ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII. ÎNTREPRINDERI MICI, AŞTEPTĂRI MARI Soluţia pentru creşterea numărului de utilizatori ai standardelor

Transcription

1 Standardizarea Martie 2013 Revista Asociaţiei de Standardizare din România ÎNTREPRINDERI MICI, AŞTEPTĂRI MARI Soluţia pentru creşterea numărului de utilizatori ai standardelor Implicarea în elaborarea standardelor întăreşte mediul micilor afaceri ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII ASRO

2 STANDARDIZAREA ASRO ISSN PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA COLEGIUL DE REDACŢIE Prof. Dr. Ing. Mircea Bejan Universitatea Tehnică Cluj Napoca Prof. Dr. Andrei Iliescu Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti Prof. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu UP Bucureşti Prof. Dr. Ing. Laurentie Sofroni UP Bucureşti Prof. Dr. Ing. Constantin Militaru UP Bucureşti REDACŢIE Speranţa Stomff Maria Bratu Jeni Toma COPERTA ŞI TEHNOREDACTARE Ştefania Kraus Foto coperta Fotolia Cuprins SR EN ISO/CEI 17065:2013, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii bază pentru creşterea încrederii în audituri şi certificare...1 Noutăţi legislative apărute în luna februarie Managementul riscului... 4 NF EN *: Evaluarea contribuţiei la dezvoltarea durabilă a clădirilor... 6 Implicarea în elaborarea standardelor întăreşte mediul micilor afaceri... 8 ISO pe piaţa mondială a standardelor... 9 Standardele ISO. Elemente de succes pentru întreprinderile mici...10 Noi oportunităţi. Îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la standarde...11 Întreprinderi mici, aşteptări mari. Soluţia pentru creşterea numărului de utilizatori ai standardelor...15 Întreprinderile mici şi mijlocii şi managementul riscului...17 Întreprinderile mici şi mijlocii. Durabilitate. De la teorie, la practică...20 Pentru sisteme de management de mediu mai accesibile...22 ASRO Editura STANDARDIZAREA Str. Mendeleev Tel: 021/ Fax: 021/ DIRECŢIA STANDARDIZARE Tel/Fax: 021/ DIRECŢIA PUBLICAŢII Redacţie Marketing Tel: 021/ VÂNZĂRI ŞI ABONAMENTE Serviciul Vânzări Abonamente Tel: 021/ Fax: 021/ ; 021/ Toate drepturile rezervate ASRO Acţiunea în favoarea mediului propulsează organizaţiile pe calea reuşitei...25 Aveţi nevoie de ajutor? ISO şi întreprinderile mici...28 Stimularea întreprinderilor din statele în curs de dezvoltare. Sprijinul în domeniul standardizării, furnizat de Centrul de Comerţ Internaţional...30 Sisteme de management integrate. Care sunt elementele de succes pentru întreprinderile mici şi mijlocii?...33

3 STANDARDIZAREA ROMÂNĂ SR EN ISO/CEI 17065:2013, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii bază pentru creşterea încrederii în audituri şi certificare Jeni Toma, expert principal standardizare, Direcţia Publicaţii, ASRO Certificarea produselor este cel mai vizibil tip de certificare deoarece, adesea, ea este însoţită de o marcă care este recunoscută şi apreciată de autorităţi, consumatori şi alţi factori interesaţi, a apreciat Christian Priller, preşedintele grupului de lucru ISO/CASCO care a elaborat standardul internaţional ISO/CEI 17065:2012. Certificarea produselor se practică pe scară largă în economia globală şi este într-o extindere continuă atât geografică, cât şi ca varietate de produse certificate. Companiile pot utiliza certificarea produselor, serviciilor sau proceselor pentru a demonstra că acestea au fost inspectate, încercate şi aprobate de un organism de certificare. Scopul final al certificării este creşterea încrederii în rândul consumatorilor, furnizorilor şi al altor factori interesaţi de produsele respective. Problema care se pune este de unde ştim dacă un certificat acordat de un organism de certificare este similar cu cel acordat de alt organism de certificare. Standardul ISO/CEI 17065:2012 rezolvă această problemă, garantând faptul că certificatele acordate de diferite organisme de certificare sunt la fel şi că certificarea este realizată într-o manieră corectă şi competentă. Standardul internaţional ISO/CEI 17065:2012, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii a fost publicat în septembrie 2012, înlocuieşte Ghidul ISO 65 şi standardul european EN 45011, şi a fost adoptat ca standard român în ianuarie La Adunarea Generală a Forumului Internaţional de Acreditare (IAF) care s-a desfăşurat la Rio de Janeiro, în octombrie 2012, membrii au fost de acord ca perioada de tranziţie de la Ghidul ISO/CEI 65, la ISO/CEI 17065:2012, să fie de trei ani, ceea ce însemnă că toate organismele de evaluare a conformităţii vor trebui să se conformeze noului standard până în august Standardul SR EN ISO/CEI 17065:2013, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii, conţine cerinţe pentru competenţa, funcţionarea consecventă şi imparţialitatea organismelor care certifică produse, procese şi servicii. Această nouă ediţie a standardului a fost complet revizuită cu termeni, definiţii, resurse şi principii mai multe şi cu acoperire mai mare. Standardul cuprinde: y cerinţe generale referitoare la aspectele legale şi contractuale, managementul imparţialităţii, răspundere juridică şi finanţare, condiţiile nediscriminatorii, confidenţialitatea şi informaţiile disponibile public; y cerinţe referitoare la structură: structura organizaţională, managementul de la cel mai înalt nivel, mecanismele STANDARDIZAREA martie

4 pentru asigurarea imparţialităţii; y cerinţe referitoare la resurse, respectiv la personal, şi resurse pentru evaluare; y cerinţe referitoare la proces: aspecte legate de solicitarea de certificare, analiza solicitării, evaluarea, decizia referitoare le certificare, documentaţia de certificare, registrul produselor certificate, supravegherea, modificările care afectează certificarea, suspendarea sau retragerea certificării, înregistrările, reclamaţiile şi apelurile; y cerinţele sistemului de management referitoare la documentaţia generală, controlul documentelor, controlul înregistrărilor, analiza efectuată de management, auditurile interne, acţiunile corective, acţiunile preventive. Deoarece scopul general al certificării este să furnizeze încredere tuturor părţilor interesate că un produs îndeplineşte cerinţele specificate, organismele de certificare trebuie să respecte nişte principii bine definite şi detaliate de standard care să confere încredere: y Imparţialitate: Organismele de certificare şi personalul acestora să fie imparţiale şi să fie percepute ca imparţiale, cu scopul de a furniza încredere în activităţile lor şi în rezultatele acestor activităţi. y Competenţă: Pentru a emite un certificat care furnizează încredere, organismul de certificare trebuie să demonstreze competenţa personalului său, susţinută de sistemul său de management. y Confidenţialitate: Pentru a avea acces la informaţiile necesare pentru a efectua activităţi eficace de evaluare a conformităţii, este necesar ca organismul de certificare să furnizeze încrederea că informaţiile confidenţiale nu vor fi dezvăluite. y Transparenţă: Pentru a asigura încredere în integritatea şi credibilitatea certificării sale, este necesar ca organismul de certificare să asigure accesul public sau difuzarea către public a informaţiilor referitoare la procesele sale de audit şi de certificare, precum şi cele referitoare la stadiul certificării oricărui produs (de exemplu acordarea, menţinerea, extinderea sau reducerea domeniului sau suspendarea, retragerea sau refuzul certificării). y Capacitate de răspuns la reclamaţii şi apeluri: Soluţionarea eficace a reclamaţiilor şi apelurilor este un mijloc important pentru protecţia organismului de certificare, a clienţilor săi şi a altor utilizatori ai evaluării conformităţii împotriva erorilor, omisiunilor sau a comportamentului inadecvat. y Responsabilitate: Organismul de certificare are responsabilitatea de a obţine suficiente dovezi obiective pe care să se bazeze o decizie de certificare. Pe baza unei analize a dovezilor, acesta ia o decizie de acordare sau nu a certificării. Pe parcursul său, standardul SR EN ISO/CEI 17065:2013 face referire la alte patru standarde care se aplică împreună cu acesta, şi anume: SR EN ISO/CEI 17000:2005, Evaluarea conformităţii. Vocabular şi principii generale, care specifică termenii generali şi definiţiile referitoare la evaluarea conformităţii, inclusiv la acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii şi la utilizarea evaluării conformităţii pentru facilitarea comerţului. În anexa A din standard este prezentată şi o descriere a abordării funcţionale a evaluării conformităţii, ca sprijin suplimentar de înţelegere între utilizatorii evaluării conformităţii, organismele de evaluare a conformităţii şi organismele lor de acreditare, atât în domeniul voluntar, cât şi în cel reglementat. SR EN ISO/CEI 17020:2012, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru funcţionarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecţii, care cuprinde cerinţe referitoare la competenţa organismelor care efectuează inspecţii şi la imparţialitatea şi consecvenţa activităţilor de inspecţie ale acestora. Standardul se aplică organismelor de inspecţie de tip A, B sau C şi oricărei etape de inspecţie (etapa de proiectare, examinarea de tip, inspecţia iniţială, inspecţia în timpul utilizării sau supravegherea). SR EN ISO/CEI 17021:2011, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care efectuează audit şi certificare ale sistemelor de management, care specifică principiile şi cerinţele referitoare la competenţa, coerenţa şi imparţialitatea auditului şi certificării sistemelor de management de toate tipurile (de exemplu, sisteme de management al calităţii sau sisteme de management de mediu), precum şi cele referitoare la organismele care furnizează aceste activităţi. SR EN ISO/CEI 17025:2005, Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări, care specifică cerinţe generale pentru competenţa de a efectua încercări şi/sau etalonări, inclusiv eşantionare. Standardul se aplică tuturor organizaţiilor care efectuează încercări şi/sau etalonări, precum laboratoare de primă parte, de secundă parte şi de terţă parte, şi, de asemenea, laboratoarele în care încercările şi/sau etalonările fac parte din inspecţia şi certificarea produsului. Toate aceste standarde, împreună cu multe altele, fac parte din domeniul (ICS): Certificarea produselor şi a întreprinderilor. Evaluarea conformităţii şi au fost adoptate ca standarde române comitetul tehnic ASRO/TC 56, Managementul calităţii şi asigurarea calităţii. 2

5 LEGISLAŢIE ŞI STANDARDIZARE Noutăţi legislative apărute în luna februarie 2013 Mihaela Vorovenci, jurist ASRO Prezentul articol, în prima parte, conţine noutăţile legislative ale normelor publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi, în a doua parte, pe cele publicate în Monitorul Oficial al României din luna februarie Partea I - Legislaţie comunitară 1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ( JOUE), care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de conformitate a standardului înlocuit: Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 94/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 martie 1994, privind armonizarea legislativă a statelor membre referitoare la echipamentele şi sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, publicată în JOUE C40/1 din Directiva 2013/8/UE a Comisiei din 26 februarie 2013, de modificare, în sensul adaptării la dispoziţiile sale tehnice, a Directivei 2009/144/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind anumite componente şi caracteristici ale tractoarelor agricole şi forestiere pe roţi, publicată în JOUE L56/8 din Comunicare a Comisiei în cadrul implementării Directivei Consiliului 89/106/CEE din 21 decembrie 1988, privind armonizarea legislativă şi administrativă a statelor membre referitoare la produsele pentru construcţii, publicată în JOUE C 59/1 din Acte comunitare care conţin referiri la standarde Regulamentul (UE) nr. 126/2013 al Comisiei din 13 februarie 2013, de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), publicat în JOUE L 43/24 din Decizia de punere în aplicare a Comisiei, din 11 februarie 2013, de stabilire a concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind emisiile industriale pentru tăbăcirea pieilor, publicată în JOUE L 45/13 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 157/2013 al Consiliului din 18 februarie 2013, de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii, publicată în JOUE L 49/10 din (15376). Partea a II-a - Legislaţie naţională 2. Acte normative care conţin referiri la standarde 2.1 Ordin nr. 7/2013 din 13/02/2013, referitor la măsuri privind siguranţa ascensoarelor de persoane, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 105 din 21/02/2013. STANDARDIZAREA martie

6 STANDARDIZAREA EUROPEANĂ Managementul riscului Marie-Claire Barthet Deşi standardul ISO s-a instalat în viaţa de zi cu zi a numeroase şi diverse organizaţii, activităţile cu privire la managementul riscului continuă în structurile de standardizare. Următoarea reuniune a ISO/TC 262 va avea loc în luna martie, în Franţa. Experţii francezi se mobilizează în mod deosebit în ceea ce priveşte planurile de continuitate a activităţii. Într-un mediu restrictiv, care apasă asupra atingerii obiectivelor lor, în mod deosebit asupra cerinţei de creare a valorii, întreprinderile au nevoie să anticipeze, să înţeleagă şi să gestioneze efectele evenimentelor. Standardul ISO 31000, Managementul riscului. Principii şi linii directoare, trebuie să le permită să îşi stabilească o politică, orientări şi o cultură a riscului adaptată. Din punct de vedere organizaţional, el trebuie să permită adaptarea proceselor de management al riscului la cerinţele externe şi interne, să includă riscul în abordarea proceselor de către organizaţie, să clarifice responsabilităţile, rolurile şi competenţele. Riscul este posibilitatea producerii unui eveniment care să aibă consecinţe asupra realizării obiectivelor sau asupra activelor, elemente de valoare ale unei întreprinderi, relevă Rodolphe Civet, şef de proiect la AFNOR. Incidenţele pot fi negative (un risc) sau pozitive (o oportunitate). După apariţia standardului ISO 31000, la sfârşitul lui 2009, a fost înfiinţat un comitet de proiect (PC). Cu ocazia ultimei sale reuniuni, din septembrie, de la Sydney, acesta a decis să se transforme în comitet tehnic, (TC), ocazie cu care îşi va îmbogăţi programul de lucru. ISO/TC 262, Managementul riscului, va lansa revizuirea standardului ISO şi a Ghidului 73, Definiţii referitoare la riscuri. De asemenea, el are în vedere şi revizuirea standardului ISO/CEI 31010, Tehnici de evaluare a riscurilor. Franţa deţine secretariatul grupului însărcinat să elaboreze viitorul standard ISO 31004, Managementul riscului. Recomandări pentru implementarea standardului ISO 31000, actualmente în stadiul de document de lucru (working draft). 4 Aplicaţiile ISO Printre temele de lucru ale comitetului tehnic, se află documentele care aplică ISO la sectoare specifice: managementul riscului asociat cu unităţile de îngrijire a sănătăţii, pregătirea sectorului public pentru conducerea riscurilor, implementarea standardului ISO de către întreprinderile mici, mijlocii şi foarte mici, măsurarea maturităţii unui sistem de management al riscului. De asemenea, este prevăzut un referenţial pentru evaluarea şi demonstrarea competenţelor de manager al riscului, adaugă Rodolphe Civet. Vor fi create cinci grupuri de experţi. Comisia de standardizare Managementul riscului, oglindă a ISO/TC 262, urmăreşte, de asemenea, lucrările comitetului de proiect ISO/PC 251, Managementul activelor (asset management). Trei proiecte de standarde sunt în curs de elaborare. Este vorba despre viitoarele ISO 55000, Vedere de ansamblu, principii şi terminologie, ISO 55001, Cerinţe (elaborat în scopuri de certificare) şi ISO 55002, Linii directoare pentru aplicarea ISO Ele au atins stadiul de DIS (draft international standard proiect de standard internaţional), etapă de comentarii tehnice ancheta înche- După publicarea standardului ISO 31000, cu privire la managementul riscului, lucrările de standardizare în domeniu continuă indu-se, în Franţa, la sfârşitul lunii ianuarie. Aceste documente se bazează pe o specificaţie engleză care face obiectul unei certificări. Soluţii de continuitate Comisia de standardizare a înfiinţat un grup de lucru care elaborează un standard cu privire la planurile de continuitate a activităţii (PCA) (a se vedea Cuvântul specialistului). ISO plasează riscul în centrul activităţii de conducere a unei organizaţii. El îşi propune să promoveze o abordare metodologică globală şi transversală. Procesul implică identificarea riscurilor, analizarea acestora din punctul de vedere al probabilităţii survenirii şi al impacturilor lor şi evaluarea lor în ceea ce priveşte acţiunile de control existente şi, în sfârşit, tratarea riscurilor prioritare. Riscurile cu probabilitate scăzută şi impacturi grave (catas-

