UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII. Ing.

Transcription

1 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII Ing. MOLNAR FLORIN INFLUENŢA UNOR ADITIVI FURAJERI ADMINISTRAŢI ÎN HRANA CRAPULUI (CYPRINUS CARPIO) ŞI A AMURULUI ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI A STĂRII DE SĂNĂTATE (REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT) THE INFLUENCE OF SOME FODDER ADDITIVES ADMINISTRATED IN FODDER FOR COMMON CARP (CYPRINUS CARPIO) AND GRASS CARP (CTENOPHARYNGODON IDELLA) ON PRODUCTION PERFORMANCES AND HEALTH STATUS (SUMMARY OF THESSIS) Conducător ştiinţific: Prof.univ. dr. ing. AUREL ŞARA CLUJ-NAPOCA 2011

2 UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII Ing. MOLNAR FLORIN INFLUENŢA UNOR ADITIVI FURAJERI ADMINISTRAŢI ÎN HRANA CRAPULUI (CYPRINUS CARPIO) ŞI A AMURULUI ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI A STĂRII DE SĂNĂTATE (REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT) Conducător ştiinţific: Prof.univ. dr. ing. AUREL ŞARA CLUJ-NAPOCA 2011

3 CUPRINS pag pag 5 PARTEA I-A. STUDIU BIBLIOGRAFIC 9 5 CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CIPRINICULTURA PE PLAN MONDIAL 10 ŞI NAŢIONAL 1.1 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI CARACTERIZAREA CIPRINICULTURII PE 11 PLAN MONDIAL 1.2 CONSIDERAŢII GENERALE ŞI CARACTERIZAREA CIPRINICULTURII ÎN 14 ROMÂNIA CAPITOLUL II SPECIFICUL DIGESTIEI ŞI VALORIFICĂRII HRANEI LA CIPRINIDE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV LA CIPRINIDE Anatomia aparatului digestiv la crap şi amurul alb Fiziologia digestiei la crap şi amurul alb DIGESTIA SUBSTANŢELOR NUTRITIVE ŞI VALORIFICAREA HRANEI LA 24 CRAP ŞI AMURUL ALB Digestia proteinelor Digestia lipidelor Digestia glucidelor Digestia microbiană Comportamentul alimentar la crap şi amurul alb 26 CAPITOLUL III SURSE DE HRANĂ SPECIFICE NUTRIŢIEI CRAPULUI ŞI AMURULUI ALB HRANA NATURALĂ HRANA SUPLIMENTARĂ Materii prime Nutreţuri combinate 31 CAPITOLUL IV CERINŢELE NUTRIŢIONALE LA CRAP ŞI AMURUL ALB CERINŢELE DE ENERGIE CERINŢELE DE PROTEINE CERINŢELE DE LIPIDE CERINŢELE DE GLUCIDE CERINŢELE DE SUBSTANŢE MINERALE CERINŢELE DE VITAMINE 45 CAPITOLUL V ADITIVI FURAJERI CU ACŢIUNE BIOSTIMULATOARE ASUPRA 49 5 PRODUCŢIILOR ŞI SĂNĂTĂŢII LA PEŞTI 5.1 ENZIMELE DE UZ FURAJER ŞI ROLUL LOR ÎN ALIMENTAŢIA PEŞTILOR Caracterizarea generală şi mecanismul de acţiune al enzimelor de uz furajer Efectele utilizării enzimelor de uz furajer în alimentaţia peştilor Actualităţi privind utilizarea complexului enzimatic Allzyme SSF în alimentaţia 53 peştilor 5.2 PREBIOTICELE ŞI ROLUL LOR ÎN ALIMENTAŢIA PEŞTILOR 55 1

4 5.2.1 Caracterizarea generală a prebioticelor utilizate în alimentaţia peştilor Mecanismul de acţiune al prebioticului Bio-Mos în organismul peştilor Efectele utilizării prebioticului Bio-Mos în alimentaţia peştilor MINERALELE ORGANICE ŞI ROLUL LOR ÎN ALIMENTAŢIA PEŞTILOR Influenţa utilizării mineralelor organice în alimentaţia peştilor Efectele utilizării mineralelor organice în alimentaţia peştilor 61 PARTEA A II-A. CERCETĂRI PROPRII 63 5 CAPITOLUL VI ORGANIZAREA GENERALĂ A CERCETĂRII SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU Materialul biologic Nutreţul utilizat şi metoda de furajare Parametrii fizico-chimici şi biologici ai apei Metode de lucru utilizate SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIENŢELOR 78 7 CAPITOLUL VII CERCETĂRI PRIVIND EFECTELE UNOR ADITIVI FURAJERI (COMPLEXUL 80 8 ENZIMATIC ALLZYME SSF; BIO-MOS) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI A STĂRII DE SĂNĂTATE LA CRAP (CYPRINUS CARPIO L.) ŞI AMURUL ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA VAL.) 7.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU Materialul biologic utilizat Sistemul de creştere Hrana administrată Metode de lucru şi tehnici de laborator SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI REZULTATE ŞI DISCUŢII Rezultatele fizico-chimice şi hidrobiologice ale apei (2009 şi 2010) Rezultate obţinute privind performanţele de creştere şi consum la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) Indici de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.), anul Indici de creştere şi consum înregistraţi la crapul (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) de o vară, anul Efectele aditivilor utilizaţi (complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra indicilor histologici la crapul (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) de o vară Rezultate privind starea de sănătate a crapului (Cyprinus carpio L.) şi amurului alb (Ctenopharyngodon idella Val.) Rata de supravieţuire la puietul de crap şi amur alb, anul Rata de supravieţuire la crapul şi amurul alb de o vară, anul Efectele aditivilor furajeri (complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra unor indici sangvini la crapul şi amurul alb de o vară, anul

5 7.4.6 Efectele aditivilor furajeri (complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra indicilor imunologici la crapul şi amurul alb de o vară, anul Rezultate privind calitatea cărnii de crap şi amur alb Randamentul la sacrificare Compoziţia chimică a cărnii de crap şi amur alb Efectele economice ale cercetării CONCLUZII PARŢIALE 134 CAPITOLUL VIII CERCETĂRI PRIVIND EFECTELE ADAOSULUI COMBINAT DE ADITIVI FURAJERI (ALLZYME SSF+BIO-MOS; ALLZYME SSF+SEL-PLEX; ALLZYME SSF+BIO-MOS+SEL-PLEX) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI STĂRII DE SĂNĂTATE LA CRAP(CYPRINUS CARPIO L.) ŞI AMURUL ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA VAL.) 8.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU Materialul biologic utilizat Sistemul de creştere Hrana administrată Metode de lucru utilizate SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI REZULTATE ŞI DISCUŢII Rezultatele privind parametrii fizico-chimici ai apei de cultură (anul 2009 şi anul ) Rezultate obţinute privind efectele adaosului conbinat de aditivi furajeri asupra performanţelor de creştere şi consum la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) Indici de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.), anul Indici de creştere şi consum înregistraţi la crapul (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) de o vară, anul Rezultate privind efectele adaosului combinat de aditivi furajeri (Allzyme SSF+Bio-Mos; Allzyme SSF+Sel-Plex; Allzyme SSF+Bio-Mos+Sel-Plex) asupra indicilor histologici la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) Rezultate obţinute privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri asupra starii de sănătate la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) Rata de supravieţuire la puietul de crap şi amur alb, anul Rata de supravieţuire la crapul şi amurul alb de o vară, anul Rezultate privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri asupra unor indici sangvini la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella Val.) Rezultate privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri (Allzyme SSF+Bio-Mos; Allzyme SSF+Sel-Plex; Allzyme SSF+Bio-Mos+Sel-Plex) asupra indicilor imunologici la crapul şi amurul alb de o vară, anul Rezultate obţinute privind influenţa adaosului combinat de aditivi furajeri asupra

