NR. 4/2006. REDACTOR ŞEF: Comandor prof. univ. dr. ing. Gavril MALOŞ. SECRETAR GENERAL DE REDACłIE: Lect. univ. drd. Adriana RÎŞNOVEANU

Transcription

1 1

2 NR. 4/2006 REFERENłI ŞTIINłIFICI: Academician prof. univ. dr. Radu VOINEA General prof. univ. dr. Mircea MUREŞAN (UNAp) membru al Academiei Oamenilor de ŞtiinŃă din România Prof. univ. dr. Ion Gheorghe ROŞCA (ASE) Prof. univ. dr. Ion STANCU (ASE) Gl. bg. prof. dr. Edwin MICEWSKI director al Institutului de Sociologie şi Pedagogie Militară Viena Contraamiral de flotilă (r.) prof. univ. dr. Marius HANGANU (UNAp) membru al Academiei Oamenilor de ŞtiinŃă din România REDACTOR ŞEF: Comandor prof. univ. dr. ing. Gavril MALOŞ SECRETAR GENERAL DE REDACłIE: Lect. univ. drd. Adriana RÎŞNOVEANU REDACTORI: Prof. univ. dr. ConstanŃa BODEA (ASE) Maior lect. univ. dr. Dorinel-Ioan MOLDOVAN Conf. univ. dr. Luiza KRAFT (UNAp) Prof. univ. dr. Vasile MACOVICIUC (ASE) Prof. univ. dr. Alecxandrina DEACONU (ASE) Lect. univ. drd. Elena ŞUŞNEA (UNAp) COPERTA: Elena PLEŞANU TEHNOREDACTARE/ PROCESARE TEXT: Liliana ILIE Universitatea NaŃională de Apărare Carol I, Bucureşti, Şoseaua Panduri nr , sector 5 Telefon: /401; 222 ISSN I.S.S.N X

3 Să promovăm un învăńământ centrat pe student... 5 Conf. univ. dr. Elena ISTRATE Lect. univ. drd. Adriana RÎŞNOVEANU Lect. univ. drd. Sorina Mihaela MARDAR Rolul şi impactul convenńiei de la Haga din 1954 şi a protocoalelor sale Jan HLADIK (UNESCO) Cultură organizańională performanńe manageriale Prof. univ. dr. Ion VERBONCU Asigurarea calităńii învăńământului o condińie esenńială a progresului Conf. univ.dr. Nicolae FEODOT Societatea pedagogică vs. societatea informańională? Andrei GĂITĂNARU Eurojust Conf. univ. dr. Victor AELENEI Managementul în domeniul relańiilor publice Mr. ec. drd. Mirela PUŞCAŞU Opinii asupra metodologiei şi tehnologiei instruirii. Moduri şi forme de organizare a activităńilor didactice actuale Lt. col. lector univ. drd. Doina FILOTE Specificul relańiilor interpersonale militare Instructor superior lt.col. Iulia-Frasina TĂNASE ParticularităŃile recrutării în sistemul de siguranńă nańională Drd. Ioana MATEŞ Rolul comunicării interpersonale în relańia comandant-subordonat şi impactul ei asupra climatului psihosocial dintr-o unitate militară Lt.col. Iuri TĂNASE România şi provocarea educańiei interculturale Asist. univ. drd. Camelia STĂICULESCU 3

4 EDITURA UNIVERSITĂłII NAłIONALE DE APĂRARE CAROL I Şoseaua Panduri nr , Bucureşti, sector 5 editura@unap.ro Tel: /215; 307 Fax: Bun de tipar: Tiparul executat la Tipografia UniversităŃii NaŃionale de Apărare Carol I sub comanda nr. 215/ /214 /07 4

5 Conf. univ. dr. Elena ISTRATE Lect. univ. drd. Adriana RÎŞNOVEANU Lect. univ. drd. Sorina Mihaela MARDAR Universitatea NaŃională de Apărare Carol I, Bucureşti Modificările ample din societatea contemporană şi cultura schimbării pe care le trăim presupun un nou mod de a face educańie. Pedagogia tradińională, ex cathedra, nu mai răspunde nevoilor celor care se educă. Un discurs de la profesor la elev/student care încurajează achizińia şi reproducerea de cunoştinńe este inadecvat nevoilor reale ale societăńii şi indivizilor actuali. Accentul trebuie să cadă pe încurajarea autonomiei, creativităńii, a implicării celor care învańă în propria formare şi dezvoltare. Dictonul a învăńa să înveńi este astăzi mai actual ca niciodată! Î nvăńământul centrat pe student se înscrie ca una din nevoile esenńiale pe care trebuie să se bazeze organizarea şi funcńionarea învăńământului contemporan, reprezintă expresia uneia din contribuńiile postmodernităńii la regândirea educańiei. Este vorba de paradigma educańional-umanistă care priveşte dinspre student către educańie, către modalităńile instituńionale ale educańiei. Postmodernitatea exercită, cel puńin în plan teoretic, o mare atracńie pentru teoria şi practica educańională. Aşa cum arată prof.univ.dr. Emil Păun în studiul O lectură" a educańiei prin grila postmodernităńii (în vol. Pedagogie. Fundamente teoretice şi demersuri aplicative, p.19) există însă un decalaj evident între analizele postmoderne şi practica şcolară, structurată încă pe coordonatele paradigmei moderne. În plus, orientarea postmodernă în educańie este încă în constituire şi are destule neîmpliniri teoretice pentru a declanşa o schimbare amplă a practicii educańionale. Una din paradigmele reprezentative ale postmodernismului în educańie este paradigma existenńial-umanistă. Aceasta militează pentru o societate, şi în consecinńă, pentru o educańie centrată pe persoană, printre sursele sale de întemeiere aflându-se psihologia umanistă (C. Rogers, A. Adler, ş.a.). Revalorizarea dimensiunii subiective a actului educańional se constituie ca una din caracteristicile majore ale acestei paradigme care introduce o perspectivă globală, totalizatoare şi integratoare asupra individului pe care o postulează ca dimensiune fundamentală a finalităńilor educańiei. Este ştiut că educańia reprezintă o acńiune social-umană specifică care are anumite trăsături definitorii: -AcŃiunea educativă este în esenńă o relańie dintre un subiect şi un obiect, în cadrul căreia subiectul sau agentul acńiunii urmăreşte o schimbare, o transformare a obiectului 5