7 trofă naturală, atac informatic, pierderea informaţiilor) nu dispun întotdeauna de un nivel de control în concordanţă cu obiectivele organizaţiei. În acest cadru, PCA constituie un instrument de tratare a riscurilor. PCA îşi propune să permită proceselor critice să fie stabilite în termene acceptabile cu ajutorul soluţiilor de continuitate a activităţilor prevăzute, comentează Rodolphe Civet. PCA se bazează pe o activitate transversală de anticipare, pentru a determina activităţile critice şi esenţiale ale întreprinderii şi soluţiile organizaţionale, materiale şi tehnice necesare implementării în timp util. Provocările sunt decisive: depăşirea crizei, păstrarea segmentului de faţă deţinut de întreprindere în faţa concurenţei, precum şi a satisfacţiei clienţilor. Proiectul de standard NF X este în stadiul de anchetă publică în acest început de an şi va fi publicat în lunile următoare. Managementul continuităţii activităţii: un nou standard ISO Standardul ISO 22301, Securitatea societăţii. Managementul continuităţii activităţii. Cerinţe, specifică cerinţele pentru planificarea, stabilirea, implementarea, controlarea şi îmbunătăţirea în mod continuu a unui sistem de management documentat, pentru protejarea de accidentele perturbatoare, reducerea probabilităţii survenirii lor, pregătirea pentru furnizarea unui răspuns, precum şi restabilirea activităţilor afectate. Cerinţele specificate în acest standard sunt generice şi prevăzute a fi aplicate tuturor organizaţiilor sau unor părţi ale acestora. Domeniul lor de aplicare depinde de mediul şi de complexitatea funcţionării organizaţiei. Standardul nu îşi propune doar să uniformizeze structura unui sistem de management al continuităţii activităţii (SMCA), dar şi să permită unei organizaţii să proiecteze un SMCA care să fie adaptat necesităţilor sale şi care să fie capabil să satisfacă cerinţele părţilor interesate. Aceste necesităţi sunt exprimate prin cerinţe juridice, de reglementare, organizaţionale şi industriale, produsele, serviciile şi procesele utilizate, mărimea şi structura organizaţiei şi cerinţele părţilor interesate. Standardul poate servi şi la evaluarea capacităţii unei organizaţii de a îşi satisface propriile necesităţi şi obligaţii în domeniul continuităţii. De inspiraţie anglo-saxonă, standardul ISO 22301, Securitatea societăţii, şi poate fi utilizat în scopuri de certificare. El urmează structura standardelor de management ale ISO şi este astfel compatibil cu celelalte standarde pentru sisteme de management: ISO 9001 (managementul calităţii) şi ISO/CEI (securitatea informaţiei). El va putea fi transpus în colecţia franceză de standarde la începutul acestui an. Standardul cu privire la planurile de continuitate a activităţii îşi propune să limiteze consecinţele unui eveniment care poate afecta activitatea unei organizaţii. Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 331, februarie 2013 În cadrul temelor de lucru figurează documente cu privire la evaluarea maturităţii unui sistem de management al riscului şi competenţele unui manager al riscului CUVÂNTUL SPECIALISTULUI Clothilde Marchetti Senior manager la cabinetul de consultanţă Tuillet Risk & Management Standardul se bazează pe principiul continuităţii Viitorul standard NF X , Plan de continuitate a activităţii. Linii directoare, se înscrie în managementul global al riscurilor. El se referă la riscurile extreme, cu probabilitate redusă, dar cu impacturi foarte grave. Ideea este să se limiteze consecinţele unui eveniment care afectează activitatea unei organizaţii. Obiectivul este, deci, să se furnizeze soluţii de continuitate pentru situaţii identificate ca fiind critice, de exemplu, utilizarea unui site strategic sau a unor resurse umane suplimentare. Grupul de experţi PCA al comisiei de standardizare Managementul riscului este alcătuit din întreprinderi mari şi mici, din organisme publice, din cabinete de consultanţă, adică dintr-un ansamblu eterogen. Am lucrat mult la un vocabular comun. Standardul este un ghid de implementare a unui PCA. La început, a trebuit să cădem de acord asupra demersului şi a diferitelor sale etape. Scopul este foarte operaţional. În timp ce redactam acest document, ISO 22301, Managementul continuităţii activităţii. Cerinţe, a fost publicat oficial. Standardul francez, care este un ghid de bune practici, se vrea complementar faţă de standardul internaţional, care este un standard de sistem de management. Una dintre anexe propune o autoevaluare a PCA: o întreprindere poate astfel să determine dacă planul său de continuitate a activităţii a fost realizat în bune condiţii. Standardul se bazează pe principiul continuităţii. El insistă asupra bunelor practici din punct de vedere al menţinerii în condiţie operaţională. Standardul face parte din instrumentele care vor fi utilizate pentru continuarea menţinerii dispozitivului şi vehiculării încrederii. De altfel, este posibil să fie creată şi o etichetă (label). STANDARDIZAREA martie

8 NF EN *: Evaluarea contribuţiei la dezvoltarea durabilă a clădirilor Pascale Maes Publicat în urmă cu doi ani, standardul NF EN prezintă cadrul metodologic general de evaluare a construcţiilor din punct de vedere al performanţelor de mediu, sociale şi economice. De asemenea, el stabileşte un sistem european coerent de evaluare pentru cuantificarea contribuţiei la dezvoltarea durabilă a lucrărilor de construcţie. Standardul prevede caracterizarea indicatorilor calitativi şi cantitativi, pentru a determina impactul clădirii, în ansamblul său Standardul european NF EN este un standard generic care instituie un sistem de evaluare a performanţei clădirilor din punct de vedere al celor trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: de mediu, socială şi economică. Standardul prevede caracterizarea indicatorilor cantitativi şi calitativi care permit să se determine impactul unei clădiri în ansamblul său. Obiectivul acestui dispozitiv normativ nu este doar să se reducă * Asociaţia de Standardizare din România organismul naţional de standardizare a adoptat standardul EN :2010 ca standard român, cu indicativul SR EN :2011 şi titlul: Contribuţia lucrărilor de construcţie la dezvoltarea durabilă. Evaluarea contribuţiei la dezvoltarea durabilă a clădirilor. Partea 1: Cadru metodologic general 6 impactul construcţiilor asupra mediului, ci şi să se găsească un compromis cu necesităţile economice şi sociale. Abordarea este, deci, sistemică. Scopul acestei serii de standarde europene este în primul rând să se permită compararea rezultatelor evaluărilor; ea nu stabileşte referinţe comparative, nici niveluri de performanţă. Standardul recomandă să se practice evaluarea cât mai curând posibil în fazele de proiectare a unui proiect de construcţie (de exemplu, faza de schiţă) sau de reabilitare. În funcţie de evoluţia proiectului, evaluarea poate face periodic obiectul unei revizuiri sau a unei actualizări, pentru a valida luarea deciziei. O evaluare finală trebuie, în toate cazurile, să fie efectuată şi rezultatele sale să poată fi comunicate părţilor interesate. Sprijinirea pe un echivalent funcţional În afară de acest cadru metodologic general, standardele viitoare vor stabili caracteristici tehnice şi funcţionale de referinţă potrivit tipurilor de clădire şi utilizării lor. Ele vor permite să se compare clădiri echivalente funcţional: imobil pentru birouri, pentru locuinţe, unitate de învăţământ, hotel. Evaluările pot să se refere la clădire în ansamblul său sau la unele părţi. În cazul unei clădiri care cuprinde încăperi cu uzuri diferenţiate, ca, de exemplu, o unitate de învăţământ care cuprinde săli de clasă, încăperi administrative, o sală de sport, o cantină şcolară, va fi posibil să se creeze o unitate de referinţă care să le integreze. Acest echivalent funcţional va servi ca bază pentru compararea rezultatelor evaluărilor care trebuie realizate pe baza scenariilor determinate la nivelul clădirii şi, mai precis, la întregul său ciclu de viaţă. De exemplu, materialele recomandate pentru construcţia clădirii sunt evaluate de la extracţia materiilor prime, până la reciclarea care are loc la sfârşitul ciclului său de viaţă. Punctul cel mai complex de stabilit priveşte condiţiile de convergenţă între domeniile: mediu, economie şi societate. Standardul prevede posibilitatea de derogări, acestea trebuind să fie clar justificate. Cadru pentru evaluarea performanţelor de mediu Standardul NF EN , care furnizează un cadru metodologic ce cuprinde principii, cerinţe şi linii directoare, trebuie să fie completat de standarde referitoare la evaluarea performanţei de mediu (NF EN ** ), a ** Asociaţia de Standardizare din România organismul naţional de standardizare a adoptat standardul EN :2011 cu indicativul SR EN :2011 şi titlul: Contribuţia

9 performanţei sociale (NF EN ) şi a celei economice (NF EN ). Alte standarde vor aborda metodele propriu-zise pentru evaluarea caracteristicilor tehnice şi funcţionale; ele vor fi disponibile până în Toate aceste standarde sunt elaborate în cadrul CEN/TC 350, Contribuţia lucrărilor de construcţie la dezvoltarea durabilă, al cărui secretariat este asigurat de Rodolphe Civet, la AFNOR. În mai 2011, a apărut standardul NF EN , pentru evaluarea performanţelor de mediu ale clădirilor noi de-a lungul ciclului lor de viaţă şi cele ale clădirilor existente pentru durata de viaţă care le-a mai rămas şi faza de final a ciclului de viaţă. Standardul permite evaluarea impacturilor şi a aspectelor de mediu ale unei clădiri asupra mediului la nivel local, regional şi global. Acest standard îşi propune să-l ajute pe antreprenor, pe proiectant şi pe utilizator să ia decizii şi să facă opţiuni care vor ajuta să se răspundă la obiectivele contribuţiei la dezvoltarea durabilă a construcţiilor. Élodie Pusă la dispoziţia tuturor factorilor din construcţii din martie 2010, după o fază de experimentare, Élodie este unul din primele instrumente digitale care permit o evaluare a impactului de mediu global al unei lucrări asupra întregului său ciclu de viaţă. Acest software posedă o dimensiune multicriterială a consecinţelor de mediu, mai ales pentru o luare în calcul a transferurilor poluării. Élodie oferă posibilitatea măsurării impactului a trei elemente: produsele şi materialele de construcţie, consumurile de energie şi funcţionarea clădirii şi consumurile de apă ale utilizatorilor. Software-ul este cuplat la baza de date INIES, care grupează fişele de declaraţii de mediu şi cele sanitare. Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 331, februarie 2013 lucrărilor de construcţie la dezvoltarea durabilă a clădirilor. Partea 2: Cadru pentru evaluarea performanţei de mediu Evaluările pot să se refere la o clădire, în ansamblul său, sau la unele părţi. Este cazul sălilor de clasă ale unei unităţi de învăţământ, de exemplu TREI ÎNTREBĂRI ADRESATE LUI BRUNO ZIEGLER Coordonator al grupului de lucru 1, al CEN/TC 350 Au fost selectate două tipuri de indicatori Care este obiectul activităţii grupului de lucru pe care îl coordonaţi? B. Z.: Acest grup de lucru are sarcina de a elabora standarde care permit evaluarea dimensiunii de mediu a contribuţiei clădirilor la dezvoltarea durabilă. Alte grupuri de lucru se ocupă de dimensiunile sociale şi economice. Distingem diverse categorii de participanţi: arhitecţi, fabricanţi de instalaţii industriale, ataşaţi ai organismelor de certificare, reprezentanţi ai asociaţiilor europene de consumatori şi fabricanţii de produse. Rolul grupului de lucru este să realizeze un document bazat pe consens, dar mai precis decât standardele ISO pe care se bazează viitoarele standarde europene. El caută să precizeze ipotezele de calcul, să determine frontierele între sisteme, să califice scenariile pentru a cuantifica indicatorii reprezentativi ai diferitelor impacturi şi aspecte de mediu. Cum a stabilit grupul de lucru indicatorii de performanţă care permit evaluarea impactului de mediu al clădirilor? Au fost selectate două tipuri de indicatori: indicatori asociaţi impacturilor de mediu (modificări pozitive sau negative de mediu), precum contribuţia la schimbarea climatică, al cărei indicator este cantitatea de CO 2 emise; indicatori asociaţi aspectelor de mediu care prezintă o posibilitate de interacţiune cu mediul. De exemplu, consumul de energie primară constituie un aspect de mediu, în timp ce impactul asociat este legat de reducerea resurselor energetice regenerabile. Pentru a le evalua, s-a decis utilizarea unei abordări de analiză a ciclului de viaţă (ACV). Această metodă permite să se evalueze impactul de mediu al unei clădiri în toate etapele vieţii sale, mai ales ţinând seama de impacturile de mediu asociate fabricării şi transportului pe şantier ale materialelor de construcţie. În acest scop, am încercat să valorificăm fişele declaraţiilor de mediu şi pe cele sanitare (FDES), conforme cu standardele NF P şi NF P , existente deja în Franţa, acceptând să le îmbunătăţim considerabil pentru a lua în calcul specificitatea fiecărei ţări. Lucraţi la EDF. Care este provocarea în domeniul standardizării pentru această întreprindere energetică? Bineînţeles, în cadrul standardizării, EDF se ocupă de problemele energiei. Ofertele dimensionate ale EDF includ dimensiunile dezvoltării durabile, fără a le numi: emisii reduse de CO 2, utilizarea energiilor regenerabile, confort, abordare economică în costul global. Standardul generic NF EN prevede ca fiecare criteriu de mediu să fie examinat în funcţie de dimensiunea sa economică şi de abordarea sa socială. Aspectul social şi societal include sănătatea şi confortul, ca, de exemplu, percepţia de către persoane a calităţii aerului lor de interior. Grupul de lucru trebuie să aprofundeze luarea în calcul a noţiunii de confort higrotermic întrucât modelele curente de calcule termice franceze se limitează, la ora actuală, la calculul temperaturii camerei. STANDARDIZAREA martie

10 Implicarea în elaborarea standardelor întăreşte mediul micilor afaceri Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) pot contribui acum la întregirea procesului de standardizare. Standardele vor fi acum implementate mult mai repede şi într-un mod mai transparent, pentru a încuraja reforma europeană actuală în sistemul de standardizare. Noul regulament european nr. 1025/2012, privind standardele internaţionale în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (ICT), creează premisele unei aplicări mai uşoare, acestea fiind decisive în asigurarea interoperabilităţii. Multe standarde în domeniul ICT nu sunt elaborate de organizaţii de standardizare europene, ci de alte organizaţii de interes precum forumuri şi consorţii internaţionale sau regionale. Autorităţile publice pot folosi acum aceste standarde în procesul de achiziţie publică, bazându-se pe calitatea lor certificată. În plus, noua reglementare va promova o implicare mai intensă, atât a consumatorilor, cât şi a organizaţiilor de promovare a intereselor acestora în activităţile de standardizare, în vederea îmbunătăţirii unor categorii de produse şi servicii uzate moral. În concluzie, această reformă confirmă valenţa activităţii de standardizare, ca instrument eficient în sprijinul legislaţiei europene. Elementele esenţiale ale sistemului actual sunt menţinute (de exemplu, voluntariatul şi implicarea industriei în standardizarea internaţională). Pe de altă parte, reforma aduce îmbunătăţiri, creând un sistem european de standardizare mai bine coordonat, mai eficient. STANDARDIZAREA - o forţă coordonatoare în economie Obiectivele principale ale standardizării sunt de a defini voluntar criterii tehnice şi de calitate cu care se confruntă producătorii şi prestatorii de servicii. Din aceste motive, standardele constituie o forţa decisivă, care susţine consolidarea unei pieţe interne. Standardele europene le înlocuiesc pe cele naţionale şi adesea pe cele conflictuale, care pot crea impedimente tehnice la accesul produselor pe piaţă. Standardele sporesc concurenţa şi micşorează preţurile pe piaţă, acest lucru fiind în avantajul economiei, în general, şi în folosul consumatorilor, în special. În plus, standardele îmbunătăţesc calitatea şi asigură compatibilitatea, toate acestea conducând la creşterea siguranţei şi bunăstării cetăţenilor. Studiile arată efectul standardelor asupra creşterii PIB-ului ţărilor. În Franţa, contribuţia standardizării este estimată la 0,8 % din PIB, în Marea Britanie, la 0,3 % şi în Germania la 1 %. Institutul German de Standardizare (DIN) estimează că numai în Germania standardele au generat o creştere de 17 miliarde de EURO. Standardele armonizate, publicate de organizaţiile europene de standardizare (OES), sunt utilizate de către producătorii europeni în scopul sprijinirii aplicării prevederilor legale în acest sens. Comisia Europeana cere regulat ca OES să elaboreze noi standarde europene. Instrument pentru inovaţie şi competiţie Standardizarea asigură o contribuţie esenţială în domeniul inovaţiei şi al competitivităţii, prin facilitarea accesului pe piaţă şi a interoperabilităţii între produsele şi serviciile noi cu cele existente. Standardele aduc importante efecte economice pozitive, prin stimularea realizării de produse noi, îmbunătăţite, sau pieţe de desfacere, şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de aprovizionare. Traducere: Dan Trandaf, expert standardizare, Direcţia Standardizare. Din: Comisia Europeană Întreprinderile şi industria 8

