Efectele utilizării excesive a mijloacelor media asupra sănătăţii umane. Pr. Cojocaru Constantin Spitalul Clinic de Boli Reumatismale Dr.

Transcription

1 Efectele utilizării excesive a mijloacelor media asupra sănătăţii umane Pr. Cojocaru Constantin Spitalul Clinic de Boli Reumatismale Dr. Ion Stoia Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc. Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. (I Corinteni 10, 23) Creştinismul este o religie a comunicării. Viaţa comunităţii creştine de credinţă este dominată de un permanent dialog: liturgic, catehetic etc. Trăim în societatea informaţională, societatea care a devenit dependentă de reţele electronice complexe de informaţii şi de comunicare şi care alocă cea mai mare parte din resurse activităţilor din zona informaţiei şi comunicării 1. Mass-media are pretutindeni în lume o importanţă deosebită, constituindu-se astăzi într-o forţă imensă, care nu doar informează, ci şi modelează atitudini şi comportamente. Mass-media îi influenţează profund pe oameni în felul de a înţelege viaţa, lumea şi propria lor existenţă: influenţează, deci, un univers care ţine prin excelenţă de misiunea Bisericii. Pentru cei mai mulţi dintre oameni, televiziunea şi internetul, sau, mai nou televiziunea pe internet accesată de pe telefonul mobil, precum şi comunicarea prin reţelele de socializare din spaţiul internetului, reprezintă o modalitate plăcută de petrecere a timpului liber, un mod de relaxare, dar şi un aliat puternic în momentele de plictiseală sau de singurătate. Astfel, rolul televiziunii în viaţa noastră a devenit extrem de important, ajungând de la un simplu mod de 1 Molody. W. Communication policy in the global information economy,pp.16-39, în Ferguson M. (ed.) Public Communication: the New Imperative,Sage, London,

2 a te relaxa, la o dependenţă de neînvins, mai ales în rândul copiilor. Potrivit cercetarii 'Atitudini si obiceiuri de consum media. Perceptii privind CNA' 2, realizată de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie în 2011, 83% dintre români se uită zilnic la televizor, în timp ce 10% se uită de câteva ori pe săptămână iar 3% o data pe săptămână. Numai 0,4% dintre români spun că nu se uită niciodată la televizor. Potrivit rezultatelor unei anchetei privind accesul populaţiei la tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor în anul 2013, mai mult de jumătate (55,8%) din totalul gospodăriilor din România deţine un calculator acasă şi peste 73% dintre gospodăriile din mediul urban au acces la internet. Un alt studiu, prezentat în luna mai de Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS) şi UNICEF 3, a arătat că adolescenţii români petrec, în medie, şapte ore pe zi uitându-se la televizor, ascultând radio, navigând pe internet sau dedicându-se jocurilor video. Astfel, 96 la sută dintre adolescenţi se uită zilnic la televizor, 50 la sută dintre ei petrec peste trei ore pentru această activitate, iar 88 la sută utilizează internetul, media fiind de 3,37 ore pe zi. Dacă o astfel de activitate ocupă atât de mult timp din viaţa românilor, consecinţa cea mai uşor de remarcat este apariţia unor probleme de sănătate în cadrul tuturor grupelor de vârstă ale celor ce se pot numi consumatori de media. Capacitatea de a produce informaţie a depăşit cu mult capacitatea omului de a recepta şi procesa informaţia, ceea ce a dat naştere unei oferte supradimensionale, unei poveri informaţionale, uneori generând ineficienţă la nivel organizaţional şi personal 4, omul contemporan fiind nevoit să recepţioneze şi să prelucreze o cantitate tot mai mare de informaţii, atât la locul de muncă, cât şi în timpul liber, când ar trebui, de fapt, să se odihnească. Când ajunge acasă, obosit de la serviciu, unde a suportat stresul profesional în McQuail, Denis, Windalh Sven, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă,p. 159 Edit. Comunicare.ro,