6 calităţii cărnii la crap şi amur alb Randamentul la sacrificare Compoziţia chimică a cărnii la crap şi amur alb CONCLUZII PARŢIALE 193 CAPITOLUL IX INFLUENŢA COMPLEXULUI MULTIENZIMATIC ALLZYME SSF ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE LA PUIETUL DE CRAP (CYPRINUS CARPIO L.) ŞI AMUR ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA VAL.) ÎN URMA INTRODUCERII ÎN HRANĂ A FĂINII DE LUCERNĂ 9.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI MATERIAL ŞI METODE DE LUCRU Materialul biologic Sistemul de creştere Hrana administrată Metode de lucru utilizate SCHEMA DE ORGANIZARE A EXERIMENTULUI REZULTATE ŞI DISCUŢII Rezultate privind digestibilitatea aparentă a nutreţurilor Rezultate obţinute privind indicii de creştere şi consum la puietul de crap şi amur alb 9.5 CONCLUZII PARŢIALE 211 CAPITOLUL X INFLUENŢA UNOR ADITIVI FURAJERI (SEL-PLEX; SEL-PLEX+ALLZYME SSF ) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI STĂRII DE SĂNĂTATE LA PUIETUL DE CRAP (CYPRINUS CARPIO L.) CRESCUT ÎN SISTEM RECIRCULANT 10.1 SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI MATERIAL ŞI METODE DE LUCRU UTILIZATE Materialul biologic Sistemul de creştere Hrana administrată Metode de lucru utilizate SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI REZULTATE ŞI DISCUŢII Rezultate obţinute privind indicii de creştere şi consum la puietul de crap crescut în sistem recirculant Efectele aditivilor furajeri asupra unor indici sangvini la puietul de crap crescut în sistem recirculant CONCLUZII PARŢIALE 222 CAPITOLUL XI CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFIE

7 PARTEA I STUDIU BIBLIOGRAFIC Prima parte a tezei de doctorat cuprinde cinci capitole după cum urmează: CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CIPRINICULTURA PE PLAN MONDIAL ŞI NAŢIONAL. În acest capitol este prezentată istoria acvaculturii, situaţia actuală a cipriniculturii pe plan mondial (atât a situaţiei privind producţiile de peşte cât şi a pescuitului), situaţia producţiilor de peşte din acvacultură şi pescuit la nivel european şi de asemena evoluţia producţiilor ciprinicole din pescuit şi acvacultură pe principalele specii ciprinicole pe plan naţional. CAPITOLUL II. SPECIFICUL DIGESTIEI ŞI VALORIFICĂRII HRANEI LA CIPRINIDE. În cadrul acestui capitol este descrisă anatomia ciprinidelor evidenţiind unele particularităţi ale crapului şi amurului alb, precum fiziologia digestiei, digestia proteinelor, lipidelor, glucidelor, digestia microbiană şi unele particularităţi ale comportamentului alimentar întâlnite la crap şi amurul alb. CAPITOLUL III.SURSE DE HRANĂ SPECIFICE NUTRIŢIEI CRAPULUI ŞI AMURULUI ALB. În acest capitol sunt descrie succint sursele de hrană naturală a crapului şi amurului alb, luând în vizor componentele principale care intră în hrana artificială şi principalele tipuri de nutreţuri utilizate. CAPITOLUL IV. CERINŢELE NUTRIŢIONALE LA CRAP ŞI AMURUL ALB Acest capitol prezintă cerinţele de energie şi modul de utilizare a acesteia, cerinţele de proteine şi aminoacizi, cerinţele de lipide, cerinţele de glucide, cerinţele de substanţe minerale, cerinţele de vitamine ale crapului şi amurului alb. CAPITOLUL V. ADITIVI FURAJERI CU ACŢIUNE BIOSTIMULATOARE ASUPRA PRODUCŢIILOR ŞI SĂNĂTĂŢII LA PEŞTI. În acest capitol sunt caracterizaţi o serie de bioaditivi. Este descris modul de acţiune al unor bioaditivi precum enzimele de origine exogenă utilizate, prebioticele şi mineralele organice. Pe lângă acestea mai este prezentată şi situaţia utilizării acestor categorii de aditivi pe plan naţional şi mondial şi efectele utilizării acestora în alimentaţia peştilor. Pentru realizarea acestui deziderat a fost făcută o selecţie de lucrări de specialitate actuale. PARTEA A-IIA CERCETĂRI PROPRII CAPITOLUL VI.ORGANIZAREA GENERALĂ A CERCETĂRII 6.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII Scopul cercetărilor realizate a fost acela de a evidenţia efectele administrării unor bioaditivi (complexul multienzimatic Allzyme SSF, prebioticul Bio-Mos şi seleniul organic Sel-Plex) atât separat cât şi asociaţi asupra performanţelor de producţie şi stării de sănătate la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharingodon idella V.) MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU Materialul biologic Materialul biologic a fost reprezentat de două varietăţi de crap (Cyprinus carpio L.) Lausitz şi Galiţian şi de Amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.) Materialul biologic pentru realizarea cercetărilor a provenit din cadrul fermei piscicole din localitatea Mărtineşti, judeţul Cluj Nutreţul utilizat şi metoda de furajare Pentru alimentaţia peştilor din primul şi cel de al doilea experiment s-a folosit furaj granulat cu următoarea compoziţie chimică brută : 38% proteină, 7% grăsime, 4% celuloză, 10% umiditate, vitamina A 1500 U.I./kg. Furajul a fost administrat sub formă de granule presate având un diametru cuprins între 3 şi 5 mm diametru şi o lungime de 2 până la 7 mm. Acest nutreţ a constituit raţia de bază, ea fiind ulterior suplimentată cu aditivi pentru fiecare lot experimental în parte. 5