11 STANDARDIZAREA INTERNAŢIONALĂ ISO pe piaţa mondială a standardelor În momentul în care am preluat funcţia de conducere a ISO, m-am gândit care va fi următorul capitol. Necesitatea de a dispune de standarde internaţionale pertinente pe plan mondial, pentru a aborda provocările cu care se confruntă comunitatea internaţională, constituie unul din aspectele interesante ale mandatului meu. Fără îndoială, această necesitate ne va determina să abordăm noi domenii de standardizare şi să scurtăm termenele de publicare, elaborând documente de calitate mai bună, mai bine orientate şi mai utile activităţilor utilizatorilor noştri. Pe baza experienţei mele de inginer şi de fost preşedinte al grupului ARUP, lider mondial în domeniul consultanţei pentru activităţi de inginerie, una dintre priorităţile mele va fi să încurajez ISO să elaboreze standarde care să răspundă, din punct de vedere al infrastructurilor economice, necesităţilor pieţelor, întreprinderilor şi societăţii. Trebuie să ne schimbăm în primul rând schemele de gândire: ISO trebuie să se axeze mai mult pe întreprindere. Standardele sunt elaborate de întreprinderi pentru întreprinderi şi utilizarea lor strategică permite să se realizeze progrese importante. ISO trebuie să se vadă ca o organizaţie specializată pe piaţa mondială a standardelor şi trebuie, deci, să facă apel la standardele pentru afaceri. Să ne gândim la priorităţile acestei remarcabile organizaţii în 2013 şi mai departe! Publicarea numărului din ianuarie 2013 al ISO Focus+, consacrat oraşelor inteligente, semnalează un domeniu prioritar pentru ISO. Durabilitatea oraşelor şi eficienţa serviciilor publice (apă, canalizare, energie, comunicaţii şi transporturi) constituie provocări planetare. Astăzi, mai mult de jumătate din omenire trăieşte în zona urbană (ea va atinge 70% în 2050) o densitate care va fi întâlnită în special în statele în curs de dezvoltare. Organizaţiile, fie ele întreprinderi private sau prestatori de servicii publice, sunt tot mai mult preocupate de performanţa lor de mediu, socială şi economică. Iată o ocazie unică de a găsi soluţii mondiale la provocări mondiale. ISO poate furniza o logică comună şi un acord cu privire la modul în care putem crea o lume durabilă în care vom putea trăi şi munci. Recent, am condus o anchetă în industrie, pentru a determina modul în care standardele şi specificaţiile pot ajuta Marea Britanie să inoveze, să reducă costurile şi să întărească valoarea infrastructurilor pe durata întregului ciclu de viaţă. A reieşit de aici că standardele pun rar probleme; ele sunt, de fapt, apte de utilizare. De-a lungul anchetei, a apărut rapid faptul că ineficienţa se datora în mare parte unor specificaţii defectuos proiectate sau unor inconsecvenţe în implementarea standardelor. Ce putem face la nivel internaţional pentru remedierea acestui aspect? ISO trebuie să încurajeze buna aplicare a standardelor sale, adică să vegheze ca acestea să fie implementate sub forma prevăzută de experţi. Utilitatea forţei unificatoare a standardizării pentru societate este mai manifestă ca oricând Trăim în era digitală şi am căpătat obiceiul de a obţine informaţiile pe care le dorim când dorim şi sub o formă pe care o putem utiliza. Cerinţele clienţilor nu încetează să se schimbe şi ISO trebuie să adapteze conţinutul şi formatul lucrărilor sale pentru o flexibilitate mai mare în livrarea informaţiilor. De exemplu, proiectul XML, lansat în 2010, aduce deja avantaje membrilor ISO şi personalului său, experţilor standardizare şi Secretariatului Central al ISO. Convergenţa tehnologiilor şi instituţiilor devenind încetul cu încetul norma, ISO trebuie să lucreze în parteneriat, pentru a-şi întări şi mai mult eficienţa. Ştiu, datorită experienţei mele în domeniul infrastructurilor, că trebuie să instaurăm o nouă cultură, care, printr-o transparenţă sporită şi noi statute şi reguli de procedură şi o mai bună recunoaştere a competenţei experţilor noştri tehnici, va permite să se afirme, pe bună dreptate, că ISO este o organizaţie orientată către întreprinderi, misiunea sa fiind să elaboreze şi să livreze rapid standardele de care piaţa are nevoie. Datorită noilor sale statute, ISO îşi poate întări şi mai mult conducerea în cadrul organizaţiei, pentru ca opiniile şi ideile tuturor membrilor să fie auzite. Ştiu cât de eficiente sunt, din punct de vedere financiar, înţelegerea necesităţilor clienţilor şi efortul de a le anticipa. Utilitatea forţei unificatoare a standardizării pentru noi, copii noştri şi societate, în general, este mai manifestă ca oricând. Suntem la jumătatea drumului în ceea ce priveşte aplicarea Planului Strategic al ISO Vom analiza progresele realizate şi ne vom asigura că răspundem necesităţilor părţilor noastre interesate. Orice plan trebuie trecut în revistă, pentru a confirma dacă mai este de actualitate. Dacă acesta este cazul, va trebui să ne continuăm eforturile. Dacă nu, vom modifica sau ne vom adapta abordarea. Este pasionant să conduci o organizaţie al cărei scop este să furnizeze cele mai recente specificaţii pentru produse, servicii şi bune practici, pentru a îmbunătăţi eficienţa şi rentabilitatea întreprinderilor, industriei şi autorităţilor publice. Succesul viitorului capitol va fi determinant pentru longevitatea ISO, ca principală organizaţie mondială care furnizează standarde internaţionale. Poziţionarea şi angajamentul nostru în anii viitori vor fi decisive. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org Terry Hill, preşedinte al ISO, STANDARDIZAREA martie

12 Standardele ISO Elemente de succes pentru întreprinderile mici Elizabeth-Gasiorowski-Denis Se estimează că peste 90% din întreprinderile din lume sunt întreprinderi mici şi mijlocii (IMM). Contrar a ceea ce s-ar putea crede, acest lucru nu este surprinzător. Ca regulă generală, IMM-urile favorizează dezvoltarea, creează locuri de muncă, se dezvoltă mai rapid şi sunt mai inovatoare. Ele sunt mai puţin complexe (din punct de vedere al structurii) şi sunt mai eficiente şi mai flexibile decât întreprinderile mari. IMM-urile sunt prezente în toate marile sectoare de activitate, de la producţie, la servicii, fapt care face din ele agenţi indispensabili pentru activitatea economică. Ele promovează diversificarea activităţilor, sprijină dezvoltarea durabilă, stimulează inovaţia, fac să evolueze competenţele antreprenoriale şi, să nu uităm, contribuie în mod semnificativ la creşterea exporturilor şi la dezvoltarea comerţului. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială, cel mai bun mod, pentru statele în curs de dezvoltare, de a aboli sărăcia şi inegalităţile, este de a accede la piaţa mondială, prin liberalizare, dereglementare şi democratizare. În acest cadru, este important să se dezvolte un sector privat dinamic, care să permită IMM-urilor să joace un rol central. O veste bună: standardele internaţionale oferă tot atâtea avantaje întreprinderilor mici ca şi celor mari. Utilizarea strategică a standardelor internaţionale poate avea o influenţă considerabilă asupra cifrei de afaceri anuale a unei întreprinderi mici sau mijlocii şi 10 poate uneori să facă diferenţa care va conduce la succes. Printre avantajele pe care le oferă standardele internaţionale IMM-urilor, menţionăm: y Accesul la pieţele de export, produsele fiind compatibile la nivel mondial; y O eficienţă sporită; y O creştere a credibilităţii şi a încrederii întrucât clienţii din lumea întreagă recunosc standardele internaţionale ale ISO. Pentru numeroase întreprinderi mici, angajarea în procesul de elaborare a standardelor nu merge de la sine, întrucât responsabilii, în general, nu prea sunt înclinaţi să investească resurse într-un proces lung, ale căror beneficii sunt uneori intangibile. Dar dacă întreprinderea îşi ia acest angajament şi participă activ la elaborarea standardelor, ea poate să câştige mult. Participarea prezintă numeroase interese pentru IMM-uri şi mai ales posibilităţi de îmbunătăţire la diferite niveluri: vizibilitate, control aprofundat al provocărilor, inovare, avantaj concurenţial, stabilirea de reţele şi acces facilitat la clienţi potenţiali. Cu alte cuvinte, a nu participa la activitatea de standardizare înseamnă a lăsa concurenţilor opţiunea armelor. Numărul din februarie 2013 al ISO Focus+ examinează modul în care standardele internaţionale ajută întreprinderile de toate tipurile şi de toate dimensiunile să câştige în eficacitate şi productivitate şi să acceadă la pieţe noi. Acest număr reuneşte studii de caz efectuate în diferite state, precum şi articole cu privire la aplicarea standardelor referitoare la ingineria software-urilor sau la managementul de mediu în structuri mai mici şi cu privire la avantajele utilizării standardelor şi participării la activităţile de standardizare pentru IMM-uri. El explică din ce punct de vedere utilizarea standardelor precum ISO poate oferi o valoare adăugată şi poate constitui o sursă de economii pentru întreprinderile mici şi face lumină asupra unor piedici şi dificultăţi pe care le întâmpină IMM-urile, precum şi eventualele soluţii de care ele dispun, pentru a le depăşi. Într-un interviu acordat în exclusivitate acestui număr din revista ISO Focus+, Denys Treblay, director general al unităţii Energie a Tetra Tech, din Canada, şi membru al Consiliului de Administraţie al BPR, filială a Tetra Tech, subliniază importanţa standardelor internaţionale pentru întreprinderea sa: Acţionând ca adevărate punţi, standardele internaţionale constituie, pentru întreprinderi, instrumente care le permit să treacă anumite bariere, la intrare, pe noile pieţe. După traversarea acestor bariere, acestea devin mai accesibile. Cu cât standardizarea are o dimensiune internaţională, cu atât competitivitatea întreprinderilor este mai puternică, permiţând, în final, un câştig economic pentru clientul final, prin economii de costuri. Citiţi dosarul nostru şi veţi descoperi motivele pentru care standardele internaţionale au o importanţă strategică la nivel economic şi punctele de vedere din care IMM-urile, în ciuda dificultăţilor cu care se confruntă, pot obţine beneficii foarte mari din aplicarea lor. Elizabeth Gasiorowski-Denis este redactor şef la ISO Focus+ Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org

13 Noi oportunităţi Îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la standarde Henk J. de Vries, Knut Blind, Axel Mangelsdorf, Hugo Verheul şi Jappe van der Zwan Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) formează un grup eterogen care se întinde de la producătorii meşteşugari, la societăţile inovatoare specializate în înaltele tehnologii. Potrivit definiţiei Uniunii Europene, o singură persoană poate fi un IMM. Un IMM poate fi şi o întreprindere de 250 de persoane. Deşi standardele sunt adesea percepute ca o povară, numeroase IMM-uri ar putea să beneficieze de standardizare. Acest articol prezintă obstacolele care împiedică unele IMM-uri să beneficieze de avantajele standardelor şi al standardizării şi propune soluţii pentru înlăturarea lor. IMM-urile sunt diferite Majoritatea IMM-urilor, în mod deosebit cele mici, duc lipsă de resursele necesare pentru a se lansa în strategii şi investiţii pe termen lung. Organizarea lor are loc, în general, de pe o zi pe alta, timpul şi banii lipsindu-le pentru a se lansa în proiecte care nu sunt legate direct de activitatea lor esenţială. Majoritatea IMM-urilor duc lipsă de resursele necesare Aceste IMM-uri tind să aibă o viziune pe termen scurt a afacerii lor şi rar li se întâmplă să anticipeze schimbările care pot interveni, cum ar fi introducerea de noi reglementări sau standarde. Ele au reputaţia de a fi un grup deosebit de dificil de atins în campaniile de comunicare. Majoritatea IMM-urilor abordează probleme de strategie şi se informează prin intermediul unei reţele stabile şi limitate, alcătuită din furnizori, grupuri profesionale şi consultanţi. Acesta este motivul pentru care este important să beneficiezi de reţeaua IMMurilor, pentru a ajunge la ele. Provocări inerente standardelor Pe planul implementării standardelor, IMM-urile sunt dezavantajate întrucât ele nu posedă capacitatea de absorbţie, inclusiv expertiza şi infrastructura organizaţională (de exemplu, unităţi de standardizare sau un serviciu de management al capitalului intelectual al întreprinderii), care ar facilita o bună aplicare a standardelor. Aceasta creează mai multe bariere în calea standardizării, în mod deosebit: 1. Lipsa de informaţii Se întâmplă ca unele IMM-uri să nu ştie că există standarde, în mod deosebit standarde care se aplică domeniului lor de activitate. 2. Importanţa standardelor pentru IMM-uri Unele IMM-uri pot să nu fie conştiente de valoarea adăugată pe care standardele o aduc întreprinderii lor. Se întâmplă chiar ca ele să le considere un STANDARDIZAREA martie

14 rău necesar, nu un instrument eficient care le va permite să îşi atingă obiectivele. 3. Identificarea standardului corespunzător Nu este întotdeauna uşor pentru IMM-uri să ştie care sunt standardele pertinente sau dacă un standard este încă în vigoare. 4. Procurarea standardelor Procurarea standardelor poate fi o problemă pentru IMM-uri. Există mai multe motive: necunoaşterea punctelor de vânzare, a preţurilor standardelor sau, pur şi simplu, strecurarea unei erori în timpul cumpărării (din cauza unei descriere inadecvate a conţinutului standardului). Îmbinându-şi eforturile, ar putea fi mai uşor pentru IMM-uri să beneficieze de anumite avantaje. 5. Înţelegere IMM-urile pot întâmpina dificultăţi în a înţelege un standard. Ele pot fi derutate de conţinutul tehnic sau de terminologia utilizată, pot să nu dispună de traducerea documentului în limba lor, pot fi încurcate de abundenţa de referinţe la alte standarde sau pot să nu cunoască suficient contextul standardului. 6. Implementare Majoritatea avantajelor pe care le furnizează standardele ţin, desigur, de aplicarea lor. Dar această operaţie poate fi uneori delicată pentru IMM-uri fie pentru că standardele sunt complexe, fie din lipsă de cunoştinţe sau de competenţă. 7. Evaluarea interesului implementării Când s-a decis implementarea unui standard, este vorba în primul rând de un interes economic. O întreprindere mică sau mijlocie poate dori, deci, să evalueze avantajele potenţiale ale unei implementări, înainte de a se lansa în acest demers. Ea va căpăta învăţăminte utile, care o vor ajuta la implementarea standardelor în viitor şi la obţinerea de fedback-uri pentru elaboratorii de standarde. Obstacole în calea participării la activitatea de standardizare Slaba reprezentare a IMM-urilor în activitatea de standardizare se explică mai ales prin faptul că ele nu posedă timpul, personalul sau resursele financiare necesare pentru a se lansa în elaborarea de standarde. Pentru o întreprindere mică sau mijlocie, a participa la activitatea de standardizare costă relativ mai scump întrucât cheltuielile implicate de deplasări şi participarea la lucrări rămân aceleaşi, indiferent de dimensiunea întreprinderii. În plus, numeroase IMMuri duc lipsă de expertiză pentru a lua parte la lucrările de standardizare. Totuşi, potrivit unui studiu olandez, dacă IMM-urile sunt atât de puţin prezente la lucrările de standardizare, acest lucru se datorează în primul rând faptului că le ignoră existenţa. Cele care sunt în cunoştinţă de cauză invocă numeroasele dificultăţi întâlnite, banii nefiind singurul aspect problematic şi nici esenţial. IMM-uri se confruntă, într-adevăr, cu numeroase obstacole, printre care: 12