3 continuă creştere, omul contemporan este asaltat de telefoane, ziare, cărţi, reviste, radio şi televizor, care îl inundă cu ştiri dintre cele mai stresante. Apoi, el lucrează pe calculator şi navighează pe Internet, perioadă în care creierul lui, în loc să se odihnească, continuă să recepţioneze şi să prelucreze o cantitate foarte mare de informaţii. Deoarece creierul are o capacitate limitată de recepţionare şi de prelucrare a informaţiilor, suprasolicitarea informaţională va putea duce la apariţia unor tulburari, aşa cum ar fi oboseala, iritabilitatea, anxietatea, depresia, tulburările de somn, cefaleea, palpitaţiile, tahicardia, ameţeala, durerile toracice, durerile abdominale, greţurile, vărsăturile, crampele musculare, tremurăturile, transpiraţia, ticurile şi altele, pe care le-am putea încadra în sindromul de agresiune informaţională sau stres informaţional. Chiar dacă solicitarea informaţională este mai greu de sesizat şi de depistat, ea ar putea contribui, alături de ceilalţi factori de risc, de sedentarism, de alimentaţie necorespunzătoare, de fumat şi de exccesul de alcool, la creşterea frecvenţei bolilor cronice cu care ne confruntăm 5 Din această supraproducţie de informaţie au derivat efecte negative asupra personalităţii umane, dar şi asupra sănatăţii psihice şi fizice. Există emisiuni TV pe care le urmărim zi de zi, programe de divertisment care reuşesc să ne scoată din problemele cotidiene, seriale care nu pot fi ratate, ştiri senzaţionale care ne uimesc sau ne încântă. Indiferent de ceea ce auzim şi vedem, indiferent dacă sunt sau nu adevăruri, rolul televiziunii în viaţa noastra este extrem de important, de multe ori, cu efecte în schimbarea atitudinii şi a comportamentului. Aceste efecte se pot observa, în special, asupra copiilor şi adolescentilor, care se dovedesc a fi mai vulnerabili la mesajele transmise prin mass media. Sănatatea creierului uman e pusă în pericol real. Televizorul transpune privitorul într-o stare hipnotică, asemănătoare cu somnul, ceea ce conferă o cale uşoară de acces către subconştient (este unul din motivele pentru care foarte 5 Adrian Restian, dr, Stilul de viaţă ca factor patogen în Practica medicală, vol V, nr

4 mulţi oameni adorm foarte repede în timp ce se uită la televizor). Efectul hipnotic este în mare parte provocat de lumina radiantă produsă de tehnologia cu raze catodice din televizor (acea pâlpâială a ecranului), care comută undele cerebrale într-o stare alfa, o stare mentală pe care în mod normal o asociem cu relaxarea profundă 6. La majoritatea oamenilor, după doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul începe să producă unde alfa, ce indică rate ale activităţii cerebrale mult scăzute. Într-o stare hipnotică, informaţia la care suntem expuşi este descărcată direct în subconştient, acolo unde va influenţa convingerile existente şi va crea noi concepţii, fără ca subiectul să fie conştient de acest lucru. Acest fenomen are implicaţii evidente pentru specialiştii în marketing care doresc să-şi vândă produsele către grupuri-ţintă. Televiziunea reduce abilitatea de a gândi într-un mod critic. Atunci când ne uităm prea mult la televizor, sănătatea cerebrală poate fi afectată într-un mod negativ, activitatea cerebrală mutându-se din emisfera stânga (responsabilă pentru gândirea logică şi analiza critică) în cea dreaptă. Privitul la televizor amorţeşte creierul stâng şi lasă creierul drept să îndeplinească toate activităţile cognoscibile, numai că partea dreaptă a creierului are tendinţa de a nu analiza în mod critic informaţiile asimilate. Emisfera stângă este regiunea critică pentru organizarea, analiza şi judecata datelor primite. Partea dreaptă a creierului tratează datele primite în mod necritic, şi nu decodează sau divide informaţia în părţile ei componente. Creierul drept procesează informaţia în întregul ei, determinând răspunsuri mai degrabă emoţionale decât raţionale (inteligente). În plus, aceste regiuni ale creierului nu pot să facă distincţie între realitate şi imaginile fabricate (o funcţie îndeplinită de neo-cortex), de aceea reacţionează la conţinutul transmisiei TV ca şi cum ar fi real, secretând hormonii adecvaţi şi aşa mai departe. Din acest motiv, oamenii care se uită în mod excesiv la TV au tendinţa de a avea o perspectivă nerealistă şi incorectă asupra realităţii

