PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ la Limba şi literatura română (proba de profil)

Transcription

1 MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI UNIVERSITATEA ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI FACULTATEA Ştiinţe Socioumanistice CATEDRA Limbi şi Literaturi APROBAT Senatul UnAŞM proces-verbal nr. din 2012 m. c. Maria DUCA PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ la Limba şi literatura română (proba de profil) Domeniul general de studiu (codul şi denumirea) 22 Ştiinţe umanistice Domeniul de formare profesională 222 Limbi şi Literaturi Specialitatea Limba şi literatura română, limba engleză Numărul total de credite de studiu 180 Titlul obţinut Licenţiat în ştiinţe umanistice CHIŞINĂU, 2012

2 I. FONETICA Definiţia foneticii şi a fonologiei. Ramificaţiile foneticii. Locul foneticii în sistemul disciplinelor lingvistice. Legătura foneticii cu alte discipline lingvistice şi nelingvistice. Aspectul articulatoric şi perceptiv al sunetelor. Cercetarea sunetului vorbit sub aspect fiziologic. Aparatul de vorbire (aparatul respirator, laringele cu coardele vocale, cavităţile supraglotice). Organele de audiţie. Aspectul acustic al sunetelor. Noţiunea de sunet. Tipurile sunetelor (tonurile muzicale, undele armonice, zgomotele). Parametrii acustici ai sunetului (înălţimea, intensitatea, durata, timbrul). Aspectul fonologic al sunetelor. Corelaţia dintre sunet şi fonem. Corespondenţa dintre sunet şi literă, fonem şi literă. Sistemul fonetic al limbii române. Clasificarea sunetelor. Deosebirile de ordin funcţional, articulatoric şi acustic dintre vocale şi consoane. Clasificarea articulatorică a vocalelor. Criteriile de clasificare a sunetelor vocalice. Criteriul 1: Poziţia limbii. Criteriul 2: Poziţia buzelor. Criteriul 3: Gradul de apertură. Clasificarea articulatorică a consoanelor. Criteriile de clasificare a sunetelor consonantice. Criteriul 1: Participarea coardelor vocale. Criteriul 2: Modul de articulaţie. Criteriul 3: Locul de articulaţie. Fonemul şi alofonele lui. Clasificarea alofonelor (fundamentale, poziţionale, combinatorii, facultative, individuale). Trăsăturile diferenţiale şi integrale ale fonemelor. Unităţi fonetice complexe. Diftongii şi triftongii. Vocalele în hiat. Silaba. Structura silabică a limbii române. Teoria silabei (teoria vocalică sau funcţională, teoria efortului expirator, teoria aperturii, teoria tensiunii musculare, teoria sonorităţii). Principii generale de repartizare a cuvintelor pe silabe. Definirea intonaţiei. Tipuri de intonaţie (uniformă, ascendentă, descendentă). Constituenţii intonaţiei (melodia, accentul logic, tempoul, ritmul). Accentul cuvântului. Tipurile accentului sub aspect fonologic şi morfonologic. Funcţiile accentului (funcţia culminativă, funcţia demarcativă, funcţia distinctivă). Grafia. Tipurile grafice (pictografia, ideografia, scrierea silabică, scrierea fonetică). Principiile grafiei moderne. Definirea ortoepiei. Normele ortoepice. Accentul şi norma ortoepică. Definirea ortografiei. Principiile ortografiei româneşti. II. LEXICOLOGIA ŞI LEXICOGRAFIA LIMBII ROMÂNE Tipuri de lexicologie, raportul ei cu alte discipline, metode de cercetare. Lexicul ca sistem (câmpuri lexico-semantic, paradigme, ansambluri şi subansambluri lexicale). Structura lexicului, relaţii de sistem în lexic (sintagmatice, paradigmatice, incluzive, ierarhice, de dependenţă, de interdependenţă, de