8 În cadrul primului experiment lotul martor a primit raţia de bază, lotul 1 experimental a primit un furaj suplimentat cu 0,02% cu Allzyme SSF, lotul 2 experimental 0,2% Bio-Mos. În cadrul celui de al doilea experiment lotul martor a primit raţia de bază, lotul 1 experimental 0,02% Alzyme SSF şi 0,2% Bio-Mos, lotul 2 experimental 0,02% Allzyme SSF şi 0,03% Sel-Plex iar lotul 3 experimental a primit suplimentar în raţie toţi cei trei aditivi în doză de 0,02% Allzyme SSF, 0,2% Bio-Mos şi 0,03% Sel-Plex. În cadrul celui de al treilea experiment s-a utilizat un furaj de bază pentru lotul martor. Pentru primul lot experimental furajul administrat a fost compus din 70% furaj de bază şi 30% făină de lucernă. Furajul administrat celui de al doilea lot experimental a avut administrat suplimentar faţă de primul lot complexul enzimatic Allzyme SSF. Pentru realizarea celui de al patrulea experiment s-au alcătuit trei loturi care au primit un furaj granulat cu următoarea compoziţie chimică brută : 38% proteină, 7% grăsime, 4% celuloză, 10% umiditate. Lotul martor a primit raţia de bază, lotul 1 experimental a primit un furaj suplimentat cu 0,03% cu Sel-Plex iar lotul 2 experimental 0,03% cu Sel-Plex+ 0,02% Allzyme SSF Parametrii fizico-chimici şi biologici ai apei Pentru a urmări evoluţia calităţii apei s-au luat în considerare o serie de parametri fizici şi chimici ai apei de cultură care au fost urmăriţi pe întreaga perioadă a experimentului. Pentru a urmări evoluţia parametrilor fizico-chimici ai apei din bazinele luate în studiu, zilnic, pe parcursul desfăşurării experimentelor, s-au efectuat analize chimice după metode cunoscute (ŞTEŢCA şi HEGHEDUŞ, 2008; MAN şi MAN, 2006, LUJERDEAN şi BUNEA, 2005) Metode de lucru utilizate Pe parcursul desfăşurării experimentelor a fost urmărită evoluţia unor indici biometrici prin intermediul unor măsurători biometrice şi somatice în vederea stabilirii performanţelor de creştere. S-au mai urmărit de asemenea rata de supravieţuire şi consumul de furaje. În vederea efectuării examenului histologic au fost prelevate probe de intestin pentru determinarea înălţimii vilozităţilor şi a microvilozităţilor. Probele obţinute au fost fixate în parafină iar apoi au fost realizate preparate fixate şi colorate cu hematoxilină-eozină. Preparatele astfel obţinute au fost analizate la microscopul optic Olympus BX51 cu ajutorul camerei digitale Olympus SP 350 şi prelucrate cu ajutorul programului aferent Olympus DP soft. Investigaţiile hematologice au fost efectuate în cadrul disciplinei de Fiziologie din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară Cluj-Napoca prin metode cunoscute (DE LUCA şi col., 1983; OGNEAN şi col., 2007) şi au inclus determinarea hematocritului, hemoglobinei, numărul total de eritrocite, examenul morfologic al sângelui pe frotiuri colorate MMG şi determinarea formulei leucocitare. De asemenea a mai fost determinată şi concentraţia glutationperoxidazei prin metoda cinetică în ultraviolet. Examenul imunologic a constat în dozarea imunoglobulinelor totale cu ajutorul testului de precipitare cu reactiv Serb şi dozarea complexelor imune circulante prin metoda Haskova. Pentru determinarea calităţii cărnii la peşte alături de indicele de carnozitate s-au mai efectuat o serie de măsurători asupra carcasei peştelui (greutatea carcasei întregi; greutatea capului, greutatea înotătoarelor, greutatea organelor interne) şi determinarea compoziţiei chimice brute a acesteia. Compoziţia chimică brută a cărnii (% apă, %substanţă uscată, %proteină brută şi %grăsime brută) a fost determinată în cadrul laboratorului de Nutriţie şi alimentaţie a animalelor din cadrul Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca utilizând metodele consacrate (ŞARA şi ODAGIU, 2005). Conţinutul de Seleniu din carne a fost determinat prin metoda AAS (spectrofotometrie de absorbţie atomică) în cadrul Institutului de Igienă Cluj-Napoca. 6

9 Prelucrarea statistică s-a realizat prin metode uzuale, determinând valorile mediei aritmetice şi a deviaţiei standard. Datele obţinute au stat la baza interpretărilor şi analizei statistice cu ajutorul programului GraphPad Instat 3 iar semnificaţia diferenţelor a fost stabilită prin intermediul testului comparaţiilor multiple Student-Newman-Keuls şi a testului comparaţiilor multiple Tukey-Kramer. Tabelul 1 Schema generală de organizare a experimentelor. Specificare Experimentul I Experimentul II Experimentul III Experimentul IV Variante experimentale Lotul martor Lotul 1 experimental (Allzyme SSF) Lotul 2 experimental (Bio-Mos) Lotul martor Lotul 1 experimental (Allzyme SSF+Bio- Mos) Lotul 2 experimental (Allzyme SSF+Sel+Plex) Lotul 3 experimental (Allzyme SSF+Bio- Mos+Sel-Plex) Lotul martor Lotul 1 experimental (făină de lucernă) Lotul 2 experimental (făină de lucernă + Allzyme SSF) Specia de cultură Cyprinus carpio var. Lausitz, Cyprinus carpio var. Galiţian, Ctenopharyngodon idella Cyprinus carpio var. Lausitz, Cyprinus carpio var. Galiţian, Ctenopharyngodon idella Cyprinus carpio var. Lausitz, Cyprinus carpio var. Galiţian, Ctenopharyngodon idella Cyprinus carpio var. Lausitz, Cyprinus carpio var. Galiţian, Ctenopharyngodon idella Cyprinus carpio var. Lausitz, Cyprinus carpio var. Galiţian, Ctenopharyngodon idella Cyprinus carpio var. Lausitz, Cyprinus carpio var. Galiţian, Ctenopharyngodon idella Cyprinus carpio var. Lausitz, Cyprinus carpio var. Galiţian, Ctenopharyngodon idella Cyprinus carpio Ctenopharyngodon idella Cyprinus carpio Ctenopharyngodon idella Cyprinus carpio Ctenopharyngodon idella Număr de exemplare Variabila - Allzyme SSF 0,02% Bio-Mos 0,2% - Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2% Allzyme SSF 0,02% +Sel-Plex 0,03% Allzyme SSF 0,02% + Bio-Mos 0,2% +Sel-Plex 0,03% - Făină de lucernă 30% din raţie Făină de lucernă 30% din raţie+allzyme SSF 0,02% Lotul martor Cyprinus carpio 20 - Lotul 1 experimental (Sel-Plex) Cyprinus carpio 20 Sel-Plex 0,03% Lotul 2 experimental Sel-Plex 0,03% + (Sel-Plex + Allzyme Cyprinus carpio 20 Allzyme SSF 0,02% SSF) 7