5 Televizorul poate crea o dependenţă atât fizică, cât şi psihologică. Privitul la TV determină organismul să elibereze substanţe chimice care îi fac pe oameni să se simtă bine. Acestea sunt endorfinele, un sedativ natural cu proprietăţi asemănătoare heroinei. O persoană care nu are posibilitatea să îşi urmărească emisiunea preferată are mari şanse să afişeze simptome asemănătoare sevrajului, experimentate în mod obişnuit de o persoană dependentă de droguri. Acestea pot deveni furioase, nerăbdătoare şi vor face orice pentru a viziona emisiunea la televizor. Prin urmărirea televizorului, zonele de plăcere din creier devin suprastimulate. Ca şi rezultat, sistemul de recompensare devine desensibilizat şi apoi se recalibrează singur la un nivel mult mai ridicat. Cu alte cuvinte, creierul va avea nevoie de un val şi mai mare de chimicale pentru a produce aceleaşi sentimente. Un efect clar al acestui mecanism este dependenţa. Privitul excesiv la televizor poate creşte riscul deficitului de atenţie la copii şi adulţi. Acest lucru se datorează modificărilor foarte rapide de scene, care se produc în videoclipurile din ziua de azi. Dacă vom compara un film vechi, cum ar fi cele din anii cu filmele moderne, vom observa că, la filmele mai vechi, schimbarea cadrelor se producea în intervale de timp mult mai lungi. Schimbările/tăierile frecvente de scene sunt utilizate pentru că activează aşanumitul răspuns orientativ, acesta fiind un răspuns biologic natural, care atrage în mod automat atenţia către lucrurile care se schimbă în mediul tău. Efectele dăunătoare ale programelor televizate se remarcă, în special, în rândul copiilor, întrucât creierele lor nu sunt dezvoltate complet. Astfel, în cazul copiilor, această activitate afectează dezvoltarea lobului frontal, responsabil cu distribuirea atenţiei, luarea deciziilor, reacţiile emoţionale, comportamentul impulsiv şi planificarea conştientă. Aceste urmări ale încremenirii omului în faţa ecranelor televizoarelor sau laptopurilor se pot observa şi asupra adulţilor. Obezitatea este una dintre principalele consecinţele negative, datorată inactivităţii fizice din timpul folosit pentru navigat pe internet sau privit la programele televiziunii. Aceasta boală este rezultatul unei dereglări de nutriţie, 5

6 întâlnită, în special, în ţările dezvoltate. Timpul petrecut în faţa televizorului contribuie la dezvoltarea obezitaţii, mai ales în rândul adolescenţilor care se dezlipesc cu greu din faţa ecranelor pentru o masă sănătoasă. Nu doar adolescenţii sunt afectaţi de acest obicei alimentar. Din comoditate, unele persoane preferă să "câştige" timp luând masa în faţa televizorului. De aceea, când vine vorba despre obiceiuri alimentare, nu întotdeauna stomacul este cel care hotărăşte când este momentul mesei, precum şi ce şi cât mănâncă un om. Unul dintre factorii care influenţează oamenii în luarea acestei decizii este reprezentat de reclamele din timpul programelor TV. Reclamele TV la produse alimentare îndeamnă la un consum mai mare de alimente comparativ cu necesarul zilnic de calorii Cercetătorii americani susţin că persoanele care stau în faţa televizorului sunt predispuse să bea mai mult alcool decât ar bea în mod normal. Specialiştii au analizat reacţia a 80 de studenţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani, în faţa alcoolului în timp ce se uitau la televizor. Momentele în care subiecţii au băut cel mai mult alcool au fost în timpul pauzelor de publicitate. În urma unui studiu realizat pe un eşantion de de copii cu vârsta până în patru ani, s-a constat că numărul mare de ore petrecute în faţa televizorului conduce la dezvoltarea unei mase osoase fragile. Subiecţii au fost consultaţi periodic, iar specialiştii au constatat că micuţii care obişnuiau să-şi petreacă timpul liber în faţa televizorului aveau oase fragile, comparativ cu puştii care practicau diverse sporturi sau, pur şi simplu, se jucau în compania altor copii. Experţii precizează că masa osoasă se formează până în jurul vârstei de 25 de ani, iar cu cât densitatea oaselor este mai mare cu atât riscul apariţiei osteoporozei la bătrâneţe scade. Obiceiurile sedendare ca statul excesiv la calculator, televizor, lipsa de mişcare sau de activitate fizică, duc la dereglări în procesul de depozitare a grăsimilor şi zahărului din organism, crescând riscul apariţiei bolilor 6