constelaţie). Cuvântul ca unitate biplană şi ca unitate de bază a sistemului lexical, corelaţia cuvânt - noţiune obiect. Cuvinte motivate-nemotivate, noţionale, substituente, imitative şi ralaţionale. Sensul cuvântului (definirea logico-filosofică şi structuralistă, semantică a sensului lexical). Tipurile de sensuri lexicale. Relaţiile dintre unităţile lexicale în planul expresiei: a)omolexia sau omonimia, b)paralexia sau paronimia şi c)eterolexia. Relaţiile dintre unităţile lexicale în planul conţinutului: a) omosemia sau sinonimia, b) parasemia sau paronimia şi c) eterosemia. Relaţiile dintre unităţile lexicale în planul expresiei şi în planul conţinutului: parasemolexia. Monosemia şi polisemia. Tipologia polisemiei. Caracteristica funcţional-stilistică a lexicului. Lexic fundamental, lexic expresiv, lexic savant. Stratificarea temporală (arhaisme neologisme), spaţială (unităţi literare unităţi regionale), socială (unităţi literare unităţi din artizanat, profesionalisme, unităţi argotice, de jargon, vulgarisme) şi stilistică a lexicului. Semasiologia şi onomasiologia. Îmbogăţirea vocabularului: mijloace interne (derivarea, compunerea, conversiunea; mutaţiile semantice) şi externe (împrumutul lexical şi calcul lingvistic). Frazeologia. Particularităţi semantice, gramaticale şi stilistice ale unităţilor frazeologice; clasificarea frazeologismelor, locuţiunile şi expresiile frazeologice, tipurile expresiilor frazeologice. Lexicologia diacronică: structura etimologică a vocabularului. Cuvinte autohtonr (geto-dacice), cuvinte moştenite din latină, împrumuturi (slave, greceşti, maghiare, turcice, germană, împrumuturi moderne etc.). Reromanizarea lexicului românesc. Lexicografia română: tipologia dicţionarelor, dicţionare de limbă dicţionare terminologice, didactice, ideografice, enciclopedice, explicative, etimologice, de neologisme, de arhaisme, de regionalisme, de sinonime, de omonime, de antonime, de paronime, ortografice, onomastice, de rime, de epitete, de abrevieri, frazeologice, bilingve, poliglote etc. 2

3 III. GRAMATICA LIMBII ROMÂNE (morfologia) Obiectul de studiu al morfologiei. Criterii de identificare a părţilor de vorbire. Structura morfologică a cuvântului. Morfologia şi sintaxa compartimente ale gramaticii. Criteriile semantic, formal şi sintactic de identificare a părţilor de vorbire. Categorii nominale şi cele verbale. Conceptul de morfem şi flexiune. Categorii nominale: genul, numărul, cazul. Categoriile de gen şi număr la substantive. Opoziţia ternară masculin feminin neutru. Mijloacele de redare a categoriei de gen. Substantive cu două forme de număr, mijloacele de redare a opoziţiei binare de număr. Substantive singularia tantum şi pluralia tantum. Categoria cazului la substantive. Clasificarea cazurilor la substantive; declinarea acestora. Funcţiile sintactice ale substantivelor la diferite cazuri. Clasa articolelor. Definirea şi clasificarea articolelor. Utilizarea articolelor substantival, posesiv şi adjectival. Reguli de acord privind articolul posesiv şi adjectival. Clasa adjectivelor. Clasa numeralelor. Criterii de clasificare a adjectivelor (după formă şi sens). Genul, numărul şi cazul la adjective. Categoria comparaţiei, semnificaţiile gradelor de comparaţie ale adjectivului. Mijloacele stilistic marcate de redare a superlativului. Funcţiile sintactice ale adjectivului. Clasificarea numeralelor, categoriile gramaticale şi funcţiile sintactice ale acestora. Clasa