6 conform unui scop, iar obiectul este cel asupra căruia se exercită aspectele acńiunii subiectului; -RelaŃia care se stabileşte între subiect şi obiect este o relańie socială şi antropologică; -Caracterul activ şi creativ al interacńiunii dintre cei doi poli ai relańiei îi conferă o notă caracteristică; -AcŃiunea educativă reprezintă o componentă subordonată unui ansamblu social care reglează şi direcńionează într-un anumit fel acńiunea respectivă; -Desfăşurarea acńiunii are un caracter funcńional dinamic prin relańiile directe şi indirecte care se stabilesc între componentele sale. EducaŃia aste expresia a două laturi complementare socializarea şi individualizarea. Socializarea presupune intervenńia din exterior, presiunea pe care educańia urmează să o exercite asupra fiinńei umane în virtutea unor imperative sociale, acestea fiind exprimate în idealul social din care rezultă, implicit, idealul educańional. Individualizarea presupune exprimarea liberă a tendinńelor din interior, imprimând educańiei un sens autopropulsor, prin stimularea potenńialului individual, punând accentul pe diferenńiere. În termeni pedagogici, în cadrul socializării elevul/studentul este obiect al educańiei, pe când în cadrul individualizării elevul/studentul este subiect al educańiei. Între obiectul şi subiectul educańiei există o relańie cu caracter praxiologic, în cadrul căreia unul se modifică în funcńie de celălalt, păstrându-şi autonomia şi rolul pe care îl are fiecare. Valorificarea subiectivităńii obiectului educańiei constituie temeiul educańiei din zilele noastre, aceea de a transforma obiectul în subiect al propriei sale formări şi dezvoltări a personalităńii. Participarea obiectului la propria sa formare şi dezvoltare explică în termeni pedagogici ceea ce se înńelege prin activizare, participare şi angajare. La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 s-au constituit două orientări 6 explicative în pedagogie, orientarea sociologizantă şi orientarea psihologizantă, concepând educańia fie prin prismă sociologică, fie prin prismă psihologică. În accepńia teoreticienilor orientării sociologizante (Emile Durkheim), educańia trebuie subordonată societăńii. Ea este considerată o funcńie eminamente socială, rolul său fiind acela de a socializa indivizii, de a transforma individul biologic asocial în membru al unei/unor colectivităńi. EducaŃia asigură interiorizarea comportamentelor fixate în calitate de comportamente normale, adică a acelor comportamente generalizate la membrii unei comunităńi. EducaŃia este acńiunea exercitată de generańiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viańa socială. Ea are ca obiect să provoace şi să dezvolte la copil un număr oarecare de stări fizice, intelectuale, morale, pe care le reclamă de la el atît societatea politică în ansamblul ei, cât şi mediul special căruia îi este cu deosebire destinat. (Emile Durkheim, EducaŃie şi sociologie, p.39). În concepńia teoreticienilor curentului de orientare psihologistă, în educańie totul trebuie să pornească de la copil, de la nevoile şi aspirańiile lui, pentru ca în funcńie de ele să se realizeze apoi organizarea procesului de învăńământ. Lucrarea lui Helen Kay Secolul copilului (1900) pledează pentru necesitatea respectării individualităńii copilului, a libertăńii sale de manifestare potrivit cerinńelor naturii sale, fără nici un fel de constrângere exterioară. Ea impune un nou tip de educańie, cea axată pe copil, în opozińie cu aceea care are în centrul său cerinńele societăńii impuse prin constrângere, din exterior, de către educator. Schimbările ample, uneori spectaculoase, care se produc în societatea contemporană, nevoile şi aşteptările generańiilor tinere determină schimbări în educańie, în organizarea şi funcńionarea şcolii. Este necesară reconsiderarea pozińiei obiectului în actul educańional, a relańiei sale cu adultul, a cărui misiune este educarea elevului/studentului, a relańiei acestuia din urmă cu cunoaşterea, cu alńii şi cu sinele.

7 Aspectul cel mai interesant al educańiei în postmodernitate este, aşa cum arată prof.univ.dr. Emil Păun, acela al trecerii de la paradigma certitudinii la paradigma incertitudinii, de la intensa programare a actului educativ la subiectivitatea învăńării, de la reproducerea identică de cunoştinńe stereotipe la inińierea de proiecte, de la tratarea cunoaşterii ca o sumă de unităńi simplificate la situańii pedagogice neprogramate. Paradigma educańional-umanistă, în contextul postmodernităńii, opteză pentru un sistem de învăńământ deschis şi pentru o şcoală care favorizează participarea activă a celui care se educă la crearea mesajului, a sensului, a valorii. ÎnvăŃământul centrat pe elev/student reprezintă una din manifestările umanismului în ştiinńele educańiei, expresia acelui model de învăńământ axat pe subiectul educańiei, pe nevoile, interesele şi credinńele sale, pe experienńa acestuia. Este acel model de învăńământ care favorizează, prin activităńile organizate, manifestarea creativă a personalităńii, dezvoltarea autonomiei, cultivarea capacităńii de adaptare la schimbare, permisivitate în raporturile subiectului educańiei cu adultul, grija pentru dimensiunea afectivă a personalităńii celui care se formează. De asemenea, în paradigma educańional-umanistă, sunt dezvoltate, pe de o parte, ideile referitoare la luarea în stăpânire a propriei educańii de către persoana care se educă, care trebuie să-şi mobilizeze şi utilizeze energiile interioare în situańii de învăńare, iar pe de altă parte, pe acelea referitoare la educator în ipostaza de facilitator al evoluńiei celui aflat pe calea formării. Centrarea învăńământului pe subiectul educańiei îşi găseşte specificarea şi în controlul de către subiect a propriei activităńi de învăńare, în selecńia conńinuturilor în funcńie de nevoile afective şi cognitive ale subiectului, în derularea experienńei de învăńare în prezenńa unui educator empatic, atent la nevoile subiectului, având în primul rând o funcńie de mediere culturală. Subiectul educańiei trebuie să i se acorde încredere, să i se îngăduie să cerceteze ce îl interesează, aceasta fiind condińia învăńării autentice. ÎnvăŃarea este de calitate dacă este percepută ca având legătură cu proiectele personale, educatorul având misunea de a ajuta subiectul să identifice şi să trateze probleme semnificative pentru el. Printre principiile pedagogiei umaniste formulate de C. Rogers se înscriu: -Se învańă mult şi valabil prin acńiune; -ÎnvăŃarea este facilitată când subiectul deńine o parte de responsabilitate în metodă; -ÎnvăŃarea care angajează în întregime subiectul pătrunde cel mai adânc în structura personalităńii; -IndependenŃa spiritului, creativitatea, încrederea în sine sunt facilitate când autocritica şi autoevaluarea sunt considerate fundamentale, iar evaluarea prin altul este considerată secundară; -În lumea de astăzi cel mai util este să înveńi cum să înveńi, să-ńi conştientizezi propriile procese de învăńare, să rămâi deschis la propria experienńă şi să intetegrezi în sine procesele de schimbare. Subiectul lumii noastre trebuie să suporte schimbarea, să poată trăi în schimbare, aceasta fiind esenńa vieńii care se derulează în postmodernitate. Organizarea şi desfăşurarea activităńii didactice universitare trebuie să aibă la bază, în mai mare măsură, principiile pedagogiei umaniste. Ea nu trebuie să eludeze funcńiile sale formativ-educative şi să se axeze numai pe transmiterea sistematică a cunoaşterii. PrezenŃa reală a studenńilor în actul didactic nu trebuie să mai fie episodică, ci este nevoie de sporirea momentelor în cadrul cursurilor, seminariilor, aplicańiilor, a secvenńelor de instruire în care studenńii să aibă inińiativă şi autonomie, să fie angajańi, prin metode euristice, activ-participative, în descoperirea de noi adevăruri. Subiectivitatea studenńilor, modul cum aceştia învańă, cum gândesc şi ce simt trebuie să-i preocupe în mai mare măsură pe educatori. Didactica universitară trebuie să 7