7 cardiovasculare, a diabetului, a obezităţii, a osteoporozei şi a cancerului de colon. Cercetătorii de la Harvard avertizează că sedentarismul este tot atât de nociv pentru organism ca şi tabagismul. Astfel, sedentarismul este una dintre cauzele majore ale unor boli severe: diverse forme de cancer, diabet tip II, boli cardiovasculare, osteoporoză, insomnie, depresie, obezitate etc. 80% dintre cazurile de boli cardiovasculare sunt provocate de alimentaţia dezechilibrată, sedentarismul şi fumatul. După patru ore de stat jos, corpul începe să transmită semnale nocive, iar genele care reglează cantitatea de glucoză şi grăsimi din organism se opresc din activitate. Statul jos este noul fumat 7, potrivit lui Anup Kanodia, medic şi cercetător la Centrul medical al Universităţii de stat din Ohio. Acesta a citat un studiu australian publicat în octombrie în British Journal of Sports Medicine care a conchis că fiecare oră petrecută stând jos la televizor scurtează viaţa cu 22 de minute, în timp ce o ţigară fumată înseamnă 11 minute de viaţă mai puţin. Unul din canalele de comunicare este internetul, un fenomen social global, replica globalizării economice în domeniul comunicaţiilor. Este locul tranzacţiilor economice şi financiare rapide, dar şi locul unde cultura umanităţii este depozitată în mega-biblioteci uriaşe, locul unde oameniide pretutindeni comunixă între ei rapid şi eficient 8. Internetul poartă tezaure de înţelepciune şi frumuseţe sufletească, dar şi ură şi mizerie morală. În areopagul comunicării moderne, internetul oferă tuturor şanse şi riscuri: o nouă cale de transmitere a învăţăturilor de credinţă, o posibilitate de a consolida comunitatea, dar şi riscul slăbirii legăturilor sociale prin evadarea în lumea virtuală, alienarea şi închiderea în sine, grave derive pshice ca urmare a dependenţei Pr. Nicolae Dascălu, Religia în cyberspaţiu Teologie şi viaţă, nr 1-6, 2006, p 462, 9 idem, p,

8 O echipă de cercetare multidisciplinară cuprinzând: psihiatri, psihologi, psihopedagogi, ingineri în automatică şi calculatoare, statisticieni coordonaţi de profesor dr. Vasile Chiriţă de la U.M.F Grigore T. Popa din Iaşi a organizat studiul Identificarea factorilor de risc şi strategii de intervenţie în interferenţa socială şi educaţională a utilizării calculatorului la copii şi adolescenţi, în perioada Un număr de 543 de elevi din şcoli, licee, grupuri şcolare din Iaşi şi din judeţul Iaşi, cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani, au răspuns la un chestionar care conţine 35 de întrebări legate de activităţile desfăşurate la calculator. Au fost identificaţi 43 de elevi cu dependenţă de calculator din lotul de 543 de elevi. La aceştia s-au observat următoarele efecte ale folosirii îndelungate a calculatorului: depresie 8 elevi (25%); tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (THDA) 6 elevi (18, 75%); fobie socială 5 elevi (15,62%); anxietate generalizată 4 elevi (12,5%); tulburare obsesiv compulsivă 2 elevi (6,25%); tulburare de comportament 5 elevi (15,62%); tulburări de alimentaţie (bulimie, anorexie) 2 elevi (6,25%). 10 Pe lângă aceste comorbidităţi au mai fost diagnosticaţi cu: tulburări de somn 20 elevi (62,5%) asociate insomnii, coşmaruri, somn neodihnitor. Persoanele care utilizează excesiv calculatorul sunt iritabile, au o toleranţă scăzută la frustrare, sunt într-o permanentă tensiune interioară, dominate de nerăbdare şi nelinişte. Calculatorul acţionează ca un mijloc prin care ei îşi descarcă aceste stări interioare, dar în acelaşi timp le potenţează datorită efectelor negative asupra sănătăţii. Aceste persoane sunt mai timide, manifestă neplăceri fizice, nesiguranţă, vulnerabilitate, iritare. Un număr mare de ore petrecute la calculator semnifică o reducere importantă a gradului de implicare în alte activităţi cu consecinţe pe plan 10 Gabriela Elena Chele, Utilizarea îndelungată acalculatorului la copii şi adolescenţi: Factor de risc şi condiţie premorbidă p. 53, Iaşi