15 1. Lipsa de informaţii IMM-urile pot cunoaşte standardele, fără a şti, totuşi, că acestea au fost elaborate în cadrul unui proces deschis oricărei întreprinderi. 2. Conştiinţa importanţei de a participa Chiar dacă o întreprindere mică sau mijlocie este conştientă de faptul că poate juca un rol activ în standardizare, interesul acestei investiţii îi poate scăpa. 3. Reperarea proiectelor Este important de notat că dacă IMM-urile nu participă la activităţile de standardizare, acest lucru se întâmplă adesea pentru că ele nu cunosc bine procesele. Chiar dacă se interesează de lucrările de standardizare, IMM-urile pot întâmpina dificultăţi în a repera proiectele de standarde pertinente. 4. Participarea Lipsa de resurse (bani, timp, competenţe şi cunoştinţe) constituie un alt obstacol. 5. Angajament eficient Important este să participi eficient. Se poate întâmpla ca IMM-urile, din cauza dimensiunii lor reduse, să fie ignorate de ceilalţi participanţi, care, cu bună ştiinţă sau nu, acordă mai multă importanţă provocărilor prezentate de o multinaţională. Unele studii arată, totuşi, că, în standardizare, delegaţii pot juca un rol decisiv. O întreprindere mică sau mijlocie este în măsură să delege un expert care posedă cunoştinţele şi competenţele cerute şi care va putea juca un rol determinant? 6. Evaluare A se angaja în activitatea de standardizare reprezintă o investiţie pe termen lung. Recoltăm ce am semănat şi a semăna are un cost. Este, deci, indispensabil să se conştientizeze avantajele aşteptate de-a lungul întregului proces. IMM-urile sunt în măsură să evalueze roadele eficacităţii angajamentului lor? 7. Lansarea de activităţi noi O întreprindere mică sau mijlocie poate dori să se lanseze în noi lucrări de standardizare dacă ea are nevoie de standarde pentru a garanta reuşita pe piaţă a invenţiei sale, dar a pleca de la zero prezintă dificultăţi. Educaţia în domeniul standardizării reprezintă una dintre priorităţi Soluţii Există diferite soluţii pentru a înlătura barierele de care IMM-urile se lovesc în domeniul standardizării. Le-am clasificat în trei categorii: 1) a compensa lipsa de resurse ale IMMurilor (timp, bani sau expertiză); 2) a face mai accesibilă oferta de standarde şi standardizarea; 3) a se concentra pe organizaţiile intermediare, în mod deosebit, pe grupurile profesionale, pentru a clădi punţi între IMM-uri şi lumea standardizării. În cadrul proiectului nostru pentru Comitetul European de Standardizare (CEN) şi Comitetul European de Standardizare Electrotehnică (CENELEC), am alcătuit o listă cu 58 de soluţii pentru a ajuta IMMurile să profite mai mult de participarea la activităţile de standardizare şi de implementare a standardelor. Această cutie de instrumente poate fi utilă organismelor naţionale de standardizare (ONS), precum şi grupurilor profesionale care sprijină IMM-urile la nivel naţional. Iată câteva dintre soluţiile care se referă la standarde: y NEN (membru al ISO pentru Olanda) a pus la punct o metodă care permite reperarea automată a standardelor utile pentru un anumit produs sau serviciu, şi pe care alte state îl pot adopta. y Organismele de standardizare ar trebui să publice pe site-ul lor un rezumat, domeniul de aplicare şi cuprinsul fiecărui standard. y Ar fi util dacă comitetele tehnice ar redacta, pentru fiecare set de standarde care fac trimitere unele la altele, un document cadru ( metadocument ) care prezintă structura standardelor puse în corespondenţă. Construirea de punţi între întreprinderile mici şi mijlocii şi lumea standardizării STANDARDIZAREA martie

16 IMM-urile şi alte părţi interesate ar avea astfel o idee clară cu privire la standardele disponibile într-un anumit domeniu. Organismele de standardizare ar trebui să pună gratuit acest document pe site-ul lor. y Comitetele tehnice ar trebui să furnizeze o prezentare succintă a contextului. Alte soluţii se referă la participarea IMM-urilor la standardizare: y ONS-urile ar trebui să pregătească studii de cazuri de IMM-uri a căror participare a constituit un succes. y Propunerile de studii noi ar trebui să fie însoţite de un studiu de fezabilitate, care prezintă mai ales părţile interesate pertinente şi interesele lor. y ONS-urile ar trebui să încurajeze reprezentarea grupurilor de IMMuri prin intermediul grupurilor profesionale. Un studiu efectuat în cadrul ONSurilor şi al grupurilor profesionale, în Europa, menţionează o primire favorabilă a, practic, tuturor soluţiilor. CEN, CENELEC, precum şi membrii lor naţionali, au căzut de acord să aplice măsurile de îmbunătăţire a cutiei de instrumente. ONS-urile pot alege subgrupa pertinentă de soluţii, evaluând situaţia actuală a ţării lor. Ce soluţii funcţionează deja şi ce soluţii nu funcţionează? De ce tip de barieră ţin ele? Sunt furnizate ghiduri care ajută ONSurile să identifice priorităţile naţionale. Învăţământul în domeniul standardizării reprezintă una dintre priorităţi. Este vorba despre un instrument esenţial pentru creşterea sensibilizării. CEN, CENELEC, Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (ETSI) şi membrii lor naţionali (în mod deosebit, Danemarca şi Marea Britanie) desfăşoară tot mai multe activităţi în acest sens, urmând exemplul dat de iniţiativele internaţionale luate de ISO, Comisia Electrotehnică Internaţională (CEI) şi Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (UIT). De asemenea, este primordial să se stabilească sau să se consolideze legăturile cu grupurile profesionale, să se discute despre rolul fiecăruia, aceste grupuri să fie informate şi să li se furnizeze o documentaţie. Studiul recunoaşte rolul crucial al grupurilor profesionale în îmbunătăţirea situaţiei IMM-urilor. Unele grupuri profesionale îşi sprijină activ membrii în domeniul standardizării, altele o fac mai puţin. Susţinerea grupurilor profesionale, analizând punctele forte şi pe cele slabe ale întreprinderilor membre în raport cu oportunităţile şi riscurile standardizării, ar putea constitui un început bun. Acest demers poate fi întreprins împreună cu ONS-urile şi cu grupurile profesionale, poate chiar în cooperare cu o universitate. Pe această bază, grupul profesional poate identifica diferitele soluţii posibile, în strânsă colaborare cu ONS-ul respectiv. Raportul prezintă cazuri exemplare de mai bună practică, observate în cadrul grupurilor profesionale ale diferitelor sectoare de activitate, în mai multe state europene. Să lucrăm împreună! Din cauza caracteristicilor care le sunt proprii, IMM-urile nu pot beneficia din plin de avantajele standardizării. Totuşi, dacă ONS-urile şi grupurile profesionale şi-ar îmbina eforturile, ar fi mai uşor pentru IMM-uri să beneficieze de anumite avantaje. Informaţii mai ample se află în Raportul CEN/ CENELEC. Deşi acesta se adresează pieţei europene, situaţia IMM-urilor este, într-o largă măsură, similară cu cea a IMM-urilor dintr-o altă parte a lumii, inclusiv cu cea a IMM-urilor din statele în curs de dezvoltare. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org Henk J. de Vries este profesor asociat în domeniul standardizării la Şcoala de Management din Rotterdam, Universitatea Erasmus (Olanda). Knut Blind este profesor în domeniul economiei inovaţiei la Universitatea Tehnică din Berlin, profesor de standardizare la Şcoala de Management din Rotterdam, şi conduce grupul de cercetare Inovaţia publică. Axel Mangelsdorf este cercetător ataşat la Institutul Federal de Cercetări şi Încercări pentru Materiale BAM, din Berlin, cercetător invitat la Catedra de Economie a Inovaţiei Universitatea Tehnică din Berlin. Hugo Verheul este profesor i-thorbecke, Digitalizarea Sectorului Public Universitatea de Ştiinţe Aplicate NHL, Leeuwarden (Olanda). Jappe van der Zwan este responsabil în domeniul publicaţiilor, în cadrul Institutului Olandez de Standardizare. 14

17 Întreprinderi mici, aşteptări mari Soluţia pentru creşterea numărului de utilizatori ai standardelor Alain Costes Economiştii explică faptul că, pentru a îşi produce pe deplin efectul, standardele trebuie aplicate voluntar şi de către un număr tot mai mare de părţi interesate. În industrie, standardul este de multă vreme un instrument cotidian pentru întreprinderile de toate dimensiunile. Pentru întreprinderile foarte mici (IFM), mai ales în domeniul serviciilor şi al meşteşugăritului, utilizarea standardelor este, în schimb, un fenomen mai recent. O întreprindere, oricât de mică ar fi, implementează produse şi tehnologii care trebuie să se adapteze rapid schimbărilor impuse de lumea noastră deschisă. Transmiterea tradiţională a cunoştinţelor nu mai este suficientă. Din ce în ce mai mult, standardul constituie vehiculul cunoştinţelor şi al metodelor devenite necesare prin accelerarea inovaţiei. Implicare, pentru evoluţia standardului Înlăturarea barierelor Deşi întreprinderile mici înţeleg aceste schimbări, multe dintre ele percep standardele ca un factor extern de constrângere. Standardele oferă o buclă de feedback, care permite implicarea pentru evoluţia standardului, dar această posibilitate este percepută de întreprinderile mai mici ca fiind dincolo de raza lor de acţiune. Într-o concepţie modernă, standardele definesc un rezultat care trebuie atins Mai multe studii recente au identificat principalele bariere în calea participării întreprinderilor mici şi mijlocii STANDARDIZAREA martie

18 80 % 70 % 60 % 50 % 40 % 30 % 20 % 10 % 0 % Percepția beneficiilor oferite de standarde <20 sau mai mulți (IMM-uri) la activitatea de standardizare. Puţin informate cu privire la iniţiativele care ar putea să le intereseze, ele se confruntă adesea cu dificultăţi de a le anticipa şi de a contribui la ele în lipsa organizării şi a mijloacelor necesare, atât financiare, cât şi umane. Organizarea reprezentării întreprinderilor mici şi mijlocii O soluţie iniţială la această problemă rezidă în modul în care este organizată reprezentarea IMM-urilor. Această provocare a fost relevată în Franţa de către principalele organizaţii profesionale interesate. În 2004, ele s-au organizat într-o platformă pe lângă Consiliul de Administraţie al AFNOR. Aceasta le permite să anticipeze foarte în amonte standardele noi şi să identifice, în aval, standardele care necesită o promovare prin informaţii accesibile şi detaliate. O secţiune a site-ului Internet al AFNOR ( este dedicată meşteşugarilor, prezentând fişe care permit să se repereze şi să se evalueze standardele care sunt cele mai utile pentru ei. Franţa a fost precursor în domeniu, introducând măsuri legale în favoarea întreprinderilor mici în 2009, care au fost incluse în mare parte în Reglementarea europeană în domeniul standardizării, din A răspunde la aşteptările întreprinderilor foarte mici reprezintă, de asemenea, oportunitatea de pieţe noi. Serviciile propuse trebuie să fie inovatoare şi, mai ales, foarte bine orientate. Nu li te poţi adresa întreprinderilor foarte mici decât pe terenul profesiunii lor. Perspective de viitor Standard voluntar = beneficiu Standard voluntar = cost Număr de angajați Figura 1: Percepţia beneficiilor standardelor de către întreprinderi, în funcţie de dimensiunea lor, în 2009, datorită a de răspunsuri ale organizaţiilor franceze la o anchetă Strategia Franceză de Standardizare consacră un plan specific întreprinderilor foarte mici, care invită la elaborarea, în folosul lor, a standardelor concentrate pe o profesiune, un tip de întreprindere sau un domeniu de intervenţie. Rezultă din seminarele organizate cu ocazia Adunării Generale 2012 a ISO, că ISO ar putea să beneficieze din aplicarea acestui principiu la marile standarde care au contribuit substanţial la renumele său. Este vorba în mod deosebit de standardele pentru sisteme de management. Acest principiu ar trebui să se aplice, de asemenea, standardelor pentru produse şi servicii. În concepţia lor modernă, standardele definesc un rezultat care trebuie atins. Pentru IFMuri, încercările pot adesea să se dovedească costisitoare. Putem răspunde la această provocare elaborând ghiduri de aplicare descriptive, pentru a facilita implementarea în cazurile cele mai curente. Aşteptările IFM-urilor nu sunt întotdeauna uşor de satisfăcut în sistemul de standardizare actual, întrucât ele necesită nu numai abilităţi de ascultare, dar şi de adaptare, de flexibilitate şi de creativitate. Standardul reprezintă tot mai mult un vehicul pentru diseminarea cunoştinţelor şi metodelor ISO face eforturi importante în aceste domenii. Acest lucru ne ajută să profităm de această oportunitate unică, pentru a lărgi sfera noastră în ceea ce priveşte numărul şi diversitatea profesioniştilor care utilizează standardele. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org Din iunie 2012, Alain Costes este director al Direcţiei Standardizare a AFNOR, în cadrul AFNOR (membru al ISO pentru Franţa). Licenţiat al Şcolii Politehnice şi al Sup Aéro (Franţa), el a efectuat o mare parte a carierei sale în cadrul Delegaţiei Generale de Armament a Ministerului Apărării. 16

19 Întreprinderile mici şi mijlocii şi managementul riscului Robert Moll Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) constituie coloana vertebrală a economiei europene întrucât ele reprezintă 99,8% din întreprinderile din cele 27 de state ale Uniunii Europene şi 67% din locurile de muncă; ele generează 59% din produsul naţional brut total. Statisticile structurale cu privire la întreprinderile Eurostat, pentru anul 2011 Tip de întreprindere Număr de salariaţi Cifră de afaceri anuală (euro) Număr de întreprinderi (% din total) Număr de întreprinderi Microîntreprinderi milioane 92, Întreprinderi mici milioane 6, Întreprinderi mijlocii milioane 1, IMM-uri, total , Întreprinderi mari > 250 > 50 milioane Întreprinderi mari, total , STANDARDIZAREA martie

20 O mare diversitate de IMM-uri IMM-urile joacă un rol semnificativ în toate domeniile economiei şi interesează diverse sectoare de activitate, precum: saloanele de coafură, brutăriile, restaurantele şi consultanţa în domeniul informatic. Adesea, în sectorul producţiei, ele furnizează componente tehnice specifice destinate diferitelor industrii industria constructoare de automobile, industria aeronautică, chimică şi alte industrii esenţiale. Ţinând seama de importanţa rolului economic şi social al IMM-urilor, autorităţile statului şi alte părţi interesate au acordat o atenţie deosebită îmbunătăţirii competitivităţii şi durabilităţii lor. În ciuda diversităţii lor, cele mai multe IMM au în comun un anumit număr de caracteristici: Proces decizional centralizat şi efective limitate Numeroase IMM-uri sunt întreprinderi private care depind de proprietarul lor pentru principalele orientări comerciale, decizii şi competenţe centrale. Doar în unele dintre ele, proprietarul beneficiază uneori de sprijinul unui număr limitat de responsabili. Calificări limitate ale personalului Majoritatea IMM-urilor posedă solide competenţe centrale, dar puţini angajaţi calificaţi în afara activităţii lor principale. 18 Resurse financiare interne restrânse IMM-urile afectează, în general, majoritatea resurselor lor financiare profesiunii pe care sunt axate, astfel încât le rămân puţine fonduri pe care să le investească în proiecte pe termen mediu sau lung, care ar putea să le asigure, totuşi, perenitatea. Acces redus la surse de finanţare externă Această stare de fapte este notabilă în urma crizei financiare (şi în contextul aplicării regulilor Basel II, referitoare la deţinerea în bănci a unor rezerve mai mari de capital) care a condus băncile restrângă finanţările acordate IMMurilor şi să impună condiţii de împrumut mai riguroase. Acces limitat la informaţii Aceste informaţii se referă la schimbările intervenite în legislaţie şi în celelalte reglementări referitoare la deşeurile de mediu şi la cele electronice, şi la eliminarea lor. Reglementarea a grevat adesea povara financiară a IMM-urilor, impunând uneori modificări tehnice costisitoare ale produselor. Pentru întreprinderile mici, aceste modificări sunt tot mai dificil de gestionat, mai ales când iau cunoştinţă de ele tardiv. Într-adevăr, ele le descoperă adesea când le sunt semnalate de către clienţi imediat înainte de intrarea lor în vigoare sau după aceasta. Managementul riscului permite IMM-urilor să identifice ameninţările şi oportunităţile Ele sunt supuse acestor constrângeri diferite, precum şi accelerării schimbărilor, cerinţelor mondializării şi altor riscuri şi provocări. Rolul lor este, totuşi, capital şi este, deci, esenţial să ajute IMM-urile să se dezvolte, să se perfecţioneze, să îşi întărească competitivitatea şi, în măsura posibilităţilor, să se deschidă pieţei internaţionale. Managementul riscului Toate organizaţiile se confruntă cu riscuri, dar cele care vor fi cel mai bine înarmate pentru a face faţă vor avea cele mai bune şanse să se menţină şi să se dezvolte în mod durabil. Managementul riscului permite IMM-urilor să identifice ameninţările şi oportunităţile, atât interne, cât şi externe. Pentru orice entitate economică (sau socială), prima etapă pentru a gestiona riscurile inevitabile constă în identificarea principalelor ameninţări şi în clasificarea lor în funcţie de pertinenţă. Această clasificare ar trebui să fie bazată pe impactul lor potenţial şi pe verosimilitatea lor. De asemenea, trebuie să se situeze riscurile într-un cadru temporal corespunzător pe baza scenariilor de riscuri, în vederea simulării impacturilor potenţiale ale acestora. Toate scenariile conţin următoarele aspecte de risc: Temporalitate Riscurile se pot datora unor evenimente trecute, cum ar fi problemele referitoare la calitatea produselor sau a serviciilor furnizate. Ele se pot referi la viitorul imediat, şi anume, la următoarele 12 luni (în caz de probleme de trezorerie legate de insolvabilitatea unui partener comercial important) sau la viitorul pe termen mediu 1 sau 2 ani (în cazul sosirii pe piaţă a unor concurenţi noi, care produc şi vând mai ieftin). De asemenea, ele pot afecta viitorul pe termen lung 2 sau 5 ani (în cazul apariţiei unor noi tehnologii care le înlocuiesc pe cele utilizate de IMM-uri). Pertinenţă Riscurile pertinente pentru o întreprindere trebuie identificate şi diferenţiate de cele care au un impact nul sau minor. Schimbarea constantă şi rapidă a