8 intre în gândurile studenńilor, să-i plaseze în inima acńiunii educańionale, în centrul acesteia. Individualizarea să fie mai accentuată, utilizându-se în mai mare măsură tehnologiile informańiei, calculatorul şi alte mijloace moderne de învăńământ. În spiritul celor susńinute mai sus, prezentăm în continuare, orientativ, un tabel cu criterii propuse pentru a fi utilizate în activitatea de evaluare şi autoevaluare a unui învăńământ centrat pe student: Nr. crt. Criteriul Indicatori În mare măsură 1. Activitate de Profesorul proiectează, organizează şi predare modernă desfăşoară prelegerea universitară în forme variate: -Prelegerea dezbatere; -Prelegerea cu oponent; -Prelegerea în echipă. Utilizează procedee diverse de captare şi menńinere a interesului studenńilor 2. Activitate Profesorul proiectează, organizează şi seminarială desfăşoară seminarul universitar în forme centrată pe variate: student -Seminar dezbatere cu structură anunńată anterior; -Seminar bazat pe referate şi dezbatere; -Seminar dezbatere cu grupe oponente; -Seminar problematizat; -Seminar aplicativ etc. Profesorul proiectează, organizează şi desfăşoară seminarul universitar folosind cu precădere metode didactice activparticipative: -ÎnvăŃarea prin descoperire; -Problematizarea; -Studiul de caz; -Jocul de rol; -Brainstorming-ul; -Instruirea asistată de calculator etc. Organizarea grupei de studenńi în microgrupuri/echipe de lucru. 3. Utilizarea de noi tehnologii şi materiale didactice 8 Utilizarea în activitatea de predare-învăńare a noilor tehnologii şi materiale auxiliare: -Calculator; -Flipchart; -Videoproiector; În mică măsură Deloc

9 Nr. crt. 4. Organizarea participării active Criteriul Indicatori În mare măsură -Internet; -Intranet. Se încurajează învăńarea independentă prin antrenarea studenńilor în realizarea de: a -Referate, -Portofolii, -Eseuri, -Recenzii, -Proiecte, -DizertaŃii. Se oferă posibilitatea unui parcurs academic individualizat, în raport de interesele de cunoaştere, nevoile celui care învańă şi aptitudini prin intermediul disciplinelor din curriculum opńional şi facultativ. StudenŃii sunt implicańi activ în realizarea de proiecte de cercetare. studenńilor 5. Utilizarea eficientă timpului studiu a de 6. Activitatea de evaluare Se oferă studenńilor şi alte medii de învăńare decât cel instituńionalizat: -Călătorii de studii; -Stagii de practică. Utilizarea flexibilă a timpului de studiu prin acordarea unei ponderi mai mari studiului individual şi muncii intelectuale independente. Adecvarea sarcinilor de învăńare la timpul individual necesar de studiu. Participarea studenńilor la evaluarea corpului profesoral. Evaluarea îndeplineşte cu precădere un rol reglator şi nu punitiv. Obiectul evaluării îl reprezintă cu prioritate procesele mentale ale studenńilor, în defavoarea produselor învăńării. Se stimulează autoevaluarea, autoreflecńia şi autoreglarea comportamentului de învăńare al studenńilor (strategiile metacognitive). Rezultatele învăńării sunt explicate şi discutate cu studenńii din perspectiva relevanńei acestora pentru dezvoltarea lor. 9 În mică măsură Deloc

10 Nr. crt. Criteriul Indicatori În mare măsură 7. RelaŃia student - Raportul de parteneriat în care fiecare îşi profesor asumă responsabilitatea atingerii rezultatelor învăńării. RelaŃia student-profesor este democratică. În funcńie de nivelul de pregătire şi de experienńă studenńii participă la formularea cerinńelor, la respectarea şi aplicarea lor. 8. Noile roluri ale Cadrul didactic îndeplineşte cu precădere cadrului didactic roluri de -consiliere, -monitorizare -facilitare a proceselor de învăńare. În mică măsură Deloc BIBLIOGRAFIE: Metodologia de evaluare externă, standarde, standardele de referinńă şi lista indicatorilor de performanńă a AgenŃiei Române de Asigurare a CalităŃii în ÎnvăŃământul Superior (vezi site-ul Durkheim, E., EducaŃie şi sociologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Lefter, I.B., Postmodernism, Editura Paralela 45, Piteşti, Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Păun, E., O lectură a educańiei prin grila postmodernităńii, în vol. Pedagogie. Fundamente teoretice şi demersuri aplicative (coord. Emil Păun, Dan Potolea), Editura Polirom, Iaşi, Rogers, C., Le developpement de la personne, Dunod, Paris,