9 somatic (obezitate, tromboză venoasă, etc), dar şi psihic (retragere socială, oboseală psihică, fobie socială, tulburarea hiperkinetică). Există reale efecte negative asupra sănătăţii fizice sau psihice, influenţând modul de a percepe lumea, cât şi comportamentul copiilor. Deşi există studii documentate, care subliniază şi susţin potentialele beneficii educaţionale şi culturale ale televizorului şi computerului, balanţa înclină în favoarea efectelor negative pe care le are utilizarea asupra copiilor. Mai mulţi medici psihiatri atrag atenţia asupra implementării unui program naţional în vederea creşterii nivelului de informare a părinţilor şi specialiştilor cu privire la fenomenul dependenţei de calculator. Atitudinea misionară faţă de noile mijloace de comunicare În abordarea subiectului nostru, trebuie să avem în vedere şi aspectele benefice ale mass-media, aici putând fi amintită relaţia dintre religie şi sferele media. Nu putem ignora puterea deţinută de mass-media, putere ce poate fi folosită în sensuri creştine. Este necesar să remarcăm importanţa conectării religiei cu media, astfel o mass media creştină fiind necesară pentru a contrabalansa efectele negative promovate de cultura de masă. Biserica foloseşte tehnica pentru a comunica. Iată că avem un centru de presă pe care Biserica Ortodoxă Română îl foloseşte şi prin acesta comunică la nivel naţional şi internaţional şi răspunde la problemele stringente pe care societatea ni le aduce înainte. În anul 27 octombrie 2007 a fost înfiinţat la iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române. Acesta cuprinde cinci componente: Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS TV, un set de trei publicaţii: cotidianul Ziarul Lumina, săptămânalul Lumina de Duminică, revista lunară Vestitorul Ortodoxiei, Agenţia de ştiri BASILICA, Biroul de Presă. 9

10 Biserica utilizează ea însăşi mijloacele moderne de comunicare, inclusiv Internetul, în lucrarea sa pastoral-misionară, social-filantropică, culturaleducaţională şi administrativă deoarece acestea sunt instrumente de lucru rapide şi eficiente. Însă lumea virtuală a Internetului poate să influenţeze în mod negativ relaţiile interumane, prin utilizarea fără responsabilitate a libertăţii de acces, poluarea informaţională, posibilitatea controlului şi supravegherii persoanelor, terorismul digital sub masca anonimatului, manipulare ideologică şi cyber-criminalitate. De asemenea, utilizarea excesivă a Internetului expune la pericolul înstrăinării, izolării şi existenţei paralele într-o lume virtuală, ruptă de realitate, cu consecinţe grave asupra comportamentului social. De aceea, Biserica recomandă echilibru, discernământ şi luciditate în folosirea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării, pentru a distinge între bine şi rău şi pentru a cultiva ceea ce este ziditor şi mântuitor. 11 Problema utilizarii internetului în activitatea misionara este încă un subiect in dezbatere. Multe parohii ortodoxe au site-uri proprii, bloguri, preoţii comunică cu enoriaşii pe Twiter, Facebook. Oamenii secolului al XXI-lea s-au angajat deja într-o astfel de experienţă a comunicării virtuale. Biserica noastra nu trebuie să ignore acest spatiu al misiunii, având in vedere cât de familiar şi accesibil a devenit internetul. In ceea ce priveşte misiunea adresată tinerilor, ea nu se mai poate concepe fără această componentă. Astăzi se pune întrebarea dacă internetul şi folosirea mesajului virtual creştin pot avea o lucrare patristică asupra omului, dacă-l ajută pe acesta la înţelegerea dimensiunii lăuntrice. Mesajul creştin trebuie să fie un mesaj faţă către faţă, şi direct în inimă, căci fără întoarcerea în sine pe care o propovăduieşte toată Filocalia şi toată Sfânta Scriptură nu va exista un progres duhovnicesc. În schimb, internetul uneori nu poate ajuta cu nimic în acest sens, fiindcă poate înstrăina omul de sine însuţi, îl captivează şi în transformă într-un fel de prizonier al lui, chiar dacă se accesează site-uri cu mesaj duhovnicesc. 11 Comunicat Patriarhia Română, noiembrie