pronumelor. Pronumele personale şi de reverenţă. Formele pline şi atone ale pronumelor personale; categoriile gramaticale de gen, număr, caz, persoană.pronumele reflexive şi formele funcţional analogice ale acestora. Pronumele şi adjectivele pronominale posesive, de accentuare, demonstrative (forme, semnificaţii). Structura, semnificaţiile şi categoriile gramaticale ale pronumelor relative, interogative, nehotărâte şi negative. Întrebuinţarea şi ortografia diverselor categorii de pronume; dificultăţi de acord. Funcţiile sintactice ale pronumelor personale, reflexive, de accentuare, posesive, demonstrative etc., utilizarea stilistic marcată a unor varfietăţi de pronume. Clasa verbelor. Tranzitivitatea vs intranzitivitatea verbelor. Categoria diatezei. Criterii de clasificare a verbelor. Clase semantice, flexionare şi structurale ale verbelor.verbe predicative vs verbe nepredicative. Verbe personale vs verbe impersonale. Verbe tranzitive, intranzitive şi cu dublă tranzitivitate. Clasificarea diatezelor (activă, pasivă, reflexivă). Caracterizarea morfologică şi funcţională a diatezelor verbale. Tranzitivitatea vs intranzitivitatea verbelor în raport cu diateza. Categoria modului verbal. Moduri personale vs moduri impersonale. Demarcarea modurilor personale şi impersonale. Categoriile de timp, număr, persoană. Aspectele indicativului. Formaţiuni simple şi compuse. Modul conjunctiv. Conjunctivul prezent şi perfect. Utilizarea conjunctivului independent şi dependent. Modurile imperativ, condiţional-optativ şi prezumtiv (structura, semnificaţiile). Sinonimia modurilor verbale personale. Modurile impersonale: infinitivul, gerjnziul, participiul, supinul (structura, semnificaţiile). Clasa adverbelor. Criteriile de clasificare a adverbelor. Tipuri de adverbe: primare, derivate, locuţiuni adverbiale. Adverbe formate prin conversiune. Ortografia adverbelor. Categoria comparaţiei la adverbe în raport cu adjectivele. Clasa prepoziţiilor şi a conjuncţiilor. Clasificarea prepoziţiilor şi a conjuncţiilor. Rolul prepoziţiilor la redarea valorilor cazuale pe cale analitică. Conjuncţii şi cuvinte conjunctive. Conjuncţii coordonatoare şi subordonatoare. Clasa interjecţiilor. Clasificarea interjecţiilor. Întrebuinţarea interjecţiilor în propoziţie. IV. GRAMATICA LIMBII ROMÂNE (sintaxa) Propoziţia unitate de bază a sintaxei. Îmbinarea de cuvinte ca unitate a sintaxei. Definiţiile propoziţiei şi ale îmbinării de cuvinte, trăsăturile unităţilor în cauză. Tipurile îmbinărilor de cuvinte. Raporturile sintactice între cuvinte în propoziţie. Acordul, recţiunea, aderarea, tipurile acestora.greşeli de recţiune. Coordonarea vs subordonarea. Mijloacele de redare a raporturilor sintactice: desinenţe, cuvinte auxiliare, topica, intonaţia ş.a. Juxtapunerea şi joncţiunea. Clasificarea propoziţiilor după conţinut şi structură. Propoziţii enunţiative, interogative, imperative, optative, dubitative. Tipologia propoziţiilor monomembre vs bimembre. Clasificarea părţilor de propoziţie. Părţile principale de propoziţie. Tipologia subiectului, mijloacele de exprimare a acestuia. Arborele predicativ în diferite interpretări; predicatul verbal, nominal şi verbal-nominal, mijloacele de redare a predicatelor în cauză. Rolul semiauxiliarelor în 3