11 Jan HLADIK (UNESCO) Această lucrare se concentrează pe rolul elementului cultural în conflictele armate, importanńa armatei în protejarea proprietăńii culturale şi obligańiile armatei în urma ConvenŃiei de la Haga din 1954 şi a celor două Protocoale, cel din 1954 şi cel din S ubiectul este mai mult decât important, pentru că un mare număr de conflicte armate de astăzi, în întreaga lume, au o componentă culturală. În unele cazuri, ar putea fi vorba de invitarea la ură etnică de către un grup etnic împotriva altuia, lucru care, din nefericire, ar putea duce in extremis la un genocid. Un exemplu tipic al unui astfel de conflict a fost genocidul din Rwanda. În alte cazuri, conceptul aşa-numitei superiorităńi culturale, în comparańie cu culturile altor grupuri etnice, este un factor de generare a conflictului. Din păcate, un astfel de concept nu determină doar o propagandă verbală, ci ar putea degenera în distrugerea intenńionată a proprietăńii culturale a altor grupuri etnice. Un exemplul clar al unei astfel de situańii este reprezentat de conflictul din fosta Iugoslavie. PărinŃii fondatori ai UNESCO erau foarte conştienńi de rolul ignoranńei, ca una din cauzele războiului. Acest lucru a fost explicat, cu elocvenńă, în preambulul ConstituŃiei UNESCO, în care se precizează că Din moment ce războaiele încep în minńile oamenilor, atunci tot minńile oamenilor trebuie să construiască apărarea păcii; ignorarea abordărilor şi stilurilor de viańă ale celorlalńi a fost o sursă comună, de-a lungul istoriei umanităńii, de suspiciune şi neîncredere între popoarele lumii, iar diferenńele dintre ele au dus, mult prea des, la războaie 1. Aceste două afirmańii, bazate pe experienńa determinată de pierderile de vieńi omeneşti, enorme şi fără precedent, şi de distrugerea la scală largă a proprietăńii culturale, care nu fusese prezentată înainte, au reprezentat o reflecńie filosofică de care oamenii trebuie să fie conştienńi, şi anume, cultura celorlalńi, pentru a evita stereotipii şi prejudicii care au putea contribui sau chiar duce la război. Atunci când comunitatea internańională care acńiona sub auspiciile UNESCO a elaborat şi adoptat ConvenŃia de la Haga 2, singurul acord internańional cu vocańia universală de a se concentra exclusiv pe protecńia proprietăńii culturale mobile şi imobile, recunoştea în Preambul trei idei importante: 1 ConstituŃia OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură, Basic Texts, edińia 2006, UNESCO, Paris 2006, p. 5 2 În prezent, sunt 116 state semnatare ale ConvenŃiei de la Haga, 93 dintre ele fiind semnatare ale Primului Protocol, cel din dintre statele membre ale ConvenŃiei de la Haga respectă prevederile celui de-al Doilea Protocol, din Textul ConvenŃiei de la Haga şi cele două Protocoale, lista statelor semnatare ale acestor instrumente şi declarańii sunt disponibile on-line, la adresa URL_ID=13637&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SEC TION=201.html. 11

12 în primul rând, contribuńia oamenilor la cultura lumii şi faptul că distrugerea proprietăńii culturale care aparńinea unui anumit popor diminua moştenirea culturală a umanităńii 3, per ansamblu; în al doilea rând, nevoia de protecńie internańională pentru proprietatea culturală, pentru că o astfel de proprietate este importantă pentru umanitate 4 ; în al treilea rând, nevoia unor măsuri de protecńie în timp de pace, atât nańionale, cât şi internańionale 5. Aceste trei idei nu sunt o iluzie sau o afirmańie declarativă generală. Ele reflectă rolul fiecărei culturi în crearea culturii umanităńii, complementarităńilor culturale mutuale şi măsurile corespunzătoare, nańionale şi internańionale, de protecńie pe timp de pace. Cea mai importantă responsabilitate legată de protecńia proprietăńii culturale, în eventualitatea unui conflict armat, şi, parńial, pe timp de pace, este legată de armată. Pe cale de consecinńă, este indispensabil ca fiecare membru al forńelor armate, de la subofińeri, ofińeri de rang înalt şi până la Şeful Statul Major General, să fie la curent cu importanńa proprietăńii culturale care aparńine atât Ńării sale, cât şi nańiunii inamicului. Ei trebuie să o respecte şi să fie conştienńi de valoarea pierderii, pentru întreaga umanitate, în cazul distrugerii. Cei care au pregătit ConvenŃia de la Haga din 1954 erau conştienńi de aceste fenomene, şi, din acest motiv, au introdus o prevedere specifică referitoare la nevoia de a cultiva, în rândul militarilor, un spirit de respect fańă de cultură şi proprietatea culturală a tuturor popoarelor 6. Această prevedere nu este o afirmańie declarativă sau o dorinńă evlavioasă. După părerea noastră, recunoaşte efectul benefic al cunoaşterii culturii şi moştenirii culturale de către militari, pentru că ei vor fi cei care vor trebui să respecte proprietatea culturală în cursul luptelor şi ei vor fi cei care vor trebui să evite distrugerea irańională a unor astfel de proprietăńi, lucru care nu este cerut de calitatea de militar. Respectul pentru proprietatea culturală a inamicului va contribui, de asemenea, la o mai bună respectare a legii conflictelor armate şi la un mai mare accent al operańiunilor militare pe obiectivele militare. În final, respectul pentru proprietatea culturală a inamicului nu va face decât să accelereze finalul ostilităńilor, pentru că adversarul nu îşi urăşte inamicul formal. Fiecare parte din ConvenŃia de la Haga trebuie să implementeze ConvenŃia cu bună credinńă, luând în considerare structura forńelor sale armate, sistemul de comandă, doctrina apărării nańionale, şi, nu în cele din urmă, dacă este cazul, în conformitate cu statutul său de membru al unor organizańii militare regionale. Cel mai important lucru 3 Fiind convinşi că daunele proprietăńii culturale care aparńine tuturor oamenilor înseamnă o daună adusă moştenirii culturale a umanităńii, pentru că fiecare persoană îşi aduce contribuńia la cultura lumii. 4 Luând în considerare faptul că prezervarea moştenirii culturale are o mare importanńă pentru tońi oamenii lumii şi faptul că e important ca această moştenire să se bucure de o protecńie internańională. 5 Fiind de părere că o astfel de protecńie nu poate fi eficientă atât timp cât atât măsurile nańionale, cât şi cele internańionale nu sunt adoptate pentru a fi organizate eficient până când nu se iau atât măsuri nańionale, cât şi internańionale, pentru a o organiza în timp de pace Articolul 7(1) al ConvenŃiei de la Haga stipulează că Înaltele PărŃi Contractante se obligă să introducă, încă din timp de pace, în regulamentele sau instrucńiunile pentru uzul trupelor lor, dispozińii de natură să asigure respectarea prezentei ConvenŃii şi să imprime, încă din timp de pace, personalului forńelor armate un spirit de respect fańă de cultură şi bunurile culturale ale tuturor popoarelor. Articolul 7 al ConvenŃiei este completat cu Articolul 25 referitor la diseminare, punând un accent deosebit pe introducerea studiului ConvenŃiei în programele militare.

