dis-de-dimineaţă, pe gură a ţâşnit un soare roşu, early in the morning, a red sun sprang out through my mouth las lucrurile într-o relativă ordine i leave things in a relative order mă rog unui dumnezeu care fie a plecat deja, i'm praying to a god who either has already left, râsul s-a făcut mare şi ţi-a mâncat toată faţa the laughter grew big and ate up your face acest loc pe mal unde ne întâlnim this place on the river bank where we meet ţi-am spus să te fereşti de dimineţi, i told you to stay away from mornings, toată vara a fost nemiloasă. ploile au curs neîncetat the whole summer was pitiless. rain kept falling te-am văzut aseară cum te strecurai pe scările din spate i saw you last night when you were sneaking down the back stairs pentru tot anul acesta, în care nu s-a întâmplat nimic, for all this year when nothing happened copii verzi ca merele au căzut aseară prin livezi green children like apples fell last night in the orchards colateralul the collateral acum ca şi atunci, omul se teme de sine now as then, man is afraid of himself se vesteşte deja colateralul, the collateral is already anticipated, în barul de peste drum, toţi poartă ochelari negri in the bar across the street, everybody wears dark glasses sfârşitul se înăspreşte. mulţi dintre voi the end gets harsh. many of you lupul a intrat în salon în miezul zilei the wolf entered the living room in the middle of the day...181

9 -VIII- o lună mai mare decât cele dinainte a moon bigger than those before noaptea, pe grumaz răsare tot mai des at night, on my neck arises more and more often am redus de-acuma moartea la surdină i've reduced death to a whisper from now on cu aceşti ochi, cu care n-am văzut with these eyes, with which i have never...191

10 roman gotic a gothic novel

11 -2- casa n-am iubit-o niciodată. am găsit-o ţintuindu-mă întotdeauna întunecat, prin nişte geamuri mici, cu perdelele mai tot timpul coborâte. ai fi zis că sub geamurile ei s-au adunat cearcăne uriaşe, lungi cât cearceafurile. lumina care ajungea în încăperi era veştedă şi veche de un veac. în casa asta stătea mai mult trecut decât prezent şi viitor la un loc. era o casă cu ritmurile vitale de tot scăzute, unde se tăcea cu mânie şi nu se râdea deloc. la trei ani şi jumătate, l-am văzut întins în mijlocul încăperii pe primul nostru mort. mi s-a părut că pentru ei era aproape o sărbătoare. de atunci, moartea s-a aşezat în mine şi m-a locuit zi de zi. în casa noastră plină de trecut, întunericul era straşnic păstrat zi şi noapte. m-am ferit mereu să ies pe lumină. am fost prizonierul podului ei, încăperilor ei, tăcerilor ei ţiuitoare. plecarea mea de acolo, încercările mele de evadare au dat mereu greş. mi-a plăcut să locuiesc în internate, în cămine cu lume multă şi pestriţă, n-am avut niciodată o casă a mea. casei aceleia nu i-am scăpat niciodată, m-a urmărit pretutindeni, şi poate nici de-acum nu-i voi scăpa. m-am întors în noiembrie trecut, după ani şi ani, la ea. în ultima vreme, unii din familia noastră au hotărât s-o învie. au zidit într-o parte a ei o încăpere pentru baie, au populat-o cu ţevi şi chiuvetă, au pompat în venele ei sânge nou. au adus mobilă nouă în încăperi. au lărgit ferestrele. au încercat s-o locuiască. dar ea s-a încăpăţânat să nu lase prezentul să se aşeze în ea prea mult timp. cu un an înainte părea să prospere. fratele meu, încă tânăr şi dornic s-o schimbe, mi-a arătat cât de tânără urma ea însăşi să fie. avea planuri s-o facă primitoare şi caldă cum, credea el, trebuia pe vremuri să fi fost. m-am întors, însă, în acest noiembrie, din nou şi din nou acolo erau zile ploioase şintunecate. casa îşi reluase vechea înfăţişare. am văzut-o atunci cum se scufundă între noroaie şi mi s-a părut că se scufundă dintr-o voinţă care-i aparţinea numai ei. se strânsese şi se vestejise, se surpase în sine din voie proprie, nepăsătoare la cei de dinăuntru, ostilă la tot ce-o putea face iarăşi vie. ceea ce, cu un an înainte, păruse să-i fi dat sânge nou şi s-o fi împrospătat, să-i fi înlăturat întunecata oboseală, zăcea acum fără rost: ţevăraie ruginită şi spartă, mobile cocoşate, pereţi coşcoviţi, ferestre cu ochi orbi. am băgat de mult de seamă: în orice casă mă aşez, casa aceea îmbătrâneşte brusc, se întunecă şi devine casa de -acasă. aşa cum tot ce iubesc oboseşte deodată, goneşte spre stingere, se grăbeşte să devină cenuşă.