4 componenţa predicatului verbal compus. Grupurile tematice de semiauxiliare modale şi faziale. Specificul predicatului nominal în corelaţie cu cel verbal. Clasificarea verbelor (semi)copulative. Mijloacele de exteriorizare a numelui predicativ. Alte tipuri de predicate. Acordul predicatului cu subiectul. Părţile secundare de propoziţie. Atributul, apoziţia, complementele necircumstanţiale (direct, indirect, de agent ş.a.). Definiţia şi tipologia atributului. Atributul adjectival, participial, substantival, pronominal, verbal şi adverbial. Delimitarea atributului de alte părţi de propoziţie. Apoziţia simplă şi dezvoltată. Topica şi izolarea unor categorii de atribute şi a apoziţiilor. Complemente necircumstanţiale vs circumstanţiale. Complementul direct şi indirect, delimitarea complementului indirect de alte părţi de propoziţie. Tipologia complementului circumstanţial. Problema delimitării complementului circumstanţial. Tipurile circumstanţialelor (de loc, de timp, de mod, condiţional, final, consesiv, cauzal ş.a.): elementele regente, mijloace de exprimare, topica. Izolarea unor tipuri de circumstanţiale. Fraza ca unitate sintactică. Conceptul frază în literatura de specialitate. Parataxa şi hipotaxa. Trăsăturile frazei ca unitate sintactică superioară. Inerenţa, coordonarea, subordonarea. Conceptele de propoziţie principală, regentă şi subordonată. Principii de clasificare a propoziţiilor subordonate.conceptele propoziţie principală, regentă, subordonată. Rolul metodei transformaţionale în procesul de clasificare a diverselor subordonate. Specificul propoziţiilor subiectivale şi predicative. Coordonarea. Joncţiunea şi juxtapunerea în cadrul coordonării şi al subordonării. Tipologia propoziţiilor prin coordonare: propoziţii copulative, adversative, disjunctive, conclusive, explicative. Rolul conjuncţiilor coordonatoare, apte a introduce propoziţiile în cauză. Subordonarea prin joncţiune. Rolul jonctivelor în cadrul frazei. Cuplurile corelative. Funcţiile sintactice ale cuvintelor conjunctive. Juxtapunerea în cadrul frazei prin coordonare şi subordonare. Tipologia propoziţiilor subordonate. Tipologia subordonatei atributive (determinativă, explicativă şi circumstanţială: valori, elemente regente, jonctive). Subordonata completivă directă şi indirectă: elemente regente, semnificaţii, jonctive. Subordonatele circumstanţiale de loc, de timp, de mod (elemente regente, jonctive). Raporturile logicosemantice redate de subordonatele de loc şi de mod, tipologia acestora. Raporturile desemnate de subordonatele de timp (de simultaneitate, anterioritate, posterioritate). Subordonatele circumstanţiale condiţională, cauzală şi finală, concesivă, opoziţională (elemente regente, jontive). Alte tipuri de subordonate (instrumentală, sociativă, de excepţie, cumulativă).topica, punctuaţia în frazele ce includ subordonatele nominalizate. Aplicarea metodei transformaţionale la delimitarea subordonatelor polifuncţionale. Tipologia frazelor prin subordonare şi cosubordonare. Frazele prin subordonare (omogene, neomogene, consecutiv subordonate). Fraza cu propoziţii cosubordonate omogene, cosubordonate neomogene, consecutiv subordonate. Fraza mixtă. Privire de ansamblu asupra punctuaţiei limbii române. Metoda transformaţională în sintaxa limbii române. Principiile de punctuaţie ale limbii române. Reguli privind întrebuinţarea semnelor de punctuaţie (virgula, punctul, două puncte, punct şi virgulă ş.a.). Opinii şi aprecieri privind metoda transformaţională. Principiile şi procedeele metodei transformaţionale. Expansiunea, comprimarea, echivalenţa. V. INTRODUCERE ÎN TEORIA LITERATURII