13 este datoria de a o implementa cu bună credinńă. 7 Drept unul dintre cele mai valoroase exemple ale implementării prevederilor ConvenŃiei de la Haga de către armată, am menńiona exemplul Austriei, şi, în special, exercińiile militare organizate de către Armata Federală a Austriei, cu implicarea activă a SocietăŃii Austriece pentru Protejarea ProprietăŃii Culturale. Astfel de exercińii, în mod clar, arată importanńa integrării culturale, drept componentă indispensabilă a planificării militare şi a conducerii operańiunilor militare. Cunoaşterea şi respectarea culturii şi a proprietăńii culturale a altor popoare joacă un rol important în implementarea Primului Protocol din 1954, care prezintă o serie de obligańii cu pricire la teritoriul ocupat 8. ForŃele de ocupańie trebuie să fie conştiente de importanńa proprietăńii culturale în teritoriile ocupate şi nevoia de a respecta o astfel de proprietate prin evitarea jafurilor sau a exportului ilicit, fie de către stat, fie de către persoane din teritoriul ocupat. În final, cel de-al Doilea Protocol, din 1999, subliniază nevoia de a-i disemina prevederile pe scară largă, şi, în comparańie cu ConvenŃia originală, precizează obligańia statelor membre, în eventualitatea unui conflict armat, de a se asigura că nu doar armata, ci şi autorităńile civile relevante îşi asumă responsabilităńi legate de implementarea prevederilor Protocolului 9. O astfel de obligańie trebuie să fie îndeplinită, de exemplu, prin incorporarea liniilor directoare şi a instrucńiunilor referitoare la protecńia proprietăńii culturale în reglementările militare sau în dezvoltarea şi implementarea unor cursuri de pregătire şi programe educańionale pe timp de pace. Pentru a concluziona, cunoaşterea culturii şi a proprietăńii culturale ale propriei Ńări, dar şi ale altor state, este o chestiune ce Ńine de etică şi o obligańie morală a soldatului binepregătit şi responsabil. 7 Aplicarea principiului bunei credinńe în ceea ce priveşte aplicarea acordurilor internańionale este codificată de Articolul 26 al ConvenŃiei de la Viena din 1969, care afirmă că Un tratat sau o parte a unui tratat se aplică în mod provizoriu pînă la intrarea sa în vigoare. 8 Protocolul din 1954 interzice, în esenńă, exportul proprietăńii culturale de pe un teritoriu ocupat şi cere returnarea unei astfel de proprietăńi Statului din care provine. De asemenea, Protocolul interzice expres însuşirea oricărei proprietăńi culturale drept compensańie de război. 9 Articolul 30(3) al celui de-al Doilea Protocol. 13

14 Prof. univ. dr. Ion VERBONCU Academia de Studii Economice, Bucureşti În orice sistem socio-economic, performanńa devine, în perioada actuală, un termen de referinńă pentru manageri şi executanńi, forma de manifestare a obiectivelor şi rezultatelor obńinute. O organizańie performantă valorifică mai bine oportunităńile mediului ambiant trece mai uşor peste piedicile pe care acesta i le poate pune, satisface cantitativ şi calitativ superior un anumit segment al nevoii sociale, obńine avantaj competitiv pe piańa specifică pe care acńionează. C ondińionările performanńelor manageriale În fapt, o organizańie performantă managerial şi economic este capabilă să satisfacă pe deplin interesele economice ale principalilor stakeholders salariańi, manageri, acńionari, stat, autorităńi locale, bănci, furnizori, clienńi etc. în condińiile optimizării celor două tendinńe fundamentale ce marchează funcńionarea acesteia: obńinerea de valoare pentru client şi obńinerea de valoare pentru acńionar. Cele două demersuri sunt orientate spre excelenńa operańională coordonată fundamentală a managementului strategic, excelenńă operańională obńinută prin reconsiderarea rolurilor managerilor departamentali. În principal obńinerea de performanńe manageriale la nivel de firmă este condińionată de competenńa managerilor şi executanńilor, de contextual cultural în care aceştia acńionează şi, evident, de influenńele contextuale exercitate de mediul ambiant, nańional şi internańional. Cultura organizańională Cultura organizańională, definită drept ansamblul valorilor, credinńelor, aspirańiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizańie, care 14 predomină în cadrul său şi care îi condińionează direct şi indirect funcńionalitatea şi performanńele este unul din determinanńii importanńi ai obńinerii de performanńe manageriale şi economice. Ca atare, cultura organizańională se manifestă, în principal, prin simboluri, valori organizańionale, norme de comportament, ritualuri şi ceremonii, istorioare şi mituri. Fiecare din acestea condińionează în modalităńi variate nivelul şi structura performanńelor organizańionale şi individuale, în raport de rolul şi locul pe care le îndeplinesc în cultura organizańională. Mai mult decât atât, precizarea acestora nu poate avea loc fără o definire corespunzătoare a funcńiilor pe care le are la nivel de organizańie, concretizate în: contribuie la dezvoltarea relańiilor dintre organizańie şi stakeholderii săi; asigură interfańa dintre cultura nańională şi cultura individuală; modelează identitatea individuală şi de grup; determină decisiv comportamentele componenńilor organizańiei; asigură sentimentul de apartenenńă la o colectivitate specifică;

15 oferă protecńie componenńilor unei organizańii. De precizat faptul că, de maniera de realizare, depind decisiv performanńele, eficienńa şi eficacitatea organizańiei. De o importanńă deosebită în contextul culturii organizańionale este cultura managerială, ce vizează aceleaşi forme de manifestare, abordate de pe pozińia managerilor, ale căror stiluri manageriale, decizii şi acńiuni sunt sensibil influenńate. Aceasta condińionează performanńele manageriale şi economico-sociale în modalităńi variate, precum: asigură direcńionarea eforturilor către un obiectiv sau set de obiective; dezvoltă o motivańie puternică pentru salariańi în obńinerea rezultatelor aşteptate; furnizează o structură şi un sistem de mecanisme care coordonează eforturile angajańilor fără a fi nevoie de proceduri sau sisteme formale. Astfel de modalităńi sunt consecinńa firească a funcńiilor pe care cultura managerială le îndeplineşte: motivează decisiv personalul managerial şi de execuńie în obńinerea de performanńe; oferă viziune şi apartenenńă la o categorie socială aparte pentru manageri; este un factor important în promovarea şi susńinerea schimbărilor organizańionale; favorizează procesul de învăńare organizańională; asigură o armonizare a valorilor în cadrul organizańiei; realizează controlul cultural al evoluńiei organizańiei; contribuie la obńinerea efectului de sinergie în cadrul organizańiei; permite obńinerea avantajului competitiv. Este evident faptul că, pentru operańionalizarea acestor funcńii este necesară o implicare activă, efectivă şi afectivă a managerilor, în special a celor din eşalonul superior, prin stiluri manageriale propice performanńelor şi printr-un leadership de asemenea generator de eficienńă şi eficacitate. Trecerea în revistă a acestor aspecte de natură teoretică şi metodologică modalităńile de manifestare şi funcńiile culturii organizańionale şi culturii manageriale permite evidenńierea impactului pe care îl au asupra performanńelor organizańionale şi individuale. Sinteza acestor influenńe este relatată de figura de mai jos: Fig.nr. 1 Legăturile cultură performanńe PerformanŃe manageriale CULTURA ORGANIZAłIONALĂ CULTURA MANAGERIALĂ PerformanŃe economico - sociale Legendã legãturi directe legãturi indirecte 15