12 -3- the house I never loved it. i found it staring, always somberly, at me from its small windows, its curtains drawn most of the time. one could say that it had gathered immense dark bags under its windows, as large as bed sheets. the light reaching into the rooms was withered and a century old. in that house there was more past than present and future together. it was a house with a very weak heartbeat, where one kept silent from anger and nobody ever laughed. when i was three and half, i saw lying in the middle of the room the first of us to die. i had the feeling that for the rest of them it was almost a holiday. ever since, death has settled down in me and inhabited me every single day. in our house, full of the past, darkness was severely maintained night and day. i always avoided going out during daylight. i was the prisoner of its attic, of its rooms, of its ringing silences. my leaving the house, my attempts to escape have always failed. i liked to live in dormitories, in hostels with many and mixed people; i never had a home of my own. i never escaped that house, it followed me everywhere, and maybe i won't ever escape it. i went back to it last november, after many years. recently, some of the members of our family decided to revive it. they built a bathroom on one side of it, they peopled it with pipes and sink, they pumped new blood into its veins. they brought new furniture into the rooms. they widened the windows. they tried to live in it. but it stubbornly refused to allow the present to settle in for too long. a year ago, it seemed that it was prospering. my brother, still young and willing to change it, showed me how young the house itself was going to be. he planned to make it hospitable and warm as he thought it once must have been. i went back, however, this november; over and over there were rainy, dark days. the house had taken on its former aspect. i saw it then sinking into the mud and i had the feeling that it sank out of a will that belonged entirely to itself. it had shrunk and it had withered, it had fallen in on itself of its own decision, indifferent to the people inside, hostile to everything that could make it alive again. what seemed, a year before, to have given it new blood and freshened it up, to have eliminated its somber fatigue, was now lying there without purpose: rusty and broken pipes, hunchbacked furniture, chipped walls, blind windows. i noticed long ago: in any house i settle in, that house grows old immediately, darkens, and becomes like the house from home. just as what i love gets tired all of a sudden, rushes toward extinction, hurries to turn into ashes.

13 -4- m-am ferit de ea de parcă, fugind, aş fi putut scăpa. dar i-am cunoscut pereţii copţi de ură ca de o igrasie străveche şi tavanele mustind şi duşumeaua cutremurându-se de ură şi vecinii pândind pe la ferestre, să vadă ce se mai întâmplă la noi - şase generaţii au urât aici continuu, nimeni nu i-a scăpat. la noi în casă, ura ţine şi acum loc de icoane, de mâncare şi de băutură. fără ură, duminica se scurge tulbure ca leşia. la început n-a fost, poate, decât ura celui lipsit de dragoste, dar mai apoi, la cei ce i-au urmat, a devenit o ură firească, un sentiment al casei, titlul nostru de nobleţe şi de la o vreme nimeni dintre-ai noştri nu şi-a mai luat tovarăş decât pe acela pe care-l putea urî cel mai mult. seara, mai ales, când sfârşitul e-aproape, ura se cuibăreşte în hainele pentru somn, sângeră în aşternut, toată noaptea ne răsucim de pe-o parte pe alta cu ochii ţintă în întuneric la patul celuilalt, copiii au învăţat deja şi ei asta, ştiu că nimeni nu doarme, ascultă cu timpanele bulbucate de încordare cum se târâie ura, cu zgomot de păianjen greoi, de la un pat la celălalt. acum se înghesuie unul în altul şi se cutremură şi dinspre ei vine un proaspăt miros de jilăveală îngheţată; asta însă doar câteva luni, doi-trei ani cel mult, după care sângele lor se întunecă şi ura coboară în ei o trufie mohorâtă şi atunci îi recunoaştem drept ai noştri. când m-au născut, m-au născut pentru asta: să duc ura mai departe, să o arunc în copii. eu nu contez, nici unul dintre noi nu contează, contează doar ura pe care o trecem dintr-unul în altul. ne însurăm din ură. facem copii din ură. ei trebuie să urască la rându-le, pentru că, altfel, moştenirea noastră de mai bine de o sută de ani se duce de râpă.

14 -5- şi dacă n-am urî noi, care suntem pregătiţi de mici pentru asta, ea s-ar împrăştia printre voi şi trebuie să fim foarte atenţi, pentru că pe voi dozele noastre obişnuite v-ar ucide. deşi nimeni nu poate fi sigur că viaţa e doar viaţa.

15 -6- i avoided it as if, by running away, i could have escaped. but i knew its walls, tainted with hatred as an ancient dankness, and the ceiling dripping and the floor shaking with hatred and the neighbors spying from behind the windows to see what was going on in our house. six generations hated here continuously, nobody was immune to it. in our house, even now, hatred replaces the icons, the food, and the drink. without the hatred, sundays flow muddy, as lye. maybe in the beginning there was only the hatred of one who lacked love, but then, to those who followed him, it became a natural hatred, a feeling of the house, our title of nobility; and for some time, not one of us has taken a companion other than the one he could hate the most. at night, especially, when the end is near, hatred nests in the sleeping clothes, it bleeds in the bedding. all night long we toss from side to side staring into the dark at the bed of the other. children have already learned this too, they know that nobody sleeps, they listen with eardrums swollen with tension to how the hatred creeps, with the sound of a heavy spider, from one bed to another. now they huddle one against the other and they shudder and from them comes a fresh odor of frozen dampness; this however only for a few months, two-three years at most, after that their blood gets dark and hatred pours into them a gloomy pride, and then we recognize them as one of ours. when they gave birth to me, they did it only for this: to carry on the hatred, to cast it into the children. i do not matter, none of us matters, only one thing matters, the hatred we pass from one to another.