Valoarea fenomenului literar şi studiul literaturii ca proces formativ. Receptarea/lectura şi competenţa lectorului în comunicarea/decodificarea literară. Textul literar entitate de referinţă în studiul literaturii. Comprehensiunea şi interpretarea fenomenului (operei) literar: repere conceptuale.variantele originare ale comunicării literar artistice: problema genurilor şi speciilor. Opera şi literatura ca sitem. VI. ISTORIA LITERATURII ROMÂNE Literatura în limba română slavonă din secolele XV-XVI: caracterizare generală. Cronicile române din secolele XVII-XVIII monumente polivalente ale literaturii medievale. Valoarea istorică şi literară a cronicilor lui Gr. Ureche, M. Costin şi Ion Neculce.Letopiseţele izvor de inspiraţie pentru literatura română. Diversitatea genurilor şi a speciilor în literatura medievală 4

5 (Didahiile de Antim Ivireanul; Viaţa lumii şi De neamul moldovenilor de Miron Costin; Ceasornicul domnilor de N.Milescu Spătarul; Formula nuvelistică şi romanescă în tradiţia literaturii vechi. Dimitrie Cantemir - cărturar de talie europeană şi prinţ al umanismului românesc. (Divanul; Metafizica; Logica; Descrierea Moldovei; Hronicul; Istoria ieroglifică). Spiritul critic al literaturii române premoderne: satira şi fabula (C. Conachi, Anton Pann, Gh. Asachi, C. Stamati farsa Neneaca, cuconaşul ei şi dascălul). Tendinţe neoclasiciste, baroce şi preromantice în literatura premodernă (I.Budai-Deleanu, poemul Ţiganiada). Particularităţile romantismului românesc: Dacia literară manifest programatic al cu-rentului. Creaţia lui C. Negruzzi formulă a romantismului de tip Biedermeier (Negru pe alb, nuvelele). Alecu Russo militant al culturii şi literaturii româneşti (Cugetări, Studie moldovană, Critica criticii, Poezia poporală; schiţele Piatra teiului, Iaşii şi locuitorii lui de la 1840, Amintiri, poemul în proză Cântarea României). Dimitrie Bolintineanu personalitate de referinţă a romantismului paşoptist. Idealurile epocii şi poetica legendelor istorice. Romanele lui Bolintineanu cele dintîi realizări de valoare ale genului: Manoil şi Elena. Creaţia lui V. Alecsandri: de la romantismul paşoptist la junimism (Doine şi Mărgări-tărele Lăcrimioare, Ostaşii noştri, Pasteluri). Particularităţile daramaturgiei lui lui V. Alecsandri (Chiriţa în Iaşi, Chiriţa în provincie, Rusaliile, Sânzeana şi Pepelea Boieri şi ciocoi, Ovidiu, Fîntăna Blanduziei). Semnificaţia modelelor cosmologice în structura discursului liric eminescian:ciclul Scrisori, Luceafărul, Cezara. Poemul Luceafărul modelul cosmologic kantian şi mit personal. Ioan Slavici reprezentantul direcţiei noi în literatura din epoca junimistă. Fuziunea eticului şi a esteticului în nuvelistică (La crucea din sat, Gura satului, Popa Tanda, Budulea taichii). Romanul Mara un multiroman în literatura română. Creaţia lui Ion Creangă expresie a realismului popular în literatura română din sec. al XIX-lea. Realismul Poveştilor. Amintiri din copilărie o epopee a satului şi o expresie a spiritualităţii româneşti. Creaţia lui I.L.Caragiale o perspectivă critică asupra lumii moderne. Particularităţile schiţelor şi ale momentelor (Domnul Goe, Vizită, Bacalaureat, Moftangii ş.a.). Teatrum mundi viziune şi motiv integrator al comediilor lui I.L.Caragiale. (O noapte furtunoasă şi O scrisoare pierdută). Particularităţile evoluţiei literaturii române din perioada interbelică şi contemporană. Tradiţionalismul în literatura română: O. Goga