16 În ceea ce priveşte formele de manifestare ale culturii organizańionale, respectiv manageriale semnalăm următoarele modalităńi de influenńare: Simbolurile, ce caracterizează diverse fenomene organizańionale şi manifestările lor şi se manifestă sub forma simbolurilor acńiuni, simbolurilor verbale şi a simbolurilor materiale, au un impact mai redus asupra performanńelor iar acesta se dovedeşte a fi, în mare parte, indirect. Prin intermediul lor se asigură ordinea şi rigurozitatea şi se determină funcńionalitatea culturii. Modificările frecvente operate le nivelul echipelor manageriale ale organizańiilor pot conduce la distrugerea unor simboluri la care angajańii se raportau, cu impact nefavorabil asupra prestańiei acestora vis-a-vis de obiective. Mai mult decât atât, pot apare simboluri noi, sub formă de sloganuri, precum la vremuri noi, tot noi, manageri de-un mandat etc., generatoare de ineficienńă, de neimplicare în derularea proceselor de muncă şi chiar de sfidare a bunului simń. De pildă, nońiunea de manager de-un mandat capătă semnificańii culturale, manageriale şi economice deosebit de puternice în sensul că managerii de nivel superior ai organizańiilor cu capital de stat şi ai instituńiilor publice, inclusiv ai celor descentralizate, sunt produsul politicului. Aceştia sunt conştienńi că viańa lor de manageri este de doar 4 (patru) ani, perioadă în care, în frecvente situańii, accentul este pus pe realizarea unor interese personale şi nu pe asigurarea premiselor favorabile obńinerii de performanńe şi satisfacerii concertate a intereselor economice ale principalilor stakeholderi. Dacă asociem aceste aspecte şi cu competenńa managerială şi profesională discutabilă a unor astfel de manageri, avem imaginea unor scenarii reale de generare de ineficienńă, de contra performanńe. Valorile organizańionale CredinŃele şi valorile organizańionale se regăsesc în ideologia, filozofia organizańiei.în accepńiunea unor specialişti americani (Cushner, K., Cherrie, C., Young, M., 16 Richard, W., Francis, D., Woodcock, M.) valoarea este o convingere ce consideră că un mod specific de a conduce sau de a ajunge la un rezultat este de preferat, la nivel personal şi social, unui alt mod, opus, de a conduce sau de a exista. Valorile, exprimate în modul cel mai clar cu putinńă, întrunesc mai multe condińii: sunt alese din mai multe variante, trebuie să fie armonizate unele cu altele, să fie clar definite, să fie limitate ca număr, să fie realiste, să stimuleze performanńa, să fie atractive şi să genereze un sentiment de mândrie, să poată fi comunicate, să poată fi scrise. Sistemul de valori promovat, în principal, de managementul de nivel superior, trebuie să fie cunoscut, înńeles şi asumat de cea mai mare parte a salariańilor. În felul acesta determină o participare activă şi responsabilă din partea lor la realizarea obiectivelor şi, implicit, la obńinerea de performanńe. Normele de comportament Normele de conduită (comportamentale) pot fi formale (stabilite prin reglementări oficiale ale managementului organizańiei) şi informale (stabilite neoficial de componenńii organizańiei sau grupuri din interiorul acesteia). Impactul acestora asupra performanńelor este decisiv. Grupurile formale, regăsite sub forma compartimentelor, precum şi cele informale trebuie să aibe demersuri convergente pentru realizarea obiectivelor asumate. Axate pe o anumită mentalitate şi susńinute de o motivare adecvată, comportamentele salariańilor au drept mobil obńinerea de rezultate (performanńe) în condińiile unui consum cât mai redus de resurse. Ritualurile şi ceremoniile Ritualurile reprezintă un ansamblu de acńiuni planificate, cu conńinut emońional, ce combină diferite modalităńi de expresie a culturii organizańionale. Pot fi personale, focalizate pe sarcini/obiective, sociale sau organizańionale.

17 Ceremoniile sunt manifestări colective, de o manieră formală şi solemnă, ce exprimă o conştientizare a tradińiei şi istoriei organizańiei. Ambele servesc obńinerii de performanńe în măsura în care accentul cade pe ritualuri organizańionale. Istorioarele şi miturile Istorioarele sunt o modalitate importantă de înńelegere a culturii organizańionale, de a percepe şi descifra înńelesurile pe care oamenii din firmă le atribuie diferitelor evenimente organizańionale. Miturile, metafore organizańionale, sunt o formă de exprimare ce transmite mesaje simbolice. Dacă istorioarele se referă la poveşti de succes sau de eşec ale unor componenńi ai organizańiei, miturile sunt unice pentru aceasta, referindu-se la perioade trecute şi la oameni considerańi istorici. Ambele pot fi provocări semnificative pentru personalul unei oragnizańii în ceea ce priveşte demararea de schimbări majore în funcńionarea şi managementul său, iar rezultatele vizate şi obńinute efectiv să reprezinte cu adevărat performanńe. Este evident faptul că, atât prin formele de manifestare, cât şi prin funcńiile enunńate deja, cultura organizańională şi managerială sunt determinanńi importanńi ai performanńelor. Toate marile transformări organizańionale, schimbările majore în domeniul managementului microeconomic şi social sunt consecinńă şi a schimbărilor operate la nivel cultural. Reengineringul organizańiei şi reengineeringul managerial, promovarea managementului bazat pe cunoştinńe ş.a. evidenńiază, la capitolul cauze şi cultura organizańională şi managerială, în multe privinńe rămasă în urmă. Trecerea la culturi puternice este, de departe, o premisă importantă a obńinerii de eficienńă, eficacitate şi performanńe la nivel decizional şi operańional. Indiferent de modelele cultură eficienńă/eficacitate (modelul privind gradul de realizare a obiectivelor, modelul sisteme naturale sau deschise, modelul proces de decizie internă, modelul comportamentelor strategice ) este unanimă aprecierea că organizańiile cu o cultură puternică obńin performanńe superioare altor competitori. BIBLIOGRAFIE: Coates, Ch., Managerul total, Editura Teora, Bucureşti, Nicolescu, O., Verboncu, I., Fundamentele managementului organizańiei, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, Năstase, M., Cultura organizańională şi managerială, Editura ASE,

