RELAŢIA ÎNTRE STADIILE EVOLUTIVE ŞI PERFORMANŢA LA ÎNOT

Size: px

Start display at page:

Download "RELAŢIA ÎNTRE STADIILE EVOLUTIVE ŞI PERFORMANŢA LA ÎNOT"

Dwayne Robertson
5 years ago
Views:

1 RELAŢIA ÎNTRE STADIILE EVOLUTIVE ŞI PERFORMANŢA LA ÎNOT Asist. univ. dr. NARCIS NEAGU Universitatea Politehnica Bucureşti Cuvinte-cheie: Stadiu, evoluţie, performanţă. Key words: Stage, evolution, performance Abstract: Recruiting is not an easy process, even though it acts like a condensation of a very complex and dynamnic system, bringing toghether a number of features, specific parameters and information of different nature. The recruiting process is versatile / multilateral, identified with the real system desired to be achieved (detection of children who will get sport performance at the highest level).recruiting is presented as an organized, hierarchical and repeated systematic process, which aims discovery of children with specific abilities for swimming, based on rigorous scientific structure, build on a system of predispositions (somatic, functional, motor, mental, etc.). 1. Problematica Abordată Selecţia nu este un proces simplu, cu toate că se manifestă ca o condensare a unui sistem hipercomplex şi dinamic, reunind o serie de caracteristici, parametri specifici şi informaţii de natură diferită. Procesul de selecţie este multilateral, identificându-se cu sistemul real spre care se tinde (depistarea copiilor care vor obţine performanţa sportivă de cel mai înalt nivel). Selecţia se prezintă sub forma unui proces organizat, ierarhizat şi repetat sistematic, de descoperire a copiilor cu disponibilităţi specifice practicării înotului, întemeiat pe o structură ştiinţifică riguroasă, ce are la origine un sistem de predispoziţii (somatice, funcţionale, motrice, psihice etc.) 2. Stadiul cunoaşterii Criteriile şi probele sistemului evolutiv sunt realizate în concordanţă cu modelul actual şi cel de perspectivă al campionului la înot, excluzând componentele puternic determinate genetic, care nu sunt perfectibile decât în mică măsură. Astfel este necesară anticiparea viitorului model antropometric, motric şi psihic al campionului şi a viitoarei performanţe. 270

2 ,,Acest sistem îmbină într-un tot unitar o multitudine de criterii care acţionează într-o ordine prestabilită, impusă de o metodologie verificată în practică (Nicu Alexe 1993, pg. 81). În acest proces este necesar să participe o echipă interdiciplinară de specialişti, fiecare acţionând în acord cu domeniul lor de activitate. 3. Perspective în domeniu Stadiile evolutive nu sunt un proces simplu, cu toate că se manifestă ca o condensare a unui sistem hipercomplex şi dinamic, reunind o serie de caracteristici, parametri specifici şi informaţii de natură diferită. (Ardelean T., 1990, pg.26) este multilateral, identificându-se cu sistemul real spre care se tinde (depistarea copiilor care vor obţine performanţa sportivă de cel mai înalt nivel). Se prezintă sub forma unui proces organizat, ierarhizat şi repetat sistematic, de descoperire a copiilor cu disponibilităţi specifice practicării înotului, întemeiat pe o structură ştiinţifică riguroasă, ce are la origine un sistem de predispoziţii (somatice, funcţionale, motrice, psihice etc.) (Dragnea A. 1996, pg.76) 4. Aplicaţii Utilitare Stadiul I : Se realizează în jurul vârstei de 6 7 ani, după ce copilul a trecut printr-o iniţiere primară la înot. Se impune învăţarea elementelor tehnice de bază ale înotului (respiraţia acvatică, plutirea şi alunecarea), deoarece acestea vor constitui o parte din probele de testare ale selecţiei iniţiale. Deasemeni este importantă aprecierea flotabilităţii copilului (element esenţial în nataţie). Se va testa nivelul indicilor antropometrici, fiziologici, calităţi motrice, psihice, precum şi sanogeneza Stadiul II : Are loc în jurul vârstei de ani. În acest stadiu se va repeta testarea indicilor antropometrici, fiziologici, calităţi motrice (generale şi specifice), psihice, predispoziţii tehnice (simţul apei), sanogeneza precum şi nivelul performanţei sportive realizate. Toate aceste rezultate înregistrate prin testare vor fi analizate în comparaţie cu datele obţinute la selecţia iniţială obţinând informaţii despre evoluţia sportivului testat. Pe baza acestor date se poate aprecia dezvoltarea de perspectivă a sportivului, precum şi nivelul performanţelor viitoare. 271