10 CAPITOLUL VII. CERCETĂRI PRIVIND EFECTELE UNOR ADITIVI FURAJERI ( COMPLEXUL ENZIMATIC ALLZYME SSF; BIO-MOS ) ASUPRA PERFORMANŢELOR DE PRODUCŢIE ŞI A STĂRII DE SĂNĂTATE LA CRAP ( CYPRINUS CARPIO L.) ŞI AMURUL ALB (CTENOPHARYNGODON IDELLA V.) 7.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI Scopul cercetărilor a fost reprezentat de evidenţierea efectelor aditivilor furajeri (complexul multienzimatic Allzyme SSF şi prebioticul Bio-Mos) asupra performanţelor de creştere şi a stării de sănătate exprimate prin intermediul indicilor de creştere şi consum, indicilor histologici, ratei de supravieţuire, indicilor hematologici, indicilor imunologici şi a calităţii cărnii la crap (Cyprinus carpio L.) şi la amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.) MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU Materialul biologic utilizat Experimentele au fost efectuate pe un număr de 150 exemplare de crap (Cyprinus carpio L.) varietatea Lausitz cu greutate de 1,6 g/exemplar şi 150 exemplare de crap (Cyprinus carpio L.) varietatea Galiţiană, cu o greutate la populare de 1,6g/ exemplar şi 150 exemplare de amur alb (Ctenopharyngodon idella V.) cu o greutate medie la populare de 2,5g/ exemplar. Peştii au fost distribuiţi în mod randomizat în 3 loturi, fiecare lot fiind format din 50 exemplare de crap Lausitz, 50 exemplare de crap Galiţian şi 50 exemplare de amur alb după cum urmează: Lotul martor (M)-lot furajat cu raţia de bază Lotul 1 experimental (1E)-lot furajat cu raţia de bază suplimentată cu Allzyme SSF 0,02% Lotul 2 experimental (2E)-lot furajat cu raţia de bază suplimentată cu prebioticul Bio-Mos 0,2% Sistemul de creştere Peştii au fost întreţinuţi şi crescuţi într-un bazin de dezvoltare din cadrul fermei piscicole Mărtineşti, judeţul Cluj în sistem semiintensiv. În cadrul acestui bazin au fost realizate compartimente de 150 m 2 fiecare, necesare pentru desfăşurarea experimentelor. Pentru compartimentarea ţarcurilor s-a folosit plasă de nylon multifilament ţesută cu ochiuri de 5 mm. Plasa a fost montată pe pari de lemn cu fir de pescuit de 0,7 mm diametru şi fixată din centimetru în centimetru. Pentru a evita trecerea peştilor între loturi, plasa a fost îngropată şi fixată pe fundul bazinului la o adâncime de cm, iar la suprafaţa apei a fost înălţată cu aproximativ 70 cm peste nivelul apei Hrana administrată Pentru alimentaţia peştilor s-a folosit un furaj combinat granulat autohton având compoziţia chimică prezentată în tabelul 2. Furajul a fost administrat sub formă de granule presate având un diametru cuprins între 3 şi 5 mm şi o lungime de 2 până la 7 mm. Acest nutreţ a constituit raţia de bază, ea fiind ulterior suplimentată cu aditivi pentru fiecare lot experimental în parte. Lotul martor (LM) a primit raţia de bază, lotul 1 experimental (L1E) a primit un furaj suplimentat cu 0,02% Allzyme SSF iar lotul 2 experimental (L2E)a primit un furaj suplimentat cu 0,2% Bio-Mos. La începutul perioadei experimentale furajul a fost administrat de trei ori pe zi. Intervalul dintre mese a fost stabilit în funcţie de temperatura apei, masa corporală a peştilor şi de etapa în care a fost plasat experimentul. Scăderea numărului de mese a fost determinată de creşterea temperaturii apei, creşterea masei corporale şi spre finalul perioadei de furajare pe parcursul fiecărui an. Administrarea furajului s-a făcut manual pe masa de furajare, cu excepţia primei săptămâni a fiecărei perioade experimentale, când furajul a fost administrat de-a lungul malului, scăzând treptat până la determinarea exactă a masei de furajare. Cantitatea de furaj administrată într-un tain a ţinut cont de o serie de factori precum biomasa de peşte existentă în bazin, temperatura apei, cantitatea de oxigen dizolvat dar şi de apetitul peştilor (BUD şi VLĂDĂU, 2004; GROZEA şi BURA, 2003). 8

11 Structura şi valoarea nutritivă a furajului combinat granulat utilizat Specificare % din structură Făină de peşte 15 Şrot de soia 33 Şrot de floarea soarelui 14 Făină de porumb 25 Făină de grâu 10 Premix vitamino-mineral 3 Total 100 Caracteristici nutritive ale furajului Proteină brută % 38 Grăsime brută % 7 Umiditate % 12 Celuloză % 4 Tabelul Metode de lucru şi tehnici de laborator Pentru a urmări evoluţia calităţii apei s-au luat în considerare o serie de parametri fizici şi chimici ai apei de cultură care au fost urmăriţi pe întreaga perioadă a experimentului. Parametrii urmăriţi au fost reprezentaţi de temperatura apei, concentraţia oxigenului dizolvat, ph-ul, concentraţia nitriţilor şi a nitraţilor. Măsurători somatice şi indici de creştere Pentru a urmări starea de dezvoltare a peştilor s-au efectuat o serie de cântăriri la intervale de timp regulate pe întreaga perioadă de desfăşurare a experimentului. La finele perioadei experimentale pe lângă determinarea masei corporale s-au mai efectuat o serie de măsurători folosite la determinarea unor indici precum: indicele de profil, coeficientul de îngrăşare, indicele Kiselev şi indicele de carnozitate. Măsurătorile au fost efectuate conform descrierilor oferite de Voican şi col.(1981) dar şi de către Bud şi Vlădău (2004). Metode de determinare a calităţii cărnii de peşte Pentru determinarea calităţii cărnii la peşte alături de indicele de carnozitate s-au mai efectuat o serie de măsurători asupra carcasei peştelui (greutatea carcasei întregi; greutatea capului, greutatea înotătoarelor, greutatea organelor interne) şi determinarea compoziţiei chimice brute a acesteia. Compoziţia chimică brută a cărnii (% apă, %substanţă uscată, %proteină brută şi %grăsime brută) a fost determinată în cadrul laboratorului de Nutriţie şi Alimentaţie a Animalelor din cadrul Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca utilizând metodele consacrate (ŞARA şi ODAGIU, 2005). Investigaţiile hematologice au fost efectuate în cadrul disciplinei de Fiziologie din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară Cluj-Napoca prin metode cunoscute (DE LUCA şi col., 1983; OGNEAN şi col., 2007) şi au inclus determinarea hematocritului, hemoglobinei, numărul total de eritrocite, examenul morfologic al sângelui pe frotiuri colorate MMG, determinarea formulei leucocitare. De asemenea a mai fost determinată şi concentraţia glutationperoxidazei prin metoda cinetică în ultraviolet. În vederea efectuării examenului histologic au fost prelevate probe de intestin pentru determinarea înălţimii vilozităţilor şi a microvilozităţilor. Probele obţinute au fost fixate în parafină iar apoi au fost realizate preparate fixate şi colorate cu hematoxilină-eozină. 9