18 Conf. univ. dr. Nicolae FEODOT Universitatea NaŃională de Apărare Carol I, Bucureşti Lucrarea abordează problematica asigurării calităńii învăńământului într-o societate care trece prin profunde transformări sociale şi economice. Se porneşte de la definirea conceptului de calitate şi a caracteristicilor esenńiale ale învăńământului de calitate pentru ca apoi să fie abordat învăńământul superior şi însemnătatea acestuia prin transformările pe care le aduce societăńii. Un loc aparte îl ocupă învăńământul în sistemul militar unde, dacă tehnologia informańiei este exploatată în mod corespunzător, sistemul de învăńământ asistat de calculator va spori calitatea învăńământului şi va genera o globalizare în educańie cu ajutorul reńelelor de intra şi internet. E ducańia este elementul de bază al transformării spre o dezvoltare sistematică, sporind capacitatea omului de a pune în fapt viziunile sale despre societate. EducaŃia nu numai că oferă deprinderi tehnice şi ştiinńifice, ci asigură şi motivańie, justificare şi sprijin social în atingerea Ńelurilor. Comunitatea internańională crede acum că este momentul să formăm, prin educańie, valori, comportamente şi stiluri de viańă necesare pentru un viitor în continuă dezvoltare. EducaŃia pentru o dezvoltare continuă a ajuns să fie văzută ca un proces al învăńării metodelor de luarea deciziilor în domenii ale ecologiei, economiei sau egalităńii în drepturi. Scopul de bază al educańiei este construirea capacităńii de a gândi in aceste contexte, dar ideea de a oferi o educańie lipsită de calitate nu este un scop în sine. Şi pentru a discuta despre un învăńământ de calitate, să vedem ce este de fapt acesta. În cadrul mesei rotunde ministeriale UNESCO s-a considerat calitatea ca fiind un concept dinamic ce trebuie să se adapteze în permanenńă la o lume ale cărei societăńi suferă profunde transformări sociale şi economice. Se pune tot mai mult accent pe anticipare şi gândirea orientată spre viitor. Vechile nońiuni ale calităńii nu mai sunt suficiente, iar în ciuda contextelor diferite există multe elemente comune în scopul unui învăńământ de calitate, care ar trebui să pregătească tońi indivizii unei societăńi pentru a fi cetăńeni de onoare ai lumii întregi. În acest context, învăńământul de calitate are caracteristici esenńiale, ce pot fi implementate în multe forme corespunzătoare din punct de vedere cultural. ÎnvăŃământul este dreptul fiecărui om şi de aceea învăńământul de calitate sprijină toate drepturile omului: -se bazează pe cei patru stâlpi ai EducaŃiei pentru tońi, anume să înveńi ca să ştii, să înveńi ca să faci, să înveńi să trăieşti în comunitate şi să înveńi să exişti; 18

19 consideră studentul ca fiind un individ, un membru al familiei, al comunităńii, şi un cetăńean global, educat a dobândi competenńe individuale în toate cele patru roluri; menńine şi promovează idealurile unei lumi în dezvoltare continuă, o lume care este dreaptă, echitabilă, pacifistă, o lume în care indivizilor le pasă de mediul înconjurător; ia în considerare contextele social, economic şi de mediu şi adaptează programa pentru a reflecta aceste condińii unice. EducaŃia de calitate este relevantă într-un anumit loc şi corespunzătoare din punct de vedere cultural; Ńine legătura cu trecutul, este relevantă pentru prezent şi pregăteşte indivizi pentru viitor; construieşte sisteme de informare, deprinderi de viańă, oferă nońiuni, perspective, atitudini şi valori; oferă instrumentele necesare transformării societăńii curente în societăńi dezvoltate; este un fenomen măsurabil. Toate aceste elemente conferă, de fapt, printr-o pregătire continuă, un anumit standard de viańă. Acest standard de viańă depinde de competitivitatea noastră într-o economie a informańiei globale. În această nouă economie, ideile şi aplicarea lor eficientă, cunoştinńele şi tehnologia ce sporesc productivitatea şi adaugă valoare, sunt cruciale, şi la fel oamenii, talentele şi deprinderile lor. Există o cursă globală pentru talent şi idei, şi noi, ca Ńară, trebuie să reuşim să participam în această competińie cu succes. UniversităŃile produc idei şi cunoştinńe noi prin eforturile lor de cercetare şi prin educarea studenńilor într-un mediu internańionalizat şi îmbogăńit prin cercetare, ele sunt sursa principală a absolvenńilor foarte bine pregătińi, pentru care există o cerere continuă pe piańa muncii. De exemplu, în ultimii zece ani, locurile de muncă ce au cunoscut cea mai mare dezvoltaremanagement, finanńe, ştiinńe naturale, sociale şi sănătate, au fost cele care necesită studii superioare. Între anii 1990 şi 2005, 1.7 milioane posturi au fost create în Canada pentru absolvenńii de învăńământ superior, şi în aceeaşi perioadă s-au pierdut 1.3 milioane posturi ale celor cu studii medii sau mai puńin. În ultimii zece ani guvernul Statelor Unite şi-a dublat investińiile în cercetarea din învăńământul superior iar Comisia Europeană a promovat de curând un plan pentru a dubla investińiile în cadrul cercetării universitare până în 2013 şi chiar India, Brazilia şi China investesc în dezvoltarea capacităńii de cercetare la nivel universitar. În selectarea conńinuturilor educańiei se porneşte de la anumite intenńii, trebuinńe sau aspirańii ale factorilor implicańi în educańie; aceste intenńii şi trebuinńe se numesc finalităńile educańiei, ele fiind determinate de contextul în care se desfăşoară educańia. FinalităŃile educańiei asigură sensul, orientarea si direcńiile acńiunii instructiv-educative, anticipând rezultatele aşteptate. În funcńie de gradul de generalitate, acestea se exprimă prin idealul educańional, scopurile şi obiectivele educańionale, suportând totodată transformări, ceea ce înseamnă că nu sunt prescrise definitiv. Ele dau expresie unor opńiuni valorice mereu în schimbare. Spre exemplu, în mod tradińional obiectivele erau centrate pe asimilarea de cunoştinńe, însă cerinńele actuale au impus o nouă ierarhie a obiectivelor, care să vizeze în primul rând formarea unor atitudini şi capacităńi intelectuale, apoi dobândirea de priceperi şi deprinderi şi ulterior asimilarea de cunoştinńe. Particularizat la domeniul învăńământului superior, asigurarea unui sistem de valori presupune comparańia sistemică şi continuă a capacităńii propriei instituńii de învăńământ cu capacitatea instituńiilor de învăńământ concurente. ExistenŃa unui sistem ierarhic de valori sprijină inovańiile în raport cu metodele tradińionale, în raport cu formularea ideilor şi a inińiativei punerii lor în practică. Din această perspectivă, evaluarea sistemică standardizată poate fi apreciată drept o metoda de supraveghere a concurenńei 19