Rugăciune, Noi, Oltul, Plugarii, Bătrâni, Fără ţară, Vorbeau azi-noapte două ape, Sonet, Mare aeternum). Dimensiunile eposului sadovenian: Baltagul. Particularităţile romanului istoric sadovenian (Fraţii Jderi, Zodia Cancerului, Creanga de aur). V. Voiculescu, reprezentant al tradiţionalismului (În grădina Ghetsemani, Ultimele so-nete închipuite ale lui Shachespeare în traducerea imaginară a lui Vasile Voiculescu (Lostriţa, Zahei orbul). Specificul simbolismului liricii lui Ion Minulescu ( Romanţa noului venit, Nocturnă, Cu toamna în odaie, Acuarelă). G. Bacovia, reprezentantul de vîrf al simbolismului românesc (Plumb, Amurg violet, Nevroză, Decor, Plouă, Lacustră, Decembre, Pulvis, Nocturnă, În parc, Seară tristă, Plouă). Lirica meditativ-filozofică a lui T. Arghezi (Ora rece, Arheologie, Târziu de toamnă, Între două nopţi, Duhovnicească, Morgenstimmung, De-a v-aţi ascuns ş.a.). Expresionismul în literatura română: L.Blaga (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Gorunul, Lumina, Sufletul satului, Zodia Cumpenei etc). Dramaturgia lui L.Blaga (Zamolxe, Meşterul Manole ş.a.). Contribuţia lui L. Rebreanu la dezvoltarea prozei româneşti interbelice. (Ion. Răscoala, Pădurea spânzuraţilor, Ciuleandra). C. Petrescu,teoretician şi creator al romanului modern (Ultima noapte de dragoste şi întîia noapte de război, Patul lui Procust ). Rolul lui Mircea Eliade în evoluţia prozei româneşti: tipologii, formule (Isabel şi apele diavolului, Maitreyi. Noaptea de Sânziene). Matei Caragiale, prozator nepereche: romanul Craii de la curtea Veche. Marin Preda, creatorul romanului total în literatura română: Cel mai iubit dintre pământeni. Particularităţile romanului lui Aureliu Busuioc (Singur în faţa dragostei, Lătrând la lună şi Pactizând cu diavolul). Arta prozei lui V. Vasilache (Tăcerile casei aceleia, Elegii pentru Ana-Maria, Povestea cu cocoşul roşu). Proza lirică a lui Ion Druţă în contextul curentelor artistice ale timpului: între sămănătorism, poporanism şi mioritism (Dor de oameni, Osânda căutării, Sania, Toiagul păstoriei, Frunze de dor). Romanul socialpsihologic Povara bunătăţii noastre (1968) şi destinul satului basarabean în confruntare cu teroarea istoriei. Valori etice şi spirituale în dramaturgia lui Ion Druţă (Casa mare, Păsările 5

6 tinereţii noastre, Frumos şi sfînt, ş.a.). Tradiţie şi modernitate în lirica lui Ion Vatamanu. (De ziua frunzei, Iubire de tine, Măslinul oglindit, Nimic nu-i zero, Atât de mult al pământului). Poezia lui A. Codru. Mitul personal al pietrei şi valenţele lui multiple (Îndărătnicia pietrei, Piatra de citire, Mitul personal). Grigore Vieru, poetul-simbol al destinului basarabean. Specificul discursului liric şi a viziunii poetice asupra lumii (Numele tău, Aproape, Un verde ne vede, Fiindcă iubesc, Taina care mă apără, Cel care sunt, Rădăcina de foc, Văd şi mărturisesc, Acum şi în veac, Strigat-am către tine). Generaţia de creaţie a ochiului al treilea : Nicolae Dabija, Leonida Lari, Vasile Romanciuc, Leo Butnaru. Manifestări ale neomodernismului în lirica română. Nichita Stănescu, poet al necuvin-telor (Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor, 11 elegii, Oul şi sfera, Laus Ptolemaei, Necuvintele, În dulcele stil clasic, Epica magna, Opere imperfecte, Noduri şi semne). Marin Sorescu, poetul şi dramaturgul (Moartea ceasului, Tinereţea lui Don Quijote, Tuşiţi, Suflete bun la toate, Descântoteca, La lilieci, Iona, Răceala). Lirica optzeciştilor: între modernism şi postmodernism (Mircea Cărtărescu, Emilian Galaicu-Păun, Valeriu Matei, Nicolae Popa ş. a.). REFERINŢE SELECTIVE Cursul de lecţii la fiecare disciplină expus pe platforma educaţională a UnAŞM. 