12 Examenul imunologic a constat în dozarea imunoglobulinelor totale cu ajutorul testului de precipitare cu reactiv Serb şi dozarea complexelor imune circulante prin metoda Haskova SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIMENTULUI Tabelul 3 Schema generală de organizare a experimentului I: Cercetări privind efectele unor aditivi furajeri ( complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos ) asupra performanţelor de producţie şi a stării de sănătate la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.). Perioada Loturi Factori experimentali Indicatori urmăriţi Puiet crap var. Lausitz, var. Galiţian şi amur alb M Lausitz M Galiţian M amur alb 1E Lausitz 1E Galiţian 1E amur alb 2E Lausitz 2E Galiţian 2E amur alb Allzyme SSF 0,02% Allzyme SSF 0,02% Allzyme SSF 0,02% Bio-Mos 0,2% Bio-Mos 0,2% Bio-Mos 0,2% 1. Compoziţia chimică a nutreţului combinat granulat şi determinarea consumului de hrană. 2. Stabilirea şi determinarea indicilor de producţie şi consum la speciile studiate. 3. Stabilirea ratei de supravieţuire. 4. Compararea datelor obţinute cu cele din literatura de specialitate Crap de o vară var. Lausitz, var. Galiţian şi amur alb de o vară M Lausitz M Galiţian M amur alb 1E Lausitz 1E Galiţian 1E amur alb 2E Lausitz 2E Galiţian 2E amur alb Allzyme SSF 0,02% Allzyme SSF 0,02% Allzyme SSF 0,02% Bio-Mos 0,2% Bio-Mos 0,2% Bio-Mos 0,2% 1. Compoziţia chimică a nutreţului combinat granulat şi determinarea consumului de hrană. 2. Stabilirea şi determinarea indicilor de producţie şi consum la speciile studiate. 3. Stabilirea ratei de supravieţuire. 4. Indici histologici. 5. Indici hematologici. 6. Indici imunologici. 7. Compoziţia chimică a cărnii şi determinarea proporţilor comestibile şi necomestibile 7.4. REZULTATE ŞI DISCUŢII Rezultatele fizico-chimice şi hidrobiologice ale apei ( 2009 şi 2010 ) Valorile parametrilor fizico-chimici ai apei se înscriu în limitele date de literatura de specialitate (MAN C. şi A.C. MAN, 2006) şi corespund cerinţelor de creştere şi dezvoltare a speciilor de cultură Rezultate obţinute privind performanţele de creştere şi consum la crap (Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.) Indici de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap ( Cyprinus carpio L.) şi amurul alb ( Ctenopharyngodon idella V.), anul 2009 Cântărirea materialului piscicol s-a realizat la data instalării experimentului şi la finalul perioadei experimentale precum şi pe parcursul experimentului pentru a urmări dinamica de creştere a puietului din cele 3 loturi.. Pe durata experimentelor au fost efectuate măsurători de control pentru a urmări evoluţia masei corporale şi pentru a putea realiza corecţiile necesare administrării furajelor. La fiecare pescuit de control s-au capturat câte 20 de exemplare din fiecare varietate de crap din fiecare lot. 10

13 Tabelul 4 Greutatea medie corporală la puietul de crap şi amur alb (g) la finalul anului 2009 Specificare Crap var. Lausitz Crap var. Galiţian Amur alb M 1E 2E M 1E 2E M 1E 2E n ± 300± 305± 241± 259± 263± 120± 130± 134± X±Sx P>0,05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) La sfârşitul perioadei experimentale la lotul 2E s-a înregistrat o greutate medie de 305g, cu 6,27 % mai mare comparativ cu lotul M (287g). Rezultatele obţinute pot fi comparabile cu cele raportate de Staykov şi col. (2005) care a studiat efectele adaosului de Bio-Mos în hrana crapului. Se remarcă influenţa favorabilă a adaosului de Allzyme SSF 0,02% asupra acumulării de masă corporală a puietului de crap var. Lausitz 300g, rezultate similare cu cele obţinute la tilapia (FILER şi col, 2010). Greutatea corporală înregistrată la cele două loturi experimentale, 1E Lausitz şi 2E Lausitz fiind cu 4,53% respectiv cu 6,27% mai mari comparativ cu lotul M Lausitz. Cea mai mare greutate corporală a puietului de crap Galiţian, a fost înregistrată la lotul 2E (Bio- Mos 0,2%), cu o greutate medie de 265 g, cu 9,13% mai mare comparativ cu lotul M (241 g), rezultatele obţinute fiind similare cu cele raportate şi de către alţi cercetători (STAYKOV şi col.,2005; CULJAK şi col., 2005). În urma administrării complexului enzimatic Allzyme SSF 0,02% la lotul 1E Galiţian(259g), cu 7,47% mai mare comparativ cu lotul M Galiţian (241 g), efect evidenţiat şi la puietul de pangasius (LE THANH HUNG şi TRAN NGOC THIEN KIM, 2007). Comparând cele două varietăţi de crap (Lausitz şi Galiţian), la finele perioadei experimentale în ceea ce priveşte greutatea corporală finală a materialului biologic se observă diferenţe în favoarea puietului din var. Lausitz. Administrarea de Bio-Mos 0,2% în hrana puietului de amur alb a determinat o creştere a masei corporale la lotul 2E (134g) cu 11,66% comparativ cu lotul martor (120g), efectul asupra creşterii fiind similar cu cel obţinut de Staykov şi col. (2007). Se observă faptul că amurul alb din lotul 1E (Allzyme SSF 0,02%) a înregistrat un spor în greutate superior lotului martor, cu 8,33% mai mare, rezultate similare cu cele din literatura de specialitate (TRAN NGOC THIEN KIM şi LE THANH HUNG, 2008). Pe baza performanţelor de creştere s-au determinat efectele bioaditivilor administraţi în hrană asupra indicilor de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap din ambele varietăţi cât şi la puietul de amur alb. Analizând principalii indici de producţie înregistraţi la finele perioadei experimentale se constată o influenţă favorabilă a adaosului de aditivi administraţi în hrană (Allzyme SSF în doză de 0,02% şi Bio-Mos în doză de 0,2%) asupra sporului de creştere atât la puietul de crap cât şi la puietul de amur alb. 11