3 4.1.3 Stadiul III : Pentru marea performanţă are loc după 8 9 ani de la selecţia iniţială. La nivelul acestei etape se operează cu prioritate în vederea obţineri performanţei sportive de vârf. Se testează toţi factori implicaţi în performanţă. (Baroga L.,1985, pg.102) Stadiul I al antrenamentului sportiv la înot Iniţierea copiilor în practicarea înotului : Iniţierea copiilor în practicarea înotului se începe de timpuriu, în jurul vârstei de 4-5 ani Dezvoltarea fizică armonioasă şi a capacităţii motrice a copiilor. Pornind de la ideea potrivit căreia stăpânirea unui sistem variat de priceperi şi deprinderi motrice constituie baza pregătirii chiar şi la sportivii de înalt nivel, acesteia trebuie să-i fie acordată o atenţie deosebită. Prin repetări corespunzătoare se poate forma o varietate de priceperi şi deprinderi motrice de bază. (Sidonon I pg. 52). Ca mijloace de realizare a acestor obiective sunt utilizate următoarele complexe de exerciţii : - mijloace de acomodare cu apa. - mijloace de respiraţie acvatică. - mijloace de plutire şi alunecare. - mijloace de învăţare a tehnicii lucrului membrelor superioare şi inferioare. - mijloace de învăţare a tehnicii de coordonare primară în procedeele craul şi spate. Este important de precizat că există unele discrepanţe între vârsta cronologică şi cea biologică, motiv care duce la efectuarea de investigaţii pentru stabilirea vârstei biologice, aceasta din urma fiind importanta in individualizarea eficientă a antrenamentului sportiv. În procesul de creştere se remarcă şi o intensificarea a metabolismului bazal care este in proporţie de 10%-20% superior adultului (Colwin. C. M., 1992, pg. 65). Nevoia de vitamine si alimente este şi ea crescută, in mod special necesarul de proteine.,,legea Mark-Janesen referitoare la fragilitatea si sensibilitatea ţesutului muscular evidenţiază riscurile la care este supus aparatul locomotor al copilului în cazul unui antrenament antifiziologic, cu încărcături ce depaşesc posibilităţile şi care pot avea ca şi consecinţe leziuni la nivel osos, cartilaginos, tendinos şi ligamentar. Aparatul locomotor al 272

4 copilului neavând rezistenţa adultului, impune introducerea gradată a exerciţiilor cu îngreuiere. Antrenamentul de forţă pentru copii şi juniori presupune: - asigurarea unui timp suficient de refacere după antrenamentul predominant de forţă; - evitarea alternării bruşte a încărcăturii; - evitarea exerciţiilor cu haltere, pe deasupra capului, in special in timpul puseului de creştere la pubertate; la aceasta vârstă, greutatea proprie este suficientă ca încărcătură; - evitarea lucrului static de durată, este preferat lucrul dinamic (Nicu A.1993, pg.26). În cele ce urmează vom face referire la caracteristicile esenţiale ale fiecarei etape de creştere, începând cu vârsta şcolară (6-18 ani). La vârsta şcolară mică (antepubertară) este evidenţiată atracţia copiilor, către întrecerile sportive. Este o etapă favorabilă pentru învăţare, pentru pregătirea tehnică de bază. Creşterea în această perioadă este în general uniformă, accelerându-se către sfârşitul perioadei. La nivelul sistemului nervos, creierul are o greutate aproximativ egala ce cea a adultului însă din punct de vedere funcţional dezvoltarea lui nu este completă; se constată o mai buna dezvoltare a sistemului de semnalizare. La nivelul aparatului locomotor, oasele sunt mai elastice, ceea ce determina tendinţa spre deformare a acestora la solicitările de tracţiune, presiune şi răsucire. La varsta antepubertară, fibrele musculare sunt relativ mai lungi decât la adult, iar porţiunile tendinoase sunt mai scurte. Tonusul muscular este mai scazut la copii de vârstă antepubertară faţă de adult, favorizând efectuarea mai amplă a mişcărilor în articulaţii, dar îngreuiază efectuarea unor mişcări fine, diferenţiate, de precizie. La nivelul sistemului cardiovascular, cordul reacţionează puternic, însă neeconomic la efort; irigaţia coronariană este bogată; mecanismele de reglare sunt încă slabe până la 7 ani, datorită dezvoltării lor insuficiente, permiţând solicitări uşoare. Frecvenţa cardiacă în repaus este în medie de 100/min. La vârsta de 6 ani, 90/min la 7 ani, 84/min la 8 ani şi 80/min la 12 ani. (Cirlă L.199, pg.48) Dezvoltarea toracelui este devansată de cea a membrelor. Muşchii respiratori, insuficient dezvoltaţi, nu pot asigura mărirea corespunzătoare a volumului toracelui în efort, amplitudinea mişcărilor respiratorii fiind relativ mică. În efortul fizic, posibilităţile de mărire a volumului cutiei toracice într-o respiraţie amplă sunt reduse accelerându-se astfel frecvenţa respiratorie. 273