1. Avram A. Studii de fonologie romanică. Bucureşti, Avram M. Gramatica pentru toţi. Bucureşti, Bahnaru V. Elemente de lexicologie şi lexicografie. Chişinău, Bahnaru V. Elemente de semasiologie română. Chişinău, Barbu E. O istorie polemică şi antologică a literaturii române de la origini până în prezent. (Poezia română contemporană). Bucureşti, Bărbuţă I., Cicala A., Constantinovici E. Gramatica uzuală a limbii române. Chişinău, Bileţchi N. Romanul şi contemporaneitatea. Chişinău, Bucă M., Evseev I. Probleme de semasiologie. Timişoare, Călinescu G. Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent. Bucureşti, Cimpoi M. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. Ed. a II-a. Chişinău, Cioculescu Ş., Streinu V., Vianu T. Istoria literaturii române moderne. Bucureşt, Corlăteanu N., Zagaevschi V. Fonetica. Chişinău, Cornea P. Originile romantismului românesc. Bucureşti, Cornea P. Studii de literatură română modernă. Bucureşti, Corniţă Georgeta. Fonetica integrată. Baia Mare, Constantinescu-Dobridor Gh. Morfololgia limbii române. Bucureşti, Constantinescu-Dobridor Gh. Gramatica limbii române. Bucureşti, Coteanu I. Gramatică. Stilistică. Compoziţie. Bucureşti, Dârul Al. Schiţe de gramatică funcţional-semantică a limbii române. Chişinău, Diaconescu I. Sintaxa limbii române. Bucureşti, Dimitriu C. Tratat de gramatică. Vol. I. Morfologia, Dimitriu C. Tratat de gramatică. Vol.2. Sintaxa, Dolgan M. Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări. Chişinău, Duda G. Introducere în teoria literaturii. Bucureşti, Duda G. Analiza textului literar. Bucureşti, Gherasim Al., Ciornâi I. Morfologia limbii române. Curs practic. Chişinău, Goga M. Fonetică şi fonologie. Lexicologie şi stilistică. Cluj-Napoca, Gogin G. Fonetica limbii române literare contemporane. Diftongii ascendenţi. Studiu de fonetică experimentală. Chişinău,

7 29. Gramatica limbii române. Vol. I. Cuvântul. Bucureşti, Gramatica limbii române. Vol. II. Enunţul. Bucureşti, Ibrăileanu G. Studii literare. Iaşi, Iordachescu Carmen. Fonetică şi Vocabular. Piteşti, Ivaşcu G. Istoria literaturii române. Bucureşti, Manolescu N. Istoria critică a literaturii române. Bucureşti, Marino A. Dicţionar de idei literare. Bucureşti, Parfene C. Teorie şi analiză literară. Bucureşti, Petraş I. Teoria literaturii. Dicţionar - antologie. Bucureşti, Plămădeală I. Opera ca text. O introducere în ştiinţa literaturii. Chişinău Rosetti Al. Introducere în fonetică. Bucureşti, Rotaru I. O istorie a literaturii române. Galaţi, Rotaru I. O istorie a literaturii române. Bucureşti, Scarlat M. Istoria poeziei româneşti. Bucureşti, Seche M. Schiţă de istorie a lexicografiei româneşti. Bucureşti: Editura ştiinţifică, vol.i, 1966, vol. II Simion E. Scriitori români de azi. Chişinău, Simion E. Dimineaţa poeţilor. Bucureşti, Stan I.T. Fonetica. Cluj Napoca, Şerban V. Fonetica. Timişoara, Şerban V., Evseev I. Vocabularul românesc contemporan. Timişoare, Tiutiuca D. Pentru o nouă teorie literară. Iaşi, Tiutiuca D. Teoria operei literare. Galaţi, Tuţescu M. Précis de sémantique française. Bucureşti, Wellek R., Warren A. Teoria literaturii. Bucureşti, С. Бережан. Семантическая эквивалентность лексических единицa. Кишинев: Штиинца,