16 -7- we marry out of hatred. we give birth to children out of hatred. they must hate in their turn, because, otherwise, our more than hundred-year legacy goes to the dogs. and if we didn't hate, we who have been prepared for hatred since we were little, it would spread among you and we must be very cautious, because our usual doses would kill you; but then, nobody can be sure that life is only life.

17 -8- mă întorc acasă o singură dată pe an, în noiembrie, atunci când morţii mei se hotărăsc dintr-o dată să moară. adun un an întreg bani pentru asta. nu mă pot lăsa neîngropat. după cum nu mă pot sluji de nefericire tot timpul. trebuie să plătesc. morţii mei trebuiesc înmormântaţi. în noiembrie, când viaţa e încă în toi, eu trebuie să mă întorc acasă, cineva precis a murit iar, pe cineva din casa noastră precis trebuie iar să-l plângem. n-am bani întotdeauna. dar întotdeauna cineva se cară dintre noi şi până să ajung să fiu eu acela, trebuie să plătesc. nu ne mai face plăcere să ne întâlnim de sărbători dar când pleacă unul ne întâlnim negreşit. pentru că altfel pentru cel în lipsă s-ar putea să hotărască alţii şi noiembrie următor nu mai e departe şi peste toate astea petrecem pe cinste, nu degeaba adunăm tot anul care vine bani.

18 -9- i come back home once a year, in november, when my dead ones decide suddenly to die. i save money a whole year for that. i cannot leave myself unburied. just as i cannot use my unhappiness all the time. i must pay. my dead ones must be buried. in november, when life is still going strong, i must return home, someone has certainly died again, and again we must certainly mourn someone from our house. i don't always have money. but always one of us goes away and until my turn comes to be the one, i must pay. we don't enjoy it any more meeting on holidays, but when one of us leaves, we meet without fail. because otherwise the others might decide for the missing one and next november is not too far away and besides, we have such a great time, it is not in vain that we save money all next year long.

19 -10- la treizeci şi şase, am învăţat să mă rog. am făcut cu chiu cu vai rost de un dumnezeu al meu, o păpuşă din gumă, ferfeniţită, cu buzele groase, cu o mână sărită din umăr, cu cauciucul de pe pântece tăiat. până la urmă, numai atâta dumnezeire mi-a fost dat mie să aflu şi nu-i, poate, păpuşa asta din gumă cel mai puţin dumnezeu ce i s-a dat unui om. de asta, în cămara unde stau, l-am pus la loc de cinste, pe masă. la dumnezeul meu, acesta, nu îmi e ruşine să mă rog nici când mă întorc acasă pe patru cărări, abia reuşind să-i arunc două-trei vorbe deşucheate înainte să mă prăbuşesc cu capul pe masă şi cu mâna peste beregata lui. e drept, cu dumnezeul ăsta de gumă o să fiu mai puţin iertat. dar, aşa schilod cum este, pare mai puţin nepăsător. şi când mă rog nu urlu, n-are rost, oricum n-aude. totuşi i-am retezat urechea, ca să-mi pară că dacă i-o lăsam m-ar fi putut auzi. deci când mă rog nu urlu. nu mă jelui. nu cer îndurare. am învăţat să mă rog ca la orice lucru fără rost. nu mă mai uit la cer, e limpede: nu am venit de-acolo. mă rog cum pot: uneori tăvălit pe duşumea, alteori şuierându-i în urechea teafără un cântec deocheat, el oricum n-aude, dar cu el e mai puţină teamă, mai puţină singurătate-n casa asta. poate doar moartea îmi va fi la fel de nemiloasă ca moartea pe care dumnezeul celorlalţi o pregăteşte pentru fiecare dintre-ai lui în parte. pe dumnezeul meu eu însă-l pot ierta şi pentru asta, el n-are habar, doarme căzut într-o rână pe masă, când mă rog nu urlu, el oricum n-aude,

20 -11- abia lălăi un cântec deşucheat, mă clatin spre el, îi caut gâtlejul, mă-mpleticesc şi-ngenunchi.

LESSON FOURTEEN

LESSON FOURTEEN lesson (lesn) = lecţie fourteen ( fǥ: ti:n) = patrusprezece fourteenth ( fǥ: ti:nθ) = a patrasprezecea, al patrusprezecilea morning (mǥ:niŋ) = dimineaţă evening (i:vniŋ) = seară Morning