11 Mitropolitul Ioanis Zizioulas afirma : Nu este oare, televiziunea rea, cunoscut fiind că destramă familii şi introduce robia imaginilor? Acest lucru n-o fi valabil şi atunci când se transmite vreo emisiune creştină? 12 Tot acesta zice: Acelasi lucru îl putem afirma şi cu privire la Internet şi alte mijloace tehnologice: poate Biserica să transmită, spre exemplu, mesajul ei împotriva globalizarii adoptând şi, în esenţă, consfinţind mijloace tehnologice care prin însăşi natura lor promovează globalizarea la nivelul cel mai destructiv? Cum ar putea Biserica, în acest caz, să evite laicizarea? Primul lucru care socotesc că s- ar cuveni făcut este acela de a se conştientiza faptul că mijloacele tehnologice nu sunt deloc inocente, ci mai degrabă periculoase pentru însuşi mesajul pe care Biserica ar vrea sa-l transmită prin intermediul lor. Sfânta Euharistie este, prin excelenţă, evenimentul eshatologic al Bisericii. Prin natura ei, este comuniune personală între oameni, comuniune care va exista şi în Împărăţia lui Dumnezeu. Atunci când această comuniune nu mai are loc, aşa cum se întâmplă atunci când Sfânta Liturghie se transmite la televizor, mesajul eshatologic al Bisericii se pierde. Cel mai eshatologic moment al Bisericii se laicizează 13. Paradoxul comunicării fără comuniune pe care mediul virtual îl încurajează, este trăsătura cea mai problematică a mediului virtual. Calculatorul poate realiza comunicarea, dar nu şi comuniunea. Nu se poate face o traducere tehnică a îndemnului Mântuitorului unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor,(matei 18,20) în sintagma...când doi sau trei sunt conectaţi în numele Meu, ci tocmai o cale de a încuraja redescoperirea nemijlocită a vieţii comunitare fizice. Fără să reprezinte aşadar o alternativă la comunitatea de credinţă, internetul poate fi totuşi, pentru anumite grupuri, un liant şi, de ce nu, o formă nouă de practicare a liturghiei de după Liturghie, un spaţiu al mărturiei şi al diaconiei sociale Ioanis Zizioulas, Biserica şi eshatonul (trad. drd. Sorina Munteanu) - Teologie şi Viaţă - Revistă de gândire şi spiritualitate creştină nr. 1-6 ianuarie-iunie 2004 pp ibidem 14 Radu Preda, Comunicare versus comuniune. Marginalii social-teologice despre internet, în Tabor, ian. 2012, p

12 Mediu virtual, accesat fiind de milioane de oameni în fiecare oră, este cumva noua agoră a lumii noastre. Lipsa unei prezenţe ortodoxe poate împiedica celor care navighează prin ea, cu treburi sau nu, contactul cu Hristos, cu Evanghelia şi Biserica Sa. Pentru a ajunge să atragi însă atenţia în lumea digitală, precum în agora din vechime, este nevoie de o cunoaştere precisă a regulilor acesteia şi de o folosire creativă a oportunităţilor tehnice pe care le oferă. Asemeni retoricii din Antichitatea târzie, stăpânite suveran de Sfinţii Părinţi, retorica digitală presupune competenţă sau un anumit grad de inteligenţă a credinţei. 15 Pastoraţia în mediul virtual este de folos pastoraţiei faţă către faţă dar, comunicarea la distanţă nu poate înlocui prezenţa preotului lângă fii săi duhovniceşti. Uneori creştinii ortodocşi se află internaţi într-un spital. Cei mai tineri, sub 50 de ani şi nu numai aceştia, folosesc internetul pe telefonul mobil sau tabletă. Când starea lor de sănătate le permite, pot naviga pe internet. Pot descoperi lucruri nefolositoare şi pierzătoare dar şi sfaturi ale marilor noştri duhovnici, textele rugăciunilor, acatistelor, etc. Preotul misionar de caritate le poate recomanda folosirea televizorului din salon pentru vizionarea programelor televiziunii Trinitas sau accesarea paginilor site-urilor ce au conţint duhovnicesc. Putem vedea internetul drept un instrument pe care îl punem cu discernământ în slujba Evangheliei, a vestei celei mântuitoare care, iată, poate umple pagini electronice întregi, anima bloguri şi forumuri. A folosi internetul nu înseamnă a moderniza credinţa, ci a o aduce în inima celor mai moderne tehnici. 16. Utilizarea internetului de către creştini şi păstorii lor, presupune aplicarea consecventă a discernământului despre care ne învaţă Sfântul Apostol Pavel (cf. 1 Corinteni 10, 23) Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc. Toate-mi 15 idem 16 idem.p