14 Tabelul 5 Valorile indicilor de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap var. Lausitz şi Galiţiană şi amur alb pentru anul 2009 Lotul Spor de creştere Rata specifică de creştere FCR kg furaj/ kg masă corporală g % g/zi M(n=20) :1 Crap var. 1E(n=20) :1 Lausitz 2E(n=20) :1 M(n=20) :1 Crap var. 1E(n=20) :1 Galiţian 2E(n=20) :1 M(n=20) :1 Amur alb 1E(n=20) :1 2E(n=20) :1 M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) Pentru puietul de crap, var. Lausitz, se constată o îmbunătăţire a sporului de creştere la ambele loturi experimentale. Cele mai bune rezultate ale sporului de creştere au fost înregistrate la lotul experimental 2E (Bio-Mos 0,2%)(303,4g), cu 6,31% mai mare comparativ cu lotul M (285,4g), fiind urmat de lotul 1E (298.4) cu 4,55% mai mare comparativ cu lotul M. Analizând rata de creştere (g masă corporală/zi) a puietului de crap, var. Lausitz, cele mai bune rezultate sunt înregistrate la lotul 2 experimental (2E) cu 2,45 g/zi urmat de lotul 1 experimental (1E) de 2,40g/zi comparativ cu lotul martor (M) (2,30g/zi), atestând efectele pozitive ale administrării de Bio-Mos (ZHOU şi LI, 2004) şi Allzyme SSF (GUILHERME şi col. 2011,a) Analizând indicii de producţie înregistraţi la finele perioadei experimentale se constată o îmbunătăţire a sporului de creştere la ambele loturi experimentale pentru puietul de crap din varietatea Galiţiană în comparaţie cu lotul martor. În privinţa ritmului de creştere cele mai bune rezultate pentru puietul de crap var. Galiţian au fost înregistrate la lotul 2E cu 2,12 g/zi în comparaţie cu lotul martor (1,93g/zi). Cel mai bun factor de conversie al furajului a fost înregistrat la lotul 2E, 2,27:1 comparativ cu lotul martor (M) care a înregistrat un factor de conversie al hranei de 2,51:1, fapt ce evidenţiază efectul pozitiv al adaosului de Bio-Mos 0,2% în hrana puietului de crap var. Galiţian, confirmând datele obţinute şi de către alţi cercetători (STAYKOV şi col., 2007; CULJAK şi col.,2005). La finele primei perioade experimentale se observă un ritm de creştere şi o valorificare superioară a hranei la crapul din varietatea Lausitz comparativ cu crapul din varietatea Galiţian. Se constată o îmbunătăţire a sporului de creştere la ambele loturi experimentale. Cele mai bune rezultate au fost obţinute de către loturile experimentale 2E (Bio-Mos 0,2%) cu 11,92% mai mare decât lotul martor, fiind urmat de lotul experimental 1E (Allzyme SSF 0,02%) care au avut un spor de creştere cu 8,52% superior lotului martor. Gradul de valorificare a hranei prezintă valori favorabile la ambele loturi experimentale cu cele mai bune rezultate înregistrate de către loturile experimentale 2E (Bio-Mos 0,2%) cu 2,28:1(kg furaj/kg masă corporală)(tabelul 26). Efectele fiind similare cu cele descrise în literatura de specialitate (FILER şi col.,2010; ZHOU şi LI, 2004). 12

15 Indici de creştere şi consum înregistraţi la crapul ( Cyprinus carpio L.) şi amurul alb ( Ctenopharyngodon idella V.) de o vară, anul 2010 Pe parcursul anului 2010, în perioada mai-septembrie, au fost urmăriţi principalii indici de creştere şi consum înregistraţi de către crap var. Lausitz şi var. Galiţian dar şi de către amurul alb la puietul care a supravieţuit în anul Pentru a putea urmări performanţele înregistrate s-au efectuat cântăriri lunare pe întreaga perioadă experimentală 2010 pe un număr de 20 de exemplare din fiecare lot. La finele perioadei experimentale la crapul de o vară varietatea Lausitz, s-a înregistrat o greutate corporală superioară în cazul loturilor experimentale comparativ cu lotul M (794, 66 g). Astfel, la lotul 1E s-a înregistrat o greutate medie de 908,36g, cu 14,36 % mai mare comparativ cu lotul M iar la lotul 2E 825,61 g, cu 3,89 % mai mare comparativ cu lotul M. În ceea ce priveşte greutatea corporală finală a crapului de o vară var. Galiţian, la finele perioadei experimentale cea mai mare greutate corporală a fost înregistrată la lotul 1E 790,37 g, cu 6,33 % mai mare comparativ cu lotul M iar la lotul 2E s-a înregistrat o greutate corporală finală de 786,44 g, cu 5,79 % mai mare comparativ cu lotul M (743,37 g). Greutatea corporală a loturilor de crap din varietatea Lausitz a fost superioară loturilor de crap din varietatea Galiţian. Greutatea corporală finală a amurului alb din cele două loturi experimentale a fost superioară celei înregistrate la lotul M. Cele mai bune rezultate au fost obţinute la loturile 1E (724,9 g) şi 2E (718,50 g), valori superioare lotului martor (695 g). Tabelul 6 Greutatea medie corporală la puietul de crap şi amur alb (g) la finalul anului 2010 Specificare Crap var. Lausitz Crap var. Galiţian Amur alb M 1E 2E M 1E 2E M 1E 2E N X±Sx ± ± ± ± ± ± 695± 724.9± 718.5± P>0,05 diferenţe nesemnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) Influenţa favorabilă a aditivilor furajeri se remarcă şi analizând ritmul de creştere şi coeficientul de conversie al hranei la crapul şi amurul alb de o vară. Cele mai bune rezultate ale ritmului de creştere la crapul de o vară, varietatea Lausitz, au fost înregistrate la lotul 1E (3,50 g/zi) urmat de lotul 2E (3,18 g/zi), valori superioare lotului M (3,06 g/zi). Şi în cazul crapului de o vară varietatea Galiţian, s-a constatat o îmbunătăţire a ritmului de creştere la ambele loturi experimentale în comparaţie cu lotul martor (lotul 1E, 3,05 g/zi, lotul 2E 3,03 g/zi respectiv 2,86g/zi la lotul M). Analizând ritmul de creştere al amurului alb de o vară, la finele perioadei experimentale s-a remarcat un ritm de creştere superior la loturile experimentale comparativ cu lotul M (4,45 g/zi). La lotul 1E s-a înregistrat un ritm de creştere de 4,74 g/zi iar la lotul 2E, 4,69 g/zi. La crapul de o vară varietatea Lausitz, cele mai bune valori ale FCR-ului au fost înregistrate la lotul 1E (2,31:1) iar la lotul 2E 2,54:1, cele mai mari valori fiind înregistrate la lotul M (2,64:1). În ceea ce priveşte coeficientul de conversie al hranei la crapul de o vară varietatea Galiţian, cel mai bun coeficient de conversie al furajului a fost înregistrat la lotul 1E şi 2E, 2,66:1 comparativ cu lotul martor (2,83:1). La finele perioadei experimentale se remarcă un ritm de creştere superior şi o valorificare a hranei superioară la crapul din varietatea Lausitz comparativ cu crapul din varietatea Galiţian. La amurul alb de o vară, cele mai bune rezultate privind coeficientul de conversie al hranei au fost înregistrate la lotul experimental 1E, 2,70:1. La lotul 2E, FCR-ul a avut valori de 2,72:1 iar la lotul M, 2,81:1. 13