20 pe baza indicatorilor de performanńă specifici activităńii didactice. Aceasta este tehnica prin care se caută în exterior soluńii pentru problemele din propriul domeniu, rezultatele găsite şi comparate cu cele din interior, trebuind să conducă la identificarea slăbiciunilor şi punerea în aplicare a măsurilor de remediere, scopul fiind acela de a redeveni competitiv. Acest procedeu permite evaluarea aprofundată şi analiza detaliată a practicilor, procedurilor şi rezultatelor unei anumite instituńii considerate ca referenńial în scopul comparării performanńelor propriilor practici, procese, servicii cu cele ale acesteia şi al identificării anumitor soluńii practice si viabile, aplicabile pentru creşterea propriei competitivităńi. Astfel, pe baza rezultatelor comparańiilor efectuate se stabilesc noi obiective, planuri şi programe de acńiune care vor permite instituńiei să dobândească anumite avantaje competitive. Prin compararea cu activitatea unor lideri, instituńiile ce aplică această procedură pot învăńa din experienńa acestora şi pot identifica procesele ce prezintă oportunităńi de îmbunătăńire. Prin urmare, rolul cel mai important al stabilirii standardului în instituńiile militare de învăńământ este să cerceteze procesele, conceptele, metodele, strategiile şi ideile instituńiilor de succes şi să transpună cele mai favorabile caracteristici rezultate din analiza în propria instituńie. Această metodă evaluativă ne arată astfel care sunt abaterile negative şi pozitive ale propriei instituńii de învăńământ fańă de concurenńă, îmbunătăńind permanent munca şi este importantă pentru analiza strategică deoarece compararea sistematică pune bazele unei estimări obiective a performanńelor şi costurilor în cadrul propriei activităńi. ExistenŃa standardelor este, de asemenea, un mijloc pentru atenńionarea din timp a erodării pozińiilor concurenńiale, fiind, în acest sens, o metodă de stimulare a schimbărilor organizatorice. Pentru a putea dezbate la un nivel adecvat problematica standardelor în învăńământul superior este necesar ca, în prealabil, marea majoritate a persoanelor implicate în procesele aferente să cunoască şi, mai ales, să agreeze conceptele şi principiile abordării managementului calităńii în economia de piańă funcńională. Stabilirea strategică a unui sistem de standarde de referinńă se concretizează în activitatea practică prin următoarele etape: stabilirea instituńiei de învăńământ militar şi structura ei; serviciile de învăńământ; procesele didactice; formarea echipei de stabilire a standardelor: persoane din care se desemnează un conducător de proiect; membrii trebuie să aibă o pregătire precisă şi o calificare adecvată; stabilirea referenńialului: prin analiza instituńiilor de învăńământ concurente; colectarea datelor referitoare la performanńele proceselor, serviciilor realizate de referenńial; analizarea şi evaluarea critică a datelor colectate; identificarea transformărilor posibile şi viabile; implementarea rezultatelor prin comunicarea lor la toate nivelurile instituńiei, stabilirea noilor obiective, stabilirea şi implementarea planurilor de acńiune aferente; evaluarea permanentă a eficacităńii şi eficienńei implementării; stabilirea de noi obiective şi planuri de acńiune în scopul consolidării pozińiei dobândite. O modalitate mai simplă de aplicare a acestui sistem este stabilirea unor discuńii şi dezbateri prin care se definesc factorii critici de succes ai instituńiei de învăńământ în cauză. O data stabilińi, este esenńial să se determine cea mai bună practică în materie de performanńă printre concurenńi. Colectarea datelor se va desfăşura făcându-se abstracńie de performanńele ridicate ale competitorilor, deoarece sarcina principală este de a se crea programe şi proiecte prin care să se atingă cel mai bun nivel şi să se depăşească nivelul celor mai buni competitori. Aplicându-se 20

21 modalităńile de măsurare reală cele mai corespunzătoare, sunt monitorizate performanńele proprii şi ale competitorilor, se măsoară progresul înregistrat după care se reia întregul ciclu, avansându-se pe spirala îmbunătăńirii activităńii. În exercińiul misiunii sale de educańie şi de formare, instituńia de învăńământ superior poate fi privită şi ca o organizańie ce îşi desfăşoară activitatea într-o piańă concurenńială a ofertei de servicii (învăńământ, cercetare, consultanńă). Sub acest aspect, competitivitatea instituńiei militare de învăńământ este dată de capacitatea şi viteza ei de adaptare la nevoile în continuă schimbare ale mediului militar. Presiunea exercitată asupra instituńiilor de învăńământ superior de stat (publice) pentru realizarea de activităńi cât mai competitive este tot mai crescută şi datorită aparińiei pe piańa pregătirii profesionale a noi actori - special universităńi private şi organizańii neuniversitare - care, nefiind alimentate cu resurse de la bugetul de stat, sunt constrânse să desfăşoare o activitate cât mai dinamică şi mai eficientă. În economia de piańă, orice universitate funcńionează exclusiv în cadrul anumitor parteneriate, împreună cu anumińi "parteneri de interese" (sau "părńi interesate"), pe care trebuie să-i identifice, astfel încât interesele fiecărui partener să poată fi cunoscute şi satisfăcute, pe termen lung, în cât mai mare măsură. Sistemul militar, în situańia actuală în care evoluńia tehnologiei informańiei tinde să îşi facă un loc tot mai important în toate domeniile de activitate, are nevoie de sisteme informatice performante şi adaptate în permanenńă dinamicii tehnologice. Este deosebit de necesară implementarea în învăńământul militar a unui sistem informatic complex, deoarece acest sistem are posibilităńi remarcabile de îmbunătăńire a performanńelor. Procesul de învăńământ militar poate şi trebuie să interacńioneze pe patru direcńii principale de activitate cu tehnologia informańiei astfel: 1. conducerea învăńământului (planificarea orară, gestiunea materialului didactic, statistici); 2. învăńarea asistată de calculator (presupune utilizarea nemijlocită a calculatorului în procesul de instruire teoretico-practică); 3. exersarea asistată de calculator (presupune existenńa unor programe specializate şi a resurselor fizice care ajută la fixarea cunoştinńelor dobândite anterior); 4. evaluarea asistată de calculator (constă în testarea nivelului de pregătire al studentului şi evaluarea răspunsurilor acestuia cu ajutorul unor programe special concepute). Pentru a fi cât mai performant şi eficient, sistemul de învăńământ asistat de calculator necesită interconectarea reńelelor actuale într-o reńea unitară, cu tehnologie intranet şi apoi legarea acesteia la reńeaua mondială Internet. De asemenea, deosebit de utilă este conectarea intraneturilor instituńiilor militare prin intermediul Internetului. Acest lucru ar asigura: a) accesul elevilor/studenńilor militari la totalitatea informańiilor necesare formării lor, la cursurile organizate de aceste instituńii; b) comunicarea cu colegii lor din alte armate, schimb de idei şi realizarea unor aplicańii în comun; c) achizińionarea de resurse software importante. Globalizarea în educańie a condus la o sporire a mobilităńii oamenilor, programelor şi instituńiilor dincolo de granińe. În consecinńă, capacitatea de recunoaştere a studiilor şi diplomelor a devenit o problemă de interes pentru toate Ńările. Prin inińiativele UNESCO, şase convenńii regionale au stabilit comitete de lucru şi s-au concentrat pe recunoaşterea reciprocă a studiilor, diplomelor şi meritelor academice încă din Actualmente, sintagma asigurarea calităńii este folosită pentru a denota diferite practici. DefiniŃia operańională generică a AgenŃiei pentru Asigurarea CalităŃii în ÎnvăŃământul Superior cuprinde multe modele diferite ale asigurării calităńii, după cum urmează: asigurarea calităńii se poate referi 21