21 cadrului economic şi social actual obligă toate întreprinderile să se adapteze. Este, totuşi, crucial ca schimbările şi procesele de adaptare să nu fie realizate decât pentru factorii care sunt cu adevărat pertinenţi pentru întreprindere. Este esenţial ca orice formă de strategie de management al riscului să fie perfect adaptată necesităţilor întreprinderii. Instrumentele strategice bazate pe o abordare omnivalentă nu convin. Verosimilitate Probabilitatea producerii unei ameninţări variază în funcţie de cazuri. A determina posibilitatea ca, ceva să se producă şi a pune la punct un set de instrumente fiabile sunt provocări permanente. Aceasta constituie unul din elementele cruciale şi cele mai delicate ale managementului riscului. Gravitate Acest aspect se referă la consecinţe. Impacturile riscurilor sunt diferite, în funcţie de riscurile avute în vedere şi pot merge de la pierderi financiare limitate (din cauza neefectuării plăţii de către un client mic sau a obligaţiei neprevăzute de a repara nişte echipamente), până la faliment (din cauza neefectuării plăţii de către un client important sau a realizării unei investiţii majore într-un produs nou, dar care s-a dovedit a nu fi de succes). Managementul eficient al riscului este, deci, un proces complex, care înglobează diferite aspecte cum ar fi: timpul, pertinenţa pentru întreprindere, verosimilitatea şi impactul sau consecinţele. În cadrul implementării unui sistem de management al riscului, trebuie să se găsească echilibrul just între o concentrare pe riscuri şi un spirit de întreprindere dinamic. Discuţiile desfăşurate asupra restricţiilor ce grevează IMM-urile au evidenţiat caracterul slab al resurselor financiare şi al resurselor umane calificate de care ele dispun. Implementarea unui sistem de management al riscului cere o structură de bază simplă, dar eficientă, care să se poată integra în practicile curente ale întreprinderii şi să ofere un sprijin principalilor factori de decizie. Dacă această abordare se dovedeşte concludentă, ea va putea să înlocuiască obiceiurile răspândite, bazate pe un management al riscurilor realizat pe bază de inspiraţie sau a posteriori. IMM-urile joacă un rol semnificativ în toate domeniile economiei Identificarea şi evaluarea riscurilor, precum şi deciziile referitoare la tratarea lor, ar trebui să facă parte integrantă din activităţile existente sau noi ale unei întreprinderi. Reuşita acestei abordări depinde, totuşi, în întregime de includerea sau nu a managementului riscului în procesele de decizie existente. El nu este destinat să devină un set de proceduri suplimentare sau exterioare proceselor de luare a deciziei în întreprindere. Dacă numeroase elemente ale unei strategii de management al riscului pot fi percepute ca bune practici de management, unele dintre ele se lovesc, uneori, de o anumită poziţie din cauza necesităţii de a introduce noi proceduri şi schimbări. Un element poate genera o rezistenţă emoţională considerabilă: aplicarea de proceduri care îşi propun să prevină frauda internă sau furtul. Acest demers pune sub semnul întrebării încrederea dintre proprietar, echipa de conducere şi personalul întreprinderii. Din unele studii rezultă că aproximativ un sfert dintre IMM-uri fac obiectul unei importante malversaţii interne, cel puţin o dată la zece ani. Trebuie să se abordeze deschis acest element de management al riscului cu personalul, obiectivul fiind să se protejeze angajaţii oneşti, nu să se exprime o anumită neîncredere în ei. Un sistem integrat de management al riscului corect gestionat poate contribui la a face IMM-urile mai stabile şi mai puţin vulnerabile la schimbări. De asemenea, el poate acţiona ca un factor de stimulare pentru a îmbunătăţi permanent procedurile şi a aplica tehnologii care permit devansarea riscurilor. Robert Moll este director general la Moll Operating Consultants, care elaborează strategii pentru IMM-uri, pe pieţele din Europa, Asia-Pacific şi Africa de Sud. În trecut, el a ocupat funcţii de director în cadrul unor diverse IMM-uri. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org STANDARDIZAREA martie

22 Întreprinderile mici şi mijlocii Durabilitate De la teorie, la practică Haraldo Mattos de Lemos În fiecare zi utilizăm resurse naturale ale planetei, regenerabile sau nu, pentru a produce bunuri şi servicii de care avem nevoie pentru a trăi, şi producem deşeuri şi poluare. Pentru a ne înscrie în durabilitate, trebuie să rezolvăm două provocări importante. Trebuie, pe de o parte, să garantăm generaţiilor viitoare că vor dispune de resurse naturale suficiente pentru a îşi satisface necesităţile, şi, pe de altă parte, să veghem să nu depăşim capacitatea biosferei de a absorbi şi a regenera deşeurile şi poluarea. Aceste două probleme nu reprezentau pentru omenire nişte provocări în 1802, întrucât numărul populaţiei era doar de 1 milion de locuitori. Două secole mai târziu, populaţia mondială depăşea 7 miliarde. Cu epuizarea resurselor biosferei, despăduririle masive, reducerea cantităţii de peşte din oceane, a combustibililor fosili şi a apei disponibile per persoană, supravieţuirea omenirii este astăzi în joc. Cu ocazia Conferinţei Naţiunilor Unite de la Johannesburg, din 2002, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUE) a prezentat raportul: La zece ani după Rio. Evaluarea PNUE, care reprezintă o sinteză a 22 de rapoarte de situaţie cu privire la dezvoltarea durabilă la nivel mondial în diferite sectoare: industria constructoare de automobile, industria aluminiului, cărbune, electricitate, îngrăşăminte, industria alimentară, siderurgie şi petrol şi gaze. Primul bilanţ punea accentul pe decalajul care nu încetează să crească între rezultatele eforturilor desfăşurate de întreprinderi şi industrie pentru a reduce impactul lor asupra mediului şi agravarea stării planetei. Motivele avansate în raport sunt duble: y Doar o minoritate de întreprinderi se mobilizează în favoarea dezvoltării durabile. Peste 80% din industrii, în lume, sunt alcătuite din întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) şi pe vremuri nu existau practic decât întreprinderi mari care erau preocupate de îmbunătăţirea proceselor lor de producţie şi de proiectarea produselor lor; y Dezvoltarea economică şi cererea sporită de bunuri şi servicii anihilează eforturile de îmbunătăţire ( efect de ricoşeu ). Provocarea durabilităţii Acum, când durabilitatea a devenit o provocare crucială, industriile sunt constrânse să îşi îmbunătăţească procesele de producţie, precum şi proiectarea şi dezvoltarea produselor, şi se îndreaptă spre standardele ISO pentru a găsi în ele soluţii practice. Durabilitate a fost întotdeauna un principiu subadiacent al standardizării. Seria de standarde ISO (care se referă la managementul de mediu, la performanţa de mediu, la evaluarea performanţei, etichetare, analiza ciclului de viaţă şi atenuarea schimbărilor climatice) constituie un bun exemplu al soluţiilor oferite de ISO pentru a ajuta industriile să păstreze resursele naturale şi să reducă deşeurile şi poluarea. Standardele ISO sprijină inovaţia în utilizarea resurselor naturale şi contribuie ca bunurile şi serviciile să fie aplicate în lumea întreagă. Întreprinderile îşi desfăşoară astăzi activitatea pe pieţele internaţionale, unde este imperativ 20

23 să îmbine competitivitatea, rentabilitatea şi durabilitatea, progresând în aceste trei domenii. Întrucât atenţia îndreptată spre lanţul de aprovizionare pentru procese industriale creşte, este urgent ca întreprinderile mici şi mijlocii să demonstreze eficienţă pe planul managementului de mediu şi al proceselor lor de producţie. Raportare Iniţiativa de Raportare Globală a finalizat de curând liniile sale directoare G4 pentru Raportarea Dezvoltării Durabile. Versiunea anterioară a acestui document, G3.1, s-a străduit să stabilească domeniul de aplicare al raportului, care se limitează la impactul material al infrastructurilor deţinute şi exploatate de întreprindere. Versiunea G4 pune cerinţa unei evaluări a lanţului logistic, scopul fiind înţelegerea impacturilor celor mai ridicate în amonte şi în aval, inclusiv cele care scapă controlului întreprinderii. Lanţul valorii, care merge de la extracţia materiei prime, la sfârşitul ciclului de viaţă, va ajuta să se determine etapele esenţiale ale ciclului de viaţă a unui produs. Întreprinderile de prim plan, care au adoptat deja această abordare, constată adesea că nu stăpânesc impacturile cele mai importante. Supravieţuirea omenirii este astăzi în joc Carbon Disclosure Project (CDP), care adresează din 2008 cereri de informaţii cu privire la emisiile de carbon şi schimbarea climatică, şi-a extins de curând cererile la IMM-uri (CDP supply chain 2012 information request for small and medium-sized enterprises). ABNT, membru al ISO pentru Brazilia, lansează actualmente un proiect, sponsorizat de Banca Interamericană de Dezvoltare, care îşi propune să ajute IMM-urile să îşi reducă emisiile de gaze cu efect de seră (GES). ABNT realizează inventarul emisiilor a 200 de IMM-uri. Rezultatele a 50 dintre ele vor fi verificate şi proiectele de reducere a zece dintre aceste IMM-uri vor fi validate prin referire la diferitele părţi ale standardului ISO 14064, pentru cuantificarea, supravegherea şi declararea reducerilor emisiilor şi, de asemenea, la cerinţele ISO 14065, în ceea ce priveşte organismele care furnizează validări şi verificări ale GES. ABNT va difuza apoi în America de Sud şi în Caraibe învăţămintele extrase din această experienţă. Acţiunea ONU PNUE şi Societatea de Toxicologie şi Chimie pentru Mediu (SETAC) au încheiat un parteneriat pentru a promova un demers de întărire a capacităţilor. Obiectivul este să se ajute IMM-urile situate la nivelurile inferioare ale lanţului de aprovizionare să creeze sisteme de management al ciclului de viaţă şi structurile care le vor permite să îmbine imperativele comerciale ale unei pieţe mondializate cu cerinţele locale în domeniul dezvoltării durabile. Modelul LCM-CMM (model de evoluţie a capacităţilor de management al ciclului de viaţă), stabilit de PNUE şi de SETAC, va propune IMM-urilor un traseu de îmbunătăţire pentru a obţine competenţele, procedurile şi structurile organizaţionale cerute pentru a asigura o performanţă susţinută în implementarea diverselor obiective de dezvoltare durabilă. Acest model va ajuta IMM-urile să îşi îmbunătăţească performanţele, chiar cu un sprijin tehnic limitat, fără ca, clienţii mondiali să se ocupe de furnizarea de servicii de consultanţă tehnică pentru evoluţia activităţilor furnizorilor. Abordarea prevede un chestionar de autoevaluare care îşi propune să determine nivelul de maturitate al capacităţilor de luare a deciziei în 12 activităţi esenţiale, inclusiv metode de management al ciclului de viaţă şi procese. Soluţii bine orientate ISO 14005:2010, Sisteme de management de mediu. Linii directoare pentru punerea în aplicare, pe etape, a unui sistem de management de mediu, incluzând utilizarea unei evaluări de performanţă de mediu, îşi propune să faciliteze participarea IMM-urilor la eforturile în favoarea dezvoltării durabile. În urma Walmart şi Marks & Spencer Deblocând, în octombrie 2012, două milioane de dolari americani în folosul Sustainability Consortium, fundaţia Walmart a demonstrat voinţa firmei de a pune accentul pe durabilitate în lanţul său de aprovizionare mondial. Sustainability Consortium a pus la punct un indice de durabilitate pentru o sută de categorii de produse. În 70% dintre achiziţiile efectuate la Walmart, există produse care au fost evaluate în funcţie de acest indice şi care provin de la 500 de furnizori care au comunicat date şi informaţii pentru stabilirea acestui indice. În octombrie 2012, Marks & Spencer a anunţat consolidarea politicii sale chimice şi de mediu cu o serie de măsuri destinate limitării utilizării de substanţe nocive în lanţul său logistic al produselor textile. Această nouă politică, ce are drept obiectiv să impună furnizorilor de produse textile Marks & Spencer standarde minime, prevede, de asemenea, o serie de angajamente care îşi propun să accelereze realizarea de produse chimice mai puţin nocive de utilizat în procesele de producţie şi de vopsire a produselor textile. După cum explică Mark Sumner, responsabil în domeniul materiilor prime durabile la Marks & Spencer: Utilizăm acum în lanţul de producţie procedee mai puţin nocive pentru mediu, precum vopsirea la rece, care necesită de două ori mai puţină apă şi reduce cu 30% emisiile de carbon. unui acord încheiat cu Asociaţia Braziliană a Întreprinderilor Mici (SE- BRAE), ABNT a creat un site pentru întreprinderile mici şi mijlocii (http: // portalmpe.abnt.org.br). Întreprinderile mici şi mijlocii membre ale SEBRAE pot achiziţiona standardele braziliene la o treime din preţul lor şi pot accede la colecţii de standarde sectoriale (apicultură, piele, încălţăminte, materiale plastice etc.) şi la standarde cheie precum ISO Datorită unui instrument de autoevaluare, accesibil pe site, IMMurile pot evalua interesul standardelor specifice domeniului lor de activitate. De asemenea, ele pot consulta articole care evidenţiază importanţa standardizării pentru IMM-uri. Site-ul propune şi un curs online cu privire la utilizarea şi aplicabilitatea standardelor în cadrul IMM-urilor. Sperăm că aceste iniţiative vor încuraja IMM-urile să adopte demersul de durabilitate. Haraldo Mattos de Lemos este vicepreşedinte al ISO/TC 207, Managementul de mediu, preşedinte al Consiliului Tehnic al ABNT (membru al ISO pentru Brazilia) şi preşedinte al Comitetului Brazilian al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu. Dl Mattos de Lemos este, de asemenea, profesor de inginerie de mediu la Universitatea Federală din Rio de Janeiro. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org STANDARDIZAREA martie

24 Pentru sisteme de management de mediu mai accesibile Howard Markland Sistemele de management de mediu (SMM) sunt interesante atât din punct de vedere ecologic, cât şi economic. Deşi microîntreprinderile sunt preocupate să îşi îmbunătăţească performanţa de mediu, majoritatea lor sunt de acord că este dificil să dezvolte şi să implementeze un SMM formal. Primul standard de SMM, publicat în 1992, a fost standardul britanic BS Proiectat în aceeaşi logică a celebrelor sisteme de management al calităţii, el a avut particularitatea de a identifica riscurile şi oportunităţile legate de mediu. BSI a lansat un proiect pilot pentru a dovedi aplicabilitatea acestui document pentru întreprinderile de toate dimensiunile. BS 7750 a fost înlocuit repede cu ISO 14001:2004, Sisteme de management de mediu. Cerinţe şi linii directoare pentru utilizarea sa, care constituie de acum înainte o referinţă internaţională larg utilizată de către organizaţii, pentru a face faţă efectelor activităţilor lor asupra mediului şi a demonstra progresele realizate. Un succes crescând până la un anumit punct Chiar dacă ISO este utilizat mai ales de organizaţiile mari, principiile sale fundamentale se aplică cu aceeaşi pertinenţă întreprinderilor mici care doresc să îşi îmbunătăţească performanţa de mediu. Numărul de utilizatori ai ISO este în creştere constantă, dar standardul este adoptat mai ales de organizaţiile mari, care îl consideră util pentru îmbunătăţirea rentabilităţii, a conformităţii, a imaginii şi a accesului la piaţă. De asemenea, succesul ISO a stimulat elaborarea a numeroase standarde referitoare la mediu, la programele de raportare şi la etichetele ecologice. Totuşi, apare din ce în ce mai clar faptul că întreprinderile mici (conform definiţiei Uniunii Europene, întreprinderile care utilizează forţa de muncă a mai puţin de 50 de persoane sau a căror cifră de afaceri este mai mică de 10 milioane de euro) întâmpină dificultăţi în a înţelege sau a implementa ISO Cele care reuşesc aceste demers nu sunt sigure că beneficiază de tot atâtea avantaje ca întreprinderile mai mari. Dificultăţile sunt şi mai mari pentru întreprinderile care nu posedă resursele suficiente pentru a înţelege sau a implementa cerin- 22