16 Tabelul 7 Valorile indicilor de creştere şi consum înregistraţi la puietul de crap var. Lausitz şi Galiţiană şi amur alb pentru anul 2010 Lotul Spor de creştere Rata specifică de creştere FCR kg furaj/ kg masă corporală g % g/zi M(n=20) :1 Crap var. 1E(n=20) :1 Lausitz 2E(n=20) :1 M(n=20) :1 Crap var. 1E(n=20) :1 Galiţian 2E(n=20) :1 M(n=20) :1 Amur alb 1E(n=20) :1 2E(n=20) :1 M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) Efectele aditivilor utilizaţi ( complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra indicilor histologici la crapul ( Cyprinus carpio L.) şi amurul alb (Ctenopharyngodon idella V.) de o vară. Pentru a evidenţia efectele pozitive ale administrării adaosului de aditivi furajeri asupra performanţelor de creştere şi consum au fost efectuate investigaţii histologice la nivel intestinal cu privire la înălţimea vilozităţilor intestinale şi la înălţimea periei de microvili. Tabelul 8 Valorile înălţimii vilozităţilor intestinale (µm) şi semnificaţia statistică la crap. Lot Înălţimea vilozităţilor n V% Min. Max. X±Sx M ± E ± E ± Loturile Diferenţa comparate mediilor q P M vs 1E P>0.05 M vs 2E **P<0.01 2E vs 1E P>0.05 P>0,05 diferenţe nesemnificative; P<0,01 diferenţe distinct semnificative M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) Administrarea prebioticului Bio-Mos a dus la creşterea lungimii vilozităţilor, diferenţele fiind distinct semnificative (P<0,01) în comparaţie cu lotul martor, situaţie similară cu cea prezentată în literatura de specialitate la Diplodus sargus şi Salmo salar (DIMITROGLOU şi col.,2005). 14

17 Tabelul 9 Valorile înălţimii vilozităţilor intestinale (µm) şi semnificaţia statistică la amurul alb. Înălţimea vilozităţilor Lot n Min max X±Sx V% M ± E ± E ± Loturile Diferenţa comparate mediilor q P M vs 1E P>0.05 M vs 2E * P<0.05 1E vs 2E P>0.05 * P<0.05%- diferenţe semnificative; X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) Administrarea de Bio-Mos în proporţie de 0,2% a determinat o dezvoltare distinct semnificativă (P<0.05%) a vilozităţilor la indivizii din lotul experimental 2 comparativ cu lotul martor. Rezultatele obţinute sunt comparabile cu cele obţinute la Dicentrachus labrax (TORECILLAS şi col., 2008) şi la păstrăvul fântânel (ŞARA şi col., 2010a). Administrarea de Bio-Mos 0,2% a determinat o creştere a vilozităţilor intestinale şi implicit a suprafeţei de absorbţie, fapt ce explică ritmul de creştere superior atât al crapului şi al amurului alb. Tabelul 10 Valorile înălţimii medii (μm) ale microvilozităţilor şi semnificaţia statistică a diferenţelor înregistrate la crap. Înălţimea Lot microvilozităţilor n V% min max X±Sx M ± E ± E ± Loturile comparate Diferenţa mediilor M vs 1E M vs 2E q P *** P<0.001 *** P< E vs 2E P>0.05 (P>0,05 diferenţe nesemnificative ); (P<0,001 diferenţe foarte semnificative); X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) Analizând diferenţele mediilor obţinute la înălţimea microvilozităţilor la crap se poate remarca faptul că suplimentarea raţiei cu aditivi furajeri ( Allzyme SSF 0,02% şi Bio-Mos 0,2%) a dus la dezvoltarea superioară a lungimii microvilozităţilor la ambele loturi experimentale (1E şi 2E) în comparaţie cu lotul martor (M), diferenţele fiind foarte semnificative (P>0,001). Diferenţele obţinute în 15

18 ceea ce priveşte lungimea microvilozităţilor între cele două loturi experimentale nu sunt semnificative din punct de vedere statistic. Tabelul 11 Valorile înălţimii medii (μm) ale microvilozităţilor şi semnificaţia statistică a diferenţelor la amurul alb. Înălţimea microvilozităţilor Lot n V% Min Max X±Sx M ± E ± E ± Loturile comparate Diferenţa mediilor M vs 1E M vs 2E q P *** P<0.001 *** P< E vs 2E P>0.05 (P>0.05 diferenţe nesemnificative); (P<0,001 diferenţe foarte semnificative); X= media; Sx= eroarea standard a mediei, n= numărul de exemplare, V%=variabilitatea; M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) Analizând tabelul 11 se observă influenţa pozitivă a adaosului de Bio-Mos în hrana amurului alb asupra structurilor microviliare. Diferenţele înregistrate între lotul 2 experimental (Bio-Mos 0,2 %) şi lotul Martor sunt foarte semnificative, datele fiind similare cu cele obţinute la păstrăvul fântânel (ŞARA şi col.,2010a). Administrarea de Bio-Mos 0,2% a determinat o creştere a microvilozităţilor intestinale şi implicit a suprafeţei de absorbţie, fapt ce explică ritmul de creştere superior atât al crapului şi al amurului alb a cărui raţie a fost suplimentată cu Bio-Mos 0,2 % Rezultate privind starea de sănătate a crapului ( Cyprinus carpio L.) şi amurului alb ( Ctenopharyngodon idella V.) Rata de supravieţuire la puietul de crap şi amur alb, anul 2009 Un indice deosebit de important urmărit în cadrul unei ferme ciprinicole este reprezentat de rata de supravieţuire a materialului biologic. La finele perioadei experimentale a fost stabilită rata de supravieţuire pentru puietul de crap din var. Lausitz şi Galiţian şi puietul de amur alb din cele trei loturi implicate în experiment. 16