5 Asigurarea echilibrului corpului în timpul mişcărilor întâmpină dificultăţi din cauza analizatorului kinestezic, insuficient dezvoltat cat şi a centrului general de greutate care este situat mai ridicat faţă de sol. Modificarile care apar la nivelul aparatului locomotor sunt reprezentate de cresterea oaselor in grosime, prin depunerile de saruri minerale şi prin consolidarea structurii funcţionale intime, devenind astfel rezistente la acţiunea factorilor mecanici de presiune, tracţiune şi răsucire. Articulaţiile sunt slab dezvoltate, iar ligamentele nu asigură suficientă rezistenţă la tracţiuni şi răsuciri. Muşchii se dezvoltă pe seama alungirii fibrelor, pe creşterea in grosime, forţa lor fiind încă mică. Lungimea fibrelor musculare determină creşterea valorii lucrului mecanic, cu condiţia ca greutatea să nu depăşească forţa globală a muşchiului. Sunt contraindicate eforturile maximale de forţă şi marile încordări neuromusculare, in această perioadă, fără antrenamente specializate. Nu sunt contraindicate exerciţiile de forţă bine dozate şi bazate pe lucru cu haltere mici, mărind treptat volumul şi intensitatea (creşterea gradată a efortului). Sistemul nervos se dezvoltă rapid, finalizându-se maturizarea ariei corticale a analizatorului motor. Se dezvolta funcţia de analiză şi sinteză cât şi procesul de inhibiţie internă. Sistemul cardiovascular se dezvoltă lent, frecvenţa cardiacă la începutul perioadei înregistrează valori pulsaţii pe minut şi scade la sfârşitul perioadei la valori de pâna la pulsaţii pe minut. Aparatul respirator se dezvoltă intens în etapa pubertară, creşte amplitudinea mişcărilor respiratorii, scade frecvenţa respiratorie, creşte capacitatea vitală, iar respiraţia tisulară se amplifică în mare măsură. Aparatul vestibular ca organ de echilibru şi alţi analizatori ating o dzvoltare comparabilă cu cea a adultului. (A.Demeter 1972, pg.31). Aceasta perioadă vine în întâmpinarea dorinţei copiilor şi a nevoii lor de mişcare. Cunoasterea aprofundată a particularităţilor morfofuncţionale şi psihice ale fiecărui copil cu care lucrăm este singura cale ce permite evitarea suprasolicitării organismului prin eforturi exagerate. 274

6 5. Concluzii şi propuneri : După cum se ştie, copilul nu este un adult în miniatură ( Paiget, Claparde Citat Nicu A. Antrenamentul sportiv modern), deci trebuie tratat diferenţiat în procesul de antrenament. Antrenorul trebuie sa cunoască bine fiecare etapă de creştere şi dezvoltare a copilului, cu regulile specifice particularităţilor de vârstă. Creşterea reprezintă expresia fenomenelor cantitative legate de mărirea dimensiunilor corporale, in timp ce dezvlotarea semnifică procesele calitative care marcheaza atingerea unor niveluri superioare de funcţionalitate. La copii nevoia de mişcare reprezinta o necesitate de dezvoltare pe plan fizic, psihic, motric şi se manifestă prin dorinţa permanentă de a se juca, alerga, sări, arunca fie spontan, fie organizat (la gradiniţă, la şcoală). Nivelul de dezvoltare pe plan psihofizic la această etapă de vârstă permite formarea unor deprinderi motrice, ameliorarea capacităţi coordinative, precum şi a mobilităţii. De asemenea asigură un bagaj fundamental de procedee tehnice specifice procedeelor de înot. La această vârstă se recomandă efortul dinamic, rezistenţa copilului la efortul static fiind mică. De asemenea nu se recomanda folosirea exerciţiilor de forţă şi rezistenţă care presupun încordări musculare mari. Vârsta scolară mijlocie (perioada pubertară) marchează intrarea în funcţiune a glandelor cu secreţie de androgeni testosteron la baieţi şi estrogen la fete ceea ce determină apariţia caracterelor sexuale secundare şi modificarea întregului organism (masa musculară, cord, plamâni etc.). B I B L I O G R A F I E Ardelean T. Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în atletism, I.E.F.S., Bucureşti 1990 Astrand.P,Rodhal.K. Textbook of wook, Physiology, New York Baroga L. Educarea calităţilor motrice combinate, Ed. Sport-Turism, Bucureşti 1985 Colwin. C. M. Swimming into 21 century, Ed. Human Kinetics, Illinois 1992 Cirlă L. Înot Aptitudinile psihomotrice şi pregătirea tehnică, Ed. Printech, Bucureşti 1999 Dragnea A. Antrenamentul sportiv, E.D.P., Bucureşti 1996 Epuran M. Psihologia educaţiei fizice şi sportului. Ed. Sport-Turism. Buc Hahn E. Antrenamentul sportiv la copii, C.C.P.S., Bucureşti 1996 Maglischo E. Noul Dicţionar Universal Al Limbii Române. Swimming faster, Ed. Mayfield Publishing Company Ed. Litera Internaţional, Bucureşti

SELECTION IMPORTANT PART OF SPORTS IN THE BALKANS SELECŢIA - PARTE COMPONENTĂ A SPORTULUI ÎN BALCANI

SELECŢIA - PARTE COMPONENTĂ A SPORTULUI ÎN BALCANI SELECTION IMPORTANT PART OF SPORTS IN THE BALKANS Lect. univ. dr. PLĂSTOI Camelia Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu- Jiu PhD PLĂSTOI Camelia