25 ţele standardului, fără a uita că, cele care încearcă să facă din performanţa lor de mediu un atu comercial trebuie să facă faţă unei dificultăţi suplimentare auditul şi certificarea. Investiţia este şi mai problematică pentru întreprinderile foarte mici (conform definiţiei Uniunii Europene, întreprinderile care utilizează forţa de muncă a mai puţin de 10 persoane sau a căror cifră de afaceri este mai mică de 2 milioane de euro), care posedă mai puţine resurse pentru a îşi evalua impacturile sau a se familiariza cu sisteme de management formale. Această problemă este departe de a fi neglijabilă, întrucât întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) constituie forma de activitate economică cea mai răspândită şi primul angajator mondial impactul lor de mediu cumulat ar putea fi, deci, colosal. Un acces mai bun Din 2005, ISO s-a străduit să facă SMM-urile mai accesibile IMM-urilor. În 2010, ISO a publicat un ghid de 70 de pagini, intitulat: ISO 14005:2010, Sisteme de management de mediu. Linii directoare pentru punerea în aplicare, pe etape, a unui sistem de management de mediu, care include utilizarea unei evaluări de performanţă de mediu, precum şi o listă de control, de 87 de pagini. Alte organizaţii Acorn, ISOeasy, EcoMapping, Enviro-Mark şi EcoWarranty s-au alăturat ISO în acest demers, elaborând programe SMM, proiectate să ajute întreprinderile mici să implementeze ISO Organizaţii din sectorul public şi grupuri sectoriale au propus, de asemenea, subvenţii şi au pus la dispoziţie versiuni sectoriale ale standardului, pentru a încuraja adoptarea sa. În ciuda tuturor acestor eforturi, majoritatea microîntreprinderilor rămân puţin convinse de interesul ISO Documentările suplimentare, programele de asistenţă şi subvenţiile nefiind suficiente pentru a stimula adoptarea ISO 14001, suntem în drept să ne întrebăm dacă standardul corespunde cu adevărat majorităţii microîntreprinderilor. Experienţa Noii Zeelande Dacă judecăm după experienţa recentă a Noii Zeelande, chiar dacă microîntreprinderile nu sunt entuziasmate de ISO 14001, nimic nu le împiedică să îi aplice principiile pentru îmbunătăţirea randamentului lor atât din punct de vedere economic, cât şi de mediu. Întrucât Noua Zeelandă este bine cunoscută pentru interesul pe care îl manifestă faţă de mediu şi faţă de inovaţie, întreprinderile ar trebui să facă dovada unui interes legitim faţă de implementarea ISO Or, contrar tuturor aşteptărilor, adoptarea standardului a fost lentă şi disparată, spre deosebire de state în care adoptarea cunoaşte o creştere puternică. Acest început timid se poate explica prin reforma radicală a legislaţiei cu privire la întreprinderi, care a avut loc la începutul anilor 1990, şi care a preocupat numeroase întreprinderi. Întrucât conformitatea cu reglementarea constituia principalul lor imperativ, ele nu s-au lansat, deci, în iniţiative voluntare precum implementarea unui SMM. Numeroase măsuri au fost luate pentru stimularea adoptării standardului de către microîntreprinderi Numărul de adoptări a crescut între 2000 şi 2004, apoi a scăzut radical din cauza unei combinaţii de parametri (recunoaşterea neglijabilă a organismelor de reglementare, a responsabililor de achiziţii şi a pieţelor), bariere în calea adoptării (cost, complexitate şi lipsă de resurse pentru desfăşurarea implementării) şi un număr impresionant de alternative. Din 2010, presiunile crescânde ale lanţurilor logistice, economiile potenţiale ale unei reduceri a emisiilor de gaze cu efect de seră şi lansarea în programe mai economice legate de ISO 14001, au stimulat adoptarea. Majoritatea microîntreprinderilor neozeelandeze sunt întreprinderi familiale, orientate către piaţa internă. Majoritatea lor dispun de resurse limitate, nu aplică principiul delegării şi apelează prea puţin la specialişti. În plus, multe dintre ele dau înapoi în faţa formalităţilor. Ele reduc, deci, la minimum documentarea, duc lipsă de sisteme de management formale şi învaţă în mare măsură din experienţă sau în cadrul unor reţelele. Aceste microîntreprinderi posedă o sensibilitate ecologică, dar nu cunosc bine diferitele impacturi ale activităţilor lor, îmbunătăţirile concrete pe care le pot aduce sau punctele de vedere din care îmbunătăţirile pe planul mediului pot avea un impact asupra cifrei lor de afaceri. Ele cunosc ISO 14001, dar se tem de cerinţele administrative pe care standardul le implică. Numeroase microîntreprinderi consideră că standardul este rezervat întreprinderilor mari. Pentru exportatorii mari, ISO constituie tot mai mult o premisă pentru a accede la pieţele importante. Cum este, însă, puţin probabil ca microîntreprinderile care sunt furnizorii lor să posede un SMM formal, această situaţie Aspecte operaţionale şi aspecte administrative În ISO 14001, aspectele operaţionale următoare sunt accesibile fără dificultăţi organizaţiilor de toate dimensiunile: yelaborarea unei politici; yatribuirea rolurilor şi responsabilităţilor; yidentificarea impacturilor şi a cerinţelor de reglementare; yplanificarea şi implementarea îmbunătăţirilor; ysupraveghere şi etalonare. Dar aspectele administrative pot constitui provocări considerabile pentru microîntreprinderi: ydocumentarea procedurilor; ycontrolul documentelor şi al arhivelor; yplanuri de comunicare; yproceduri referitoare la neconformităţi; yaudit intern; yanaliza efectuată de management. STANDARDIZAREA martie

26 evaluarea, adăugând un conţinut care le aparţine. Calea de urmat Ţinând seama de introducerea progresivă a cerinţelor de performanţă de mediu în lanţurile logistice, microîntreprinderile vor fi tot mai mult în situaţia de a evalua, îmbunătăţi şi comunica în mod fiabil performanţa lor de mediu. Experienţa Noii Zeelande atestă faptul că microîntrepriderile pot să implementeze eficient un program SMM elementar, cu condiţia ca el să includă cerinţele ISO şi să fie acceptat de organismele de certificare. În plus, această abordare poate fi, de asemenea, un mijloc economic pentru organizaţiile mai mari de a supraveghea şi a comunica performanţa de mediu a locaţiilor lor, a furnizorilor şi a sucursalelor lor. prezintă riscuri atât pentru exportatori, cât şi pentru mediu. O ocazie de creştere a eficienţei economice este irosită. Deşi microîntreprinderile reprezintă 94% dintre întreprinderile neozeelandeze, ele nu deţin decât 12% din certificatele de conformitate eliberate în ţară (ştiind că majoritatea acestor certificate au fost obţinute pentru satisfacerea cerinţelor pieţelor de export). Iniţiativă guvernamentală Guvernul neozeelandez s-a mobilizat pentru ca un număr mai mare de microîntreprinderi să adopte un SMM. El este convins că IMM-urile pot să tragă numeroase foloase din acest demers pe plan de mediu şi economic. Fără să adopte un SMM formal, implementând un program puţin costisitor, uşor de înţeles, care le permite: yy Să identifice oportunităţile şi riscurile; yy Să efectueze îmbunătăţiri concrete; yy Să cuantifice progresele realizate; yy Să comunice progresele lor şi altora. În plus, acest program ar trebui: yy Să fie conform cu ISO 14001; yy Să includă cerinţele de reglementare; yy Să nu necesite subvenţii sau părerea unui specialist; yy Să permită opţiunea pentru o validare independentă. 24 Microîntreprinderile reprezintă 94% din întreprinderile neozeelandeze Aceasta a determinat guvernul neozeelandez să elaboreze Envirostep, un instrument de autoevaluare, pus la dispoziţia microîntreprinderilor gratuit pe Internet, care abordează cerinţele de performanţă de mediu şi de management. Cu ajutorul a 23 de întrebări formulate clar, acest instrument prezintă cerinţele ISO După ce au răspuns la întrebări simple, utilizatorii iau cunoştinţă de rezultatul lor (sub forma unui procent) şi de recomandările pentru îmbunătăţire. În plus, ei pot obţine un certificat care atestă validitatea rezultatului lor şi vor putea să îl utilizeze pentru a face cunoscute şi altora progresele lor. Microîntreprinderile care utilizează Envirostep apreciază accesul gratuit, recunoaşterea de către guvern, simplitatea conţinutului său, rapiditatea utilizării (durata medie: 45 de minute). În plus, Envirostep le oferă posibilitatea să se familiarizeze cu managementul de mediu şi constituie o bună pregătire pentru întreprinderile care se gândesc la alternative mai sofisticate decât ISO Organizaţiile mai mari utilizează, de asemenea, Envirostep pentru a face o primă selecţie a furnizorilor lor şi a evalua performanţa de mediu a sucursalelor lor sau pe cea a contracandidaţilor lor. Unele au personalizat Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org Howard Markland este analist principal la Ministerul Comerţului, Inovării şi al Forţei de Muncă (Noua Zeelandă). El reprezintă Noua Zeelandă în cadrul ISO/ TC 207, Managementul de mediu, subcomitetul SC 1, Sisteme de management de mediu. Dnul Markland lucrează în domeniul managementului de mediu din 1984, în calitate de cercetător ştiinţific, expert însărcinat cu reglementarea, auditor, consultant şi responsabil de program. Cariera sa se concentrează pe evaluarea, îmbunătăţirea şi comunicarea performanţei de mediu a microîntreprinderilor.

27 Acţiunea în favoarea mediului propulsează organizaţiile pe calea reuşitei Simon Cordingley Examinând managementul din perspectiva mediului, organizaţiile vor fi mai prospere şi mai sigure. Standardele ISO referitoare la mediu facilitează acest demers. Majoritatea organizaţiilor, mari sau mici, se concentrează pe interacţiunile economice şi sociale, neglijând adesea eventualele efecte negative ale unui management defectuos al problemelor ecologice asupra reuşitei lor. Or, o abordare proactivă şi planificată a managementului de mediu, cu ajutorul standardelor ISO, poate ajuta organizaţiile, în mod deosebit întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) să devină mai rentabile şi mai reziliente. Factorul energetic Pentru toate organizaţiile, managementul problemelor legate de mediu face deja parte din activităţile curente. Pentru majoritatea lor, este o operaţie banală şi ocazională, care se mărgineşte să răspundă la presiunile economice şi sociale. Rare sunt cele care abordează probleme esenţiale pentru mediu, precum consumul de energie. Or, a produce, a distribui şi a consuma energie înseamnă a exploata un întreg ansamblu de resurse naturale, mai ales carburanţi, apă, pământ, metale şi minerale. Problemele economice şi de mediu sunt indisolubil legate În plus, poluarea generată afectează calitatea aerului şi a apei şi contribuie la schimbarea climatică. A aprinde o lampă, a da drumul la un calculator sau a acţiona o maşină înseamnă a produce un impact STANDARDIZAREA martie

28 asupra mediului. Energia ar trebui, totuşi, să reprezinte o provocare esenţială pentru organizaţii. Preţurile sunt ridicate ele nu încetează să crească şi organizaţiile se străduiesc să scadă preţurile facturilor lor energetice. Procedând astfel, ele îşi gestionează şi impacturile de mediu legate de energie. Să privim relaţia următoare: costul şi disponibilitatea unui întreg ansamblu de produse şi servicii de mediu sunt legate direct de costurile economice şi sociale. A fi eficient în producţie înseamnă a fabrica mai multe produse cu materii prime mai puţine, producând o cantitate minimă de deşeuri. Aceasta este esenţial pentru o utilizare înţeleaptă a resurselor naturale. De asemenea, un acces adecvat la materiile prime necesare în producţie este esenţial pentru fabricarea durabilă. Costurile suplimentare asociate, de exemplu, cu deşeurile şi emisiile în aer şi în apă afectează şi securitatea financiară a unei organizaţii. Problemele economice şi de mediu sunt, deci, indisolubil legate. Dacă ar trebui să efectuăm un audit de mediu al organizaţiilor alese la întâmplare, ar deveni repede evident faptul că toate gestionează problemele legate de mediu dintr-o perspectivă economică. Este vorba să se producă o valoare comercială, reducând costurile şi asigurând un anumit grad de rezilienţă. Dar putem să sporim valoarea economică adaptându-ne activităţile de management la problemele de mediu printr-un demers proactiv? Răspunsul este: da! O nouă abordare Bunul management al problemelor de mediu oferă adesea avantaje comerciale întrucât el permite: 26 y Să se identifice şi să se controleze deşeurile; y Să se lucreze în limitele de disponibilitate a materiilor prime; y Să se revizuiască produsele şi serviciile, pentru a răspunde presiunilor de mediu şi clienţilor care solicită bunuri şi servicii care protejează mediul. Managementul problemelor legate de mediu face parte deja din activităţile curente Toate aceste avantaje ajută organizaţiile să realizeze economii, îmbunătăţiri şi oportunităţi neaşteptate. Provocarea care se prezintă apoi este să se gestioneze acţiunea în favoarea mediului. O organizaţie se poate angaja într-un întreg ansamblu de programe de îmbunătăţire a mediului şi este dificil să se păstreze urma tuturor activităţilor potenţiale, a avantajelor şi oportunităţilor. Intervenţia aici a unui sistem de management de mediu (SMM) constituie un sprijin. Un SMM este un instrument care permite unei organizaţii să ştie cum interacţionează cu mediul şi să stabilească priorităţi şi un plan de acţiune. El ajută la: y Reducerea efectelor negative asupra mediului (irosirea resurselor şi poluarea); y Promovarea unei acţiuni pozitive (protejarea habitatelor şi creşterea conştientizării în ceea ce priveşte protecţia mediului); y Elaborarea de produse şi servicii mai durabile. Ca orice instrument, un SMM trebuie să fie în slujba organizaţiei. El trebuie să permită un control eficient şi consecvent al progreselor, fără a deveni o povară. Contribuţia ISO ISO a elaborat un set de standarde referitoare la mediu, pentru a ajuta organizaţiile să devină mai durabile din punct de vedere strategic şi financiar. ISO 14001:2004, Sisteme de management de mediu. Cerinţe şi linii directoare pentru utilizarea sa, ghidează o organizaţie printr-un proces care constă în:

29 y Identificarea modului în care produsele, serviciile şi activităţile pot avea efecte asupra mediului (şi reciproc); y Planificarea şi aplicarea programelor pentru realizarea şi măsurarea îmbunătăţirilor. ISO face parte dintr-o serie de standarde care sprijină un management de mediu proactiv. Alte standarde ISO oferă orientări cu privire la amprenta de carbon şi amprenta de apă, eficacitatea economică, analiza ciclului de viaţă, comunicarea referitoare la mediu, etichetare şi alte aspecte. Următoarea provocare este gestionarea acţiunii de mediu Dispunând chiar de aceste instrumente, o organizaţie poate întâmpina dificultăţi în a aplica standardele de mediu care să răspundă necesităţilor sale. Aici intervine standardul ISO 14005:2010, Sisteme de management de mediu. Linii directoare pentru aplicarea, pe etape, a unui sistem de management de mediu, care include utilizarea unei evaluări a performanţei de mediu. Acest standard oferă organizaţiilor orientări cu privire la modul de implementare a unui SMM, astfel încât să iniţieze şi să extindă progresiv sistemul, obţinând avantaje economice tot mai mari de-a lungul procesului. O organizaţie va putea astfel să utilizeze standardul pentru a se strădui să satisfacă cerinţele ISO Activitatea viitoare Desigur, este întotdeauna necesar să se progreseze. Pentru ISO 14005, provocarea era mare: să se ofere linii directoare eficiente organizaţiilor foarte diverse, mari şi mici, din lumea întreagă. De exemplu, o staţie de service, la care lucrează doar doi angajaţi, în Mexic, va adopta o abordare foarte diferită de ce a unei mari uzine de producţie, în Japonia. Ţinând seama de această diversitate, nu este întotdeauna practic şi nici posibil să se furnizeze indicaţii care să răspundă tuturor situaţiilor posibile. Trebuie să se adapteze, deci, sfaturile care figurează în ISO necesităţilor specifice ale unei organizaţii. Şi, deşi sunt convins că un produs mai puţin formal, mai flexibil, ca un ghid, ar putea fi mai bine adaptat, experţii care au elaborat ISO au lucrat din greu pentru a realiza un standard care furnizează instrucţiuni utile oricărei persoane care doreşte să implementeze un SMM. Pentru organizaţii, eforturile consimţite pentru un management de mediu proactiv vor fi recompensate. Populaţia planetei continuă să crească, ca şi cererea sa de resurse şi presiunile asupra mediului nostru nu pot decât să sporească. Organizaţiile care îşi gestionează interacţiunile cu mediul lor vor fi într-o poziţie mai puternică pentru a se adapta şi a reuşi. Şi nimic nu este mai adaptabil, într-un spirit de întreprindere, decât un SMM. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org Simon Cordingley joacă un rol activ în domeniul mediului de 27 de ani, în calitate de practician, consultant şi formator pentru mediu. El este director şi fondator al Compass PD Limited, care ajută organizaţiile să integreze consideraţiile de mediu şi de durabilitate în strategia şi în operaţiile lor. Dl Cordingley este, de asemenea, director şi fondator al Bytesize Learning Limited, o editură care asigură o formare optimă în domeniul multimedia, pentru diverşi clienţi. STANDARDIZAREA martie