19 Tabelul 12 Rata de supravieţuire a puietului de crap şi amur alb în anul Lotul Număr Număr Supravieţuire Pierderi iniţial final % % Crap M var. 1E Lausitz 2E Crap M var. 1E Galiţian 2E Amur M alb 1E E M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) Analizând valorile pierderilor înregistrate la puietul de crap var. Lausitz se observă o rată de supravieţuire superioară la loturile experimentale comparativ cu lotul M. La finele perioadei experimentale s-a constatat o rată de supravieţuire de 94 % în cazul lotului experimental 2E (Bio-Mos 0,2%) şi de 92% la lotul 1E (Allzyme SSF 0,02%) spre deosebire de lotul martor (M) unde nivelul ratei de supravieţuire a fost de 90%. La puietul de crap, var. Galiţian, lotul 2E (Bio-Mos 0,2%) a avut o rată de supravieţuire cu 6,81% mai mare decât lotul martor iar la lotul 1E (Allzyme SSF 0,02%) a fost înregistrată o rată de supravieţuire de 90% în timp ce la lotul martor rata de supravieţuire a fost de 88%. Acest fapt atestă rolul benefic al prebioticului Bio-Mos asupra ratei de supravieţuire la crap (ZHOU şi LI, 2004; STAYKOV şi col., 2005; CULJAK şi col., 2006). La puietul de amur alb cea mai bună rată de supravieţuire a fost înregistrată la lotul 2E (Bio- Mos) (88%), cu 4 % mai mare decât rata de supravieţuire înregistrată la lotul 1E şi lotul martor (84 %) datorită implicaţiilor avute de Bio-Mos asupra ratei de supravieţuire (STAYKOV şi col.,2005; BOGUT şi col., 2006) Rata de supravieţuire la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010 Rata de supravieţuire la finele perioadei experimentale 2010 atât pentru crap var. Lausitz şi Galiţian cât şi pentru puietul de amur alb este prezentată în tabelul 13. Tabelul 13 Rata de supravieţuire a crapului şi amurului alb de o vară în anul 2010 Lotul Număr iniţial Număr final Supravieţuire % Pierderi % M Crap var. 1E Lausitz 2E M Crap var. 1E Galiţian 2E M Amur 1E alb 2E M lotul martor; 1E (Allzyme SSF 0,02%); 2E (Bio-Mos 0,2%) 17

20 Analizând valorile pierderilor înregistrate la crap var. Lausitz se observă o rată de supravieţuire superioară la loturile experimentale comparativ cu lotul M. La finele perioadei experimentale s-a constatat o îmbunătăţire a ratei de supravieţuire în cazul lotului 1E Lausitz cu 8,12% mai mare comparativ cu lotul martor (M) şi de 10,87 % în cazul lotului 2E comparativ cu lotul martor. Cea mai bună rată de supravieţuire la crapul din varietatea Galiţiană a fost înregistrată la lotul 2E Galiţian, cu 5,94 % mai mare comparativ cu lotul M Galiţian. În cazul lotului experimental 1E Galiţian s-a remarcat o îmbunătăţire a acestui indice cu 2,91 % comparativ cu lotul M Galiţian. Analizând valorile pierderilor înregistrate se observă o rată de supravieţuire superioară la toate loturile experimentale comparativ cu lotul M. La finele perioadei experimentale s-a constatat o rată de supravieţuire de 100 % în cazul lotului experimental 2E (Bio-Mos 0,2%) comparativ cu lotul martor M (84%). La finele perioadei experimentale 2010 lotul 1E (Allzyme SSF 0,02%) a înregistrat aceeaşi rată de supravieţuire cu lotul martor (95,24%). La finalul perioadei experimentale se constată efectul pozitiv avut de către prebioticul Bio-Mos asupra ratei de supravieţuire la crapul var. Lausitz şi Galiţian şi amurul alb de o vară, fapt relatat şi de literatura de specialitate la crap (STAYKOV şi col.,2005), păstrăv fântânel (ŞARA şi col., 2010a) şi somn (BOGUT şi col., 2006) Efectele aditivilor furajeri (complexul enzimatic Allzyme SSF; Bio-Mos) asupra unor indici sangvini la crapul şi amurul alb de o vară, anul 2010 Evoluţia de ansamblu a indicilor hematologici determinaţi la crapul şi amurul alb din loturile investigate a relevat oscilaţii ale valorilor individuale şi medii înscrise în general în limitele fiziologice, respectiv în cele stabilite pe eşantionul martor, existând însă şi abateri mai mult sau mai puţin importante faţă de acestea referinţe. Corelarea şi analiza datelor obţinute a stat la baza cuantificării stării de sănătate şi a efectelor biologice consecutive utilizării celor 2 formule de bioaditivare a raţiilor furajere. Este relevantă evoluţia parametrilor eritrocitari, caracterizaţi prin oscilaţii individuale importante ale hematocritului (30,73-56,25 respectiv 31,67-40,02 %), numărului total de eritrocite (0,95 2,12 respectiv 1,21-1,81 milioane/mm 3 ), hemoglobinei (5,28-8,32 respectiv 5,84-7,48 g/dl) şi constantelor eritrocitare medii VEM (158,30 362,90 respectiv 183,85-286,09 fl), HEM (34,49 62,11 respectiv 41,36-52,34 pg) şi CHEM (12,23 24,79 respectiv 14,85-22,64 g/dl). În cazul indicilor eritrocitari de bază, au fost semnalate creşteri uşoare ale valorilor medii pentru numărul total de eritrocite şi hemoglobină la loturile experimentale comparativ cu referinţele stabilite pe lotul martor (1,21±0,07 milioane/mm 3 respectiv 6,28± 0,31 g/dl), cele mai ridicate nivele (1,81±0,01 respectiv 1,65±0,10 milioane/mm 3 ; 7,48±0,31 respectiv 6,94±0,34 g/dl), înregistrându-se la lotul 1E. Situaţia a fost asemănătoare şi în cazul hematocritului şi constantelor eritrocitare medii, ale căror evoluţii au fost însă mai strânse în intervalele limitelor fiziologice, variaţiile individuale fiind nesemnificative. Pe baza evoluţiei numărului total de leucocite, cu valori individuale între 3,5 şi 15 mii/mm 3 şi medii între 6,50 (lotul martor) şi 11,75 mii/mm 3 (lotul experimental 1) nu putem aprecia exercitarea de efecte stimulatoare ale bioaditivilor utilizaţi asupra mecanismelor celulare de apărare la crapul şi amurul alb (tabelul 42). În privinţa unei eventuale stimulări a răspunsului leucocitar nespecific, mai evidentă ar fi compararea valorilor determinate de noi cu cele raportate în literatura de specialitate. În acest context este remarcată mai întâi marea diversitate a datelor semnalate, majoritatea cercetătorilor în domeniu apreciind valori medii cuprinse între 10 şi 25 mii leucocite/mm 3. Există însă şi autori care susţin că numărul total de leucocite la crapul sănătos poate varia chiar între 45 şi 95 mii/mm 3 (PÎRVU C., 1980). Pentru a evalua funcţia hepatică şi pancreatică a crapului şi amurului alb de o vară, au fost determinate valorile enzimelor care caracterizează starea ficatului (ALAT, ASAT, GGT, şi PAL) şi cea a pancreasului (amilaza şi lipaza). 18