13 sunt îngăduite, dar nu toate zidesc şi Supuneţi totul încercării, păstraţi ce e bine, feriţi-vă de orice fel de rău (1 Tes 5:21-22). Creştinii ortodocşi care folosesc televizorul şi internetul pentru a-şi îmbogăţi, de exemplu, cunoştinţele catehetice, se confruntă cu pericolul pierderii timpului, deşi au pornit cu intenţii bune în acest demers. Timpul vieţii prezente oferă, prin pocăinţă posibilitatea "răscumpării" timpului pierdut (răscumpărând vremea că zilele rele sunt Efes. V, 10). De asemenea, faptele săvârşite de credincios în viaţa pământească au urmări asupra contemporanilor şi asupra posterităţii spre bine sau spre rău. Astfel, se amplifică valoarea timpului vieţii prezente şi se intensifică totodată responsabilitatea pentru felul în care am folosit timpul. Pierderea timpului, trecerea lui fără valorificare constituie o pagubă aproape irecuperabilă: "Dumnezeu ţi-a dat timpul vieţii - zice Sfantul Ioan Gura de Aur - ca să-l petreci în slujirea Lui, şi când pierzi timpul vieţii in modul cel mai nevrednic întrebi unde este răul? Nu stiţi ca nimic nu trebuie să fie economisit ca timpul?! Aurul pe care l-ai pierdut poţi să-l dobândeşti din nou, dar timpul cu greu poţi să-l repari" 17. Bibliografie: Preafericitul Părinte Daniel, Timpul şi valoarea lui pentru mântuire în Ortodoxie, în Ortodoxia, 2 (1977), pp Dascălu Pr. Nicolae, Religia în cyberspaţiu Teologie şi viaţă, nr 1-6, 2006, pp Chiriţă V. (2006): Ce este dependenţa de calculator?, Ed. Grigore T. Popa, Iaşi 17 Preafericitul Părinte Daniel, Timpul şi valoarea lui pentru mântuire în Ortodoxie, în Ortodoxia, 2 (1977), p ). 13

14 Chiriţă V., Chiriţă R., Chele G: E., Ştefănescu C., Ilinca M.: Cap. X. Dependenţa de calculator între normal şi patologic, în Tratat de psihiatrie, Vol.I (Coord. V. Chiriţă), Edit. Fundaţiei Andrei Şaguna, Constanţa Chele Gabriela Elena, Utilizarea îndelungată acalculatorului la copii şi adolescenţi: Factor de risc şi condiţie premorbidă p. 53, Iaşi 2010 Molody. W. Communication policy in the global information economy,pp.16-39, în Ferguson M. (ed.) Public Communication: the New Imperative,Sage, London, McQuail, Denis, Windalh Sven, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă,p. 159 Edit. Comunicare.ro, Preda Radu, Comunicare versus comuniune. Marginalii social-teologice despre internet, în Tabor, ian. 2012, p. 58 Restian,Adrian asist.dr, Stilul de viaţă ca factor patogen în Practica medicală, vol V, nr 2010 Zizioulas Ioanis, Biserica şi eshatonul (trad. drd. Sorina Munteanu) în Teologie şi Viaţă - nr. 1-6 ianuarie-iunie 2004 pp