30 Cu ce să începem? Iată un ghid clar şi simplu cu privire la ISO 9001:2008, cu numeroase exemple, în diferite sectoare. Aveţi nevoie ISO şi întreprinderile Standardele internaţionale ale ISO pot oferi întreprinderilor multiple avantaje în statele industrializate, precum şi în cele în curs de dezvoltare. Marile firme şi întreprinderile nu sunt singurele care beneficiază de ele. Standardele ISO ajută, de asemenea, întreprinderile mici şi mijlocii. Mai aveţi îndoieli? Citiţi părerile utilizatorilor cu privire la avantajele standardelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Doriţi o reţetă bună? Încercaţi această formulă nouă, pentru a gestiona siguranţa alimentelor. 28

31 Aveţi nevoie de sfaturi cu privire la securitatea informaţiei? Totul se află în interior! Ce cred patronii întreprinderilor mici şi mijlocii? Iată din ce puncte de vedere standardele ISO contribuie la reuşita lor. de ajutor? mici ISO publică o întreagă gamă de ghiduri şi de manuale, proiectate special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, pentru a le ajuta să beneficieze la maximum de pe urma standardelor. Iată câteva exemple pentru a vă ajuta să demaraţi. Cum să protejăm natura? Un manual 2 în 1 vă ajută să implementaţi un sistem de management de mediu. STANDARDIZAREA martie

32 Stimularea întreprinderilor din statele în curs de dezvoltare Sprijinul în domeniul standardizării, furnizat de Centrul de Comerţ Internaţional Khemraj Ramful şi Ludovica Guizzoni De peste 50 de ani, Centrul de Comerţ Internaţional (ITC International Trade Centre) oferă un sprijin important întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) din statele în curs de dezvoltare, contribuind astfel la intensificarea dezvoltării economice şi la combaterea sărăciei. barierele tehnice în calea comerţului şi de măsurile sanitare şi fitosanitare. S-a stabilit că atunci când IMM-urile din statele în curs de dezvoltare încearcă să pătrundă pe pieţe noi, ele se confruntă în principal cu patru bariere tehnice în calea comerţului: y Dificultatea de a obţine informaţii De la crearea sa, în 1964, ITC a facilitat accesul la export al statelor în curs de dezvoltare, furnizându-le programe de dezvoltare comercială în sectorul privat, pentru instituţiile care sprijină comerţul şi pentru factorii politici de decizie. ITC este o agenţie comună a Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi a Naţiunilor Unite, care are ca misiune principală să sprijine dezvoltarea durabilă a statelor în curs de dezvoltare, ajutându-le să exporte. În acest scop, ISO lansează, sprijină şi propune proiecte şi subliniază tot timpul importanţa unei competitivităţi sporite. Provocările activităţii de export Deşi accesul la pieţele internaţionale este rezervat produselor şi serviciilor de calitate, pentru întreprinderile exportatoare, în mod deosebit pentru IMMuri, cerinţele tehnice pe care aceasta le implică constituie o provocare. 30 Pentru a accede la pieţe, conformitatea cu standardele internaţionale este crucială Unul din obiectivele majore ale ITC este să permită întreprinderilor să acceadă la pieţe, cu produse conforme cu standardele internaţionale. Potrivit unui studiu al ITC, 80% din dificultăţile cu care se confruntă exportatorii ţin de

33 cu privire la cerinţele tehnice obligatorii şi la standardele cu aplicare voluntară care funcţionează în ţara exportatoare; y Adaptarea produselor la aceste cerinţe; y Demonstrarea că produsele răspund cerinţelor pertinente ale pieţei; y Obţinerea, în fiecare etapă, a sprijinului necesar din partea serviciilor naţionale de calitate, adesea inadaptate. Publicaţii ale ITC Pentru a soluţiona aceste provocări, IMM-urile din statele în curs de dezvoltare au pus la punct o gamă completă de servicii de management al calităţii pentru export. Conştient de importanţa crucială a conformităţii cu standardele internaţionale pentru a accede la pieţe, ITC s-a asociat cu ISO, pentru a elabora diverse publicaţii cu privire la problemă, în special: y ISO 9001 pentru IMM-uri. Cum să se procedeze. Recomandări ale ISO/ TC 176; y ISO 22000, Sisteme de management de siguranţă a alimentelor. Listă de control spre uzul IMM-urilor. Sunteţi gata?; y ISO 14001, Sisteme de management de mediu. Listă de control destinată IMM-urilor. Sunteţi gata?. La acestea se adaugă diferite buletine consacrate managementului calităţii pentru export, pe care ITC le-a elaborat pentru a oferi IMM-urilor instrumente suplimentare, pentru a înţelege standardele menţionate sau a se conforma cerinţelor lor. De exemplu: ISO 9001, Manual pentru uzul organizaţiilor de servicii; Introducere în ISO 22000, Sistem de management al siguranţei alimentelor; Introducere în ISO 14001, Sisteme de management de mediu; şi Instrument de diagnostic ISO 9001:2008, Implementarea sistemelor de management al calităţii. O a doua ediţie a manualului: Managementul calităţii la export, un ghid pentru IMM-urile exportatoare, a fost publicat de ITC în parteneriat cu Institutul Naţional de Metrologie din Germania, pentru ca IMM-urile să înţeleagă mai bine provocările legate de calitate şi de standarde în contextul activităţii de export. Acest ghid răspunde la o sută de întrebări pe care şi le pun adesea exportatorii În Filipine, piscicultura beneficiază de sprijin pentru satisfacerea cerinţelor tehnice ale pieţelor internaţionale cu privire la managementul calităţii. El se referă mai precis la calitate, cerinţele tehnice (precum standardele, reglementările tehnice şi măsurile sanitare şi fitosanitare), sistemele de management, evaluarea conformităţii (încercări, inspecţie şi certificare), metrologie, acreditare, acordurile OMC cu privire la barierele tehnice în calea comerţului şi aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare. Prima versiune a acestui ma-nual, concepută pentru a răspunde necesităţilor a 18 state, a fost tradusă în opt limbi. ITC lucrează în prezent cu mai multe state pentru adaptarea celei de-a doua ediţii. Iniţiative de formare În mai multe state, cursuri de sensibilizare bazate pe aceste publicaţii ale ITC au fost organizate pentru factorii politici de decizie, IMM-uri şi personalul instituţiilor care sprijină comerţul. Subiectele abordate s-au referit la standarde, reglementări tehnice şi calitate. IMM-urile contribuie la combaterea sărăciei O săptămână de formare a formatorilor, în jurul ghidului ITC: Îmbunătăţirea şi păstrarea accesului la piaţă datorită standardelor şi evaluării conformităţii, a fost organizată, de asemenea, la nivel naţional şi regional. Pe plan tehnic, cele şapte module ale acestei formări se referă, între altele, la acordurile OMC cu privire la barierele tehnice în calea comerţului şi măsurile sanitare şi fitosanitare, precum şi interesul pe care îl reprezintă pentru întreprinderi, stan- STANDARDIZAREA martie

34 efectuează audit şi certificare ale sistemelor de management). Un organism de certificare din Uzbekistan a fost astfel însoţit în demersul său de certificare ISO 9001, în timp ce în Tadjikistan, două laboratoare specializate în produsele agroalimentare au fost acreditate în conformitate cu ISO/CEI Reprezentanţi ai organismelor de reglementare şi ai industriei din regiunea ASEAN sunt formaţi pentru implementarea Programului reglementar armonizat cu privire la produsele cosmetice dardele, reglementările tehnice şi măsurile sanitare şi fitosanitare, evaluarea conformităţii, managementul calităţii şi acordurile de recunoaştere reciprocă. Pentru a ajuta IMM-urile să soluţioneze dificultatea care constă în adaptarea produselor lor pentru a satisface cerinţele reglementărilor tehnice şi ale standardelor, ITC colaborează cu instituţiile care sprijină comerţul în statele partenere, pentru a se asigura de caracterul permanent al rezultatelor după intervenţie. Formula formatorconsultant a fost adoptată pentru mai multe intervenţii referitoare la implementarea sistemelor de management al calităţii (ISO 9001) sau al siguranţei alimentelor (ISO 22000). Potrivit acestei formule, un grup de formatori sau de consultanţi potenţiali este plasat sub autoritatea unui expert internaţional, care îi formează. Aceste intervenţii au contribuit la creşterea exporturilor. Datorită serviciilor de consultanţă ale ITC pentru implementarea standardelor din seria ISO 22000, Kirghistanul şi Tadjikistanul au putut să exporte astfel în Germania produse agroalimentare. Această abordare a fost apoi perfecţionată: pentru Bangladesh, competenţele de consultant au fost extinse, pentru a îmbunătăţi viabilitatea post-proiect şi unele întreprinderi au fost certificate în conformitate cu ISO 22000:2005, Sisteme de management al siguranţei alimentelor. Cerinţe pentru orice organizaţie din lanţul alimentar. O evaluare a conformităţii consolidată În numeroase state în curs de dezvoltare, IMM-urile au nevoie, de asemenea, să acceadă la standarde sau la servicii competente de evaluare a conformităţii. Iată de ce ITC furnizează asistenţa sa tehnică, pentru a examina calitatea infrastructurii în domeniul măsurilor sanitare şi fitosanitare ale unui mare număr de state în curs de dezvoltare, printre care: Armenia, Bangladeshul, Kirghizistanul, Tadjikistanul şi Ciadul, şi să elaboreze foi de parcurs, pentru a aduce eventuale îmbunătăţiri. Pentru ca IMM-urile să poată accede la servicii competente de încercare şi certificare, ITC ajută mai multe state să îşi dezvolte serviciile de evaluare a conformităţii pentru a face astfel încât acestea să răspundă cerinţelor standardelor internaţionale referitoare la acreditare (ISO/CEI 17025:2005, Cerinţe generale referitoare la competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări sau ISO/CEI 17021:2011, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care Khemraj Ramful este consilier principal pentru Programul de management al calităţii la export, la Centrul de Comerţ Internaţional, la Geneva. Înainte de a lucra la ITC, el a fost director al Serviciilor de Metrologie Legală din Mauritius, director al Biroului de Standardizare din Mauritius, membru al Consiliului de Administraţie al Consiliului de Cercetare din Mauritius. I-au fost încredinţate mai multe misiuni în domeniul standardizării şi al calităţii. Dl Ramful este titular al unei diplome de fizică şi a unui MBA. ITC s-a asociat cu ISO pentru a elabora diverse publicaţii Printre celelalte exemple de sprijin de care beneficiază IMM-urile, menţionăm asistenţa acordată autorităţilor competente din unele state, care permite întreprinderilor mici din sectorul pescuitului să îşi exporte produsele în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă din Filipine a putut beneficia de această asistenţă. Un rol vital pentru IMM-uri Deşi joacă un rol important în programele de reducere a sărăciei, datorită contribuţiei lor potenţiale la dezvoltarea economică, IMM-urile se confruntă cu dificultăţi de a pătrunde pe pieţe. Dar dacă le facilităm accesul la informaţii cu privire la reglementările tehnice şi la standarde, dacă le ajutăm să se conformeze cerinţelor standardelor internaţionale şi le oferim un acces mai bun la servicii competente de evaluare a conformităţii, IMM-urile vor putea să se dezvolte pe o piaţă mondială din ce în ce mai competitivă şi, procedând astfel, vor contribui la combaterea sărăciei. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org Ludovica Guizzoni este consilier pentru managementul calităţii la export, la ITC, Geneva. De la angajarea sa, în 2004, în calitate de expert asociat, ea a proiectat şi a implementat programe de formare şi servicii de consiliere pentru întreprinderi şi organisme de evaluare a conformităţii din statele în curs de dezvoltare, pentru a le ajuta să satisfacă cerinţele pieţelor de export şi să înlăture barierele tehnice din calea comerţului. Dna Guizzoni este titulară a unei diplome în domeniul ingineriei de mediu. 32

35 Sisteme de management integrate Care sunt elementele de succes pentru întreprinderile mici şi mijlocii? Dick Hortensius Anchetele anuale cu privire la aplicarea standardelor pentru sisteme de management ISO (SSM) indică o creştere constantă, în lumea întreagă, a numărului de întreprinderi certificate în conformitate cu standardul ISO 9001 (managementul calităţii) şi ISO (managementul de mediu). Dacă dimensiunea întreprinderii nu este precizată în aceste anchete, ştim din experienţă că, în Olanda şi în alte state, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri) se dotează cu multiple sisteme de management. Unora le este greu să implementeze sistemele descrise în standarde şi ar avea nevoie de ajutor. De ce implementează întreprinderile mici şi mijlocii sisteme de management integrate? Principalul motiv este că numeroase IMM-uri sunt furnizori ai marilor întreprinderi care impun, pe lanţul lor de aprovizionare, cerinţe în domeniul calităţii şi protecţiei mediului. A îndeplini aceste cerinţe implică, în multe cazuri, implementarea unui sistem de management şi obţinerea certificării. În plus, în activităţile lor de achiziţii şi de aprovizionare, autorităţile publice aplică criterii în diferite domenii: calitate, mediu şi chiar dezvoltare durabilă. IMM-urile sunt, deci, constrânse să implementeze sisteme de management al calităţii şi sisteme de management de mediu, pentru a se menţine pe piaţă. Care sunt dificultăţile şi în ce constă sprijinul ISO? SSM se aplică tuturor organizaţiilor, indiferent de tip sau de dimensiune. Ca regulă generală, notăm, totuşi, că IMMurile întâmpină dificultăţi specifice în implementarea acestor standarde, în mod deosebit când implementează mai multe standarde împreună. Motivele variază şi, dacă unele dificultăţi, precum resursele limitate (bani, timp, personal) nu ţin de ISO şi de organismele sale membre, altele sunt legate de standarde şi aici ISO şi organismele sale membre pot interveni şi facilita activitatea IMM-urilor. Prima mare dificultate ţine de faptul că SSM sunt redactate într-o limbă care nu este întotdeauna uşor de înţeles şi ele pot conţine elemente care sugerează că aceste sisteme sunt birocratice şi că sunt destinate doar întreprinderilor mari. Pentru a remedia acest aspect, ISO a publicat manualul: ISO 9001 pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Cum să se procedeze?, care explică fiecare cerinţă a ISO 9001 într-un limbaj clar, furnizând diferite exemple cu privire la modul de a efectua implementarea. Publicaţii similare există pentru alte sisteme de management managementul de mediu, siguranţa alimentelor şi securitatea sistemelor informaţiei. Un sistem de management este un instrument care ajută la atingerea obiectivelor organizaţionale STANDARDIZAREA martie

36 Planificare Stocuri Mentenanţă Concedii Achiziţionarea materiilor prime Activităţile de panificaţie Planificarea acţiunilor Plan de producţie Mentenanţă Verificarea disponibilităţii personalului Fabricare Vânzare Supervizare Livrare Îmbunătăţire Dialog cu clienţii Dialog cu furnizorii Dialog cu personalul Managementul activităţilor de panificaţie Facturare şi contabilitate medie, care aprovizionează o piaţă regională. Alături de acest exemplu fictiv, cartea conţine, într-un CD, numeroase ilustraţii concrete, extrase din studii de caz reale. Factorii cheie de succes ai unui demers SSM într-o întreprindere mică sau mijlocie Buna implementare a demersului într-o întreprindere mică sau mijlocie depinde de numeroşi factori, mai ales de următorii, care sunt trataţi detaliat în manual: Mentenanţa echipamentelor Cea de-a doua dificultate derivă din faptul că, în diferitele SSM ale ISO, modelul de bază urmărit nu este întotdeauna acelaşi, elementele specificate sunt diferite, iar cerinţele similare nu sunt enunţate în mod uniform. Deşi standardele sunt comparabile, iar modelele nu sunt contradictorii, această stare de fapte complică sarcina IMM-urilor care doresc să implementeze standardele în mod integrat. Recent, ISO a luat măsuri importante pentru îmbunătăţirea alinierii SSM, definind structura şi cerinţele de bază care se aplică oricărui sistem de management. Aceste măsuri vor ajuta, cu siguranţă, nu numai IMMurile, ci toate organizaţiile, în aplicarea a numeroase SSM la procesele lor operaţionale. Execuţia activităţilor de panificaţie Figura 1: Într-un extras din manualul ISO: Utilizarea integrată a standardelor pentru sisteme de management, Jim urmează o logică clară în implementarea integrată a SSM şi, datorită unui management sănătos, susţinut de standardele pentru sisteme de management, el îşi dezvoltă întreprinderea pentru a deveni furnizor de produse de panificaţie în magazinele marii distribuţii. termeni clari, plecând de la un exemplu fictiv, care introduce în scenă un brutar numit Jim, proprietar al unei brutării situate în centrul unui oraş mic. Datorită unui management sănătos, sprijinit de standarde pentru sisteme de management, Jim îşi dezvoltă întreprinderea şi devine furnizor de produse de panificaţie pentru magazinele marii distribuţii (a se vedea Figurile 1 şi 2). Ghidul arată modul în care elementele formale ale unui sistem de management unic se îmbină cu procesele şi activităţile de management ale unui magazin care utilizează forţa de muncă a şase persoane şi modul în care cerinţele a numeroase SSM se aplică unei întreprinderi de dimensiune 1. Sprijiniţi-vă pe sectorul de management existent! Orice întreprindere competitivă, capabilă să furnizeze produse şi servicii clienţilor săi, este dotată cu un sistem de management, oricât de simplu ar fi el. Acest sistem, oricare ar fi el, va trebui să servească drept bază de plecare pentru implementarea unui SSM precum ISO Demersul ISO 9001 nu implică construirea unui (nou) sistem de management al calităţii, ci evaluarea practicilor dvs. de management actuale, în raport cu cerinţele ISO 9001 şi, adaptarea şi, dacă este necesar, chiar adăugarea de elemente care lipsesc. În consecinţă, fiecare sistem de management este unic şi nu se recomandă să vă bazaţi pe un manual găsit pe Internet sau să aplicaţi proceduri standard furnizate de către un consultant. Aceste instrumente riscă să nu fie adaptate, să sporească birocraţia şi să nu fie percepute ca o valoare adăugată de către angajaţi şi să nu intre Utilizarea integrată a standardelor pentru sisteme de management Manualul: Utilizarea integrată a standardelor pentru sisteme de management abordează aceste două dificultăţi legate de standarde, cu care se confruntă IMM-urile angajate într-un demers dublu de management al calităţii şi management de mediu. Obiectivul fundamental este să se arate clar modul în care elementele sistemului de management specificate într-un limbaj abstract se aplică proceselor de funcţionare şi de management uzuale ale unei organizaţii. Calea de urmat pentru implementarea integrată a SSM este explicată în 34

37 în joc decât la apropierea auditului final de certificare! Dificultatea rezidă în punerea în corespondenţă a cerinţelor abstracte cu procesele şi practicile reale de management. Odată ce a reuşit acest demers, întreprinderea poate să vadă clar în ce măsură cerinţele sunt deja respectate şi ce mai rămâne de făcut pentru adaptarea sistemului existent. Nu se pune problema creării unui sistem nou; va trebui, din contră, să se formalizeze unele practici care nu erau formalizate (de exemplu, înregistrarea în dosare a anumitor date, pentru a dovedi că operaţiile cerute au fost realizate). Eficienţa operaţiilor va fi astfel îmbunătăţită, fapt care va aduce, deci, o valoare adăugată organizaţiei. Figurile 1 şi 2 arată modul în care această abordare este reprezentată în manualul ISO. 2. Un sistem de management nu se limitează la proceduri documentate Un sistem de management este un instrument care ajută la atingerea obiectivelor organizaţionale. Orice măsură luată trebuie să corespundă cu obiectivul fundamental al sistemului: a ajuta la realizarea unei activităţi mai bune, la reuşită, la îndeplinirea planului de activitate. Numeroase măsuri pot contribui la acest obiectiv, mai ales formarea personalului, adoptarea de dispozitive tehnice infailibile, utilizarea pictogramelor, a formularelor de verificare care sunt practic de completat (care constituie apoi înregistrări). Feriţi-vă să stabiliţi vaste proceduri documentate, în special în contextul IMM-urilor, întrucât, frecvent, acestea nu corespund culturii întreprinderii şi practicilor sale cotidiene. 3. Căutaţi elementele comune diferitelor standarde pentru sisteme de management! Dacă SSM nu sunt formulate în mod identic, ele se bazează toate pe aceleaşi noţiuni fundamentale: y Managementul şi controlul proceselor; asiguraţi-vă că procesele oferă rezultatele scontate şi că cerinţele aplicabile sunt respectate; y Abordarea Planifică-efectueazăverifică-acţionează pentru managementul şi controlul proceselor: stabilirea obiectivelor, definirea proceselor necesare, urmărirea progreselor şi a conformităţii, luarea de măsuri, unde este cazul, şi examinarea posibilităţilor de îmbunătăţire; y Managementul riscului: identificarea riscurilor care constituie ameninţări şi oportunităţi, efectuarea de controale pentru reducerea la minimum a efectelor negative asupra performanţei şi creşterea la maximum a avantajelor potenţiale. În contextul managementului calităţii, riscul este că clienţii nu sunt mulţumiţi, iar cerinţele referitoare la calitate (impuse prin reglementare sau de către clienţi) nu sunt respectate. În cazul managementului de mediu, riscul pentru întreprindere este că, cerinţele legale, aşteptările părţilor interesate şi/sau obiectivele strategice stabilite în domeniul performanţei de mediu nu sunt îndeplinite. Cerinţe clienţi/părţi interesate Managementul resurselor Sistemul de management Implementarea eficientă a standardelor pentru sisteme de management de către IMM-uri are o importanţă capitală Diferitele SSM specifică elemente foarte similare, bazându-se pe aceste noţiuni, care ar trebui să se înscrie în sistemul de management al întreprinderii. Considerând cerinţele standardelor din perspectiva acestor noţiuni de bază, IMM-urile vor putea să le interpreteze şi să le aplice în mod integrat. Preferaţi simplitatea! Simplitatea este cel mai bun aliat al Responsabilitatea managementului Realizarea producţiei Producţie Vânzare Livrare Achiziţie Mentenanţa echipamentului Îmbunătăţire continuă Facturare şi contabilitate Măsuri, analiză şi îmbunătăţire Satisfacerea necesităţilor clienţilor/părţilor interesate Figura 2: În demersul său de îmbunătăţire continuă şi de satisface a cerinţelor clienţilor/părţilor interesate, Jim reuşeşte să îmbine cerinţele abstracte ale SSM cu propriile sale procese şi practici de management STANDARDIZAREA martie

38 dvs. în numeroase situaţii de implementare a unui sistem de management în mod deosebit pentru IMM-uri. Ţinând cont de primii trei factori, IMM-urile ar trebui să fie în măsură să adapteze sistemul în funcţie de dimensiunea şi de complexitatea structurii lor. Conformitatea cu cerinţele ISO 9001 şi ISO nu implică în mod necesar o documentaţie voluminoasă. ISO poate facilita activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii Organigramele şi formularele sunt adesea mai eficiente decât procedurile documentate şi înregistrările prezintă adesea mai mult interes decât descrierile proceselor. Este preferabil şi mai concis să se specifice ce trebuie realizat, nu modul de a proceda, şi este important ca modalităţile de control să corespundă culturii întreprinderii şi nivelului de competenţă al personalului. Nu numai pentru organizaţiile mari Sistemele de management şi SSM nu sunt instrumente valabile doar pentru organizaţiile mari. Ţinând seama de tendinţa de externalizare a activităţilor şi de importanţa crescândă a cooperării în lanţul valorii, implementarea eficientă a SSM de către IMM-uri are o importanţă capitală în facilitarea comerţului şi în promovarea dezvoltării durabile. SSM-urile ISO pot fi implementate în mod integrat de către IMM-uri şi pot reprezenta o valoare adăugată pentru activităţile lor dacă unii factori esenţiali de succes sunt luaţi în calcul. ISO a publicat deja recomandări utile IMM-urilor şi, în viitor, intenţionează să elaboreze standarde cu scopul de a facilita implementarea şi integrarea diferitelor standarde. Dick Hortensius este consultant principal în domeniul standardizării la NEN (Institutul Olandez de Standardizare). El posedă o vastă experienţă în diferite proiecte de elaborare a standardelor internaţionale şi în formarea, activităţile de consultanţă şi publicaţiile privind sistemele de management şi alte subiecte conexe. El conduce secretariatul comitetului tehnic ISO/TC 207/SC 2, referitor la auditul de mediu. Traducere: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 4, nr. 2, februarie 2013, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org 36

39 Organismul de Certificare Sisteme de Management al ASRO (ASRO OC-SM) vă oferă certificarea sistemului de management de mediu în conformitate cu SR EN ISO Protecţia mediului a devenit una din problemele principale ale umanităţi. Presiunea generată de schimbările climatice, resursele naturale mondiale în continuă scădere şi multe alte modificări ale mediului au determinat acordarea unei atenţii tot mai mari implementării sistemului de management al mediului. Implementarea şi certificarea unui sistem de management de mediu în conformitate cu SR EN ISO 14001:2005, Sisteme de management de mediu. Cerinţe cu ghid de utilizare permite organizaţiilor să controleze impactul activităţilor, produselor sau serviciilor lor asupra mediului înconjurător. Implementarea unui sistem de management de mediu eficient aduce multiple avantaje organizaţiilor care manifestă interes pentru protecţia mediului: demonstrarea angajamentul pentru protecţia mediului, fapt care determină îmbunătăţirea imaginii publice; reducerea costurilor şi consumurilor de resurse ale organizaţiei, precum şi la conservarea materialelor şi energiei; creşterea accesului la pieţe externe, unde certificarea de mediu este obligatorie; îmbunătăţirea relaţiilor cu autorităţile; evitarea pierderilor financiare însemnate generate de accidentele ecologice; îmbunătăţirea mediului de lucru pentru angajaţi; atingerea şi demonstrarea unor performante de mediu reale părţilor interesate; reducerea riscurilor de asigurare. Care sunt avantajele certificării sistemului de management de mediu cu ASRO OC-SM? ASRO OC-SM se asigură în permanenţă că prin activităţile de certificare desfăşurate creşte componenta de valoareadăugată contribuind astfel la creşterea aprecierii activităţilor organizaţiilor certificate. Personalul ASRO OC-SM posedă o înaltă calificare şi este conştient de importanţa activităţii pe care o desfăşoară, acţionând cu înalt simţ de răspundere. Activitatea ASRO OC-SM este orientată către client, ţine seama de cerinţele acestuia, dar cu respectarea prevederilor legale şi a reglementărilor aplicabile. ASRO OC-SM garantează imparţialitatea şi nediscriminarea în procesul de certificare şi garantează confidenţialitatea informaţiilor obţinute în procesul de certificare. ASRO OC-SM este acreditat pentru certificarea sistemelor de management de mediu de către RENAR - Organismul Naţional de Acreditare STANDARDIZAREA martie

40 ASRO vă oferă un nou curs! Managementul riscului conform SR ISO Organizaţiile de toate tipurile şi mărimile sunt confruntate cu factori şi influenţe interne şi externe care induc nesiguranţă cu privire la atingerea obiectivelor lor. Efectul acestei nesiguranţe asupra îndeplinirii obiectivelor unei organizaţii este riscul. Toate activităţile unei organizaţii implică riscuri. Organizaţiile gestionează riscul prin identificarea şi analizarea acestuia şi apoi evaluează dacă riscul trebuie modificat prin tratarea sa, în vederea îndeplinirii criteriilor de risc. Cursul porneşte de la prezentarea conceptelor de baza ale managementului riscului, a principiilor acestuia, precum şi a principalelor aspecte ce trebuie avute în vedere pentru implementarea unui proces eficace de management al riscului în cadrul organizaţiei şi continuă cu exemple şi studii de caz. Tematica cursului: I. SR Ghid ISO 73 - Managementul riscului -Vocabular Definirea şi explicitarea termenilor referitori la risc, la managementul riscului şi la procesul de management al riscului. II. SR ISO Managementul riscului - Principii şi linii directoare Principiile managementului riscului. Cadru organizaţional: Mandat şi angajament, Proiectarea cadrului organizaţional pentru gestionarea riscului, Implementarea managementului riscului Proces: Comunicare şi consultare, Stabilirea contextului, Evaluarea riscului, Tratarea riscului, Monitorizare şi revizuire, Înregistrarea procesului de management al riscului. III. SR ISO Managementul riscului. Tehnici de evaluare a riscurilor Concepte de evaluare a riscurilor, Procesul de evaluare a riscurilor, Selecţia tehnicilor de evaluare a riscurilor. Lector: Izabela NIŢĂ, auditor pentru evaluarea conformităţii sistemelor de management calitate, mediu, sănătate şi securitate ocupaţională şi pentru evaluarea conformităţii produselor, membră din 1996 în comitetele tehnice de standardizare ale ASRO: CT 56 Managementul calităţii şi asigurarea calităţii şi CT 374 Evaluarea conformităţii.

41 Deveniţi membru ASRO ACUM! FACILITĂŢI ACORDATE MEMBRILOR ASRO Acces prioritar la serviciile oferite de ASRO Reduceri de tarife: 25% din preţul abonamentului la standardele române, indiferent de mărimea acestuia 30% din preţul aplicaţiei la achiziţionarea produsului InfoStandard WEB 10 % din valoarea tarifului pentru cursurile organizate de ASRO, inclusiv în sistem e-learning 25 % din tariful perceput la certificarea unui produs (acordarea dreptului de utilizare a mărcilor naţionale de conformitate cu standardele naţionale, respectiv marca SR sau marca SR-S) pentru următoarele etape: solicitare iniţială, elaborare şi semnare contract, analiza documentaţiei solicitantului, redactare raport final, eliberare Licenţă pentru certificare. În limita sumei de 5 % din valoarea cotizaţiei anuale, achitată integral pentru anul în curs, membrul ASRO poate beneficia gratuit, la solicitarea acestuia, de orice serviciu oferit de ASRO (preţul standardelor române comandate la ASRO, aplicaţia Infostandard, Revista Standardizarea etc.) Reducere la taxa de membru în Comitetele Tehnice ale ASRO: 50 lei+tva (faţă de 200 lei+tva) pentru persoane juridice fără scop lucrativ, cu excepţia persoanelor juridice fără scop lucrativ care promovează şi apără interese cu caracter social (de protecţie a muncii, familiei, copilului, a intereselor consumatorilor etc.), cultural, de protecţie a mediului, 200 lei+tva (faţă de 450 lei+tva) pentru persoane juridice constituite în vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ. * Pentru mai multe informaţii puteţi accesa site-ul ASRO secţiunea Standardizare/condiţii devenire membru in CT ASRO. Produse/servicii gratuite: Pentru membrii persoane juridice cu scop patrimonial, cât si pentru membrii Colegiului E (a căror cotizaţie este de 1700 lei /an) acordarea unui pachet de servicii anual alcătuit din principalele mijloace de informare în domeniul standardizării, care cuprinde punerea la dispoziţie a: Revistei Standardizarea - format electronic; Buletinului Standardizării - format electronic; InfoStandard - monopost fără actualizare; Reclamă instituţională în revista Standardizarea (în limita a şase pagini de revistă/număr) Curs de iniţiere în domeniul standardizării naţionale pentru câte un reprezentant din partea fiecărui membru, în scopul unei mai bune cunoaşteri a sistemului de standardizare, a angrenajelor şi funcţionării lui. Nota: Membrii ASRO beneficiază de facilităţi numai după achitarea integrală a cotizaţiei pe anul în curs. Revista Standardizarea este editată de Editura STANDARDIZAREA Telefon : , editura@asro.ro, Răspunderea privind corectitudinea informaţiilor prezentate revine în întregime autorilor. Reproducerea totală sau parţială a materialelor este interzisă, fără acordul scris al redacţiei. Revista Standardizarea se poate procura prin abonament sau la liber numai de la ASRO. Costul unui abonament anual este de 163,5 lei, TVA inclus. Preţul unui număr din revista Standardizarea, în afara abonamentului, este de 15,5 lei, TVA inclus